1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3732/2011/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Xefo Rapid 8 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un comprimat filmat (eliberare rapidă) conţine lornoxicam 8 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat. Comprimat filmat rotund, biconvex, de culoare albă până la slab gălbuie. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratament simptomatic pe termen scurt al durerii acute uşoară până la moderată la adulți. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Pentru toţi pacienţii, regimul de dozaj adecvat trebuie să se bazeze pe răspunsul individual la tratament. Reacțiile adverse pot fi reduse utilizând doza minimă eficace pe cea mai scurtă durată necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.4). Durere acută 8 -16 mg lornoxicam în doze de 8 mg. În prima zi de tratament se poate administra o doză de 16 mg, urmată de 8 mg după 12 ore. După prima zi de tratament, doza zilnică maximă recomandată este de 16 mg. Grupe speciale de pacienţi Copii şi adolescenţi Lornoxicam nu este recomandat pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. 2 Vârstnici Nu sunt necesare modificări speciale de dozaj pentru pacienţii cu vârsta peste 65 ani, cu excepţia cazului de insuficienţă renală sau hepatică dar lornoxicamul trebuie administrat cu precauţie, deoarece reacţiile adverse gastro-intestinale sunt mai puţin bine tolerate la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.4.). Insuficienţa renală Se recomandă reducerea frecvenţei de administrare a dozei de Xefo Rapid la o dată pe zi, în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală ușoară sau moderată (vezi pct. 4.4). Lornoxicam este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3). Insuficienţa hepatică Trebuie luată în considerare reducerea frecvenţei de administrare a dozei de Xefo Rapid la o dată pe zi, la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică moderată (vezi pct. 4.4). Lornoxicam este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3). Mod de administrare Oral Comprimatele filmate de Xefo Rapid trebuie luate cu o cantitate suficientă de lichid. 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 - Trombocitopenie - Hipersensibilitate (manifestări cum sunt astm bronşic, rinită, edem angioneurotic sau urticarie) la alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic - Insuficienţă cardiacă severă - Sângerare gastro-intestinală, sângerare cerebro-vasculară sau alte tulburări de sângerare - Antecedente de sângerare sau perforaţie gastro-intestinală legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare nesteroidiene - Ulcer peptic/hemoragie activ(ă) sau recurentă (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau sângerare) - Insuficienţă hepatică severă - Insuficienţă renală severă (creatinină serică > 700 μmol/l) - Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6) 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Lornoxicam reduce agregarea plachetară și prelungește timpul de sîngerare. Prin urmare, se recomandă precauție atunci când se administrează la pacienți cu tendință crescută de sîngerare. Lornoxicamul trebuie administrat numai după o atentă evaluare a riscului în raport cu beneficiile la pacienți cu: - Insuficienţa renală: lornoxicamul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (creatinină serică 150-300 μmol/l) până la moderată (creatinină serică 300-700 μmol/l) deoarece menţinerea fluxului sanguin renal este dependentă de prostaglandine (vezi pct. 4.2). Tratamentul cu lornoxicam trebuie întrerupt în cazul în care funcţia renală se deteriorează în timpul tratamentului. - Funcţiile renale trebuie monitorizate la pacienţii: o care suferă intervenţii chirurgicale majore o la cei cu insuficienţă cardiacă 3 o la cei trataţi concomitent cu diuretice sau medicamente despre care se presupune sau se ştie că pot provoca afectarea rinichilor (vezi pct. 4.5). - Pacienţi cu tulburări de coagulare a sângelui: sunt recomandate monitorizarea clinică atentă şi teste de laborator (de exemplu APTT - timp de tromboplastină parţial activată). - Insuficienţa hepatică (de exemplu ciroză hepatică): trebuie luate în considerare monitorizarea clinică şi evaluările de laborator în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică, deoarece poate apărea acumularea de lornoxicam (creştere a ASC) (vezi pct. 5.2) după tratamentul cu doze zilnice de 12- 16 mg. În afară de aceasta, insuficienţa hepatică nu pare să afecteze parametrii farmacocinetici ai lornoxicamului în comparaţie cu subiecţii sănătoşi. - La pacienții vârstnici peste 65 ani: este recomandată monitorizarea funcţiei