AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2360/2010/01-04 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI CLARINASE 5 mg/120 mg comprimate cu eliberare modificată 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine loratadină 5 mg şi sulfat de pseudoefedrină 120 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: zahăr 173,23 mg şi lactoză monohidrat 156,80 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat cu eliberare modificată: comprimat rotund, lucios, de culoare albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice CLARINASE este indicat pentru tratamentul simptomatic al rinitei alergice sezoniere atunci când este însoţită de congestie nazală. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani Un comprimat CLARINASE de două ori pe zi, cu un pahar de apă. Mod de administrare Comprimatele trebuie înghiţite întregi (fără a le sfărâma, sparge sau mesteca). Comprimatele pot fi administrate indiferent de orarul meselor. Utilizarea CLARINASE nu este recomandată la copii cu vârsta sub 12 ani din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil şi acesta nu trebuie continuat după ce simptomele s-au remis. Se recomandă limitarea tratamentului la aproximativ 10 zile, deoarece în timpul administrării cronice efectul pseudoefedrinei se poate diminua. Dacă este necesar, după 1 ameliorarea congestiei mucoasei căilor aeriene superioare, tratamentul poate fi continuat doar cu loratadină. Asocierea medicamentoasă nu trebuie administrată pacienţilor cu vârsta peste 60 ani sau pacienţilor cu insuficienţă renală sau hepatică (vezi pct. 4.4). 4.3 Contraindicaţii CLARINASE este contraindicat pacienţilor care au demonstrat hipersensibilitate sau idiosincrazie la fiecare dintre substanţele active, la oricare dintre excipienţi sau la medicamente adrenergice. Deoarece CLARINASE conţine pseudoefedrină, este contraindicat de asemenea pacienţilor cărora li se administrează tratament cu inhibitori de monoaminooxidază (MAO) sau pe parcursul celor două săptămâni după întreruperea unui astfel de tratament și la pacienții cu: - glaucom cu unghi îngust, - retenţie urinară, - afecţiuni cardiovasculare, cum sunt boala cardiacă ischemică, tahiaritmiile şi hipertensiunea arterială severă, - hipertiroidism, - antecedente de accident vascular cerebral hemoragic sau factori de risc care pot creşte riscul de accident vascular cerebral hemoragic. Aceasta se datorează efectului alfa-mimetic al pseudoefedrinei în asociere cu alte vasoconstrictoare cum sunt bromocriptină, pergolidă, lisuridă, cabergolină, ergotamină, dihidroergotamină sau orice alte medicamente decongestionante utilizate ca decongestionante nazale, administrate fie pe cale orală, fie pe cale nazală (fenilpropanolamină, fenilefrină, efedrină, oximetazolină, nafazolină). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Nu trebuie depăşită doza şi durata recomandată a tratamentului (vezi pct. 4.2). Probabilitatea apariţiei reacţiilor adverse la medicamentele simpatomimetice este mai mare în cazul pacienţilor cu vârsta peste 60 ani. Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea acestei asocieri pentru acest grup de vârstă şi există date insuficiente pentru a face recomandări adecvate de dozaj. Această asociere nu trebuie administrată pacienţilor cu vârsta peste 60 ani. Insuficienţă renală sau hepatică: siguranţa şi eficacitatea asocierii la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică nu au fost stabilite şi există date insuficiente pentru a face recomandări adecvate de dozaj. Această asociere nu trebuie administrată pacienţilor cu insuficienţă renală sau hepatică. Pacienţii trebuie informaţi asupra faptului că tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei hipertensiunii arteriale, tahicardiei, palpitaţiilor sau aritmiilor cardiace, greţei sau oricărui alt semn neurologic (cum este cefaleea sau agravarea cefaleei). Aminele simpatomimetice pot determina stimularea sistemului nervos central, cu apariţia convulsiilor, sau colapsului cardiovascular cu hipotensiune arterială. Apariţia acestor efecte este mai probabilă la copii, vârstnici sau în caz de supradozaj (vezi pct. 4.9). Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cărora li se administrează digitalice, celor cu aritmii cardiace, hipertensiune arterială, antecedente de infarct miocardic, diabet zaharat, obstrucţie de col vezical sau anamneză potrivită de bronhospasm. Medicamentul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţi cu ulcer peptic stenozant, obstrucţie piloro-duodenală și obstrucţie a colului vezical. Administrarea orală de pseudoefedrină în doza recomandată poate provoca şi alte efecte simpatomimetice, cum ar fi creşterea tensiunii arteriale, tahicardia sau manifestări de excitaţie la nivelul sistemului nervos central. 2 Administrarea concomitentă de simpatomimetice și inhibitori MAO reversibili (cum ar fi linezolid [non-selectiv] și moclobemidă [MAO-A selectiv] nu este recomandată. Se recomandă prudenţă și în cazul pacienţilor cărora li se administrează alte simpatomimetice, incluzând decongestionante, anorexigene sau psihostimulante de tip amfetaminic, medicamente antihipertensive, antidepresive triciclice sau alte antihistaminice. Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cărora li se administrează în prezent medicamente vasoconstrictoare de tip alcaloizi din ergot. Similar altor stimulante ale SNC, sulfatul de pseudoefedrină este asociat cu risc de abuz medicamentos. Dozele mari pot determina în cele din urmă toxicitate. Administrarea continuă poate determina apariţia toleranţei, determinând un risc crescut de supradozaj. Întreruperea bruscă a tratamentului poate determina depresie. În cazul administrării de anestezice volatile halogenate în timpul tratamentului cu medicamente simpatomimetice indirecte, poate să apară hipertensiune arterială acută perioperatorie. De aceea, dacă este programată o intervenţie chirurgicală, se recomandă întreruperea tratamentului cu 24 ore înaintea anesteziei. Sportivii trebuie informați că tratamentul cu pseudoefedrină poate determina o reacţie pozitivă la testele de control antidoping. Acest medicament conţine lactoză și zahăr; prin urmare, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, galactoză, deficit de lactază Lapp, malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament. Administrarea CLARINASE trebuie întreruptă cu cel puţin 48 ore înainte de efectuarea testelor cutanate, deoarece antihistaminicele pot preveni sau reduce reacţiile pozitive de reactivitate dermică. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrată concomitent cu alcoolul etilic, loratadina nu are efecte de potenţare, conform măsurătorilor efectuate în studiile privind performanţele psihomotorii. S-a demonstrat că inhibitorii CYP3A4 și CYP2D6 cresc expunerea la loratadină și desloratadină. Cu toate acestea, datorită indicelui terapeutic mare al loratadinei, nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative clinic şi nici nu au fost observate astfel de interacţiuni la administrarea concomitentă de eritromicină, ketoconazol și cimetidină în studiile clinice desfăşurate (vezi pct. 5.2). Administrarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminooxidază (reversibili sau ireversibili) şi a medicamentelor simpatomimetice poate determina reacții hipertensive critice. Medicamentele simpatomimetice pot reduce efectul medicamentelor antihipertensive. Următoarele asocieri nu sunt recomandate: Bromocriptină, cabergolină, lisurid, pergolid: risc de vasoconstricţie şi hipertensiune arterială. Dihidroergotamină, ergotamină, metilergometrină: risc de vasoconstricţie şi hipertensiune arterială. Inhibitori MAO reversibili și ireversibili: risc de vasoconstricţie şi hipertensiune arterială. Alte vasoconstrictoare utilizate ca decongestionante nazale, cu administrare orală sau nazală (fenilpropanolamină, fenilefrină, efedrină, oximetazolină, nafazolină): risc de vasoconstricţie. Antiacidele cresc viteza absorbţiei sulfatului de pseudoefedrină, iar kaolinul o scade. 3 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nici loratadina, nici combinația de loratadină și pseudoefedrină nu au avut efecte teratogene în studiile efectuate la animale. Nu a fost stabilită siguranţa administrării CLARINASE în timpul sarcinii, însă experiența de la un număr mare de sarcini expuse la om nu dezvăluie nici o creștere a frecvenței malformațiilor, comparativ cu incidența în populația generală. Deoarece studiile de reproducere la animale nu sunt întotdeauna predictive în ceea ce privește răspunsul la om şi datorită proprietăţilor vasoconstrictoare ale pseudoefedrinei, CLARINASE nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Alăptarea Loratadina și pseudoefedrina se excretă în laptele matern. Scăderea producerii de lapte la mamele care alăptează a fost raportată în cazul pseudoefedrinei. Ca urmare, CLARINASE nu trebuie utilizat la femeile care alăptează. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje În studii clinice care au evaluat capacitatea de a conduce vehicule, nu a fost observată afectarea acesteia la pacienţii cărora li s-a administrat loratadină. Cu toate acestea, foarte rar, la unele persoane poate să apară somnolenţa, fapt care ar putea afecta capacitatea acestora de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje. Nu este de aşteptat ca sulfatul de pseudoefedrină să influenţeze performanţele psihomotorii. 4.8 Reacţii adverse Reacţii adverse raportate în timpul studiilor clinice, comparativ cu placebo pentru CLARINASE foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (> 1/1000, < 1/100); rare (> 1/10000, < 1/1000); foarte rare (< 1/10000) ) Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente: Tulburări psihice Frecvente: Foarte frecvente: Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente: Frecvente: Tulburări oculare Mai puţin frecvente: Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente: Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: Frecvente: Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente: Frecvente: Tulburări gastro-intestinale Frecvente: Sete Nervozitate, somnolenţă, depresie, agitaţie, anorexie Insomnie Confuzie, tremor, hiperhidroză, bufeuri, modificări ale gustului Ameţeli Tulburări de lăcrimare Tinitus Palpitaţii Tahicardie Epistaxis Faringită, rinită Constipaţie, greaţă, xerostomie 4 Reacţii adverse raportate în timpul studiilor clinice, comparativ cu placebo pentru CLARINASE foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (> 1/1000, < 1/100); rare (> 1/10000, < 1/1000); foarte rare (< 1/10000) ) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente: Tulburări generale Frecvente: Prurit Polakiurie, tulburări de micţiune Cefalee, fatigabilitate Alte reacţii adverse raportate foarte rar în perioada după punerea pe piaţă sunt enumerate în tabelul următor: Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări ale sistemului nervos Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor urinare Reacții de hipersensibilitate (cum sunt anafilaxie, erupție cutanată tranzitorie, urticarie și angioedem) Vertij, convulsii Aritmii cardiace Hipertensiune arterială Tuse, bronhospasm Anomalii ale funcţiei hepatice Alopecie Retenţie urinară Alte reacţii adverse care au fost raportate în studii clinice şi în perioada de după apariţia pe piaţă numai pentru loratadină includ apetit alimentar crescut, erupţie cutanată tranzitorie şi gastrită. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj Simptomele supradozajului sunt în majoritate de tip simpatomimetic, cu excepţia unei sedări uşoare care poate fi determinată de loratadina administrată la doze mult mai mari decât doza recomandată. Simptomele pot varia de la deprimarea SNC (sedare, apnee, scăderea vigilenţei, cianoză, comă, colaps cardiovascular), până la stimularea SNC (insomnie, halucinaţii, tremurături, convulsii), cu potenţial letal. Alte simptome pot include: cefalee, anxietate, dificultate la urinare, slăbiciune şi tensiune musculară, euforie, excitaţie, insuficiență respiratorie, aritmii cardiace, tahicardie, palpitaţii, sete, hiperhidroză, greaţă, vărsături, dureri precordiale, ameţeli, tinitus, ataxie, înceţoşarea vederii şi hipertensiune sau hipotensiune arterială. În special la copii, este de aşteptat să apară stimularea SNC, precum și simptomele de tip atropinic (xerostomie, pupile fixe şi dilatate, înroșirea feței, hipertermie şi simptome gastro-intestinale). Unii pacienţi pot prezenta o psihoză toxică cu delir şi halucinaţii. 