AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15046/2023/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ibuprofen Farmalider 200 mg comprimate filmate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Un comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg. Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 15 mg. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe și netede pe cealaltă faţă. Dimensiunile comprimatelor filmate sunt lățime 6 mm, lungime 12 mm și grosime 4,2 mm. Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului. 4. DATE CLINICE 4.1. Indicații terapeutice Ibuprofen Farmalider este indicat pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerii ușoare până la moderate și/sau febrei. Ibuprofen Farmalider este indicat la adolescenţi cu greutatea corporală peste 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste) şi adulţi. 4.2. Doze și mod de administrare Doze Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Dozele sunt în concordanţă cu detaliile din tabelul următor. Greutate corporală (Vârsta) ≥ 40 kg (Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani) Doză per priză 200-400 mg (1-2 comprimate) Doza maximă zilnică Ibuprofen 1200 mg (6 comprimate) 1 Intervalul respectiv dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică maximă recomandată. Intervalul dintre administrarea dozelor nu trebuie să fie mai mic de 6 ore. Nu trebuie depășită doza zilnică maximă recomandată. Copii și adolescenți Ibuprofen Farmalider nu este indicat pentru utilizare la adolescenţi cu greutatea corporală sub 40 kg sau la copii cu vârsta sub 12 ani. Vârstnici Nu este necesară ajustarea specială a dozei. Din cauza profilului reacţiilor adverse posibile (vezi pct. 4.4), pacienţii vârstnici trebuie monitorizaţi cu deosebită atenţie. Insuficienţă renală (vezi pct. 5.2): La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3). Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2): La pacienţii cu insuficiență hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru pacienţii cu insuficiență hepatică severă, vezi pct. 4.3). Numai pentru utilizare de scurtă durată. Dacă acest medicament este necesar pentru adolescenţi cu vârsta peste 12 ani mai mult de 3 zile, sau dacă simptomele se agravează trebuie solicitat consult medical. Dacă acest medicament este necesar pentru adulţi mai mult de 3 zile în cazul febrei sau mai mult de 4 zile pentru tratamentul durerii, sau dacă simptomele se agravează trebuie solicitat consult medical. Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente Ibuprofen Farmalider poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Ibuprofen Farmalider se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează. Mod de administrare Pentru administrare orală. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu un pahar de apă. La pacienţii cu sensibilitate gastrică, se recomandă ca acest medicament să se administreze în timpul meselor. 4.3. Contraindicații - - - - - - - - hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 bronhospasm, astm bronşic, rinită, urticarie, angioedem sau alte reacții alergice în antecedente, după utilizarea altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală în antecedente, în relaţie cu terapia anterioară cu AINS. - ulcer gastro-duodenal/hemoragie recurente, active sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte, cu ulceraţie sau sângerare diagnosticate). insuficienţă cardiacă severă (clasă IV NYHA). insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă. tulburări ale hematopoiezei de etiologie neprecizată. 2 - - - în timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6). hemoragie cerebro-vasculară sau altă hemoragie active. deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau consum insuficient de lichide). 4.4. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele. Vârstnici: Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie gastro-intestinală (GI), care pot fi letale. Vârstnicii prezintă un risc crescut privind consecinţele reacţiilor adverse. Ibuprofen trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc: - la pacienții cu lupus eritematos sistemic precum și la cei cu boală mixtă a țesutului conjunctiv - din cauza riscului crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8). la pacienții cu tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie intermitentă acută). - - - - - - - În mod special, este necesară o monitorizare atentă de către medic: - afecţiuni gastro-intestinale sau antecedente de boli intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă, boală Crohn) (vezi pct. 4.8). antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece s-au raportat retenţie hidrică şi edem în timpul terapiei cu AINS (vezi pct. 4.3 şi 4.8). disfuncţie renală, deoarece funcţia renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 şi 4.8). disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8). imediat după intervenţii chirurgicale majore. deshidratare. la pacienţii cu febra fânului, polipi nazali, congestie cronică a mucoasei nazale sau afecţiuni respiratorii obstructive cronice, deoarece aceştia prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor alergice. Acestea se pot prezenta sub forma unor crize de astm bronşic (aşa numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie. De asemenea, este necesară o monitorizare atentă la pacienţi care prezintă reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia prezintă un risc mai crescut de reacţii de hipersensibilitate la utilizarea ibuprofenului. Efecte