renale şi hepatice. Postoperator se recomandă precauţie la pacienţii vârstnici. Utilizarea concomitentă a AINS Trebuie evitată utilizarea lornoxicamului concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2) (vezi pct. 4.5). Reducerea reacțiilor adverse Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea dozei minime eficace, pe cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovascular şi gastro-intestinal de mai jos). Sângerare gastrointestinală, ulcerație și perforație Sângerare, ulcerare şi perforare gastro-intestinală: sângerarea, ulcerarea şi perforarea gastro-intestinală, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene, în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. Riscul de sângerare, ulcerare şi perforare gastro-intestinală este mai mare la doze crescute de antiinflamatoare nesteroidiene, în cazul pacienţilor cu antecedente de ulcer, mai ales dacă prezintă complicaţii cu hemoragie sau perforare (vezi pct. 4.3) şi la persoanele vârstnice. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă (vezi pct. 4.2). La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare asocierea terapiei cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni), precum şi la pacienţii care necesită concomitent doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5). Este recomandată monitorizarea clinică la intervale regulate. Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, mai ales cei în vârstă, trebuie instruiți să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro-intestinală) mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea mări riscul de ulcerare sau sângerare, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante cum este warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Când apare sângerarea sau ulcerarea gastro-intestinală la pacienţii trataţi cu lornoxicam, tratamentul trebuie întrerupt. Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (de exemplu colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8). 4 Vârstnici Persoanele vârstnice au o frecvenţă mai mare de reacţii adverse la antiinflamatoarele nesteroidiene, mai ales sângerări şi perforări gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente sau care au hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece s-au raportat retenţie lichidiană şi edeme în asociere cu terapia cu AINS. Studiile clinice şi epidemiologice sugerează faptul că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Există insuficiente date pentru excluderea unui asemenea risc pentru lornoxicam. Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, cardiopatie ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală vasculară cerebrală trebuie trataţi cu lornoxicam numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţi cu factori de risc pentru cardiopatii (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Tratamentul concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene şi heparină în contextul unei rahianestezii sau a unei anestezii epidurale creşte riscul de hematom spinal/epidural (vezi pct. 4.5). Afecțiuni cutanate S-au raportat foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson (SJS) şi necroliză toxică epidermică (NTE), în legătură cu utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene (vezi pct. 4.8). Pacienţii prezintă cel mai mare risc al acestor reacţii la începutul terapiei, debutul reacţiei apărând, în prima lună de tratament, în majoritatea cazurilor. Administrarea de lornoxicam trebuie întreruptă la prima apariţie de erupţie cutanată tranzitorie, de leziuni ale mucoasei sau la oricare alt semn de hipersensibilitate. Tulburări respiratorii Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţii care suferă de, sau cu antecedente de, astm bronşic, deoarece AINS au fost raportate să precipite bronhospasmul la aceşti pacienţi. Lupus eritematos sistemic și boală asociată a țesutului conjunctiv La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi boli mixte ale ţesutului conjunctiv se recomandă precauție deoarece poate exista un risc crescut de meningită aseptică. Nefrotoxicitate Tratamentul concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene şi tacrolimus poate creşte riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei reduse a prostaciclinei în rinichi. Ca urmare, funcţia renală trebuie monitorizată îndeaproape la pacienţii care se află sub terapie asociată (vezi pct. 4.5). 