5 Tratament: în cazul unui supradozaj, începeți imediat tratamentul simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi menţineți-l cât timp este necesar. Absorbţia substanţei active rămase în stomac poate fi încercată prin administrarea unei suspensii de cărbune activat în apă. În special la copii, realizați lavajul gastric cu soluţie salină izotonă. La adulţi, poate fi utilizată apă de la robinet. Îndepărtatați cât mai mult posibil din cantitatea administrată înainte de următoarea instilare. Loratadina nu poate fi îndepărtată prin hemodializă şi nu se cunoaşte dacă se elimină prin dializă peritoneală. După tratamentul de urgenţă, trebuie continuată monitorizarea clinică a pacientului. Tratamentul supradozajului cu pseudoefedrină este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Nu trebuie utilizate stimulante (analeptice). Hipertensiunea arterială poate fi controlată cu un medicament alfa-blocant şi tahicardia cu un beta-blocant adrenergic. Pentru controlul convulsiilor, pot fi administrate barbiturice cu durată scurtă de acţiune, diazepam sau paraldehidă. Hiperhidroza, în special la copii, poate necesita utilizarea de bureţi de baie umeziţi în apă sau împachetări reci. Apneea se tratează prin ventilaţie mecanică. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice – antagonist H1, codul ATC: R06AX13. Grupa farmacoterapeutică: decongestionante nazale de uz sistemic, codul ATC: R01BA52. Farmacodinamica comprimatelor CLARINASE este în directă legătură cu cea a componentelor sale. Loratadina este un antihistaminic triciclic cu activitate selectivă la nivelul receptorilor periferici H1. Loratadina nu are o activitate semnificativă la nivelul receptorilor H2. Aceasta nu inhibă captarea noradrenalinei şi nu are practic nicio influenţă asupra funcţiei cardiovasculare sau automatismului cardiac. În cazul majorităţii populaţiei, loratadina nu are proprietăţi sedative sau anticolinergice semnificative clinic, dacă este utilizată la doza recomandată. În cazul tratamentului de lungă durată, nu s-au observat modificări semnificative clinic privind semnele vitale, examenele fizice sau electrocardiografice. Sulfatul de pseudoefedrină (sulfat de d-izoefedrină) este un medicament simpatomimetic, cu efect majoritar alfa-mimetic, comparativ cu efectul beta-mimetic. După administrarea orală, sulfatul de pseudoefedrină asigură un efect decongestionant nazal, datorită acţiunii sale vasoconstrictoare. Aceasta are un efect simpatomimetic indirect, determinat în principal de eliberarea mediatorilor adrenergici din terminaţiile nervoase post-ganglionare. Administrarea orală de pseudoefedrină în doza recomandată poate să determine alte efecte simpatomimetice, cum sunt hipertensiune arterială, tahicardie sau manifestări de excitaţie la nivelul sistemului nervos central. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Loratadină: După administrare orală, loratadina se absoarbe rapid şi în bine și este supusă unei metabolizări în proporţie mare la primul pasaj hepatic, îndeosebi prin intermediul CYP3A4 şi CYP2D6. Principalul metabolit - desloratadina (DL) este activ din punct de vedere farmacologic și responsabil pentru o mare parte din efectul clinic. Loratadina şi DL ating concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) la 1–1,5 ore, respectiv 1,5–3,7 ore de la administrare. În studii controlate au fost raportate creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale loratadinei după utilizarea concomitentă a ketoconazolului, eritromicinei şi cimetidinei, dar fără modificări semnificative clinic (inclusiv electrocardiografice). 6 Loratadina se leagă în proporţie mare (între 97% şi 99%), iar metabolitul său activ se leagă în proporţie moderată (73% până la 76%) de proteinele plasmatice. La subiecţii sănătoşi, timpii de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie pentru loratadină şi metabolitul ei activ sunt de aproximativ 1 oră, respectiv 2 ore. Timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare este de 8,4 ore (interval de la 3 ore până la 20 ore) pentru loratadină şi de 28 ore (interval de la 8,8 ore până la 92 ore) pentru principalul metabolit activ. Aproximativ 40% din doză este excretată în urină şi 42% în fecale, într-o perioadă de 10 zile și aceasta, în principal sub formă de metaboliţi conjugaţi. Aproximativ 27% din doză este eliminată în urină în primele 24 ore. Mai puţin de 1% din substanţa activă este excretată nemodificată în forma activă, ca loratadină sau DL. Biodisponibilitatea loratadinei şi metabolitului său activ este proporţională cu doza administrată. Profilul farmacocinetic al loratadinei şi al metaboliţilor ei este comparabil la voluntarii adulţi sănătoşi cu cel înregistrat la voluntarii vârstnici sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, atât aria de sub curbă (ASC) cât şi concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) ale loratadinei şi ale metabolitului ei sunt