respiratorii Bronhospasmul poate fi declanşat la pacienţii care au antecedente sau prezintă astm bronşic sau afecţiuni alergice. Alte AINS: Trebuie evitată administrarea ibuprofenului împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2. Riscurile gastro-intestinale Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care pot fi letale, au fost raportate în urma utilizării tuturor AINS, în orice moment în timpul tratamentului, însoţite sau nu de simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai crescut atunci când sunt utilizate doze mai mari de AINS, la pacienţi cu antecedente de ulcer, în special dacă ulcerul este complicat cu hemoragie sau cu perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie avută în vedere terapia asociată cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită administrarea 3 concomitentă a unei doze mici de acid acetilsalicilic sau de alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5). Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului. Trebuie luate măsuri de precauție la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau de sângerare, cum sunt corticosteroizii administraţi oral, anticoagulantele cum este warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau antiagregantele plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Când apar hemoragii sau ulceraţii gastro-intestinale la pacienţii tratați cu ibuprofen, tratamentul trebuie întrerupt. AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8). Reacții adverse cutanate severe (RACS) Reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv dermatită exfoliativă, eritem polimorf, sindromul Stevens-Johnson, Necroliză Epidermică Toxică (NET), Reacție indusă medicamentos cu eozinofilie și afectare sistemică (sindrom DRESS) și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), ce pot pune viața în pericol sau pot fi fatale, au fost raportate în asociere cu utilizarea de ibuprofen (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacţii au survenit în prima lună. Dacă apar semne și simptome ce sugerează aceste reacții, administrarea de ibuprofen trebuie oprită imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ (după caz).. În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii grave ale infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor moi. Până în prezent nu poate fi exclusă contribuţia pe care o au AINS în agravarea acestor infecţii. Astfel, se recomandă evitarea utilizării ibuprofenului în cazul varicelei. Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare Este necesară prudenţă (consult medical sau recomandarea farmacistului) înainte de inițierea tratamentului la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem în asociere cu terapia cu AINS. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic), poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de ibuprofen în doze mici (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II-III NYHA), angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen numai după o evaluare atentă și administrarea dozelor mari (2400 mg pe zi) trebuie evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat) în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi). Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Ibuprofen Farmalider. Sindromul Kounis se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate, asociate cu constricție a arterelor coronare, care pot duce la infarct miocardic Efecte renale Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi retenție hidrică la pacienţii care nu au prezentat anterior tulburări renale, din cauza efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii 4 predispuşi, acest lucru poate determina edeme sau poate duce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială. Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal, care poate precipita decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care utilizează diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de revenirea la starea anterioară tratamentului. În termeni generali, utilizarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe active cu efect analgezic, poate determina leziuni renale permanente, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Copii și adolescenți Există risc de insuficienţă renală la adolescenţii care sunt deshidratați. Alte informaţii: Reacţiile acute severe de hipersensibilitate (de exemplu, şoc anafilactic) au fost observate foarte rar. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate după administrarea de ibuprofen. Trebuie iniţiate măsurile medicale necesare în funcţie de simptome de către personalul medical specializat. Ibuprofen poate inhiba temporar funcţia trombocitelor (agregarea trombocitară). De aceea, pacienţii cu tulburări de coagulare trebuie monitorizaţi cu atenţie. În cazul administrării îndelungate a ibuprofenului este necesară verificarea periodică a parametrilor hepatici, a funcţiei renale şi a hemoleucogramei. Administrarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru indicația de cefalee poate să agraveze afecțiunea. Dacă această situaţie este prezentă sau suspectată, pacientul trebuie să se adreseze medicului pentru sfaturi şi tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin abuz de medicamente (CAM) trebuie suspectat la pacienţii care prezintă frecvent sau zilnic cefalee, în pofida (sau din cauza) utilizării regulate a medicamentelor pentru indicația de cefalee. AINS pot masca simptomele unei infecţii şi febra. Referitor la afectarea fertilităţii feminine, vezi pct. 4.6. Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. În cazul consumului concomitent de alcool etilic, reacțiile adverse legate de substanţa activă, în special cele care privesc tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central, pot fi crescute în cazul utilizării de AINS. Interferenţa cu testele serologice: - - - - - Timpul de sângerare (poate fi prelungit timp de o zi de la întreruperea tratamentului); Concentrația glucozei din sânge (poate fi redusă); Clearance-ul creatininei (poate fi redus); Hematocritul şi hemoglobina (pot fi reduse); Valoarea azotului în sânge, creatininemia şi potasemia (pot să crească); 5 - Cu testele funcţionale hepatice: valori serice crescute ale transaminazelor hepatice. 4.5. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Ibuprofen (ca şi alte AINS) trebuie administrat cu prudenţă concomitent cu următoarele medicamente: - - - - - - - - - - - - - - - Anticoagulante: AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4). Acid acetilsalicilic: nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic, din cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic administrat în doză mică asupra agregării plachetare, atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1). Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Alte AINS: din cauza efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4). Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi pot să apară anumite interacţiuni metabolice, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de ibuprofen în decurs de 24 ore înainte de sau după administrarea de metotrexat poate determina o concentraţie plasmatică crescută de metotrexat şi creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, trebuie evaluat riscul potenţial de interacţiune în cazul unui tratament concomitent cu doze mici de metotrexat, în special la pacienţii cu disfuncţie renală. În cazul tratamentului concomitent, trebuie monitorizată funcţia renală. Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, acestea pot reduce efectul mifepristonei. Digoxin, fenitoină, litiu: utilizarea concomitentă de ibuprofen şi digoxin, fenitoină sau medicamente care conțin litiu poate creşte concentraţia plasmatică a acestor substanțe active. În cazul utilizării corecte (timp de maximum 3-4 zile) nu este obligatorie verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină. Probenecid şi sulfinpirazonă: medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen. Antibiotice din clasa chinolonelor: datele din studiile la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat cu antibioticele din clasa chinolonelor. Pacienţii trataţi concomitent cu AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor. Inhibitori ai CYP2C9: utilizare concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o creştere a expunerii la S(+) ibuprofen- cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen când se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se administrează doze mari de ibuprofen concomitent cu voriconazol sau fluconazol. Sulfonilureice: AINS pot creşte efectul sulfonilureicelor. În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei. Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte în cazul administrării concomitente cu anumite medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poate fi exclus nici în cazul unui tratament concomitent cu ciclosporină și ibuprofen. Tacrolimus: riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul administrării concomitente a celor două medicamente. Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţii cu hemofilie cu infecţie HIV care utilizează concomitent zidovudină şi ibuprofen. 6 - acestora. - - Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea Extracte din plante: Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare indus de AINS. Diuretice, inhibitori ai ECA, beta blocante şi antagonişti ai angiotensinei-II: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu disfuncţie renală în stadiu avansat (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu disfuncţie renală), tratamentul cu un inhibitor al ECA, un beta blocant sau un antagonist de angiotensină-II concomitent cu administrarea unui medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, inclusiv cu posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute, care este, de obicei, reversibilă. Ca urmare, administrările concomitente trebuie efectuate cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere o monitorizare a funcţiei renale după iniţierea unui tratament concomitent şi periodic după aceea. Tratamentul concomitent cu ibuprofen şi diuretice care economisesc potasiu poate determina hiperkaliemie. Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen duce la absorbţia prelungită şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin două ore unul de celălalt. Alcool etilic: administrarea ibuprofenului la persoane care consumă alcool etilic în mod cronic (14-20 băuturi/săptămână sau mai mult) trebuie evitată din cauza riscului crescut de reacţii adverse GI semnificative, inclusiv hemoragie. Pentoxifilină: la pacienții tratați concomitent cu ibuprofen și pentoxifilină poate crește riscul de sângerare și se recomandă monitorizarea timpului de sângerare - - - 4.6. Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţie cardiacă a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o creştere a incidenței avorturilor pre- şi post-implantare şi a letalităţii embrionare/fetale. În plus, au fost raportate frecvenţe crescute ale diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. Începând cu săptămâna de sarcină 20, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios, ca rezultat la disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil după întreruperea administrării. În plus, au fost raportate cazuri de constricție a ductului arterial după tratament în timpul celui de-al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au remis după întreruperea tratamentului. Prin urmare, ibuprofen nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămană gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută la o valoare cât mai scăzută posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și pentru constricție a ductului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă dacă se constată oligohidramnios sau constricție a ductului arterial. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune: - fătul la: - toxicitate cardiopulmonară (constricția/închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune arterială pulmonară) - disfuncţie renală (a se vedea mai sus), care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios; 7 - mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: - prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care se poate manifesta - chiar şi la doze foarte mici. inhibarea contracţiilor uterine, care poate duce la întârzirea declanşării sau la prelungirea travaliului. În consecinţă, ibuprofen este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3.). Alăptarea Ibuprofenul şi metaboliţii săi trec numai în concentraţii mici în laptele matern. Deoarece nu au fost demonstrate până în prezent efecte nocive asupra nou-născuţilor, de regulă, nu este necesară întreruperea alăptării în timpul tratamentului pe termen scurt cu ibuprofen, la doza recomandată. Fertilitatea Există unele dovezi care sugerează că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina o reducere a fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului. 4.7. Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Dacă se administrează așa cum este recomandat, ibuprofen are în general o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Deoarece pot să apară reacții adverse cum sunt oboseală, amețeli și tulburări de vedere la utilizarea ibuprofenului, abilitatea de a reacţiona şi abilitatea de a participa activ la traficul rutier şi de a folosi utilaje pot fi afectate, în cazuri izolate. Aceasta se aplică într-o măsură şi mai mare în cazul asocierii cu consumul de alcool. 4.8. Reacții adverse Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natură gastro-intestinală. Este posibil să apară ulcer peptic, perforație sau hemoragie GI, uneori letală, mai ales la persoanele vârstnice (vezi pct. 4.4). După administrare s-au raportat greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct.4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent. În special riscul de apariţie a sângerărilor gastro-intestinale depinde de intervalul de valori de doze şi de durata tratamentului. Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă în asociere cu tratamentul cu AINS. Lista următoarelor reacţii adverse conţine toate reacţiile adverse care au devenit cunoscute în cadrul tratamentului cu ibuprofen, precum şi acele reacţii adverse observate în cadrul terapiei pe termen lung, cu doze mari, la pacienţii cu reumatism. Frecvenţele menţionate, aplicabile cu excepţia unor cazuri foarte rare, se referă la utilizarea pe termen scurt a unor doze zilnice de până la maxim 1200 mg ibuprofen pentru formele farmaceutice cu administrare orală şi de maxim 1800 mg pentru supozitoare. Pentru următoarele reacţii adverse la medicament, trebuie ţinut cont de faptul că acestea depind în mare parte de doză şi diferă de la o persoană la alta. Evaluarea reacțiilor adverse se bazează în mod uzual pe următoarele frecvențe: Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 și <1/10) 8 Mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100) Rare (≥1/10000 și <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Infecţii şi infestări: Foarte rare: a fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de exemplu, dezvoltare a fasceitei necrozante), care coincide cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Este posibil ca aceasta să fie asociată cu mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Prin urmare, dacă în timpul utilizării de ibuprofen apar semne ale unei infecţii sau infecţia se agravează, se recomandă ca pacientul să se adreseze imediat medicului. Consultul medical este necesar pentru a se investiga dacă există indicaţie de terapie antiinfecţioasă/antibiotică. Foarte rare: în cursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate simptome ale meningitei aseptice, cu redoare a cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări de conştienţă. Pacienţii cu boli autoimune (LES, boala mixtă a ţesutului conjunctiv) par a fi predispuşi. Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare: tulburări de hematopoieză (trombocitopenie, leucopenie, pancitopenie, agranulocitoză sau anemie). Primele semne pot fi febra, durerea în gât, leziuni superficiale la nivelul mucoasei bucale, manifestări asemănătoare gripei, oboseală severă, sângerări nazale şi cutanate şi echimoze. În aceste cazuri, pacientul trebuie sfătuit să întrerupă imediat tratamentul cu acest medicament, să evite automedicaţia cu analgezice sau antipiretice şi să se adreseze unui medic. Valorile hemoleucogramei trebuie verificate în mod regulat în cazul tratamentului pe termen lung. Tulburări ale sistemului imunitar: Mai puţin frecvente: erupţii cutanate şi prurit, precum şi episoade de astm bronşic (posibil cu scăderi ale tensiunii arteriale). În acest caz, pacientul va fi instruit să informeze medicul şi să nu mai utilizeze ibuprofen. Foarte rare: reacţii generale severe de hipersensibilitate. Acestea se pot manifesta ca edem facial, tumefiere a limbii, laringelui cu constricţie a căilor respiratorii, dispnee, tahicardie, scădere a tensiunii arteriale până la şoc, care poate pune viaţa în pericol. În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară asistenţă medicală de urgenţă. Tulburări psihice Foarte rare: reacţii psihotice, depresie. Tulburări ale sistemului nervos: Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt somnolenţă, cefalee, ameţeli, agitaţie, iritabilitate sau oboseală. Tulburări oculare: Mai puţin frecvente: tulburări de vedere. În acest caz, pacientul trebuie instruit să informeze imediat medicul şi să întrerupă administrarea de ibuprofen. Rare: ambliopie toxică reversibilă. Tulburări acustice şi vestibulare: Rare: tinitus, tulburări de auz. Tulburări cardiace: Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic Cu frecvență necunoscută: Sindrom Kounis Tulburări vasculare Foarte rare: hipertensiune arterială 9 Tulburări gastro-intestinale: Frecvente: manifestări la nivelul tractului gastro-intestinal, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie şi pierderi gastro-intestinale minore de sânge care, în cazuri excepţionale, pot cauza anemie. Mai puţin frecvente: ulcere gastro-intestinale, potenţial cu hemoragie şi perforare. Stomatite ulcerative, exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită. Foarte rare: esofagită, pancreatită, formare a stricturilor intestinale, cu aspect de diafragme. Pacientul va fi instruit să întrerupă administrarea medicamentului şi să meargă imediat la medic, dacă apare durere severă la nivelul abdomenului superior, melenă sau hematemeză. Tulburări hepatobiliare Foarte rare: leziuni hepatice, în special în cadrul terapiei pe termen lung, disfuncţie hepatică, insuficienţă hepatică, hepatită acută şi icter. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit, purpură (incluzând purpură alergică). Foarte rare: Reacții adverse cutanate severe (RACS) (inclusiv Eritem polimorf, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică), alopecie, reacţii de fotosensibilitate şi vasculită alergică. În cazuri excepţionale, în timpul unei infecţii cu varicelă pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul ţesutului moale. Cu frecvență necunoscută: Reacție indusă de medicament asociată cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA). Reacții de fotosensibilitate Tulburări renale şi ale căilor urinare: Rare: leziuni ale ţesutului renal (necroză papilară), în special în terapia pe termen lung, creștere a concentrației serice a acidului uric în sânge, creștere a concentrației de uree în sânge. Foarte rare: reducere a excreției urinare și formare de edeme, în special la pacienții cu hipertensiune arterială sau insuficiență renală, sindrom nefrotic, nefrită interstițială, care poate fi însoțită de insuficiență renală acută. Prin urmare, funcţia renală trebuie verificată periodic. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9. Supradozaj Simptome Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă din punct de vedere clinic de AINS, vor prezenta doar: greaţă, vărsături, durere în epigastru şi mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus, cefalee, ameţeală, vertij şi sângerare gastro-intestinală. În cazul intoxicaţiilor mai grave, se observă efecte toxice asupra sistemului nervos central, manifestate prin somnolenţă şi, ocazional, prin excitaţie şi dezorientare sau comă. Uneori, pacienţii pot avea convulsii. Copiii pot dezvolta convulsii mioclonice. În cazurile de intoxicaţie gravă, poate să apară acidoză metabolică şi prelungire a timpului de protrombină/INR, probabil ca urmare a interferenţei cu acţiunile factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, afecţiuni hepatice, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. La persoanele cu astm bronșic există posibilitatea exacerbării astmului bronșic. Utilizarea prelungită la doze mai mari decât cele recomandate sau supradozajul poate duce la acidoză tubulară renală și hipokaliemie. În cazul intoxicației grave poate apărea acidoza metabolică. 10 Tratament Pacientul trebuie imediat transferat la un spital. Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susținere a funcțiilor vitale şi include menținerea permeabilității căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale, până ce devin stabile. Evacuarea conţinutului gastric sau administrarea de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia unei cantități mai mari de 400 mg/kg corp. Dacă ibuprofenul a fost deja absorbit, se pot administra substanţe alcaline care să stimuleze excreţia de ibuprofen acid în urină. Dacă apar în mod frecvent şi sunt prelungite, convulsiile trebuie tratate prin administrare intravenoasă de diazepam sau lorazepam. Alte măsuri pot fi indicate în funcție de starea clinică a pacientului. Pentru astm bronşic trebuie administrate bronhodilatatoare. Nu există un antidot specific. Funcţiile renală şi hepatică trebuie monitorizate atent. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1. Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE01 Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele inflamatorii convenţionale din experimentele efectuate la animale, s-a dovedit a fi eficace, probabil prin inhibarea sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul are un efect antipiretic, reduce durerea de etiologie inflamatorie și edemul. În plus, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul unei doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Unele studii farmacodinamice evidenţiază faptul că, atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen de 400 mg în interval de 8 ore înainte de sau în decurs de 30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), efectul acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxani sau asupra agregării plachetare a fost diminuat. Cu toate că există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, posibilitatea ca administrarea periodică, pe termen lung a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici nu poate fi exclusă. Este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5). 5.2. Proprietăți farmacocinetice Absorbție: Ibuprofenul administrat oral este absorbit rapid în tractul gastro-intestinal, în proporție de aproximativ 80%. Concentraţia plasmatică maximă se atinge (Tmax) la 1-2 ore după administrare. Administrarea ibuprofenului împreună cu alimentele prelungește Tmax (de la ± 2 ore în condiții de repaus alimentar la ± 3 ore în cazul utilizării după masă), cu toate că acest lucru nu are niciun efect asupra mărimii absorbției. Distribuție: Volumul estimat de distribuție al ibuprofenului după administrarea orală este de 0,1 până la 0,2 l/kg, cu o legare în proporție mare de proteinele plasmatice, de aproximativ 99%. Metabolizare: Ibuprofenul este metabolizat rapid în ficat, prin hidroxilarea și carboxilarea grupării izobutil, prin intermediul CYP2C9 și CYP2C8, în doi metaboliţi principali inactivi. Aceștia împreună cu ibuprofenul nemetabolizat, sunt eliminaţi pe cale renală, fie ca atare, fie sub formă de conjugaţi. Eliminare: 11 Ibuprofenul este excretat prin rinichi și eliminarea este încheiată efectiv la 24 de ore de la administrarea ultimei doze. Aproximativ 10% din doza administrată se elimină nemodificată și 90% se elimină sub formă de metaboliți inactivi, în principal sub formă de glucuronoconjugați. Grupe speciale de pacienţi Vârstnici În cazul în care nu există insuficienţă renală, există doar mici diferenţe, nesemnificative clinic, între profilul farmacocinetic şi excreţia urinară la tineri şi vârstnici. Copii Expunerea sistemică la ibuprofen, respectând dozele terapeutice ajustate în funcţie de greutate (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copii cu vârsta de 1 an sau peste, pare similară cu cea observată la adulţi. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară au fost raportate creşterea concentrațiilor plasmatice ale (S)- ibuprofen nelegat, valori mai mari ale ASC pentru (S)-ibuprofen şi creştere a rapoartelor ASC ale enantiomerilor (S / R), comparativ cu voluntarii sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, trataţi prin dializă, fracţiunea medie liberă de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoşi. Insuficienţa renală severă poate duce la acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu este cunoscută semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct 4.2, 4.3 şi 4.4). Insuficienţă hepatică Boala hepatică de etiologie alcoolică, cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat modificarea semnificativă a parametrilor farmacocinetici. La pacienţii cu ciroză hepatică şi insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) trataţi cu ibuprofen racemic a fost observată prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică în medie de 2 ori şi raportul ASC ale enantiomerilor (S / R) a fost semnificativ mai mic, comparativ cu voluntarii sănătoşi, sugerând o modificare a inversării metabolice a (R)-ibuprofen în enantiomerul activ (S) (vezi pct 4.2, 4.3 şi 4.4) 5.3. Date preclinice de siguranță În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului a fost demonstrată în principal prin leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal. Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene ale ibuprofenului. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte carcinogene ale ibuprofenului. Ibuprofenul a determinat inhibarea ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale efectuate la şobolani şi iepuri au indicat faptul că ibuprofenul traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, un număr mare de malformaţii (defecte septale ventriculare) au apărut la puii de şobolani. Substanța activă ibuprofen prezintă un risc de mediu pentru mediul acvatic, în special pentru pești. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1. Lista excipienților Nucleu Hipromeloză Croscarmeloză sodică Lactoză monohidrat Celuloză microcristalină 12 Amidon de porumb pregelatinizat Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu. Film Hipromeloză Dioxid de titan (E171) Talc Propilenglicol 6.2. Incompatibilități Nu este cazul. 6.3. Perioada de valabilitate 3 ani 6.4. Precauții speciale pentru păstrare A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC 6.5. Natura și conținutul ambalajului Blistere din PVC-PVDC/aluminiu, în cutii ce conţin 20 comprimate filmate. 6.6. Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare Fără cerințe speciale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ FARMALIDER S.A. C/La Granja, 1, 3rd floor, ALCOBENDAS. MADRID, 28108, Spania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 15046/2023/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei autorizări: Noiembrie 2017 Reînnoirea autorizației: Iunie 2023 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai 2025 13