1  AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14154/2021/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Seldono 0,4 mg capsule cu eliberare modificată 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare capsulă conține clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Capsule cu eliberare modificată Capsule gelatinoase, mărimea 2, cu corp portocaliu și cap de culoare verde deschis. Capsula este umplută cu microgranule de culoare albă până la aproape albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomelor urinare de tract inferior (SUTI) asociate cu hiperplazia benignă de prostată (HBP). 4.2 Doze si mod de administrare Doze O capsulă pe zi, administrată după micul dejun sau prima masă a zilei. Pacienţi cu insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. Pacienţi cu insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.3). Copii şi adolescenţi Nu există o indicație relevantă pentru utilizarea clorhidratului de tamsulosin la copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile până în prezent sunt descrise la pct. 5.1. 2  Mod de administrare Pentru adminstrare orală. Capsula trebuie înghiţită întreagă şi nu trebuie să fie zdrobită sau mestecată, deoarece aceasta interferează cu eliberarea modificată a ingredientului activ. 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la substanţa activă, inclusiv angioedem indus medicamentos, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. - Antecedente de hipotensiune arterială ortostatică. - Insuficienţă hepatică severă. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Ca şi în cazul altor antagonişti α 1 -adrenergici, în timpul tratamentului cu Seldono pot să apară cazuri individuale de hipotensiune arterială şi rareori sincope. În cazul apariţiei primelor semne de hipotensiune arterială ortostatică (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca până la dispariţia simptomelor. Înainte de începerea tratamentului cu Seldono este necesară examinarea atentă a pacienţilor pentru excluderea altor boli care pot determina simptome asemănătoare hiperplaziei benigne de prostată. Înainte de începerea tratamentului şi, ulterior, periodic în cursul tratamentului, trebuie efectuat tuşeul rectal şi, la nevoie, determinarea Antigenului Specific Prostatic (ASP). Deoarece nu s-a studiat utilizarea medicamentului la bolnavii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/minut), acesta se va administra cu prudenţă la această grupă de pacienţi. „Sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI, o variantă a sindromului de pupilă mică) a fost observat în cursul intervenţiei chirurgicale de cataractă şi glaucom la unii pacienţi care erau sub tratament cu clorhidrat de tamsulosin sau au fost trataţi anterior cu acesta. SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul şi după intervenţie. Se consideră utilă ȋntreruperea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin cu 1-2 săptămâni înainte de o intervenţie chirurgicală de cataractă sau glaucom, dar beneficiul întreruperii tratamentului nu a fost confirmat. SIFI a fost de asemenea raportat la pacienţi care au întrerupt tratamentul cu tamsulosin pe o perioadă mai lungă de timp înainte de intervenţia chirurgicală. Iniţierea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin, la pacienţii la care este programată o intervenţie chirurgicală de cataractă sau glaucom, nu este recomandată. În timpul evaluării preoperatorii, echipele de chirurgi şi de oftalmologi trebuie să analizeze dacă pacienţii programaţi pentru o intervenţie chirurgicală de cataractă sau glaucom sunt sau au fost trataţi cu tamsulosin pentru a se asigura că se iau toate măsurile corespunzătoare pentru controlul SIFI în timpul intervenţiei chirurgicale. Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol) la pacienţi cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6. Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici (de exemplu ketoconazol) și moderaţi (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5). Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”. 3  4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai pentru adulţi. Nu s-au observat interacţiuni medicamentoase la administrarea de clorhidrat de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină. Administrarea concomitentă cu cimetidină determină o creştere a nivelului plasmatic al tamsulosinului, în timp ce administrarea concomitentă cu furosemid îl scade. Cu toate acestea, dacă aceste niveluri rămân în limite normale, doza nu trebuie modificată. In vitro, diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul, glibenclamida, simvastatina şi warfarina nu modifică fracţiunea plasmatică liberă a tamsulosinului în plasma umană. Fracţiunile libere ale diazepamului, propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei nu sunt modificate de tamsulosin. Diclofenacul şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a tamsulosinului. Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a determinat o creştere a ASC şi C max a clorhidratului de tamsulosin cu un factor de 2,8 şi, respectiv, 2,2. Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol) la pacienţi cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6. Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici (de exemplu ketoconazol) și moderaţi (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4. Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu paroxetină, un inhibitor puternic al CYP2D6, a dus la o creştere a C max şi ASC ale tamsulosin cu un factor de 1,3 şi, respectiv, 1,6, dar aceste creşteri nu sunt considerate relevante clinic. Administrarea concomitentă cu antagonişti ai receptorilor α 1 -adrenergici poate cauza efecte hipotensoare. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Seldono nu este destinat utilizării de către femei. Au fost observate tulburări de ejaculare în studii clinice cu tamsulosin pe termen scurt și lung. Evenimente de tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă și eşec la ejaculare au fost raportate în faza post-autorizare. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Nu există date disponibile privind afectarea în mod negativ de către Seldono a capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea apariţiei vederii înceţoşate, a ameţelilor şi sincopei. 4  4.8 Reacţii adverse Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvente 1/100, <1/10 Mai puţin frecvente 1/1000, <1/100 Rare 1/10000, <1/1000 Foarte rare <1/10000 Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Tulburări ale sistemului nervos Ameţeli (1,3%) Cefalee Sincopă Tulburari oculare Vedere încețoşată*, tulburări de vedere* Tulburări cardiace Palpitaţii Tulburări vasculare Hipotensiune arterială ortostatică Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rinite Epistaxis* Tulburări gastro- intestinale Constipație, diaree, greaţă, vărsă turi Xerostomie* Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie Angioedem Sindrom Stevens-Johnson Eritem polimorf*, dermatită exfoliativă* Tulburări ale aparatului genital şi sânului Tulburări de ejaculare inclusiv ejaculare retrogradă, eşecul ejaculării Priapism Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Astenie *observate după punerea pe piață În timpul operaţiei de cataractă şi glaucom s-a observat sindromul de pupilă mică cunoscut ca „sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI), asociat cu terapia de tamsulosin în timpul supravegherii ulterioare punerii pe piaţă (vezi şi pct. 4.4). Experienţa ulterioară punerii pe piaţă: În plus faţă de reacţiile adverse enumerate mai sus, au fost raportate în asociere cu utilizarea tamsulosin fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie şi dispnee. Deoarece aceste 5  evenimente, raportate spontan, sunt din experiența ulterioară punerii pe piaţă la nivel mondial, frecvenţa evenimentelor şi rolul tamsulosinului în cauzalitatea lor nu pot fi determinate în mod credibil. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V. 4.9 Supradozaj Simptome Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte severe hipotensive. Efecte severe hipotensive s-au observat la diferite niveluri de supradozaj. Tratament În caz de hipotensiune acută după supradozaj sunt necesare măsuri de susţinere a funcţiilor sistemului cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită şi frecvenţa cardiacă poate reveni la normal prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă această măsură nu este suficientă, se pot administra soluţii pentru creşterea volumului sanguin și, dacă este necesar, pot fi folosiți agenţi vasopresori. Funcţia renală trebuie monitorizată şi trebuie aplicate măsuri de susținere generale. Deoarece tamsulosinul se leagă într-un procent ridicat de proteinele plasmatice, este puțin probabil ca dializa să se dovedească utilă. Măsuri, cum ar fi emeza, pot fi luate pentru a împiedica absorbţia. Când sunt implicate cantităţi mari, poate fi aplicat şi lavajul gastric şi cărbune activat şi poate fi administrat şi un laxativ osmotic, cum ar fi sulfatul de sodiu. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Antagonişti ai receptorilor alfa 1 - adrenergici, codul ATC: G04CA02. Medicamente pentru tratamentul exclusiv al bolii prostatice. Mecanism de acţiune Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii alfa 1 post-sinaptici, în special de subtipurile alfa 1A și alfa 1D , ceea ce produce o relaxare a muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei. Efecte farmacodinamice Seldono măreşte debitul maxim de urină. Se diminuează gradul de obstrucție prin relaxarea muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei, ameliorând astfel simptomele legate de eliminarea urinei. Se ameliorează de asemenea complexul de simptome iritative şi obstructive în care instabilitatea vezicii urinare joacă un rol important. Aceste efecte asupra simptomelor de umplere şi evacuare a urinei se meţin în timpul tratamentului de lungă durată. Necesitatea tratamentului chirurgical sau cateterizării este semnificativ amânată. 