AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.12129/2019/01                                                                Anexa 2 
                                                                                12130/2019/01 
                                                                                12131/2019/01                                                           

Rezumatul caracteristicilor produsului 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 

1. 

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI 

Enalapril Terapia 5 mg comprimate 
Enalapril Terapia 10 mg comprimate 
Enalapril Terapia 20 mg comprimate 

2. 

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 

Enalapril Terapia 5 mg  
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 5 mg. 
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 67,865 mg. 

Enalapril Terapia 10 mg  
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 10 mg. 
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 135,73 mg. 

Enalapril Terapia 20 mg  
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 20 mg. 
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 271,46 mg. 

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 

3. 

FORMA FARMACEUTICĂ 

Comprimat 

Enalapril Terapia 5 mg 
Comprimate rotunde, de culoare albă sau aproape albă, cu diametrul de 6 mm. 

Enalapril Terapia 10 mg comprimate 
Comprimate  rotunde,  de  culoare  albă  sau  aproape  albă,  cu  suprafețe  biconvexe,  cu  aspect  uniform, 
structură compactă și omogenă, margini intacte, cu diametrul de 7 mm, ștanțate cu 10 pe una din fețe 

Enalapril Terapia 20 mg comprimate 
Comprimate  rotunde,  de  culoare  albă  sau  aproape  albă,  cu  suprafețe  biconvexe,  cu  aspect  uniform, 
structură compactă și omogenă, margini intacte, cu diametrul de 9 mm, ștanțate cu 20 pe una din fețe 

4. 

DATE CLINICE 

4.1 

Indicaţii terapeutice 

Tratamentul hipertensiunii arteriale. 

Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice. 

Profilaxia 
asimptomatică (fracţia de ejecţie ≤ 35%). 

insuficienţei  cardiace  simptomatice 

la  pacienţii  cu  disfuncţie  ventriculară  stângă 

1

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
(Vezi pct. 5.1.) 

4.2  Doze şi mod de administrare 

Doze 

Absorbția comprimatelor de Enalapril Terapia nu este afectată de alimente. 

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4) şi de răspunsul 
tensiunii arteriale. 

Copii şi adolescenţi  
Experienţa din studiile clinice este limitată în ceea ce priveşte utilizarea Enalapril Terapia la copii şi 
adolescenţi cu hipertensiune arterială (vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2). 

Hipertensiune arterială 
Doza iniţială este 5 mg până la maxim 20 mg, în funcţie de gradul hipertensiunii arteriale şi de starea 
clinică a pacientului (vezi mai jos). Enalapril Terapia se administrează zilnic, în priză unică. În 
hipertensiune arterială uşoară, doza iniţială recomandată este 5-10 mg. Pacienţii cu sistemul renină-
angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune arterială renovasculară, depleţie 
de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta 
scăderea marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale. La aceşti pacienţi se 
recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg, iar tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală. 

Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea riscului 
de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti pacienţi se 
recomandă administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil, tratamentul cu 
diuretice trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu Enalapril Terapia. 
Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate. 

Doza uzuală de întreţinere este 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este 40 mg pe zi. 

Insuficienţă cardiacă/Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică 

În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, Enalapril Terapia se utilizează în asociere cu 
diuretice şi, atunci când este indicat, cu digitalice sau beta-blocante. La pacienţii cu insuficienţă 
cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică doza iniţială de Enalapril 
Terapia este 2,5 mg şi trebuie administrată sub supraveghere medicală atentă, pentru a observa 
răspunsul la tratament al tensiunii arteriale. În absenţa sau după tratamentul eficace al hipotensiunii 
arteriale simptomatice determinate de iniţierea tratamentului cu Enalapril Terapia pentru insuficienţă 
cardiacă, doza trebuie crescută treptat până la doza de întreţinere uzuală de 20 mg, administrată în 
doză unică sau divizată în 2 prize, în funcţie de tolerabilitatea pacientului. Se recomandă creşterea 
treptată a dozei într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată 
în 2 prize. 

Tabelul 1: Recomandări referitoare la creşterea treptată a dozei de Enalapril Terapia la pacienţii cu 
insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică 

Săptămâna 

Săptămâna 1 

Doza (mg/zi) 

Zilele 1 - 3: 2,5 mg pe zi* în doză unică 
Zilele 4 - 7: 5 mg pe zi divizată în 2 prize 

Săptămâna 2 

10 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize 

Săptămânile 3 şi 4 

20 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize 

2

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
* Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează diuretice 
(vezi pct. 4.4). 

Tensiunea arterială şi funcţia renală trebuie monitorizate atent, atât înainte cât şi după iniţierea 
tratamentului cu Enalapril Terapia (vezi pct. 4.4), deoarece s-au raportat hipotensiune arterială şi, mai 
rar, insuficienţă renală consecutive. La pacienţii trataţi cu diuretice, doza de diuretic trebuie redusă, pe 
cât posibil, înainte de iniţierea tratamentului cu Enalapril Terapia. Apariţia hipotensiunii arteriale, 
consecutivă iniţierii tratamentului cu Enalapril Terapia nu presupune reapariţia hipotensiunii arteriale 
în timpul terapiei cronice cu Enalapril Terapia şi nu reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea 
tratamentului. De asemenea, trebuie monitorizate potasemia şi funcţia renală. 

Doze în insuficienţa renală 
În general, se recomandă prelungirea intervalul dintre doze şi/sau administrarea unor doze mai mici de 
enalapril. 

Tabelul 2: Doze în insuficienţa renală 

Clearance-ul creatininei (ClCr) 
ml/min 
30<ClCr<80  ml/min 
10<ClCr≤30  ml/min 
ClCr≤10 ml/min 

Doza iniţială 
mg/zi
5-10 mg
2,5 mg 
2,5 mg în zilele în care se efectuează şedinţe de 
dializă*

*  Vezi  pct.  4.4.  Enalaprilatul  poate    fi  eliminat  prin  hemodializă.  În  zilele  în  care  nu  se  efectuează 
şedinţe de dializă, doza de enalapril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic. 