5 Anomalii de laborator Similar majorităţii antiinflamatoarelor nesteroidiene, s-au raportat creşteri ocazionale a concentraţiei serice de transaminaze, creşterea bilirubinei serice sau creşterea altor parametri ai funcţiei hepatice, precum şi creşteri ale creatininei serice şi azotului ureic din sânge şi alte valori anormale ale analizelor de laborator. În cazul în care asemenea valori anormale sunt semnificative sau persistă, administrarea de lornoxicam trebuie oprită şi trebuie prescrise investigaţii diagnostice adecvate. Fertilitatea Utilizarea lornoxicamului, la fel ca a oricărui alt medicament cunoscut pentru efectul său de inhibare a sintezei de ciclooxigenaze/prostaglandine, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat la femeile care încearcă să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu lornoxicam la femeile care întâmpină dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate (vezi pct. 4.6). Varicela În mod excepţional, varicela poate cauza complicaţii infecţioase grave cutanate şi ale ţesuturilor moi. Contribuţia AINS în agravarea acestor infecţii nu poate fi exclusă. De aceea este recomandat a se evita utilizarea lornoxicam în caz de varicelă. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea concomitentă de lornoxicam şi - Cimetidină: Concentraţii plasmatice crescute de lornoxicam, care poate crește riscul apariției reacțiilor adverse la lornoxicam. (Nu s-au demonstrat interacţiuni între lornoxicam şi ranitidină sau lornoxicam şi antiacide). - Anticoagulante: antiinflamatoarele nesteroidiene pot mări efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Trebuie efectuată monitorizarea atentă a INR. - Fenprocumonă: efect scăzut al tratamentului cu fenprocumonă. - Heparină: antiinflamatoarele nesteroidiene cresc riscul de sângerare și hematom spinal/epidural când sunt administrate concomitent cu heparină în contextul unei rahianestezii sau al unei anestezii epidurale (vezi pct. 4.4). - Inhibitori ECA: efectul antihipertensiv al inhibitorului ECA poate scădea. - Diuretice: efect diuretic şi antihipertensiv scăzut al diureticelor de ansă, diureticelor tiazidice şi diuretice care economisesc potasiu (risc crescut de hipopotasemie și nefrotoxicitate). - Blocante beta-adrenergice: eficacitate antihipertensivă scăzută. - Blocant de receptori de angiotensină II: eficacitate antihipertensivă scăzută. - Digoxină: clearance-ul renal al digoxinei scăzut care crește riscul de toxicitate al digoxinei. - Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). - Antibiotice chinolonice (de exemplu levofloxacină, ofloxacină): risc crescut de crize convulsive. - Antiagregante plachetare (de exemplu clopidogrel): risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4). - Alte antiinflamatoare nesteroidiene: risc crescut de sângerare gastro-intestinală sau ulcerație. - Metotrexat: concentraţie serică crescută a metotrexatului. Poate rezulta o toxicitate crescută. Dacă trebuie utilizată terapie concomitentă, se va efectua o monitorizare atentă. - Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4). - Litiu: antiinflamatoarele nesteroidiene inhibă clearance-ul renal al litiului şi, ca urmare, concentraţia serică a litiului poate creşte peste limitele toxice. De aceea, concentraţiile serice de litiu necesită monitorizare, mai ales în timpul iniţierii, ajustării şi întreruperii tratamentului. - Ciclosporină: concentraţie serică crescută a ciclosporinei. Nefrotoxicitatea ciclosporinei poate fi mărită prin efectele renale mediate ale prostaglandinei. În timpul tratamentului asociat, trebuie monitorizată funcţia renală. 6 - Sulfonilureice (de exemplu glibenclamid): risc crescut de hipoglicemie. - Inductori şi inhibitori cunoscuţi ai izoenzimelor CYP2C9: lornoxicamul (similar altor antiinflamatoare nesteroidiene care depind de citocromul P450 2C9 (izoenzima CYP2C9)) are interacţiuni cu inductori şi inhibitori cunoscuţi ai izoenzimelor CYP2C9 (vezi pct. 5.2 Biotransformare). - Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate datorită sintezei reduse a prostaciclinei în rinichi. În timpul tratamentului combinat, trebuie monitorizată funcţia renală (vezi pct. 4.4). - Pemetrexed: AINS pot reduce clearance-ul renal al pemetrexed, rezultând creşterea toxicităţii renale şi gastrointestinale şi mielosupresie. Xefo Rapid comprimate filmate are o absorbţie întârziată a lornoxicam atunci când se administrează cu alimente. De aceea Xefo Rapid comprimate filmate nu trebuie administrat cu alimente atunci când este cerută obţinerea rapidă a eficacităţii (ameliorarea durerii). Alimentele pot scădea absorbţia cu aproximativ 20% şi pot creşte Tmax (vezi pct. 5.2). 