1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14413/2022/01-02-03-04 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zondaron 2 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare ml de soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ondansetron 2 mg (sub formă de clorhidrat de ondansetron dihidrat). Fiecare fiolă de 2 ml conţine ondansetron 4 mg (sub formă de clorhidrat de ondansetron dihidrat). Fiecare fiolă de 4 ml conţine ondansetron 8 mg (sub formă de clorhidrat de ondansetron dihidrat). Excipienți cu efect cunoscut: Fiecare fiolă a 2 ml conţine sodiu 0,313 mmol (7,2 mg) sub formă de citrat de sodiu, clorură de sodiu şi hidroxid de sodiu. Fiecare fiolă a 4 ml conţine sodiu 0,626 mmol (14,4 mg) sub formă de citrat de sodiu, clorură de sodiu şi hidroxid de sodiu. Lista completă a excipienţilor este disponibilă în pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă/perfuzabilă. Soluţie limpede, incoloră, practic fără particule. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Adulţi Ondansetron este indicat pentru abordarea terapeutică a greţei şi vărsăturilor induse de chimioterapia citotoxică şi radioterapie. Ondansetron este indicat pentru prevenirea şi tratamentul greţei şi vărsăturilor postoperatorii (GVPO). Copii și adolescenți Ondansetron este indicat pentru abordarea terapeutică a greţei şi vărsăturilor produse de chimioterapie (GVIC) la copii cu vârsta ≥6 luni şi pentru prevenirea și tratamentul GVPO la copii cu vârsta ≥1 lună. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Greață şi vărsături induse de chimioterapie şi radioterapie (GVIC și GVIR) 2 Adulţi Potenţialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcţie de doză şi de asocierea schemelor terapeutice de chimioterapie şi radioterapie utilizate. Calea de administrare şi doza de ondansetron trebuie să fie flexibile, dozele fiind situate în intervalul de 8-32 mg pe zi şi selectate după cum se indică mai jos. Chimioterapie şi radioterapie cu potențial emetogen: ondansetron se poate administra intravenos sau intramuscular sau pe cale orală. Pentru cei mai mulţi pacienţi care urmează un tratament cu chimioterapie sau radioterapie cu potențial emetogen, doza de ondansetron 8 mg trebuie administrată sub formă de injecție intravenoasă lentă (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular, imediat înainte de tratament, urmată de administrarea orală a dozei de 8 mg la fiecare 12 ore. Pentru prevenirea emezei tardive sau prelungite după primele 24 de ore, se recomandă ca tratamentul oral cu ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) să continue până la 5 zile după un ciclu de tratament efectuat. Chimioterapia cu potențial emetogenintens: la pacienţii care urmează un tratament cu chimioterapie cu potențial emetogen intens, de exemplu administrarea unei doze mari de cisplatină, ondansetron se poate adminsitra pe cale orală, intravenos sau intramuscular. În timpul primelor 24 de ore de chimioterapie s-a demonstrat că ondansetronul este la fel de eficace în cazul administrării conform următoarelor scheme terapeutice: - o doză unică de 8 mg administrată prin injecție intravenoasă lentă (cel puţin 30 de secunde) sau intramusculară, imediat înainte de chimioterapie. - o doză de 8 mg administrată prin injecție intravenoasă lentă (cel puţin 30 de secunde) sau intramusculară, imediat înainte de chimioterapie, urmată de alte două doze de 8 mg administrate intravenos (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular la interval de patru ore, sau prin perfuzie continuă 1 mg/oră timp de până la 24 de ore. - o doză maximă iniţială de 16 mg diluată în 50-100 ml de soluţie salină sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct.6.6), administrată prin perfuzie timp de cel puţin 15 minute, imediat înainte de chimioterapie. Doza iniţială de ondansetron poate fi urmată de administrarea suplimentară de două doze de 8 mg intravenos (cel puţin 30 de secunde) sau intramuscular, la interval de 4 ore. O doză unică mai mare de 16 mg nu trebuie administrată din cauza creșterii dependente de doză a riscului de prelungire a intervalului QT (vezi pct 4.4, 4.8 și 5.1). Selectarea dozelor trebuie determinată de gravitatea problemei emetogene Eficacitatea ondansetronului în cazul chimioterapiei cu potențial emetogen intenspoate fi crescută prin administrarea intravenoasă suplimentară a unei doze unice de dexametazonă fosfat de sodiu 20 mg, înainte de chimioterapie. Pentru prevenirea emezei tardive sau prelungite după primele 24 de ore, se recomandă ca tratamentul oral cu ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) să continue până la 5 zile după un ciclu de tratament efectuat. Copii și adolescenți: Greață şi vărsături indusede chimioterapie (GVIC) la adolescenți și copii cu vârsta ≥ 6 luni Doza pentru GVIC poate fi calculată în funcţie de suprafaţa corporală (SC) sau de greutate – a se vedea mai jos. Stabilirea dozelor în funcţie de greutate are ca rezultat doze zilnice totale mai mari, comparativ cu stabilirea dozelor în funcţie de SC (vezi pct.4.4.şi 5.1). 3 Zondaron 2 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă trebuie diluat în soluţie glucoză 5% sau clorură de sodiu 0,9% sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct. 6.6) şi administrat prin perfuzie intravenoasă timp de cel puţin 15 minute. Nu există date din studii clinice controlate privind utilizarea ondansetronului pentru prevenirea GVIC tardive sau prelungite. Nu există date din studii clinice controlate privind utilizarea ondansetronului în cazul greței şi vărsăturilor induse de radioterapie la copii și adolescenți. Stabilirea dozelor în funcţie de suprafaţa corporală (SC) Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie, ca doză unică intravenoasă de 5 mg/m 2 . Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. Administrarea orală a dozelor poate fi inițiată după 12 ore şi poate continua până la 5 zile (Tabelul 1). Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg. Tabelul 1. Stabilirea dozelor în funcţie de SC pentru GVIC la adolescenți și copii cu vârsta peste 6 luni SC Ziua 1 (a,b) Zilele 2-6 (b) < 0,6 m 2 5 mg/m 2 intravenos plus 2 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) după 12 ore 2 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore ≥ 0,6 m 2 până la ≤ 1,2 m 2 5 mg/m 2 intravenos plus 4 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) după 12 ore 4 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore > 1,2 m 2 5 mg/m 2 sau 8 mg intravenos plus 8 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) după 12 ore 8 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore a Doza administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. b Doza totală într-un interval de 24 ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg. Stabilirea dozelor în funcţie de greutatea corporală Stabilirea dozelor în funcţie de greutatea corporală are ca rezultat doze zilnice totale mai mari comparativ cu stabilirea dozelor în funcţie de SC (secţiunile 4.4.şi 5.1). Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie ca doză unică intravenoasă de 0,15 mg/kg. Doza unică administrată intravenoas nu trebuie să depăşească 8 mg. Pot fi administrate intravenos alte două doze la interval de 4 ore. Administrarea orală a dozelor poate fi inițiată după 12 ore şi poate continua până la 5 zile (Tabelul 2). Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg. Tabelul 2. Stabilirea dozelor în funcţie de greutate pentru GVIC la adolescenți și copii mai mari de 6 luni Greutate Ziua 1 (a,b) Zilele 2-6 (b) 4 ≤ 10 kg Până la 3 doze de 0,15 mg/kg la interval de 4 ore 2 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore > 10 kg Până la 3 doze de 0,15 mg/kg la interval de 4 ore 4 mg ondansetron (forma farmaceutică cu administrare orală) la interval de 12 ore a Doza administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. b Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată ca doze separate) nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi de 32 mg. Pacienţi vârstnici La pacienţii cu vârsta între 65 şi 74 de ani, poate fi urmată schema terapeutică recomandată pentru adulţi. Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml de soluţie salină sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (a se vedea pct. 6.6) şi administrate prin perfuzie timp de 15 minute. La pacienţii cu vârsta de 75 şi peste, doza iniţială de ondansetron administrată intravenos nu trebuie să depăşească 8 mg. Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml soluţie salină sau altă soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct. 6.6) şi administrate prin perfuzie timp de 15 minute. Doza iniţială de 8 mg poate fi urmată de alte două doze suplimentare de 8 mg, administrate intravenos prin perfuzie timp de 15 minute, la interval de cel puţin patru ore (vezi pct. 5.2) Pacienţi cu insuficienţă renală Nu este necesară modificarea dozelor zilnice, a frecvenţei de administrare a dozelor sau a căii de administrare. Pacienţi cu insuficienţă hepatică Eliminarea ondansetronului este redusă semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ la subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. La aceşti pacienţi, nu trebuie să se depăşească o doză zilnică totală de 8 mg şi se recomandă prin urmare administrarea parenterală sau orală. Pacienţi cu metabolizare lentă a sparteinei/debrisochinei: Timpul de înjumătăţire prin eliminare al ondansetronului nu se modifică la subiecţii clasificaţi cu metabolizare lentă a sparteinei şi debrisochinei. În consecinţă, la aceşti pacienţi, administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite faţă de cele ale populaţiei generale. Nu este necesară o modificare a dozelori zilnice sau a frecvenţei de administrare a dozelor. Greață şi vărsături postoperatorii (GVPO) Adulţi Pentru prevenirea GVPO: ondansetron poate fi administrat intravenos sau intramuscular sau pe cale orală. Ondansetron poate fi administrat ca doză unică de 4 mg intramuscular sau intravenos lent la inducerea anesteziei. Pentru tratamentul GVPO deja instalate: Se recomandă o doză unică de 4 mg administrată intramuscular sau intravenos lent. Copii și adolescenți 5 GVPO la copii ≥ 1 lună şi adolescenţi Pentru prevenirea GVPO la pacienţii copii și adolescenți supuşi unei intervenţii chirurgicale sub anestezie generală, o doză unică de ondansetron poate fi administrată lent intravenos (cel puţin 30 de secunde), doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg până la maxim 4 mg înainte, în timpul sau după inducerea anesteziei. Pentru tratamentul GVPO la pacienții copii și adolescenți, după o intervenţie chirurgicală efectuată sub anestezie generală, o doză unică de ondansetron poate fi administrată lent intravenos (cel puţin 30 de secunde), doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg până la maxim 4 mg. Nu există date privind utilizarea ondansetronului în tratamentul GVPO la copii cu vârsta de sub 2 ani. Pacienţi vârstnici Experienţa este limitată în ceea ce priveşte utilizarea ondansetronului pentru prevenirea şi tratamentul GVPO la persoanele în vârstă, totuşi ondansetronul este bine tolerat de către pacienţii de peste 65 de ani tratați prin chimioterapie. Pacienţi cu insuficienţă renală: Nu este necesară modificarea dozelor zilnice, a frecvenţei de administrare a dozelor sau a căii de administrare. Pacienţi cu insuficienţă hepatică: Eliminarea ondansetronului este redusă semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ la subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. La aceşti pacienţi, nu trebuie să se depăşească o doză zilnică totală de 8 mg şi se recomandă prin urmare administrarea parenterală sau orală. Pacienţi cu metabolizare lentă a sparteinei/debrisochinei: Timpul de înjumătăţire prin eliminare al ondansetronului nu se modifică la subiecţii clasificaţi cu metabolizare lentă a sparteinei şi debrisochinei. În consecinţă, la aceşti pacienţi, administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite faţă de cele ale populaţiei generale. Nu este necesară o modificare a dozelor zilnice sau a frecvenţei de administrare a dozelor. Mod de administrare Zondaron 2 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă este destinat pentru administrarea intravenoasă lentă (i.v) sau administrare intramusculară (i.m) sau perfuzie intravenoasă după diluarea într-o soluţie compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct. 6.6). Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi în pct. 6.1. - Utilizarea concomitentă cu apomorfină (vezi pct. 4.5) 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare S-au raportat reacţii de hipersensibilitate la pacienţii care au manifestat hipersensibilitate la alţi antagonişti de receptor 5HT3 selectivi. Evenimentele respiratorii trebuie tratate simptomatic şi personalul medical trebuie să le acorde atenţie ca precursori ai reacţiilor de hipersensibilitate. 6 Ondansetronul prelungeşte intervalul QT în funcţie de doză (a se vedea pct. 5.1). De asemenea, după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de torsadă a vânturilor la pacienţii care utilizează ondansetron. A se evita administrarea de ondansetron la pacienţii cu sindrom QT prelungit congenital. Ondansetronul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii diagnosticati cu sindromul QT prelungit sau care pot dezvolta o prelungire a intervalelor QT, inclusiv pacienţii cu dezechilibre electrolitice, insuficienţă cardiacă congestivă, bradicardie sau pacienţii care utilizează medicamente care duc la prelungirea intervalului QT sau produc dezechilibre electrolitice. Hipokalaemia şi hipomagneziemia trebuie corectate înainte de administrarea ondansetronului. Au existat rapoarte după punerea pe piaţă referitoare la pacienţi cu sindrom serotoninergic (incluzând status mental modificat, distonie neurovegetativă şi anormalităţi neuromusculare) după utilizarea concomitentă a ondansetronului şi a altor medicamente serotonergice (inclusiv inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) şi inhibitori ai recaptării serotoninei-noradrenalinei (IRSN)), vezi pct. 4.5. Dacă tratamentul concomitent cu ondansetron şi alte medicamente serotonergice este justificat clinic, se recomandă ţinerea sub observaţie a pacientului. Deoarece se cunoaşte că ondansetronul creşte durata tranzitului prin intestinul gros, pacienţii cu simptome de ocluzie intestinală subacută trebuie monitorizaţi după administrare. La pacienţii cu intervenţii chirurgicale adenotonsilare prevenirea greței şi vărsăturilor cu ondansetron poate masca hemoragiile oculte. Prin urmare, aceşti pacienţi trebuie urmăriţi cu atenţie după administrarea de ondansetron. Copii și adolescenți Pacienţii copii și adolescenți tratați cu ondansetron concomitent cu medicamente chemoterapeutice hepatotoxice trebuie monitorizaţi îndeaproape cu privire la insuficienţa hepatică. Greaţa şi vărsăturile induse de chimioterapie: Atunci când doza se calculează pe baza raportului mg/kg şi se administrează trei doze la interval de 4 ore, doza zilnică totală va fi mai mare decât în cazul în care se administrează o doză unică de 5 mg/m 2 urmată de o doză administrată oral. Eficacitatea comparată a acestor două scheme terapeutice diferite nu a fost investigată prin studii clinice. Comparaţia transversală a studiilor existente indică o eficacitate similară,pentru ambele scheme terapeutice (pct. 5.1). Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic nu conţine sodiu. 4.5 Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Nu există dovezi că ondansetronul induce sau inhibă metabolizarea altor medicamente care sunt administrate concomitent, în mod normal. Studii specifice au demonstrat că nu există interacţiuni atunci când ondansetronul este administrat concomitent cu alcool etilic, temazepam, furosemid, alfentanil, tramadol, morfină, lidocaină, tiopental sau propofol. Ondansetronul este metabolizat la nivel hepatic de mai multe enzime ale citocromului P-450: CYP3A4, CYP2D6 şi CYP1A2. Datorită existenţei mai multor enzime metabolice capabile să metabolizeze ondansetronul, inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre enzime (de exemplu, deficitul genetic de CYP2D6) este în mod normal compensată de alte enzime şi ar trebui să ducă la o modificare mică sau nesemnificativă a eliminării totale a ondansetronului sau a dozei necesare. Trebuie să se manifeste prudenţă atunci când se administrează ondansetron concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT şi/sau provoacă dezechilibre electrolite (vezi pct. 4.4). 7 Utilizarea ondansetronului împreună cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate duce la prelungirea suplimentară a QT. Utilizarea concomitentă a ondansetronului cu medicamente cardiotoxice (de exemplu, antracicline (precum doxorubicina, daunorubicina sau trastuzumab), antibiotice (precum eritromicina), antifungice (precum ketoconazol), antiaritmice (precum amiodarona) şi beta-blocante (precum atenolol sau timolol) poate creşte riscul de aritmii (vezi pct. 4.4). Medicamente serotonergice (ISRS şi IRSN): Au existat rapoarte după punerea pe piaţă referitoare la pacienţi cu sindrom serotoninergic (incluzând status mental modificat, distonie neurovegetativă, şi anormalităţi neuromusculare) după utilizarea concomitentă a ondansetronului şi a altor medicamente serotonergice (inclusiv ISRS şi IRSN). (vezi pct. 4.4) Apomorfină: Pe baza rapoartelor privind hipotensiunea arterială marcantă şi pierderea conştienţei atunci când ondansetronul a fost administrat concomitent cu clorhidrat de apomorfină, s-a concluzionat că utilizarea concomitentă cu apomorfină este contraindicată . Fenitoină, carbamazepină şi rifampicină: La pacienţii trataţi cu inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt fenitoină, carbamazepină şi rifampicină), clearance-ul oral de ondansetron a crescut, iar concentraţiile plasmatice de ondansetron au scăzut. Tramadol: Datele din studii restrânse arată că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al tramadolului. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Femei la vârstă fertilă Dacă sunteți o femeie la vârstă fertilă, vă recomandăm să folosiți metode contraceptive eficiente. Sarcina Bazat pe experiența umană din studiile epidemiologice, ondansetron este suspectat că poate provoca malformații orofaciale când se administrează în primul trimestru de sarcină. Într-un studiu de cohortă care a inclus 1,8 milioane de femei însărcinate, administrarea de ondansetron în primul trimestru de sarcină a fost asociat cu un risc crescut de fisuri orale (3 cazuri suplimentare la 10000 de femei tratate; risc relativ ajustat 1,24 (95% CI 1.03-1,48)). Studiile epidemiologice disponibile asupra malformațiilor cardiace arată rezultate contradictorii. Studiile pe animale nu indică direct sau indirect efecte nocive în ceea ce privește toxicitatea reproductivă (vezi pct. 5.3). Ondansetron nu trebuie utilizat în primul trimestru de sarcină Alăptarea Testele au demonstrat că ondansetronul trece în laptele animalelor. Se recomandă prin urmare ca femeile tratate cu ondansetron să nu alăpteze. Fertilitate Nu există informaţii privind efectele ondansetronului asupra fertilităţii la om. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 8 La testarea psihomotorie, ondansetronul nu afectează performanţele şi nici nu are efect sedativ. Farmacologia ondansetronului nu prevede efecte negative asupra unor astfel de activităţi. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme și organe în funcție de frecvenţă. În funcţie de frecvenţă, reacţiile sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100), rare (≥1/10.000 şi <1/1,000) şi foarte rare (<1/10.000). reacţiile foarte frecvente, frecvente şi mai puţin frecvente au fost determinate în general pe baza datelor studiilor clinice. A fost luată în calcul incidenţa raportată la grupul la care s-a administratplacebo. Evenimentele rare şi foarte rare au fost determinate în general, pe baza datelor din raportările spontane de după punerea pe piaţă. Se estimează următoarele frecvenţe ale reacțiilor adverse, la dozele standard recomandate de ondansetron. Profilurile reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi au fost comparabile cu cele observate la adulţi. Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii imediate de hipersensibilitate, uneori severe, inclusiv anafilaxie. Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: cefalee. Mai puţin frecvente: convulsii, tulburări de mişcare (inclusiv reacţii extrapiramidale precum criza oculogirică, reacţii distonice şi dischinezie) (1) . Rare: ameţeală, preponderent în cazul administrării intravenoase rapide. Tulburări oculare Rare: tulburări tranzitorii de vedere (de exemplu, vedere înceţoşată) preponderent în cazul administrării intravenoase. Foarte rare: Orbire tranzitorie preponderent în cazul administrării intravenoase (2) . Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: aritmii, dureri toracice cu sau fără depresiunea segmentului ST, bradicardie. Rare: prelungirea intervalelor QT (inclusiv torsada vârfurilor). Tulburări vasculare Frecvente: senzaţie de căldură sau eritem facial tranzitoriu. Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente: sughiţ. Tulburări gastro-intestinale Frecvente: constipaţie. Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente: creşteri ale valorilor testelor funcţiei hepatice (3) . Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: reacţii localizate la nivelul locul administrării intravenoase. 9 Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Foarte rare: erupții cutanate, inclusiv necroliza epidermică toxică 1 Observate fără dovezi definitorii ale unor sechele clinice persistente. 2 Majoritatea cazurilor de orbire raportate au fost soluţionate în decurs de 20 de minute. Cei mai mulţi pacienţi erau tratați cu medicamente chemoterapeutice care includeau cisplatină. Unele cazuri de orbire tranzitorie au fost raportate ca fiind de etiologie corticală. 3 Aceste evenimente au fost observate frecvent la pacienţii care urmează chimioterapie cu cisplatină. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Simptome şi semne Experienţa referitoare la supradozajul cu ondansetron este limitată. În majoritatea cazurilor, simptomele au fost similare celor raportate deja la pacienţii tratați cu dozele recomandate (vezi pct. 4.8). Manifestările raportate includ tulburări de vedere, constipaţie severă, hipotensiune arterială şi episod vasovagal cu bloc AV de gradul II tranzitoriu. Ondansetronul prelungeşte intervalul QT în funcţie de doză. Se recomandă monitorizarea EKG în cazuri de supradozaj. Copii La sugari și copii cu vârsta între 12 luni și 2 ani s-au raportat cazuri compatibile cu sindromul serotoninergic după administrarea orală inadecvată de doze de ondansetron mai mari decât cele recomandate (ingerarea estimată a depăşit 4 mg/kg). Tratament Nu există un antidot specific pentru ondansetron, prin urmare în cazul suspiciunilor de supradozaj, trebuie administrată terapie simptomatică şi de susţinere în funcţie de situaţie. Nu se recomandă utilizarea ipeca pentru a trata supradozajul cu ondansetron, deoarece răspunsul pacienţilor este puţin probabil dată fiind tocmai acţiunea antiemetică a ondansetronului. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiemetice, antagonişti ai serotoninei (5HT3), codul АТС: А04АА01. Mecanism de acţiune 10 Ondansetronul este un antagonist puternic, foarte selectiv, la nivelul receptorilor 5HT3. Nu se cunoaşte modul exact de acţiune în controlul greţei şi vărsăturilor. Substanțele chemoterapeutice şi radioterapia pot induce eliberarea de 5HT în intestinul subţire cu iniţierea unui reflex vomitiv prin activarea terminațiilor vagale prin intermediul receptorilor 5HT3. Ondansetronul blochează iniţierea acestui reflex. Activarea terminațiilor vagale poate cauza de asemenea eliberarea de 5HT la nivelul ariei postrema, localizată în peretele celui de-al patrulea ventricul, iar această acțiune poate să contribuie la inducerea emezei printr-un mecanism central. Astfel, efectul ondansetronului în abordarea terapeutică a greței şi vărsăturilor produse de chimioterapia citotoxică şi radioterapie este probabil datorat antagonismului la nivelul receptorilor 5HT3 atât pentru neuronii localizaţi perferic, cât şi pentru neuronii de la nivelul sistemului nervos central. Mecanismele de acţiune în cazul greței şi vărsăturilor postoperatorii nu sunt cunoscute, dar pot exista căi comune cu cele din cazul greței şi vărsăturilor induse de citotoxice. Rolul ondansetronului în emeza indusă de opiacee nu a fost încă stabilit. Ondansetron nu modifică concentraţiile plasmatice ale prolactinei. Prelungirea intervalului QT Efectul ondansetronului asupra intervalului QT a fost evaluat într-un studiu transversal dublu orb, randomizat, controlat cu placebo şi cu substanță activă (moxifloxacină) efectuat, la 58 de adulţi sănătoşi, bărbaţi şi femei. Dozele de ondansetron de 8 mg şi 32 mg au fost administrate intravenos timp de 15 minute. La doza maximă testată de 32 mg, diferenţa medie maximă (limita superioară a IÎ 90%) a QTcF faţă de placebo, după corecţia de bază, a fost de 19,6 (21,5) msec. La doza minimă testată de 8 mg, diferenţa medie maximă (limita superioară a IÎ 90%) a QTcF faţă de placebo după corecţia de bază a fost de 5,8 (7,8) msec. În cadrul acestui studiu, nu au existat măsurători QTcF mai mari de 480 msec şi nici o prelungire a QTcF nu a depăşit 60 msec. Nu s-au observat modificări semnificative în ceea ce privește intervalele PR sau QRS măsurate electrocardiografic. Copii și adolescenți Greață şi vărsături induse de chimioterapie Eficacitatea ondansetronului în controlul emezei şi al greței induse de tratamentul antineoplazic cu chimioterapie a fost evaluată într-un studiu dublu orb, randomizat, efectuat la 415 pacienţi cu vârsta între 1 şi 18 ani (S3AB3006). În zilele de chimioterapie, pacienţilor li s-au administrat fie ondansetron 5 mg/m² intravenos, fie ondansetron 4 mg oral după 8 - 12 ore sau ondansetron 0,45 mg/kg intravenos şi placebo oral după 8 - 12 ore. Post-chimioterapie, la ambele grupuri s-a administrat o doză de ondansetron 4 mg sub formă de sirop de două ori pe zi, timp de 3 zile. Controlul complet al emezei în ziua cea mai dificilă de chimioterapie a fost de 49% (de cu doza de ondansetron 5 mg/m² administrată intravenos şi doza de 4 mg administrată oral) şi de 41% (în cazul administrării dozei de 0,45 mg/kg intravenos şi placebo oral). Post-chimioterapie, la ambele grupuri s-a administrat o doză de ondansetron de 4 mg sub formă de sirop de două ori pe zi, timp de 3 zile. Nu a existat nicio diferenţă între cele două grupuri de tratament în ceea ce priveşte incidenţa totală sau natura reacţiilor adverse. Un studiu dublu orb, randomizat, controlat cu placebo (S3AB4003), efectuat la 438 de pacienţi cu vârsta între 1 şi 17 ani a demonstrat controlul complet al emezei în cea mai dificilă zi de chimioterapie la:  73% dintre pacienţi când ondansetronul a fost administrat intravenos în doză de 5 mg/m² împreună cu o doză de dexametazonă de 2 - 4 mg administrată oral  71% dintre pacienţi, când ondansetronul a fost administrat sub formă de sirop în doză de 8 mg împreună cu doză de dexametazonă de 2 - 4 mg administrată oral în zilele de chimioterapie. 11 Post-chimioterapie, la ambele grupuri s-a administrat doza de ondansetron de 4 mg sub formă de sirop de două ori pe zi, timp de 2 zile. Nu a existat nicio diferenţă între cele două grupuri de tratament în ceea ce priveşte incidenţa totală sau natura reacţiilor adverse. Eficacitatea ondansetronului la 75 de copii cu vârsta între 6 şi 48 de luni a fost investigată într-un studiu deschis, non-comparativ, cu un singur braţ de tratament (S3A40320). La toţi copiii s-au administrat intravenos trei doze de ondansetron de 0,15 mg/kg, cu 30 de minute înainte de începerea chimioterapiei şi apoi la 4 ore şi 8 ore de la utilizarea primei doze. S-a obţinut controlul complet al emezei la 56% dintre pacienţi. Un alt studiu deschis, non-comparativ, cu un singur braţ de tratament (S3A239) a investigat eficacitatea unei doze de ondansetron de 0,15 mg/kg administrată intravenos urmată de administrarea orală a două doze de ondansetron de 4 mg la copii cu vârsta < 12 ani şi a dozei de 8 mg pentru copii cu vârsta ≥ 12 ani (număr total de copii și adolescenți n = 28). S-a obţinut controlul complet al emezei la 42% dintre pacienţi. Greață şi vărsături postoperatorii Eficacitatea unei doze unice de ondansetron în prevenirea greței şi vărsăturilor postoperatorii a fost investigată într-un studiu randomizat, dublu orb, controlat cu placebo efectuat, la 670 de copii cu vârsta între 1 şi 24 de luni (vârsta post-concepție ≥ 44 săptămâni, greutate ≥ 3 kg). Subiecţii incluşi în studiu au fost programaţi pentru a fi supuşi unor intervenţii chirurgicale care nu erau urgente, cu anestezie generală şi aveau statusul ASA ≤ III. A fost administrată o doză unică de ondansetron de 0,1 mg/kg în primele cinci minute de la inducerea anesteziei. Procentul subiecţilor care au prezentat cel puţin un episod emetic în cursul perioadei de evaluare de 24 de ore (ITT) a fost mai mare la pacienţii din grupul la care s-a administrat placebo comparativ cu cei la care s-a administrat ondansetron (28% faţă de 11%, p <0,0001). Patru studii în regim dublu orb, controlate cu placebo, au fost efectuate la 1469 pacienţi, băieţi şi fete (2 - 12 ani), care au fost supuşi anesteziei