Utilizarea la vârstnici 
Doza trebuie ajustată conform funcţiei renale a pacienţilor vârstnici (vezi pct. 4.4). 

Utilizarea la copii şi adolescenţi 

La pacienţii care pot înghiţi comprimate, doza trebuie individualizată în funcţie de caracteristicile 
pacientului şi răspunsul tensiunii arteriale. La pacienţi cu greutate de 20 până la 50 kg, doza iniţială 
recomandată este 2,5 mg enalapril, iar la pacienţii cu greutate peste 50 kg doza iniţială recomandată 
este 5 mg enalapril. Enalapril Terapia se administrează zilnic, în priză unică. Doza trebuie ajustată în 
funcţie de necesarul pacientului, până la maxim 20 mg pe zi la pacienţii cu greutate de 20 până la 50 
kg şi de maxim 40 mg enalapril la pacienţii cu greutate peste 50 kg (vezi pct. 4.4). 

Enalapril Terapia nu se administrează la nou-născuţi şi la copii sau adolescenţi cu rata filtrării 
glomerulare <30 ml/min/1,73 m2 deoarece nu sunt date disponibile pentru aceste grupe de pacienţi. 

Mod de administrare  
Administrare orală. 

Deoarece doza de 2,5 mg nu poate fi obţinută dintr-un comprimat de Enalapril Terapia 5 mg, trebuie  
utilizat un alt comprimat de enalapril existent pe piaţă pentru a obţine această doză. 

4.3  Contraindicaţii 

Hipersensibilitate  la  enalapril,  la  oricare  alt  inhibitor  al  enzimei  de  conversie  a  angiotensinei  (ECA) 
sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. 
Antecedente de angioedem asociate cu administrarea tratamentului cu un inhibitor ECA. 
Angioedem ereditar sau idiopatic. 
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6). 

3

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Administrarea concomitentă a Enalapril Terapia cu medicamente care conţin aliskiren este 
contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60ml/min/1,73 m2) (vezi 
pct. 4.5 şi 5.1). 
Administrarea concomitentă cu terapia cu sacubitril/valsartan. Enalaprilul nu trebuie inițiat mai 
devreme de 36 de ore de la ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi și pct. 4.4 și 4.5). 

4.4  Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare 

Hipotensiune arterială simptomatică 
Hipotensiunea arterială simptomatică este rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială fără 
complicaţii. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială simptomatică să apară la pacienţii 
hipertensivi trataţi cu enalapril, dacă aceştia prezintă hipovolemie (de exemplu după tratament 
diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături) (vezi pct. 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu 
insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a raportat apariţia hipotensiunii 
arteriale simptomatice. Aceasta apare cel mai probabil la acei pacienţi cu insuficienţă cardiacă în 
stadiu avansat şi este determinată de utilizarea unor doze mari de diuretice de ansă, de hiponatremie 
sau de insuficienţa renală funcţională. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere 
medicală şi este necesară urmărirea atentă a acestora ori de câte ori doza de enalapril şi/sau de diuretic 
este ajustată. Se recomandă supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau 
boli cerebrovasculare, la care o scădere accentuată a presiunii arteriale poate determina infarct 
miocardic acut sau accident vascular cerebral. 

Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar, se 
administrează soluţie salină izotonă în perfuzie intravenoasă. Un răspuns hipotensiv tranzitor nu 
constituie contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care poate fi continuat, de obicei, fără 
dificultate, după ce tensiunea arterială a crescut prin corectarea hipovolemiei. 

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care prezintă tensiune arterială normală sau mică, enalaprilul 
poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Acest efect este previzibil şi, de obicei, nu 
reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, 
poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului cu enalapril. 

Stenoză de valvă aortică sau mitrală/Cardiomiopatie hipertrofică 
Similar tuturor vasodilatatoarelor, inhibitorii ECA trebuie administraţi cu prudenţă la pacienţii cu 
stenoză mitrală sau aortică şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen şi obstrucţie hemodinamică 
semnificativă. 

Insuficienţă renală 
În caz de afectare a funcţiei renale (clearance-ul creatininei <80  ml/min) doza iniţială de enalapril 
trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul plasmatic al creatininei (vezi pct. 4.2) şi ulterior, în funcţie 
de răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi trebuie monitorizate de rutină potasemia şi 
concentraţia plasmatică a creatininei. 

S-a raportat apariţia insuficienţei renale asociată tratamentului cu enalapril, în special la pacienţi cu 
insuficienţă cardiacă severă sau afecţiuni renale preexistente, inclusiv stenoză de arteră renală. 
Insuficienţa renală asociată tratamentului cu enalapril este, de obicei, reversibilă dacă este 
diagnosticată prompt şi tratată corespunzător. 

La unii pacienţi cu hipertensiune arterială fără afectare renală manifestă preexistentă, administrarea 
enalapril concomitent cu un diuretic a determinat creşterea uremiei şi a creatininemiei. La aceşti 
pacienţi poate fi necesară reducerea dozei de enalapril şi/sau întreruperea administrării diureticului. În 
acest caz, trebuie avută în vedere posibilitatea existenţei unei stenoze de arteră renală preexistentă 
(vezi pct. 4.4-Hipertensiune arterială renovasculară). 

Hipertensiune arterială renovasculară 
Pacienţii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcţional 
trataţi cu inhibitori ai ECA, prezintă risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale şi insuficienţă 

4

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
renală consecutivă. Pierderea funcţiei renale poate fi însoţită numai de modificări uşoare ale 
creatininemiei. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală strictă, cu doze 
mici, creştere treptată a dozelor şi monitorizare a funcţiei renale. 

Transplant renal 
Nu există date referitoare la administrarea enalaprilului la pacienţi cu transplant renal recent. Ca 
urmare, nu se recomandă administrarea enalaprilului la aceşti pacienţi. 