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Lornoxicamul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3) şi nu trebuie utilizat în timpul primului şi al doilea trimestru de sarcină şi în timpul naşterii, deoarece nu sunt disponibile date clinice referitoare la expunerea în timpul sarcinii. Nu există date adecvate privind utilizarea lornoxicamului la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea reacţii adverse asupra sarcinii şi/sau asupra dezvoltării embrio-fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii cardiace după utilizarea inhibitorului sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Se presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata terapiei. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat creşterea numărului de avorturi pre- şi post- implantare şi mortalitate embrio- fetală. Inhibitorii sintezei de prostaglandine nu trebuie administraţi în timpul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Inhibitorii sintezei de prostaglandine administraţi în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină pot expune fătul la toxicitate cardiopulmonară (închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară) şi la disfuncţii renale care pot duce la insuficienţă renală şi la o cantitate redusă de lichid amniotic. La sfârşitul sarcinii, inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi fătul la timp crescut de sângerare şi inhibarea contracţiilor uterine, care pot întârzia sau prelungi travaliul. Ca urmare, utilizarea lornoxicamului în al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3). Alăptarea Nu există date referitoare la excreţia lornoxicamului în laptele matern. Lornoxicamul este excretat în concentraţii relativ mari în lapte la şobolanii femele care alăptează. Lornoxicam nu trebuie utilizat la femeile care alăptează. Fertilitatea Utilizarea lornoxicam ca și în cazul oricărui medicament cunoscut că inhibă sinteza de ciclooxigenază / prostaglandină, poate împiedica fertilitatea și nu este recomandat la femei care intenționează să conceapă. Se va lua în considerare întreruperea lornoxicam la femei care au dificultăți în conceperea unui copil sau care sunt supuse unei investigații de infertilitate. 7 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Pacienţii care prezintă ameţeli şi/sau somnolenţă sub tratamentul cu lornoxicam trebuie să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje. 4.8 Reacţii adverse Cele mai frecvente evenimente adverse observate în cazul antiinflamatoarelor nesteroidiene sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Ca urmare a administrării de antiinflamatoare nesteroidiene, s-au raportat greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita s-a observat mai puţin frecvent. La aproximativ 20% din pacienţii trataţi cu lornoxicam este de aşteptat apariţia reacţiilor adverse. Cele mai frecvente reacţii adverse ale lornoxicamului includ greaţă, dispepsie, indigestie, durere abdominală, vărsături şi diaree. În general, aceste simptome au apărut la mai puţin de 10% din pacienţii care au participat la studiile disponibile. Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) poate fi asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). În mod excepţional pot apare complicaţii infecţioase grave cutanate şi ale ţesuturilor moi in timpul varicelei. Se enumeră mai jos în tabelul 1, reacţiile adverse care au apărut, în general, la peste 0,05% din cei 6417 pacienţi trataţi în cadrul studiilor clinice de faze II, III şi IV. Se folosește următoarea convenție pentru clasificarea și frecvența reacțiilor adverse ale medicamentelor: foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100); rare (1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Tabelul 1: Reacții adverse Aparate, sisteme şi organe Frecvența Reacție(i) adverse Infecții și infestări Rare Faringite Tulburări hematologice și limfatice Rare Anemie, trombocitopenie, leucopenie, timp de sângerare prelungit Foarte rare Echimoză. S-a raportat faptul că AINS poate cauza tulburări hematologice potenţial severe ca neutropenia, agranulocitoza, anemia aplastică şi anemia hemolitică ca efecte de clasă Tulburări ale sistemului imunitar Rare Hipersensibilitate incluzând reacţii anafilactice şi anafilaxie Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puţin frecvente Anorexie, modificări ale greutăţii 8 Aparate, sisteme şi organe Frecvența Reacție(i) adverse Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, depresie Rare Confuzie, nervozitate, agitație Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee şi ameţeli uşoare şi trecătoare Rare Somnolenţă, parestezie, disgeuzie, tremor, migrenă Foarte rare Meningită aseptică la pacienţi cu LES şi boli mixte ale ţesutului conjunctiv (vezi pct. 4.4) Tulburări oculare Frecvente Conjunctivită Rare Tulburări de vedere Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Vertij, tinitus Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii, tahicardie, edem, insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.4) Tulburări