generale. Pacienţii au fost distribuiţi aleatoriu într-un grup cu administrarea intravenoasă de doze unice de ondansetron (0,1 mg/kg pentru pacienţii copii cu greutatea de cel mult 40 kg, 4 mg pentru pacienţii copii cu greutatea peste 40 kg; număr de pacienţi = 735) sau într-un grup cu administrare de placebo (număr de pacienţi = 734). Medicamentul care a făcut obiectul studiului a fost administrat timp de cel puţin 30 de secunde, imediat înainte sau după inducerea anesteziei. Ondansetronul a fost în mod semnificativ mai eficace decât placebo în prevenirea greței şi vărsăturilor. Rezultatele acestor studii sunt rezumate în Tabelul 3. Tabelul 3. Prevenirea şi tratamentul greței şi vărsăturilor postoperatorii la pacienţii copii – răspunsul la tratament timp de 24 de ore Studiu Criteriu principal de evaluare Ondansetron % Placebo % p - valoare S3A380 RC 68 39 ≤ 0,001 S3GT09 RC 61 35 ≤ 0,001 S3A381 RC 53 17 ≤ 0,001 S3GT11 Fără greață 64 51 0,004 S3GT11 Fără vărsături 60 47 0,004 RC = fără episoade de emeză, intervenţii de salvare sau întreruperi ale administrării. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrarea orală, ondansetronul este absorbit pasiv şi complet din tractul gastrointestinal şi este metabolizat la nivelul primului pasaj hepatic. 12 Concentraţiile plasmatice maxime în jur de 30 ng/ml sunt atinse aproximativ după 1,5 ore de la administrarea unei doze de 8 mg. Pentru doze mai mari de 8 mg, creşterea expunerii sistemice la ondansetron în funcţie de doză depăşeşte creşterea proporţională; acest lucru poate reflecta o anumită reducere a efectului de metabolizare le nivelul primului pasaj hepatic în cazul administrării orale de doze mai mari. Perfuzia intravenoasă de 4 mg ondansetron timp de 5 minute are drept rezultat concentraţii plasmatice maxime cu valori în jur de 65 ng/ml. După administrarea intramusculară de ondansetron, se ating concentraţii plasmatice maxime cu valori în jur de 25 ng/ml în 10 minute de la administrare. Biodisponibilitatea, după administrarea orală, este uşor crescută în prezenţa alimentelor, dar nu este influenţată de substanțele antiacide. O expunere sistemică echivalentă se obţine după administrarea intramusculară şi intravenoasă a ondansetronului. Distribuţie Ondansetronul nu prezintă o legare în proporție mare de proteinele plasmatice (70-76%). La adulți distribuţia ondansetronului după administrarea orală, intramusculară şi intravenoasă a dozelor este similară, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 3 ore şi un volum de distribuţie la starea de echilibru de aproximativ 140 l. Metabolizare Ondansetronul este eliminat din circulaţia sistemică preponderent prin metabolizare hepatică prin intermediul căilor enzimatice multiple. Absenţa enzimei CYP2D6 (polimorfism debrisochină) nu influenţează farmacocinetica ondansetronului. Proprietăţile farmacocinetice ale ondansetronului rămân neschimbate în cazul administrării de doze repetate. Studiile efectuate la voluntari vârstnici sănătoşi au demonstrat o scădere uşoară în funcţie de vârstă a eliminării ondansetronului şi o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică al ondansetronului. Aceste date nu prezintă importanţă clinică. Eliminare Ondansetronul este eliminat din circulaţia sistemică preponderent prin metabolizare hepatică prin intermediul căilor enzimatice multiple. Mai puţin de 5% din doza absorbită este excretată nemodificată în urină. La adulți distribuţia ondansetronului după administrarea orală, intramusculară şi intravenoasă a dozelor la adulţi este similară, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 3 ore. Grupe speciale de pacienţi În funcţie de sex Diferenţe între sexe au fost demonstrate în ceea ce privește distribuţia ondansetronului, femeile prezentând o viteză şi un grad de absorbţie mai mari după o doză administrată oral precum şi eliminare sistemică şi volum de distribuţie reduse (ajustate în funcţie de greutate). Copii şi adolescenţi (vârsta de la 1 lună la 17 ani) La pacienţii copii cu vârsta între 1 şi 4 luni (n = 19) care au fost supuşi unor intervenţii chirurgicale, eliminarea corectată în funcţie de greutate a fost cu aproximativ 30% mai lentă decât la pacienţii cu vârsta între 5 şi 24 de luni (n = 22), dar comparabilă cu cea observată la pacienţii cu vârsta între 3 şi 12 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la pacienţii cu vârsta între 1 şi 4 luni a fost în medie de 6,7 ore comparativ cu 2,9 ore la pacienţii din grupele de vârstă 5 - 24 luni şi 3 - 12 ani. Diferenţele parametrilor farmacocinetici la pacienţii cu vârsta între 1 şi 4 luni poate fi parţial explicată prin procentul mai mare al cantităţii totale de apă în corp la nou-născuţi şi sugari şi un volum de distribuţie mai mare al medicamentelor solubile în apă, cum este ondansetronul. La pacienţii copii cu vârsta între 3 şi 12 ani care au fost supuşi unor intervenţii chirurgicale care nu erau urgente, cu anestezie generală, valorile absolute atât pentru eliminare, cât şi pentru volumul de distribuţie al ondansetronului au fost reduse, în comparaţie cu valorile observate la pacienţii adulţi. Ambii parametri au crescut liniar în funcţie de greutate şi la vârsta de 12 ani, valorile au fost apropiate 13 de cele observate la adulţii tineri. Când valorile referitoare la eliminare şi volumul de distribuţie au fost corectate în funcţie de greutatea corporală, valorile pentru aceşti parametri au fost similare la diferite grupe de vârstă. Utilizarea dozelor stabilite pe baza greutăţii compensează modificările asociate cu vârsta şi este eficientă pentru normalizarea expunerii sistemice la pacienţii copii. Analiza farmacocinetică populațională a fost efectuată la 428 de subiecţi (pacienţi cu cancer, pacienţi supuşi unor intervenţii chirurgicale şi voluntari sănătoşi), cu vârsta între 1 lună şi 44 de ani, după administrarea intravenoasă de ondansetron. Pe baza acestei analize, expunerea