Insuficienţă hepatică 
Administrarea inhibitorilor ECA a fost asociată, rar, cu apariţia unui sindrom care debutează cu icter 
colestatic sau hepatită şi poate evolua spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul 
etiologic al acestui sindrom nu este deplin înţeles. La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA care 
dezvoltă icter sau creşteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice trebuie întrerupt 
tratamentul cu inhibitori ai ECA şi trebuie să se iniţieze monitorizare medicală corespunzătoare. 

Neutropenie/Agranulocitoză 
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA s-au raportat neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi 
anemie. La pacienţii cu funcţie renală normală fără afecţiuni asociate, administrarea inhibitorilor ECA 
determină, rar, neutropenie. Enalaprilul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu boli de colagen cu 
afectare vasculară, tratament imunosupresor, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o asociere 
a acestor factori care pot determina complicaţii, în special în caz de insuficienţă renală preexistentă. 
Unii dintre aceşti pacienţi au dezvoltat infecţii grave care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul 
intensiv cu antibiotice. Dacă enalaprilul este administrat la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea 
periodică a numărului de leucocite, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al infecţiei. 

Hipersensibilitate/Angioedem 
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv enalapril, s-au raportat cazuri de angioedem al feţei, 
extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Angioedemul poate să apară oricând pe durata 
tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu enalapril trebuie întrerupt imediat şi, înainte de 
externarea pacientului, trebuie asigurată monitorizarea corespunzătoare până la remiterea simptomelor. 
Chiar şi în situaţia în care edemul este localizat numai la nivelul limbii, fără afectare respiratorie, 
pacienţii trebuie supravegheaţi o perioadă mai lungă de timp, deoarece tratamentul cu antihistaminice 
şi corticosteroizi poate fi insuficient. 

Foarte rar, s-au raportat cazuri letale ca urmare a angioedemului însoţit de edem laringian sau edem la 
nivelul limbii. Pacienţii cu angioedem la nivelul limbii, glotei sau laringelui, în special cei cu 
intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii în antecedente, prezintă risc de producere a 
obstrucţiei căilor respiratorii. La aceştia, trebuie instituit prompt tratament adecvat care poate include 
administrarea subcutanată a 0,3 ml până la 0,5 ml soluţie de adrenalină 1:1000 şi/sau măsuri care să 
asigure permeabilitatea căilor respiratorii. 

S-a raportat faptul că pacienţii de rasă neagră trataţi cu inhibitori ai ECA prezintă o incidenţă mai mare 
a angioedemului, comparativ cu pacienţii de alte rase. 

Pacienţii cu antecedente de angioedem fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai ECA pot prezenta 
risc crescut de apariţie a angioedemului atunci când li se administrează inhibitori ai ECA (vezi şi pct. 
4.3). 

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului 
crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore 
după ultima  doză de enalapril. Tratamentul cu enalapril nu trebuie inițiat  mai  devreme  de 36 de ore 
după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5). 

Utilizarea  concomitentă  a  inhibitorilor ECA  cu  inhibitori  ai  racecadotrilului,  inhibitori  ai  mTOR  (de 
exemplu,  sirolimus,  everolimus,  temsirolimus)  și  vildagliptin  poate  determina  un  risc  crescut  de 
angioedem  (de  exemplu,  umflarea  căilor  respiratorii  sau  a  limbii,  cu  sau  fără  tulburări  respiratorii) 
(vezi pct. 4.5). Se recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu, 

5

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
sirolimus,  everolimus,  temsirolimus)  și  vildagliptin  la  un  pacient  la  care  se  administrează  deja  un 
inhibitor ECA. 

Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării faţă de hymenoptere 
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul desensibilizării faţă de veninul de hymenoptere au 
prezentat, rar, reacţii anafilactoide care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi prevenite prin 
întreruperea temporară a administrării inhibitorilor ECA înaintea fiecărei desensibilizări. 

Reacţii anafilactoide în timpul aferezei LDL 
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei cu dextran sulfat a lipoproteinelor de densitate 
joasă (LDL) au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi 
prevenite prin întreruperea temporară a administrării inhibitorilor ECA înaintea fiecărei şedinţe de 
afereză. 

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă 
Au fost raportate reacţii anafilactoide la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă cu membrane 
cu flux crescut (de exemplu, AN69) trataţi concomitent cu un inhibitor al ECA. La aceşti pacienţi se 
recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de antihipertensive. 

Hipoglicemie  
La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, care încep tratamentul cu un 
inhibitor al ECA, trebuie să-şi monitorizeze cu atenţie glicemia pentru a depista eventuale 
hipoglicemii, în special în timpul primei luni de tratament concomitent (vezi pct. 4.5). 

Tuse 
În timpul administrării inhibitorilor ECA s-a raportat tuse. În mod caracteristic, tusea este 
neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. În cadrul diagnosticului 
diferenţial al tusei trebuie avută în vedere şi tusea determinată de inhibitorii ECA. 

Chirurgie/anestezie 
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu anestezice care 
determină hipotensiune arterială, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării 
compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este determinată prin 
acest mecanism, aceasta poate fi corectată prin expansiune volemică. 

Potasiu seric 
Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este 
de obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu 
insuficiență renală și/sau la pacienții tratați cu suplimente de potasiu (inclusiv înlocuitori de sare), 
diuretice care economisesc potasiul, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute și sub denumirea de 
trimetoprim/sulfametoxazol, alte medicamente asociate cu creşteri ale potasiului seric (de exemplu, 
heparină) și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocantelor receptorilor de angiotensină, poate 
apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiul și blocantele receptorilor pentru 
angiotensină-ar trebui utilizate cu prudență la pacienții cărora li se administrează inhibitori ECA, iar 
monitorizarea nivelului de potasiu și funcția renală serică (vezi pct. 4.5). 

Litiu 
În general, nu se recomandă utilizarea concomitentă a litiului şi enalaprilului (vezi pct. 4.5). 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)  
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor 
angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de 
diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată 
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor 
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). 

6

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai 
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, a 
valorilor electroliţilor şi a tensiunii arteriale. 
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu 
nefropatie diabetică. 