vasculare Mai puţin frecvente Eritem, edem Rare Hipertensiune, bufeuri, hemoragie, hematom Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente Rinită Rare Dispnee, tuse, bronhospasm Tulburări gastrointestinale Frecvente Greaţă, durere abdominală, dispepsie, diaree, vărsături Mai puţin frecvente Constipaţie, balonare, eructaţii, gură uscată, gastrită, ulcer gastric, durere în partea superioară a abdomenului, ulcer duodenal, ulceraţii ale cavităţii bucale Rare Melenă, hematemeză, stomatită, esofagită, reflux gastroesofagian, disfagie, stomatită aftoasă, glosită (limbă dureroasă sau umflată), ulcer peptic perforat, hemoragie gastrointestinală Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Creşteri în testele funcţiei hepatice, SGPT (ALT) sau SGOT (AST) Foarte rare Hepatotoxicitate rezultând în, de exemplu: insuficienţă hepatică, hepatită, icter şi colestază Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Erupţie, prurit, hiperhidroză, eritem, urticarie, angioedem, alopecie Rare Dermatită, eczemă, purpură Foarte rare Edem şi reacţii pustuloase, sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente Artralgie Rare Dureri ale oaselor, spasme musculare, mialgie Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare Nicturia, tulburări de micţiune, creştere a azotului ureic din sânge şi a concentraţiilor de creatinină Foarte rare La pacienţi cu insuficienţa renală pre-existentă care sunt dependenţi de prostaglandine renale pentru mentinerea fluxului de sânge renal, Lornoxicam poate precipita insuficienţa renală acută (vezi pct. 4.4). Nefrotoxicitatea, în forme variate incluzând nefrita şi sindromul nefrotic, a fost asociată cu AINS ca efect de clasă 9 Aparate, sisteme şi organe Frecvența Reacție(i) adverse Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente Indispoziţie, edem facial Rare Astenie Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Până în present nu s-a raportat niciun caz de supradozaj care să permită definirea consecinţelor acestuia sau care să sugereze o abordare terapeutică specifică. Totuşi, se poate preconiza că după un supradozaj cu lornoxicam se pot observa următoarele manifestări: greaţă, vărsături, simptome cerebrale (ameţeală, tulburări de vedere). Manifestările severe cum sunt ataxia cu evoluţie spre comă şi crampe, afectări ale ficatului şi rinichilor şi, probabil, tulburări de coagulare pot, de asemenea, să apară. În cazul unui supradozaj real sau suspectat, administrarea medicamentului trebuie întreruptă. Datorită timpului scurt de înjumătăţire plasmatică, lornoxicamul este excretat rapid. Lornoxicamul nu poate fi eliminat prin dializă. Până în present, nu se cunoaşte niciun antidot specific. Trebuie luate în considerare măsurile obişnuite de urgenţă. Pe baza principiilor, numai administrarea de cărbune activat imediat după lornoxicam poate duce la diminuarea absorbţiei medicamentului. Tulburările gastro-intestinale pot fi tratate, de exemplu, cu analog de prostaglandine sau ranitidină. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de oxicami Codul ATC: M01AC05 Mecanism de acţiune Lornoxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice şi aparţine clasei derivaţilor de oxicam. Modul de acţiune al lornoxicam este în principal legat de inhibarea sintezei de prostaglandine (inhibarea enzimei ciclooxigenază), ducând la desensibilizarea nociceptorilor periferici şi, ca urmare, la inhibarea inflamaţiei. S-a sugerat şi un efect central asupra nocicepţiei, care pare a fi independent de efectele antiinflamatoare. Efecte farmacodinamice Lornoxicamul nu are efect asupra semnelor vitale (de exemplu temperatura corpului, frecvenţa respiratorie, ritmul cardiac, presiunea arterială, ECG, spirometrie). 10 Eficacitate şi siguranţă clinică Proprietăţile analgezice ale lornoxicamului au fost demonstrate cu succes în mai multe studii clinice, în timpul dezvoltării medicamentului. Datorită efectului iritant local gastro-intestinal şi unui efect ulcerogen sistemic legate de inhibarea sintezei de prostaglandine, sechelele gastro-intestinale sunt reacţii adverse frecvente după tratamentul cu lornoxicam, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene. Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi suferind de durere după extracţia unui al treilea molar lovit, comprimatele filmate de lornoxicam cu eliberare rapidă au prezentat un debut mai rapid al acţiunii în comparaţie cu comprimatele filmate de lornoxicam. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Lornoxicamul este absorbit rapid şi aproape complet din tractul gastro-intestinal. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după aproximativ 30 de minute. C max pentru comprimatele filmate de lornoxicam Rapid este mai mare decât C max pentru comprimatele filmate de lornoxicam şi echivalent cu C max pentru forma parenterală a lornoxicamului. Biodisponibilitatea absolută a comprimatelor filmate de lornoxicam este de 90-100 %, echivalentă cu cea a comprimatelor filmate de lornoxicam. Nu s-a observat metabolizare la primul pasaj hepatic. Nu sunt disponibile date privind ingestia de comprimate filmate de lornoxicam Rapid în timpul meselor dar, pe baza datelor disponibile pentru comprimatele filmate de lornoxicam, sunt de aşteptat o reducere a C max , o creştere a T max şi o reducere a absorbţiei (ASC) lornoxicamului. Distribuţie Lornoxicamul se găseşte în plasmă în formă neschimbată şi sub formă de metabolitul său hidroxilat. Legarea lornoxicamului la nivelul proteinelor din plasmă este de 99% şi nu depinde de concentraţie. Se găsește, de asemenea, în lichidul sinovial după repetarea administrării. Biotransformare Lornoxicam este metabolizat în proporţie mare în ficat, mai întâi în 5-hidroxilornoxicam inactiv, prin hidroxilare. CYP2C9 este implicată în biotransformarea lornoxicamului. Datorită polimorfismului genetic, pentru această enzimă există persoane care metabolizează lent sau rapid, fapt care poate duce la concentraţii plasmatice semnificativ crescute de lornoxicam la cei cu metabolizare lentă. Metabolitul hidroxilat nu prezintă activitate farmacologică. Lornoxicamul este metabolizat complet şi aproximativ 2/3 sunt eliminate prin ficat şi 1/3 prin rinichi sub formă de substanţă inactivă. Testat în modelele la animale, lornoxicamul nu a avut efect inductor asupra enzimelor hepatice. Din datele din studiul clinic, nu există nici o evidenţă a acumulării de lornoxicam după administrări repetate, când este administrat conform dozelor recomandate. Acest rezultat a fost sprijinit de datele de monitorizare a medicamentului din studiile cu durata de un an. Eliminare Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului nemodificat este de 3 până la 4 ore. După administrare orală, aproximativ 50% este excretat în fecale şi 42% prin rinichi, în principal sub formă de 5-hidroxilornoxicam. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al 5- hidroxilornoxicam este aproximativ 9 ore după o doză parenterală unică sau de două ori pe zi. Nu există dovezi că rata de eliminare se modifică odată cu administrarea în doză repetată. 11 La vârstnicii peste 65 de ani, clearance-ul este redus cu 30-40%. În afară de un clearance redus, nu există modificări semnificative în profilul cinetic al lornoxicam la pacienţii vârstnici. Nu există modificări semnificative în profilul cinetic al lornoxicam la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, cu excepţia acumulării în cazul pacienţilor cu boală hepatică cronică după 7 zile de tratament cu doze zilnice de 12 şi 16 mg. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen. Lornoxicamul a provocat toxicitate renală şi ulcere gastro-intestinale în studiile de toxicitate după doză unică şi după doze repetate, desfăşurate la mai multe specii. La șobolani, lornoxicamul a afectat fertilitatea (efecte asupra ovulației și implantării) și a afectat sarcina și nașterea. La iepuri și la șobolani, lornoxicam a provocat închiderea prematură a ductului arterial datorită inhibării ciclooxigenazei. La animale, administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine a determinat creşterea avorturilor pre- şi post- implantare şi mortalitate embrio-fetală. În plus, s-au raportat incidenţe crescute ale unor malformaţii congenitale diverse, inclusiv cardiovasculare, la animale cărora li s-a administrat un inhibitor de sinteză de prostaglandine, în perioada organogenetică. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu: Celuloză microcristalină Hidrogencarbonat de sodiu Hidrogenofosfat de calciu anhidru Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie Hidroxipropilceluloză Stearat de calciu Film: Dioxid de titan (E171) Talc Propilenglicol Hipromeloză 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 12 2 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului OPA-Al-PVC/Al blister. Mărimea ambalajelor: 6, 10, 20, 30, 50, 100, 250 comprimate filmate Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Takeda Austria GmbH St. Peter Strasse 25, A-4020 Linz, Austria 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 3732/2011/01-02-03-04-05-06-07 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: 29.12.2008 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 12 Septembrie 2011 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2021