mai mari în comparaţie cu ASC şi concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) ale pacienţilor cu funcţie renală normală. Timpii medii de înjumătăţire prin eliminare pentru loratadină şi metabolitul ei nu au fost semnificativ diferiţi faţă de cei observaţi la subiecţii sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, hemodializa nu are nici o influenţă asupra farmacocineticii loratadinei sau a metabolitului ei activ. La pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică de etiologie alcoolică, ASC şi concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) ale loratadinei au fost de două ori mai mari, în timp ce profilul farmacocinetic al metabolitului activ nu a fost modificat semnificativ comparativ cu cel al pacienţilor cu funcţie hepatică normală. Timpii de înjumătăţire prin eliminare pentru loratadină şi metabolitul ei au fost de 24 ore, respectiv 37 ore, şi au crescut în paralel cu creşterea severităţii bolii hepatice. Loratadina şi metabolitul ei activ sunt excretaţi în laptele femeilor care alăptează. Sulfatul de pseudoefedrină: După administrarea orală, sulfatul de pseudoefedrină este absorbit rapid şi complet. Debutul acţiunii se înregistrează în 30 minute, iar efectul decongestionant pentru o doză de 60 mg are o durată de 4-6 ore. Sulfatul de pseudoefedrină este metabolizat incomplet prin N-demetilare la nivel hepatic la un metabolit inactiv. La om, la un pH urinar de aproximativ 6, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază între 5 şi 8 ore. Substanţa activă şi metabolitul său sunt excretaţi în urină, 55-75% din doza administrată fiind excretată în formă nemodificată. În urina acidă (pH 5), viteza de excreţie este accelerată iar durata de acţiune redusă. În cazul alcalinizării urinii, se produce o resorbţie parţială. Se presupune că pseudoefedrina traversează placenta şi bariera hematoencefalică. Substanţa activă este excretată în laptele femeilor care alăptează. Alimentele pot să crească cantitatea de loratadină absorbită, dar fără efecte cu relevanţă clinică. Acest efect nu este observat în cazul pseudoefedrinei. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice pentru loratadină nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenicitatea. 7 Toxicitatea asocierii: În studiile acute și cu doze multiple, asocierea loratadină/sulfat de pseudoefedrină a demonstrat un grad redus de toxicitate. Toxicitatea asocierii medicamentoase nu a fost mai mare decât cea demonstrată pentru fiecare dintre componente în parte, iar efectele observate au fost asociate, în general, componentei pseudoefedrină. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate cu loratadină, nu au fost observate efecte teratogene. Cu toate acestea, la şobolani, la niveluri plasmatice (ASC) de 10 ori mai mari decât cele obţinute la dozele clinice, s-a observat prelungirea travaliului şi viabilitate mai redusă a puilor. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, asocierea loratadină/pseudoefedrină nu a fost teratogenă în cazul administrării orale la şobolani, în doze de până la 150 mg/kg şi zi (de 30 ori mai mari decât doza clinică recomandată) şi la iepuri, în doze de până la 120 mg/kg şi zi (de 24 ori mai mari decât doza clinică recomandată). 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu: Lactoză monohidrat Amidon de porumb Povidonă Stearat de magneziu Film de acoperire: Acacia Sucroză Sulfat de calciu dihidrat Sulfat de calciu anhidru Colofoniu Zeina Acid oleic Săpun pulbere Talc Celuloză microcristalină Dioxid de titan (E171) Ceară albă Ceară carnauba 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. 8 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 1 blister din PVC/Al cu 7 comprimate cu eliberare modificată Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 7 comprimate cu eliberare modificată Cutie cu 1 blister din OPA-Al-PE/LDPE-Al cu 7 comprimate cu eliberare modificată Cutie cu 2 blistere din OPA-Al-PE/LDPE-Al a câte 7 comprimate cu eliberare modificată 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ BAYER S.R.L. Șos. București-Ploiești nr. 1A, clădire B, etaj 1 Sector 1, 013681 București, România 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 2360/2010/01-04 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei – Ianuarie 2010 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Ianuarie, 2021 9