Lactoză 
Enalapril Terapia conţine lactoză. Ca urmare, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la 
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să 
utilizeze acest medicament. 

Copii şi adolescenţi 
Există o experienţă limitată în eficacitatea şi siguranţa la copiii hipertensivi cu vârsta mai mare de 6 
ani, dar nicio experienţă în alte indicaţii. Datele de farmacocinetică sunt limitate la copii cu vârsta 
peste 2 luni. (vezi şi pct. 4.2, 5.1 şi 5.2). Nu se recomandă administrarea Enalapril Terapia la copii şi 
adolescenţi în alte indicaţii decât hipertensiunea arterială. 

Enalaprilul nu este recomandat la nou-născuţi sau la copii care au rata filtrării glomerulare < 30 
ml/min/1,73 m2, deoarece nu există date disponibile (vezi pct. 4.2). 

Sarcina  
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul 
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele 
care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de 
siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, 
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi 
pct. 4.3 şi 4.6). 

Diferenţe de rasă 
Similar altor inhibitori ai ECA, enalaprilul pare a fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la 
rasa neagră, comparativ cu alte rase, probabil datorită prevalenţei crescute a hiporeninemiei la 
populaţia hipertensivă aparţinând rasei neagre. 

4.5 

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune 

Medicamente care cresc riscul de angioedem  
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece 
crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4).  
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, mTOR (de exemplu, 
sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem 
(vezi pct. 4.4). 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) 
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor 
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor 
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv 
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra 
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). 

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare cu conţinut de 
potasiu 
Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu lisinopril poate 
apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamterenă 
sau amiloridă), suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri 
semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avut grijă când lisinoprilul este administrat 
concomitent cu alți agenți care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprimul și cotrimoxazolul 

7

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
(trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care 
economisește potasiu, cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă combinarea lisinoprilului cu 
medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie 
utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasiului seric.  

Ciclosporină  
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină, pot apărea hiperkaliemii. Se 
recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu.  

Heparina  
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, pot apărea hiperkaliemii. Se 
recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu.  

Diuretice (diuretice tiazidice sau de ansă) 
Utilizarea anterioară de doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi risc de apariţie a 
hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril (vezi pct. 4.4). Simptomele consecutive 
hipotensiunii arteriale pot fi diminuate prin întreruperea tratamentului cu diuretic, prin creşterea 
aportului hidric sau de sare, sau prin iniţierea tratamentului cu doză mică de enalapril. 

Alte antihipertensive 
Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale enalaprilului. 
Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare poate reduce şi mai mult 
tensiunea arterială. 

Litiu 
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu litiu s-au raportat creşteri reversibile ale 
concentraţiilor plasmatice ale litiului şi efecte toxice consecutive. Utilizarea concomitentă a 
diureticelor tiazidice poate creşte suplimentar concentraţiile plasmatice ale litiului şi, consecutiv, riscul 
apariţiei efectelor toxice determinate de administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a litiului. 
Nu se recomandă utilizarea enalaprilului în asociere cu litiu, dar dacă este necesară administrarea 
concomitentă, trebuie monitorizată cu atenţie concentraţia plasmatică a litiului (vezi pct. 4.4). 

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice/narcotice 
Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai ECA a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi 
antipsihotice poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). 

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2) 
AINS inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2 (inhibitori ai COX-2) pot diminua efectul 
diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. Prin urmare, efectul antihipertensiv al 
antagoniştilor receptorilor angiotensinei II sau al inhibitorilor ECA poate fi diminuat de AINS inclusiv 
inhibitorii selectivi ai COX-2. 

Administrarea concomitentă a AINS (inclusiv inhibitorii COX-2 selectivi) şi inhibitorii ECA exercită 
un efect aditiv asupra creşterii potasemiei şi pot determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte 
sunt, de obicei, reversibile. Rar, poate să apară insuficienţă renală acută, în special la pacienţii cu 
afectare a funcţiei renale (cum sunt vârstnicii şi pacienţii dehidrataţi, inclusiv cei care utilizează 
tratament diuretic). Prin urmare, această combinaţie trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu 
funcţia renală afectată. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare 
monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi periodic după aceea. 

Săruri de aur 
La pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv enalapril şi săruri de aur cu administrare 
injectabilă (aurotiomalat de sodiu), au fost raportate, rar, reacţii vasomotorii nitritoide (simptomele 
incluzând eritem facial, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială). 

Inhibitorii selectivi al ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR)  

8

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Pacienții cărora li se administrează concomitent tratament cu inhibitori ai mTOR (de exemplu, 
temsirolimus, sirolimus, everolimus) pot prezenta un risc crescut de apariție a angioedemului (vezi pct. 
4.4). 

Simpatomimetice 
Simpatomimeticele pot diminua efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. 

Medicamente antidiabetice 
Studii epidemiologice sugerează că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a 
medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) pot determina creşterea efectului 
hipoglicemiant cu risc de producere a hipoglicemiei. Acest efect pare a fi prezent cu probabilitate mai 
mare în timpul primelor săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu funcţia renală afectată (vezi 
pct. 4.4 şi 4.8). 

Alcool etilic 
Alcoolul etilic creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA. 

Acid acetilsalicilic, trombolitice şi beta-blocante 
Enalaprilul poate fi administrat în siguranţă concomitent cu acidul acetilsalicilic (în doze utilizate în 
cardiologie), trombolitice şi beta-blocante. 

Copii şi adolescenţi  
Studii de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi. 

4.6  Fertilitatea, sarcina şi alăptarea 

Sarcina 

Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). 
Utilizarea inhibitorilor ECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 
4.3 şi 4.4). 

Cu toate că dovezile epidemiologice referitoare la riscul teratogen apărut în urma expunerii la 
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost 
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului 
cu inhibitorii ECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate 
la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul 
sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitorii ECA trebuie oprit imediat 
şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. 

Se cunoaşte faptul că tratamentul cu inhibitorii ECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are 
efecte fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi 
induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). 