sistemică (ASC) la ondansetron după administrarea orală sau IV la copii şi adolescenţi a fost comparabilă cu cea observată la adulţi, cu excepţia sugarilor de 1 - 4 luni. Volumul a fost asociat cu vârsta şi a fost mai mic în cazul adulţilor comparativ cu sugarii şi copiii. Eliminarea a fost asociată cu greutatea şi nu cu vârsta, cu excepţia sugarilor de 1 - 4 luni. Este dificil de concluzionat dacă a existat o reducere suplimentară a eliminării asociată cu vârsta sugarilor, 1 - 4 luni, sau este pur şi simplu o variabilitate inerentă dat fiind numărul mic de subiecţi din această grupă de vârstă. Deoarece pacienţilor cu vârsta mai mică de 6 luni li se administrează doar o doză unică în indicația GVPO, este improbabil ca o eliminare scăzută să fie relevantă clinic. Vârstnici Studiile precoce de fază I efectuate la voluntari vârstnici sănătoşi au demonstrat o scădere uşoară a eliminării, asociată cu vârsta şi o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică al ondansetronului. Cu toate acestea, variabilitatea mare la nivelul subiecţilor a dus la o suprapunere considerabilă a parametrilor farmacocinetici la subiecţii mai tineri (< 65 ani) şi la subiecţii în vârstă (≥ 65 ani) şi nu s- au observat diferenţe generale privind siguranţa şi eficacitatea între pacienţii cu cancer mai tineri şi cei vârstnici incluşi în studiile clinice GVPC care să susţină o recomandare de utilizare de doze diferite la pacienţii vârstnici. Pe baza unor concentraţii plasmatice ale ondansetronului şi modelări expunere-răspuns mai recente, se anticipează un efect mai mare asupra QTcF la pacienţii ≥ 75 ani comparativ cu adulţii tineri. Informaţii specifice privind dozele sunt furnizate pentru pacienţii cu vârsta peste 65 de ani şi peste 75 ani pentru administrarea IV (vezi pct. 4.2). Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei 15-60 ml/min), după administrarea IV de ondansetron, atât eliminarea sistemică, cât şi volumul de distribuţie sunt reduse, ceea ce duce la o creştere uşoară, dar clinic nesemnificativă, a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (5,4 ore). Un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă renală severă care au necesitat hemodializă în mod regulat (tratament efectuat între şedinţele de dializă) a arătat că farmacocinetica ondansetronului rămâne în esenţă nemodificată după administrarea intravenoasă. Insuficienţă hepatică După administrarea orală, intravenoasă sau intramusculară de doze la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, eliminarea sistemică a ondansetronului este redusă considerabil, cu prelungirea timpilor de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (15 până la 32 de ore) şi o biodisponibilitate orală care se apropie de 100% din cauza metabolizăriii presistemice reduse. 5.3 Date preclinice de siguranţă Un studiu efectuat pe canale de ioni cardiace umane clonate a demonstrat că ondansetronul poate afecta repolarizarea cardiacă prin blocarea canalelor de potasiu hERG în concentrații relevante din punct de vedere clinic. În cadrul unui studiu la oameni voluntari s-a observat prelungirea dependentă de doză a intervalului QT. (vezi pct. 5.1 Proprietăți farmacodinamice - Prelungirea intervalului QT) În studiile embrio-fetale la șobolani și iepuri, animalelor gestante le-au fost administrate doze de ondansetron pe cale orală până la 15 mg/kg/zi și 30 mg/kg/zi, respectiv în perioada de organogeneză. Cu excepția unei ușoare scăderi a creșterii în greutate maternă la iepuri, nu au existat efecte semnificative ale ondansetronului asupra animalelor gestante sau asupra dezvoltării descendenților. La 14 doze de 15 mg/kg/zi la șobolani și de 30 mg/kg/zi la iepuri, doza maternă a fost de aproximativ 6 și 24 de ori mai mare decât doza orală maximă de 24 mg/zi recomandată la oameni, bazată pe suprafața corporală. Într-un studiu de toxicitate în dezvoltarea pre și post-natală, la șobolani, femelele gestante au primit doze orale de până la 15 mg/kg/zi din Ziua 17 a sarcinii până la Ziua 21 a nașterii puilor. Cu excepția unei ușoare scăderi a creșterii în greutate maternă, nu s-au înregistrat efecte asupra femelelor gestante sau asupra dezvoltării pre sau post-natale a puilor, inclusiv performanța reproductivă a generației împerecheate F1. La o doză de 15 mg/kg/zi la șobolani, doza maternă a fost de aproximativ 6 ori mai mare decât doza orală maximă de 24 mg/kg/zi recomandată la oameni, bazată pe suprafața corporală. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Citrat de sodiu Acid citric- monohidrat Clorură de sodiu Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile. 6.2 Incompatibilităţi Zondaron soluţie injectabilă/perfuzabilă nu trebuie administrat în aceeaşi seringă sau perfuzie cu orice alt medicament (vezi pct. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucțiuni de manipulare). Acest medicament trebuie combinat doar cu acele soluţii perfuzabile care sunt recomandate la pct. 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate Fiolă sigilată 3 ani După deschiderea fiolei După deschiderea fiolei, conţinutul trebuie utilizat imediat. Medicamentul este destinat pentru o singură administrare intravenoasă sau intramusculară, iar soluţia rămasă trebuie să fie eliminată imediat după utilizarea iniţială. După diluare pentru perfuzia intravenoasă: În cazul diluării cu soluțiile recomandate la pct. 6.6 stabilitatea chimică şi fizică în cursul utilizării a fost demonstrată pentru 24 de ore, cu păstrare la 25°C şi pentru 24 ore cu păstrare la frigider (2-8°C). Din punct de vedere microbiologic, soluţiile perfuzabile diluate trebuie utilizate imediat. Dacă nu sunt utilizate imediat, timpii de păstrare în cursul utilizării şi condiţiile prealabile utilizării sunt de responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu vor depăși 24 ore la 2 - 8°C. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură de păstrare . A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului 15 Zondaron 2 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă este livrat în fiole din sticlă brună de tip I, cu marcaj punct colorat pentru deschiderea fiolei. Doza cu volum de 2 ml este disponibilă în fiole cu capacitatea de 2 ml. Doza cu volum de 4 ml este disponibilă în fiole cu capacitatea de 5 ml. 10 fiole a 2 ml sunt ambalate într-un blister din folie PVC; 1 sau 10 blistere într-o cutie din carton, împreună cu prospectul. 10 fiole a 4 ml sunt împachetate într-un blister din folie PVC; 1 sau 5 blistere într-o cutie din carton, împreună cu prospectul . 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucțiuni de manipulare Zondaron 2 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă nu conţine conservanţi. Medicamentul este doar pentru o singură utilizare,și trebuie injectat sau diluat imediat după deschidere. Soluţia rămasă neutilizată trebuie să fie eliminată. Soluţia injectabilă/perfuzabilă trebuie să fie inspectată vizual înainte de utilizare (de asemenea, după diluare). Trebuie să fie utilizate doar soluţiile limpezi şi incolore, practic fără particule. Compatibilitatea cu soluţiile cu administrare intravenoasă În conformitate cu bunele practici farmaceutice, diluarea Zondaron în soluţii pentru administrare intravenoasă trebuie efectuată la momentul administrării perfuziei, respectând condiţiile aseptice. Zondaron 2 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă trebuie amestecat numai cu acele soluţii perfuzabile recomandate: - Soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), - Soluție perfuzabilă de clorură de potasiu 3 mg/ml (0,3 %) şi soluție perfuzabilă de clorură de - sodiu 9 mg/ml (0,9%), - Soluție perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5 %), - Manitol 100 mg/ml (10 %) soluţie perfuzabilă, - Soluție perfuzabilă Ringer. Stabilitatea Zondaron 2 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă după diluare cu soluţiile perfuzabile recomandate a fost demonstrată în concentraţie de 0,32 mg/ml (de exemplu, 16 mg în 50 ml). Medicamentul neutilizat sau reziduurile rămase trebuie eliminate în conformitate cu cerinţele locale. Studiile de compatibilitate au fost efectuate cu pungi de perfuzie din clorură de polivinil şi seturi de administrare din clorură de polivinil. De asemenea se consideră că o stabilitate adecvată ar fi asigurată de pungile de perfuzie din polietilenă sau recipiente din sticlă de tipul I. S-a demonstrat că soluţiile de Zondaron diluat în soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau în aoluție perfuzabilă de glucoză 5% sunt stabile în seringile din polipropilenă. Se consideră că Zondaron soluţie injectabilă/perfuzabilă diluat cu alte soluţii compatibile va fi stabil în seringi din polipropilenă. Compatibilitatea cu alte medicamente: Zondaron poate fi administrat prin perfuzie intravenoasă la 1 mg/oră, de exemplu, din pungă de perfuzie sau pompă de perfuzie cu seringă. Următoarele medicamente pot fi administrate prin intermediul setului de perfuzie în formă de Y pentru Zondaron, la concentraţii ale ondansetronului de 16 - 160 micrograme/ml (de exemplu 8 mg/500 ml, respectiv 8 mg/50 ml); Cisplatină: concentraţii de până la 0,48 mg/ml (de exemplu, 240 mg în 500 ml), administrate de la una până la opt ore. 5-Fluorouracil: concentraţii de până la 0,8 mg/ml (de exemplu, 2,4 g în 3 litri sau 400 mg în 500 ml) administrat la o rată de cel puţin 20 ml pe oră (500 ml la 24 de ore). Concentraţiile mai mari de 5- fluorouracil pot cauza precipitarea ondansetronului. Perfuzia cu 5-fluorouracil poate conţine până la 0,045% clorură de magneziu pe lângă alţi excipienţi despre care s-a demonstrat că sunt compatibili. 16 Carboplatină: concentraţii cuprinse în intervalul 0,18 mg/ml - 9.9 mg/ml (de exemplu, 90 mg în 500 ml până la 990 mg în 100 ml), administrat timp de zece minute până la o oră. Etoposid: concentraţii cuprinse în intervalul 0,14 mg/ml – 0,25 mg/ml (de exemplu, 72 mg în 500 ml până la 250 mg în 1 litru), administrate timp de 30 de minute până la o oră. Ceftazidimă: doze cuprinse în intervalul 250 mg - 2000 mg reconstituite cu apă pentru preparate injectabile după recomandările producătorului (de exemplu., ceftazidimă 2.5 ml pentru 250 mg şi 10 ml pentru 2 g) şi administrate prin injecţie intravenoasă in bolus timp de aproximativ cinci minute. Ciclofosfamidă: doze cuprinse în intervalul 100 mg - 1 g, reconstituite cu apă pentru preparate injectabile, 100 mg ciclofosfamidă în 5 ml, după recomandările producătorului şi administrate prin injecţie intravenoasă in bolus timp de aproximativ cinci minute. Doxorubicină: doze cuprinse în intervalul 10-100 mg reconstituite cu apă pentru preparate injectabile, 10 mg doxorubicină în 5 ml, după recomandările producătorului şi administrate prin injecţie intravenoasă in bolus timp de aproximativ cinci minute. Dexametazonă: doza de dexametazonă fosfat de sodiu 20 mg poate fi administrată prin injecţie lentă intravenoasă timp de 2-5 minute prin intermediul unui set de perfuzie în formă de Y care distribuie 8 sau 16 mg de ondansetron diluat în 50-100 ml de soluţie perfuzabilă compatibilă timp de aproximativ 15 minute. Compatibilitatea dintre dexametazonă fosfat de sodiu şi ondansetron a fost demonstrată susţinând administrarea acestor medicamente prin acelaşi set de perfuzie ceea ce duce la concentraţii cuprinse în intervalul 32 micrograme – 2,5 mg/ml pentru dexametazonă fosfat de sodiu şi 8 micrograme – 1 mg/ml pentru ondansetron. 7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ SOPHARMA AD Str.Iliensko Shosse nr.16 Sofia 1220 Bulgaria 8 NUMĂRUL(NUMERELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 14413/2022/01-04 9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Autorizare-Mai 2017 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2022 10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2022