6  Antagoniştii α 1 adrenergici pot reduce tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei vasculare periferice. Nu a fost observată nicio reducere a tensiunii arteriale cu semnificaţie clinică în timpul studiilor cu tamsulosin. Copii şi adolescenţi Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile a fost efectuat la copii cu neuropatia vezicii urinare. Un total de 161 copii (cu vârsta de la 2 la 16 ani) au fost randomizaţi şi trataţi cu unul din cele trei niveluri de dozare cu tamsulosin (scăzut [0,001 – 0,002 mg/kg], mediu [0,002 – 0,004 mg/kg] şi mare [0,004 – 0,008 mg/kg]) sau placebo. Obiectivul primar a fost numărul de pacienţi la care a scăzut presiunea punctului detrusor de curgere (PPD) la <40 cm H 2 O, bazată pe două evaluări în aceeaşi zi. Obiectivele secundare au fost: schimbarea absolută şi procentuală de la valoarea iniţială a presiunii punctului detrusor de curgere, îmbunătăţirea sau stabilizarea hidronefrozei şi hidroureterului şi schimbările volumului de urină obţinute prin cateterizare şi numărul de scutece ude în momentul cateterizării înregistrate în jurnalele de cateterism. Nu s-a găsit nicio diferenţă semnificativă statistic între grupul placebo şi oricare din cele 3 grupuri de dozare cu tamsulosin pentru obiectivul primar sau oricare dintre obiectivele secundare. Nu a fost observat un răspuns dependent de doză pentru orice nivel de dozare. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţia Clorhidratul de tamsulosin este absorbit din intestin și biodisponibilitatea sa este aproape totală. Absorbția clorhidratului de tamsulosin este redusă de o masă recentă. Uniformitatea absorbției poate fi susținută de către pacient prin administrarea Seldono după aceeași masă, în fiecare zi. După administrarea post-prandială a unei doze unice de tamsulosin capsule cu eliberare modificată, concentraţia plasmatică maximă a tamsulosin este atinsă in aproximativ 6 ore. În starea de echilibru, care este atinsă în ziua a 5-a, după administrări multiple, C max la pacienți este cu aproximativ două treimi mai mare decât cea atinsă după administrarea unei doze unice. Cu toate că acest aspect a fost constatat la pacienți vârstnici, este de așteptat să fie regăsit și la cei tineri. Există un grad considerabil de variație inter-pacienți în ceea ce privește nivelurile plasmatice, atât după o dozâ unică cât și după doze multiple. Distribuţie La bărbaţi tamsulosinul se leagă în proporție de aproximativ 99% de proteinele plasmatice şi volumul de distribuţie este mic (aprox. 0,2 l/kg). Metabolizare Tamsulosinul suferă fenomenul de prim pasaj hepatic în proporţie mică, fiind metabolizat lent. Cea mai mare parte a tamsulosinului se regăsește în plasmă ca medicament nemodificat. Acesta este metabolizat în ficat. La şobolan, s-a constatat că tamsulosinul nu a cauzat aproape nicio inducere a enzimelor hepatice microzomale. Rezultatele in vitro sugerează că CYP3A4 şi, de asemenea, CYP2D6 sunt implicate în metabolizare, cu posibile contribuții minore la metabolismul clorhidratului de tamsulosin a altor izoenzime CYP. Inhibarea enzimelor de metabolizare a medicamentului, CYP3A4 şi CYP2D6, poate duce la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Niciunul dintre metaboliți nu este mai activ decât compusul inițial. 7  Eliminare Tamsulosinul şi metaboliţii săi se elimină mai ales prin urină. Aproximativ 9% din doza administrată se elimină nemodificată. După o doză unică de tamsulosin capsule cu eliberare modificată, post-prandial şi la starea de echilibru, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, măsurat la pacienți, este de aproximativ 10 ore şi, respectiv, de 13 ore. Liniaritate/non-liniaritate Tamsulosin prezintă o cinetică liniară. 5.3 Date preclinice de siguranţă S-au efectuat studii de toxicitate la şoarece, şobolan şi câine, cu doze unice şi repetate. De asemenea, s-au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolan, carcinogenitatea la şoarece şi şobolan precum și genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro . Profilul toxic general de toxicitate, observat la doze mari de tamsulosin, este concordant cu efectul farmacologic cunoscut al blocantelor de receptori alfa 1 adrenergici. La câini, la doze foarte mari s-au observat modificări ale ECG. Acest răspuns este considerat nerelevant din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă. S-a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative ale glandelor mamare la şoarece şi şobolan femele. Aceste modificări, care sunt probabil mediate de hiperprolactinemie şi apar numai la doze mari, sunt privite ca irelevante. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Componentele capsulei: Celuloză microcristalină PH 101 Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1), dispersie 30% conținând: Polisorbat 80 Laurilsulfat de sodiu Trietilcitrat Talc Învelişul capsulei: Oxid roşu de fer (E 172) Dioxid de titan (E 171) Oxid galben de fer (E 172) Indigotină (E 132) Oxid negru de fer (E 172) Gelatină 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 8  6.3 Perioada de valabilitate 3 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Capsulele sunt ambalate în blister de PVC-PE-PVdC/Al, fiecare blister conținând 10 capsule. Cutia de carton conţine 30 capsule (3 blistere) sau 100 capsule (10 blistere) şi un prospect. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare Nu există cerinţe speciale. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Alkaloid – INT d.o.o. Šlandrova ulica 4, Ljubljana-Črnuče, 1231 Slovenia  Tel.: + 386 1 300 42 90 Fax: + 386 1 300 42 91 email: info@alkaloid.si 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 14154/2021/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Septembrie 2017 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2021 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie 2021