Dacă expunerea la inhibitorii ECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă 
monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului.  

Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat inhibitorii ECA trebuie atent monitorizaţi în vederea 
depistării hipotensiunii arteriale (vezi, de asemenea, pct. 4.3 şi 4.4). 

Alăptarea 
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct. 
5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea enalaprilului în 
timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere, 
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu 
există suficientă experienţă clinică. 
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea enalaprilului de către mamele care alăptează poate fi luată în 

9

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat pentru a 
observa apariţia oricărei reacţii adverse. 

4.7  Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 

La conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei 
ocazionale a vertijului şi oboselii. 

4.8  Reacţii adverse 

Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru enalapril în studii clinice şi în experienţa după 
punerea pe piaţă:  

Tabelul 1. Reacţiile adverse pentru enalapril 

Aparate, 
sisteme şi 
organe  

Foarte 
frecvente 
(≥1/10)  

Frecvente 
(≥1/100 to 
<1/10) 

Mai puţin 
frecvente 
(≥1/1,000 to 
<1/100) 

Rare  

(≥1/10,000 to 
<1/1,000) 

Foarte rare 
(<1/10,000) 

Cu frecvenţă 
necunoscută 
(care nu poate fi 
estimată din 
datele 
disponibile) 

Tulburări 
hematologice şi 
limfatice 

Tulburări 
endocrine 

Tulburări 
metabolice şi de 
nutriţie 

Tulburări 
psihice 

Tulburări ale 
sistemului 
nervos 

Tulburări 
oculare 

Tulburări 
acustice şi 

Anemie 
(incluzând 
anemie 
aplastică şi 
hemolitică) 

Neutropenie, 
scădere a 
concentraţiei 
plasmatice de 
hemoglobină, 
scădere a 
hematocritului, 
trombocitopenie, 
agranulocitoză, 
supresie 
medulară, 
pancitopenie, 
limfadenopatie, 
boli autoimune 

Sindrom de 
secreţie 
inadecvată de 
hormon 
antidiuretic 
(SIHAD)

Vise anormale, 
tulburări ale 
somnului 

Depresie  

Ameţeli   Cefalee, sincopă, 

modificări ale 
percepţiei 
gustului 

Vedere 
înceţoşată 

Hipoglicemie 
(vezi pct. 4.4) 

Confuzie, 
nervozitate, 
insomnie 

Somnolenţă, 
parestezii, 
vertij 

Tinitus  

10

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
vestibulare 

Tulburări 
cardiace 

Dureri toracice, 
tulburări de ritm, 
angină pectorală, 
tahicardie 

Hipotensiune 
arterială 
(incluzând 
hipotensiune 
arterială 
ortostatică)

Tuse 

Dispnee  

Tulburări 
vasculare 

Tulburări 
respiratorii, 
toracice şi 
mediastinale 

Tulburări 
gastrointestinale 

Greaţă 

Diaree,  
dureri 
abdominale 

Palpitaţii, 
infarct 
miocardic sau 
accident 
vascular 
cerebral*, 
posibil datorat 
hipotensiunii 
arteriale 
marcate la 
pacienţii cu 
risc crescut 
(vezi pct. 4.4) 

Înroşirea feţei, 
hipotensiune 
arterială 
ortostatică 

Fenomen 
Raynaud 

Rinoree, dureri 
faringiene şi 
răguşeală, 
bronhospasm/a
stm bronşic 

Infiltrate 
pulmonare, rinită, 
alveolită 
alergică/pneumon
ie eozinofilică 

Stomatită/ulceraţii 
aftoase, glosită 

Angioedem 
intestinal 

Ileus, 
pancreatită, 
vărsături, 
dispepsie, 
constipaţie, 
anorexie, 
iritaţie 
gastrică, 
xerostomie, 
ulcer peptic

Tulburări 
hepatobiliare 

Afecţiuni 
cutanate şi ale 
ţesutului 
subcutanat 

Insuficienţă 
hepatică,  
hepatită fie 
hepatocelulară, fie 
colestatică, care 
poate evolua cu 
necroză hepatică, 
colestază 
(inclusiv icter)

Eritem polimorf, 
sindrom Stevens-
Johnson, 
dermatită 
exfoliativă, 
necroliză 
epidermică toxică, 
pemfigus, 
eritrodermie 

Diaforeză, 
prurit, 
urticarie, 
alopecie 

Erupţii cutanate 
tranzitorii, 
hipersensibilitate
/angioedem: au 
fost raportate 
cazuri de 
angioedem al 
feţei, 
extremităţilor, 
buzelor, limbii, 
glotei şi/sau 

11

S-a raportat un 
complex de 
simptome care 
poate include 
câteva sau toate 
reacţiile adverse 
următoare: febră, 
serozită, vasculită, 
mialgii/miozită, 
artralgii/artrită, 
prezenţa 

 
 
 
 
 
 
 
 
laringelui (vezi 
pct. 4.4) 

anticorpilor 
antinucleari, VSH 
crescut, 
eozinofilie şi 
leucocitoză. Pot 
să apară erupţii 
cutanate 
tranzitorii, 
fotosensibilitate 
sau alte 
manifestări 
dermatologice. 

Tulburări 
musculo-
scheletice, ale 
ţesutului 
conjunctiv şi 
osoase 

Tulburări renale 
şi ale căilor 
urinare 

Tulburări ale 
aparatului 
genital şi ale 
sânului 

Tulburări 
generale şi la 
nivelul locului de 
administrare 

Investigaţii 
diagnostice 

Crampe 
musculare 

Oligurie 

Afectare a 
funcţiei renale, 
insuficienţă 
renală, 
proteinurie 

Impotenţă 

Ginecomastie  

Astenie   Fatigabilitate  

Stare generală 
de rău, febră 

Hiperpotasemie, 
creştere a 
concentraţiei 
plasmatice a 
creatininei 

Creştere a 
uremiei, 
hiponatremie 

Creştere a 
valorilor serice 
ale enzimelor 
hepatice,  
creştere a 
bilirubinemiei 

*Ratele de incidenţă au fost comparabile cu cele din grupurile placebo şi active de control în studiile 
clinice. 

