AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14342/2022/01-02-03-04-05-06 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Dinarex 1,5 mg/ ml sirop 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare ml conţine bromhidrat de dextrometorfan 1,5 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: sucroză 325 mg, sorbitol lichid (E420) 65 mg, glucoză lichidă 395 mg, etanol 50,28, benzoat de sodiu 0,6 mg, propilen glicol 2,652 mg și alcool benzilic în cantități neglijabile. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Sirop. Soluţie limpede, de culoare slab gălbuie, cu aromă de piersică. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Dinarex este indicat adulţilor şi copiilor peste 12 ani pentru ameliorarea tusei neproductive. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţi 10 ml sirop (15 ml dextrometorfan) de 4 ori pe zi. Doza maximă zilnică: 40 ml sirop (60 ml dextrometorfan). Copii şi adolescenţi Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: aceeaşi doză ca în cazul adulţilor Copiii cu vârsta sub 12 ani: Dinarex nu este recomandat copiilor sub 12 ani. Vârstnici (peste 65 ani) Aceeaşi doză ca în cazul adulţilor Disfuncţii hepatice/ renale Datorită metabolizării dextrometrofanului extensiv hepatic, trebuie avut atenţie în cazurile de insuficienţă hepatică moderată sau severă (vezi pct. 5.2). A nu se depăşii doza zilnică recomandată. 1 Mod de administrare Administrare orală. Tratamentul nu trebuie să depăsească 2-3 săptămâni. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre componentele enumerate la pct. 6.1. Dextrometorfanul nu trebuie utilizat la pacienții cărora li se administrează inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau timp de de 14 zile de la oprirea tratamentului cu IMAO (vezi pct. 4.5). Există un riscul de apariție a sindromului serotoninergic la utilizarea concomitentă dedextrometorfan și IMAO, iar utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate provoca o creștere a tensiunii arteriale și criză hipertensivă (vezi pct. 4.5). Persoanele care iau sau au luat inhibitori de aminooxidază în ultimele 2 săptămâni (vezi pct. 4.5). Persoane cu insuficienţă respiratorie sau cu risc de a dezvolta insuficienţă respiratorie (vezi pct. 4.4). Persoane care sunt sub tratament cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI, vezi pct. 4.5). Dinarex este contraindicat pentru utilizare la copii sub 12 ani. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Pacienții cu următoarele afecțiuni nu trebuie să utilizeze acestmedicament , cu excepția cazului în care este indicat de către un medic: astm acut sau cronic, o tuse persistentă sau cronică, cum ar fi bronșita sau emfizemul cronic sau în cazul în care tuse este însoțită de secreții excesive. Au fost raportate cazuri de abuz și dependență de dextrometorfan. Se recomandă precauţie adolescenţilor şi adulţilor tineri şi de asemenea, persoanelor cu antecedente de abuz la medicamente sau substanţe psihoactive. Acest medicament nu trebuie utilizat împreună cu alte medicamente care conţin dextrometorfan pentru tratarea tusei sau răcelei. Utilizarea dextrometorfan împreună cu alcool sau alte deprimante al sistemului nervos central, pot creşte efectele asupra sistemului nervos central şi pot determina toxicitate, chiar şi la doze relativ mai mici. În timp ce se administrează acest produs, pacienții trebuie sfătuiți să evite băuturile alcoolice și să consulte un profesionist din domeniul sănătății înainte de a lua cu depresorii sistemului nervos central. Nu s-au efectuat studii specifice pentru disfuncţiile renală sau hepatică a dextrometorfan. Din cauza metabolizării extensive a dextrometrofanului la nivel hepatic, trebuie avut grijă în cazurile de insuficienţă hepatică. Dextrometorfan este metabolizat de citocromul hepatic P450 2D6. Activitatea acestei enzime este determinată genetic. Aproximativ 10 % din populaţie sunt metabolizatori slabi ai citocromului CYP2D6. Persoanele care metabolizează slab şi persoanele care utilizează inhibitori ai CYP2D6 pot avea efecte exagerate şi/ sau prelungite ale dextrometorfanului. Trebuie avut precauţie la persoanele care metabolizează încet CYP2D6 sau utilizează inhibitori de CYP2D6 (vezi pct. 4.5). Sindromul serotoninergic A fost raportată apariția efectelor serotoninergice, inclusiv dezvoltarea unui sindrom serotoninergic potențial letal, în cazul administrării concomitente a dextrometorfanului cu medicamente cu efect serotoninergic, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), medicamentele care influențează metabolizarea serotoninei (incluzând inhibitorii monoaminoxidazei (IMAO)) și inhibitorii CYP2D6. Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mentale, instabilitate vegetativă, tulburări neuromusculare și/sau simptome gastro-intestinale. În cazul în care se suspectează instalarea sindromului serotoninergic, tratamentul cu Dinarex trebuie întrerupt. 2 Acest medicament trebuie utilizat cu grijă la copii cu atopie din cauza eliberării histaminei. Informații importante despre unele dintre componentele din Dinarex Dinarex conține sucroză, sorbitol lichid (E420), glucoză lichidă, etanol, sodiu, benzoat de sodiu (E211), propilenglicol (E1520) și alcool benzilic. Acest medicament conține 3,25 g sucroză pe doză (10 ml). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienții cu diabet zaharat. Acest medicament conține 0,65 g sorbitol pe doză (10 ml). Pacienții cu intoleranță ereditară la fructoză (HFI) nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține 3,95 g glucoză pe doză (10 ml). Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, de ex. galactoemie sau malabsorbție de glucoză galactoză nu ar trebui să ia acest medicament. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienții cu diabet zaharat. Acest medicament conține 503 mg alcool (etanol) în fiecare 10 ml, ceea ce este echivalent cu 5,03vol%. Cantitatea din 10 ml din acest medicament este echivalentă cu mai puțin de 10 ml bere sau 4,5 ml vin. Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va avea efecte notabile. Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe doză, adică în esență „fără sodiu”. Acest medicament conține 6 mg benzoat de sodiu în fiecare 10 ml. Acest medicament conține 26,52 mg propilenglicol (E1520) în fiecare 10 ml. Acest medicament conține o cantitate neglijabilă de alcool benzilic ca parte a agenților aromatizanți în fiecare 10 ml. Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice. Volumele mari trebuie utilizate cu prudență și doar dacă este absolut necesar, în special la pacienții cu insuficiență hepatică și insuficiență renală, sau în caz de sarcină sau alăptare, din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică). 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Dextrometorfan nu trebuie utilizat la persoanele care iau inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau timp de 14 zile după terminarea tratamenului cu IMAO deoarece există un risc de sindrom serotoninergic (de exemplu, hiperpirexie, hipertensiune, aritmii, halucinații, excitație brută sau comă) Inhibitori CYP2D6 Dextrometorfan este intens metabolizat de către CYP2D6 la nivelul primului pasaj hepatic. Utilizarea concomitentă de inhibitori puternici ai enzimei CYP2D6 poate crește concentrațiile de dextrometorfan în organism la diverse valori mai mari decât în mod normal. Aceasta duce la creşterea riscului de efect toxic al dextrometorfanului (agitaţie, confuzie, tremur, insomnii, diaree şi deprimare respiratorie) şi dezvoltarea sindromului serotoninergic. Inhibitorii puternici ai enzimei CYP2D6 includ fluoxetina, paroxetina, chinidina şi terbinafina. La utilizarea concomitentă cu chinidină, concentraţiile plasmatice de dextrometorfan au crescut până la 20 ori, ceea ce adus la creşterea reacţiilor adverse asupra sistemului nervos central. Amiodarona, flecainida și propafenona, sertralina, bupropiona, metadona, cinacalcetul, haloperidolul, perfenazina și tioridazina au, de asemenea, efecte similare asupra metabolizării dextrometorfanului. Dacă este necesară utilizarea concomitentă a inhibitorilor CYP2D6 cu dextrometorfan, pacientul trebuie monitorizat, deoarece dozele de dextrometorfan e posibil să necesite a fi reduse. Dextrometorfanul poate presenta efecte deprimante suplimentare a SNC când este co-administrat cu alcool, antihistaminice, psihotrope şi alte medicamente deprimante ale SNC. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nu există studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide. Dextrometorfanul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care potențialul beneficiul al tratamentului pentru mamă depășește riscul pentru fătul în curs de dezvoltare. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă dextrometorfanul sau metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. 3 Dextrometorfanul nu trebuie utilizt în timpul alăptării decât dacă beneficiul potenţial al tratamentului pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru dezvoltarea nou-născutului. Fertilitatea Nu există efecte raportate privind utilizarea dextrometorfanului asupra fertilității. Experiența preclinică este limitată (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje Deși datele generale nu susțin că dextrometorfanul poate afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, din cauza potențialului său de somnolență și amețeli, trebuie să se utilizeze cu prudență la conducerea unui autovehicul sau la folosirea utilajelor. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse apărute în timpul studiilor clinice şi a experienţei după punerea pe piaţă a dextrometorfanului sunt incluse în tabelul de mai jos după clase de de organe şi sisteme. Frecvenţa este clasificată folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/ 10); frecvente (≥1/ 100), <1/ 10); mai puţin frecvente (≥ 1/ 1000, <1/ 100); rare (≥ 1/ 10000, < 1/ 1000); foarte rare (< 1/ 10000); cu frecvență necunoscută: nu pot fi estimate din datele disponibile. Reacţiile adverse sunt prezentate în funcţie de frecvenţă după: 1) incidenţa în studiile clinice special concepute sau studii epidemiologice, dacă sunt disponibile sau, 2) când reacţiile nu pot fi estimate, această categorie de frecvenţă este enumerată ca „necunoscută”. Clasă de organe și sisteme Afecţiuni ale sistemului imunitar Afecţiuni psihiatrice Afecţiuni ale sistemului nervos Afecţiuni resporatorii, toracice şi mediastinale Afecţiuni gastro-intestinale Frecvenţă Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Rare Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Rare Rare Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Reacţii adverse Angioedem Prurit Erupţie cutanat trazitorie Urticarie Insomnie Stare de confuzie Agitație Convulsii Ameţeală Hiperactivitate psihomotorie Somnolenţă Bronhoconstricție Dispnee Deprimare respiratorie Durere abdominală Diaree Tulburări gastrointestinale Greaţă Vomă Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj Simptome și semne 4 În caz de supradozaj cu dextrometorfan pot să apară greață, vărsături, spasme musculare, agitație, confuzie, somnolență, apatie, nistagmus, toxicitate cardiacă (tahicardie, ECG anormal, inclusiv prelungire a intervalului QTc), ataxie, psihoză toxică cu halucinații vizuale, hiperexcitabilitate. În cazul unui supradozaj masiv, pot să apară următoarele simptome: comă, deprimare respiratorie, convulsii. Abordare terapeutică: Tratamentul supradozajului trebuie să fie simptomatic și de susținere. Se poate folosi spălarea gastrică. Naloxona a fost utilizată cu succes pentru a inversa efectele opioidelor centrale sau periferice ale dextrometorfanului la copii (0,01 mg / kg corp). Pacienților asimptomatici care au ingerat doze de dextrometorfan mai mari decât cele recomandate în ultima oră li se poate administra cărbune activ. În cazul pacienților care au ingerat dextrometorfan și sunt sedați sau în comă, se poate lua în calcul administrarea de naloxonă, în dozele uzuale pentru tratamentul supradozajului cu opioide. Se pot utiliza benzodiazepine pentru convulsii și benzodiazepine și măsuri externe de scădere a temperaturii corporale pentru hipertermia din cadrul sindromului serotoninergic. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: preparate pentru tuse şi răceală, antitusive, exclusiv combinaţii cu expectorante, alcaloizi de opiu şi derivaţi, cod ATC: R05DA09. Dextrometorfan este un izomer dextrogir al 3-metoxi-N-metilmorfinan. Este un derivat sintetic al morfinei care în contrast faţă de izomerul său, levogir, nu are proprietăţi analgezice, deprimante respiratorii sau dependenţă fizică la dozele recomandate. Dextrometorfan este un medicament antitusiv non-opioid. Işi exercită activitatea antitusivă prin acţiune asupra centrului tusei din bulbul rahidian, crescând pragul pentru reflexul de tuse. Debutul efectelor antitusive se realizează în 15 – 30 minute după administrarea orală şi poate dura până la aproximativ 3- 6 ore. Principalul metabolit al dextrometorfanului, dextrorfan, se leagă cu o mare afinitate cu σ-receptorii pentru a produce efect antitusiv fără a prezenta efectele opiaceelor clasice care au loc de la legarea în μ- și δ -receptori. Dextrorfan prezintă, de asemenea, activitate la legarea de receptorii serotoninergici şi a demonstrat că sporeşte activitate serotoninei prin inhibarea recaptării serotoninei. In doze mai mari decât cele terapeutice, dextrorfanul este un antagonist al receptorilor N- metil-D-aspartat (NMDA). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţia Dextrometrofan se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal cu concentraţii plasmatice atinse în aproximativ 2- 2,5 ore. Nivelul plasmatic scăzut al dextrometorfanului sugerează biodisponibilitatea orală secundară scăzută primul pasaj hepatic extensiv (metabolizare presistemică). Efectul clinic maxim are loc la 5- 6 ore după ingestia dextrometorfanului. Distribuţia Dextrometorfanul este distribuit pe scară largă în corpul uman. Dextrometorfanul şi metabolitul său activ, dextrorfan, sunt preluaţi activ şi şi concentraţi la nivelul ţesutul cerebral. Nu se cunoaşte dacă dextrometorfanul sau dextrorfanul sunt excretaţi în laptele matern sau dacă traversează placenta. Biotransformarea 5 Dextrometorfanul suferă o metabolizare rapidă şi intensă la nivelul primului pasaj hepatic după administrare orală. O-demetilarea (CYP2D6) este controlată genetic şi este principalul factor determinant al farmacocineticii dextrometorfanului la voluntarii umani. Se pare că există fenotipuri distincte pentru acest proces de oxidare rezultat în variabile foarte mari ale farmacocineticii între subiecți. Dextrometorfanul nemetabolizat, împreună cu cele trei metaboliți morfinanici demetilaţi ai dextrorfanului (cunoscuţi și sub numele de 3-hidroxi-N-metilmorfinan), 3- hidroximorfinan și 3-metoximorfinan au fost identificaţi ca produşi urinari conjugaţi. Dextrorfanul are, de asemenea, acţiune antitusivă şi este principalul metabolit. La unele persoane, metabolizare are loc mai lent, iar dextrometorfanul nemodificat predomină la nivel sanguin şi urinar. Eliminare Dextrometorfan este, în principal, excretat la nivel renal ca substanţă nebiotransformată şi metabolitul său activ, dextrorfan. Dextrorfanul şi 3-hidroximorfinanul sunt apoi metabolizaţi prin glucuronidare şi apoi eliminaţi renal. Timpul de înjumătăţire plasmatică a compusului părinte este între 1,4 şi 3,9 ore; pentru dextrorfan este între 3,4 şi 5,6 ore. Timpul de înjumătăţire al dextrometrofanului pentru metabolizatorii slabi este foarte lung, în jur de 45 ore. 5.3 Date preclinice de siguranţă Toxicitate generală Studiile privind toxicitatea acută orală au arătat următoarele valori ale LD 50 (mg/kg): soarece, 210 şi şobolan, 116. Pentru toxicitatea acută subcutanată cu dextrometorfan, valorile LD 50 (mg/kg): şoarece, 112. Toxicitate acută intravenoasă, LD 50 (mg/kg): şobolan, 16,3. Au fost efectuate studii privind toxicitatea la doze repetate la şobolan timp de 13 săptămâni, la doze de până la 100 mg/kg şi 27 de săptămâni la 10 mg/kg, şi 14 săptămâni la câine prin gavaj oral la doze de până la 4 mg/kg în timp de 5 zile pe săptămână. Singurul rezultat observat a fost scăderea în greutate la şobolan în săptămâna a 13-a de studiu la cele mai mari doze. Toxicitate genetică Bromhidratul de dextrometorfan a fost negativ în testul bacterian de mutaţie inversă (test Ames). 39 mg/kg dextrometorfan are rezultate negative in vivo pe testul de micronuclei la şoarece şi testul cometei. Dextrometorfanul a fost raportat ca fiind negativ în testul in vitro de aberație cromozomială testat până la 200 ug / ml. Carcinogenitate Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate a dextrometorfanului la animal. Nu există dovezi ale unui risc cancerigen pentru om. Multitudinea de probe pentru dextrometorfan și analogii săi structurali, susțin concluzia că această clasă de substanțe chimice pe bază de fenantren, și în special, dextrometorfanul, nu sunt genotoxice in vitro sau in vivo și nu reprezintă un risc cancerigen pentru pacienți. Teratogenitate Nu există nicio asociare a dextrometorfanului cu malformaţiile. Fertilitatea Imperecherea, gestaţia, fertilitatea, nou-născuţii şi lactaţia au fost studiate la şobolan la doze de până la 50 mg/kg fără apariţia niciunui efect advers. Nu există dovezi ale riscului de depreciere a fertilității pentru om. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Zaharină sodică Benzoat de sodiu (E 211) Sucroză 6 Glucoză lichidă uscată prin sprayere Sorbitol lichid necristalizabil (E 420) Glicerol (E422) Etanol anhidru Levomentol Acid citric Aromă de caramel (conţine propilenglicol, alcool benzilic) Aromă de piersică (conţine propilenglicol, citrat de sodiu, alcool benzilic, limonen) Apă purificată 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani După prima deschidere: până la data expirării menţionate pe ambalaj. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Capac din Al şi o linguriţă dozatoare din plastic gradată la 2,5 ml şi 5 ml Cutie cu un flacon din sticlă brună a 150 ml sau 200 ml, tipul III (F. Eur.) închis cu unul dintre sistemele de mai jos: - - - Capac din material plastic şi o linguriţă dozatoare din plastic gradată la 5 ml, 10 ml, 15 ml și 20 ml Capac din plastic cu închidere securizată pentru copii şi o linguriţă dozatoare din plastic gradată la 2 ml, 2,5 ml, 3 ml, 4 ml, 5 ml, 6 ml, 7 ml, 7,5 ml, 8 ml, 9 ml, 10 ml, 11 ml, 12 ml, 12,5 ml şi 15 ml. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Medochemie România SRL., Str. Prof .Dr. I. Cantacuzino nr.5, sector 1, București România 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 14342/2022/01-06 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Septembrie 2017 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2022 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Martie 2022 7