Raportarea reacţiilor adverse suspectate  
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru 
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din 
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului 
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a 
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 

4.9  Supradozaj 

Datele referitoare la supradozajul la om sunt limitate. Până în prezent, cele mai importante simptome 
raportate în caz de supradozaj sunt hipotensiune arterială marcată, care apare la aproximativ 6 ore de la 
administrarea comprimatelor, determinată de blocarea sistemului renină-angiotensină şi stare de 
stupoare. Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include şoc, dezechilibru 
electrolitic, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi 

12

 
 
 
 
 
 
 
 
tuse. După administrarea a 300 mg şi respectiv 440 mg enalapril s-au înregistrat concentraţii 
plasmatice ale enalaprilatului de 100 şi respectiv de 200 ori mai mari decât cele observate după 
administrarea dozelor terapeutice. 

Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă. 
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal cu picioarele ridicate. 
Dacă este cazul, poate fi luată în considerare şi administrarea în perfuzie intravenoasă de angiotensină 
II şi/sau catecolamine. Dacă ingestia este recentă, trebuie instituite măsuri de eliminare a maleatului de 
enalapril (cum sunt provocarea vărsăturilor, lavaj gastric, administrarea de substanţe absorbante şi 
sulfat de sodiu). Enalaprilatul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă (vezi pct. 4.4, 
“Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare”-Pacienţi hemodializaţi). În caz de 
bradicardie rezistentă la tratamentul medicamentos, se recomandă implantarea de pacemaker. Trebuie 
monitorizate în permanentă semnele vitale, concentraţia de electroliţi plasmatici şi concentraţiile 
plasmatice de creatinină. 

5. 

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 

5.1  Proprietăţi farmacodinamice 

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, codul ATC: C09AA02 

Enalaprilul (maleat de enalapril) este sarea maleată a enalaprilului, un derivat a 2 aminoacizi, L-
alanina şi L-prolina. Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) este o peptidil-dipeptidază care 
catalizează transformarea angiotensinei I în angiotensină II, substanţă cu proprietăţi vasopresoare. 
După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat în enalaprilat, care inhibă ECA. Inhibarea ECA determină 
scăderea concentraţiei plasmatice a angiotensinei II şi creşterea consecutivă a activităţii reninei 
plasmatice (ca urmare a anulării mecanismului feed-back negativ de eliberare a reninei) şi scăderea 
secreţiei de aldosteron. 

ECA este identică cu kininaza II. Astfel, enalaprilul poate să blocheze şi degradarea bradikininei, un 
vasodilatator puternic de natură peptidică. Totuşi, rolul acestei observaţii în cadrul efectelor 
terapeutice ale enalaprilului rămâne să fie studiat. 

Mecanism de acţiune 
Deşi se consideră că mecanismul prin care enalaprilul scade tensiunea arterială este, în principal, 
supresia sistemului renină-angiotensină-aldosteron, enalaprilul prezintă efect antihipertensiv chiar şi la 
pacienţii cu hipertensiune arterială cu valori mici ale concentraţiei plasmatice a reninei. 

Efecte farmacodinamice 
Administrarea enalaprilului la pacienţii cu hipertensiune arterială determină scăderea tensiunii arteriale 
atât în clinostatism, cât şi în ortostatism, fără o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace. 

Apariţia hipotensiunii arteriale ortostatice simptomatice nu este frecventă. La unii pacienţi, pot fi 
necesare mai multe săptămâni de tratament cu enalapril pentru obţinerea unei presiuni arteriale optime. 
Întreruperea bruscă a tratamentului cu enalapril nu a fost asociată cu o creştere rapidă a tensiunii 
arteriale. 

Inhibarea eficace a activităţii ECA apare, de obicei, la 2 până la 4 ore după administrarea pe cale orală 
a unei doze unice de enalapril. Debutul efectului antihipertensiv apare, de obicei, la o oră, iar 
reducerea maximă a tensiunii arteriale a fost obţinută la 4 până la 6 ore de la administrare. Durata 
efectului este dependentă de doză. Totuşi, la dozele recomandate, s-a dovedit că efectele 
antihipertensive şi hemodinamice au fost menţinute timp de cel puţin 24 de ore. 

În studiile de hemodinamică efectuate la pacienţi cu hipertensiune arterială esenţială, scăderea 
tensiunii arteriale a fost însoţită de reducerea rezistenţei arteriale periferice cu creşterea consecutivă a 
debitului cardiac şi cu efect minim sau fără nici un efect asupra frecvenţei cardiace. După 

13

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
administrarea enalapril s-a observat creşterea fluxului sanguin renal, în timp ce rata filtrării 
glomerulare a rămas nemodificată. Nu s-a observat retenţie de sodiu sau de apă. Totuşi, la pacienţii 
care anterior iniţierii tratamentului cu enalapril prezentau o rată a filtrării glomerulare mică, de obicei, 
aceasta a crescut. 

În studii clinice pe termen scurt efectuate la pacienţi cu sau fără diabet zaharat cu afectare renală, după 
administrarea de enalapril s-a observat scăderea albuminuriei, a excreţiei urinare de IgG şi a 
proteinuriei totale. 

Administrarea concomitentă a enalapril cu diuretice tiazidice, determină efect hipotensor cumulat. 
Enalapril poate reduce sau poate preveni hipopotasemia indusă de diureticele tiazidice. 

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu digitalice şi diuretice, tratamentul cu enalapril 
administrat oral a fost asociat cu reducerea rezistenţei vasculare periferice şi a presiunii arteriale. 
Debitul cardiac a crescut, în timp ce frecvenţa cardiacă (de obicei crescută la pacienţii cu insuficienţă 
cardiacă) a scăzut. Presiunea capilară la nivel pulmonar a fost, de asemenea, redusă. Tolerabilitatea la 
efort şi gradul insuficienţei cardiace, măsurate conform criteriilor NYHA (New York Heart 
Association), s-au îmbunătăţit. Aceste efecte s-au menţinut pe durata tratamentului cronic. 

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară până la moderată, enalaprilul încetineşte 
dilatarea/hipertrofia progresivă a cordului şi evoluţia insuficienţei cardiace, efecte evidenţiate prin 
reducerea volumelor telediastolic şi sistolic ale ventriculului stâng şi creşterea fracţiei de ejecţie. 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)  
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in 
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat 
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The 
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, 
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor 
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.  

ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau 
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA 
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.  

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau 
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, 
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile 
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai 
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.  

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi 
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.  

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease 
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii 
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul 
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de 
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune 
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a 
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai 
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care 
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes 
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în 
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat 
placebo. 

14

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Eficacitate şi siguranţă clinică  
Într-un studiu clinic multicentric randomizat, dublu orb, controlat placebo (studiul clinic de profilaxie 
SOLVD) a fost evaluată o populaţie de 4228 de pacienţi cu disfuncţie ventriculară stângă 
asimptomatică (FEVS< 35 %) cărora li s-a administrat randomizat fie placebo (n = 2117), fie enalapril 
(n = 2111). În grupul de tratament cu placebo, 818 pacienţi (38,6 %) au prezentat insuficienţă cardiacă 
sau au decedat, comparativ cu 630 de pacienţi (29,8 %) în grupul de tratament cu enalapril (reducerea 
riscului: 29 %; interval de încredere 95 %; 21–36 %; p < 0,001). 518 pacienţi din grupul de tratament 
cu placebo (24,5 %) şi 434 de pacienţi (20,6 %) din grupul de tratament cu enalapril au decedat sau au 
fost spitalizaţi pentru apariţia sau agravarea insuficienţei cardiace (reducerea riscului 20 %; interval de 
încredere 95 %; 9–30 %; p < 0,001).  

Într-un studiu clinic multicentric, randomizat, dublu orb, controlat placebo (studiul clinic de tratament 
SOLVD) a fost evaluată o populaţie de pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă simptomatică 
determinată de disfuncţia sistolică (fracţia de ejecţie <35 %). La 2569 de pacienţi trataţi convenţional 
pentru insuficienţă cardiacă, s-a administrat randomizat fie placebo (n = 1284), fie enalapril (n = 
1285). În grupul de tratament cu placebo s-au înregistrat 510 decese (39,7 %), comparativ cu 452 de 
decese (35,2 %) în grupul de tratament cu enalapril (reducerea riscului 16 %; interval de încredere 95 
%; 5–26 %; p = 0,0036). Au fost 461 de decese de cauză cardiovasculară în grupul de tratament cu 
placebo, comparativ cu 399 de cazuri în grupul de tratament cu enalapril (reducerea riscului 18 %; 
interval de încredere 95 %; 6–28 %; p < 0,002), diferenţa de număr fiind determinată, în principal, de 
reducerea numărului de decese datorate insuficienţei cardiace progresive (251 de decese în grupul de 
tratament cu placebo, faţă de 209 decese în grupul de tratament cu enalapril, reducerea riscului 22 %; 
interval de încredere 95 %; 6–35 %). Un număr mai mic de pacienţi a decedat sau a fost spitalizat 
pentru agravarea insuficienţei cardiace (736 de pacienţi în grupul de tratament cu placebo şi 613 
pacienţi în grupul de tratament cu enalapril; reducerea riscului 26 %; interval de încredere 95 %; 18–
34 %; p < 0,0001). Pe întreaga durată a studiului clinic SOLVD, administrarea enalapril la pacienţii cu 
disfuncţie ventriculară stângă a determinat reducerea riscului de producere a infarctului miocardic cu 
23 % (interval de încredere 95 %, 11–34 %; p < 0,001) şi a spitalizării pentru angină pectorală 
instabilă cu 20 % (interval de încredere 95 %, 9–29 %; p < 0,001).  

Copii şi adolescenţi 
Există experienţă limitată referitoare la utilizarea enalapril la copii şi adolescenţi cu hipertensiune 
arterială cu vârsta peste 6 ani. Într-un studiu clinic efectuat la 110 copii cu hipertensiune arterială cu 
vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, cu greutatea peste 20 kg şi cu rata filtrării glomerulare >30 
ml/min/1,73 m2, la copiii cu greutate sub 50 kg s-au administrat doze de 0,625 mg, 2,5 mg sau 20 mg 
enalapril pe zi, iar la copiii cu greutatea peste 50 kg s-au administrat doze de 1,25 mg, 5 mg sau 40 mg 
enalapril pe zi. Administrarea enalaprilului o dată pe zi a scăzut tensiunea arterială în mod dependent 
de doză. Dependenţa de doză a efectului enalaprilului a fost descrisă la toate subgrupurile (vârstă, 
stadiu Tanner, sex, rasă). Totuşi, se pare că cele mai mici doze studiate, 0,625 mg şi 1,25 mg, 
corespunzând unei doze medii de 0,02 mg/kg administrate o dată pe zi, nu au fost eficace din punct de 
vedere al efectului hipotensiv. Doza maximă studiată a fost 0,58 mg/kg (până la 40 mg) administrată o 
dată pe zi. Reacţiile adverse raportate la copii şi adolescenţi sunt asemănătoare celor observate la 
adulţi. 

5.2  Proprietăţi farmacocinetice 

Absorbţie 
Enalaprilul administrat oral este absorbit rapid, concentraţiile plasmatice maxime de enalapril fiind 
atinse după o oră. Pe baza cantităţii regăsite în urină, absorbţia enalaprilului administrat oral este de 
aproximativ 60%. Absorbţia enalapril după administrare orală nu este influenţată de prezenţa 
alimentelor în tractul gastro-intestinal. 

După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat rapid şi în proporţie mare la enalaprilat, un inhibitor 
puternic al enzimei de conversie a angiotensinei. Concentraţiile plasmatice maxime de enalaprilat sunt 
atinse la aproximativ 4 ore după administrarea dozei. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin 
acumularea de enalaprilat, consecutiv administrării pe cale orală de doze multiple de enalapril este de 

15

 
 
 
 
 
 
11 ore. La subiecţii cu funcţie renală normală, concentraţiile plasmatice de enalaprilat la starea de 
echilibru au fost atinse după 4 zile de tratament. 

Distribuţie 
Indiferent de doza administrată, legarea enalaprilatului de proteinele plasmatice este de maxim 60%. 

Metabolizare 
Cu excepţia conversiei la enalaprilat, nu există dovezi sugestive referitoare la metabolizarea 
semnificativă a enalaprilului. 

Eliminare 
Excreţia enalaprilului se realizează predominant renal, sub formă nemodificată (aproximativ 20%) şi 
sub formă de enalaprilat, reprezentând aproximativ 40% din doza administrată. 

Insuficienţă renală 
Expunerea la enalapril şi enalaprilat este crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii cu 
insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul plasmatic al creatininei 40-60 ml/min) cărora 
li s-a administrat zilnic o doză de 5 mg enalapril, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie 
de timp (ASC) a enalaprilatului la starea de echilibru a fost de aproximativ 2 ori mai mare decât la 
pacienţii cu funcţie renală normală. 
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul plasmatic al creatininei ≤30 ml/min), ASC este de 
aproximativ 8 ori mai mare. La aceşti pacienţi, timpul de înjumătăţire plasmatică a enalaprilatului 
după administrarea de doze repetate de maleat de enalapril este prelungit, iar timpul până la atingerea 
stării de echilibru este prelungit (vezi pct. 4.2). Enalaprilatul poate fi îndepărtat din circulaţia sanguină 
prin hemodializă. Clearance-ul prin dializă este de 62 ml/min. 

Copii şi adolescenţi 
A fost efectuat un studiu farmacocinetic la 40 de copii băieţi şi fete, cu vârsta cuprinsă între 2 luni şi 
16 ani, cu hipertensiune arterială, cărora li s-a administrat pe cale orală o doză zilnică de 0,07 până la 
0,14 mg/kg maleat de enalapril. Nu au existat diferenţe majore între profilul farmacocinetic al 
enalaprilatului la copii şi adolescenţi, comparativ cu datele obţinute la adulţi. Datele indică o creştere a 
ASC (raportată la doză şi greutate) proporţională cu vârsta. Totuşi, nu s-a observat creşterea ASC 
atunci când aceasta a fost raportată la suprafaţa corporală. La starea de echilibru, timpul mediu de 
înjumătăţire plasmatică prin acumulare a enalaprilatului a fost de 14 ore. 

Alăptarea 
După administrarea unei doze orale unice de 20 mg la 5 femei aflate în perioada post-partum, valoarea 
medie a concentraţiei maxime de enalapril în lapte a fost de 1,7 micrograme/l (interval 0,54 până la 5,9 
micrograme/L) la 4-6 ore după administrare. Valoarea medie a concentraţiei maxime de enalaprilat a 
fost 1,7 micrograme/l (interval 1,2 până la 2,3 micrograme/l); concentraţiile maxime s-au înregistrat la 
momente diferite de timp, pe o perioadă de 24 ore. Utilizând datele despre concentraţia maximă în 
lapte, se estimează că, pentru un sugar alimentat exclusiv cu lapte uman, cantitatea maximă ingerată ar 
putea fi de aproximativ 0,16 % din doza ajustată în funcţie de greutate, care a fost administrată mamei.  

La o femeie căreia i s-a administrat o doză orală zilnică de 10 mg enalapril timp de 11 luni s-a 
determinat în lapte o concentraţie maximă de enalapril de 2 micrograme/l după 4 ore de la 
administrare şi o concentraţie maximă de enalaprilat de 0,75 micrograme/l la aproximativ 9 ore de la 
administrare. Concentraţiile totale de enalapril şi enalaprilat măsurate în lapte pe o perioadă de 24 de 
ore a fost de 1,44 micrograme/l şi, respective, 0,63 micrograme/l. 

Concentraţiile de enalaprilat din laptele uman au fost nedetectabile (<0,2 micrograme/l) la 4 ore după 
administrarea unei doze unice de 5 mg enalapril la o mamă şi a unei doze unice de 10 mg la două 
mame. Concentraţiile de enalapril nu au fost determinate. 

5.3  Date preclinice de siguranţă 

16

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Datele non-clinice nu au evidenţiat un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale 
farmacologice referitoare la evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi 
potenţialul carcinogen. 
Studiile referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au arătat că enalaprilul nu are niciun 
efect asupra potenţialului fertil şi ratei de reproducere la şobolan şi nu are efecte teratogene. Într-un 
studiu în care s-a administrat enalapril la femelele de şobolan înainte de împerechere şi pe perioada 
gestaţiei, a crescut rata mortalităţii puilor în timpul alăptării. S-a demonstrat că medicamentul 
traversează bariera feto-placentară şi se excretă în lapte. Atunci când au fost administraţi în al doilea 
sau al treilea trimestru de sarcină, s-a demonstrat că inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei 
induc fetotoxicitate (determinând afectarea şi/sau moartea fetuşilor). 

6. 

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 

6.1  Lista excipienţilor 

Lactoză monohidrat 
Povidonă K 30 
Stearat de magneziu 

6.2 

Incompatibilităţi 

Nu este cazul. 

6.3  Perioada de valabilitate 

Enalapril Terapia 5 mg și 20 mg comprimate – 2 ani 
Enalapril Terapia 10 mg comprimate – 3 ani 

6.4  Precauţii speciale pentru păstrare 

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 

6.5  Natura şi conţinutul ambalajului 

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate 

6.6  Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare 

Fără cerinţe speciale. 

7. 

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 

TERAPIA S.A. 
Str. Fabricii nr.124, Cluj Napoca, România 

8. 

NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 

12129/2019/01 
12130/2019/01 
12131/2019/01 

9. 

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI 

Data ultimei reînnoiri a autorizației-Iunie 2019 

10.  DATA REVIZUIRII TEXTULUI 
Ianuarie, 2022 

17