AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 6185/2014/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Neodolpasse 0,30 mg + 0,12 mg/ml soluţie perfuzabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 1000 ml soluţie perfuzabilă conţin diclofenac sodic 300 mg (echivalent cu diclofenac 278,40 mg şi sodiu 21,60 mg) şi citrat de orfenadrină 120 mg. Electroliți: aproximativ 190 mmol sodiu/1000 ml (4360 mg sodiu/1000 ml). Osmolaritate: aproximativ 303 mOsm/l. Excipient cu efect cunoscut: sodiu. Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie perfuzabilă Soluţie limpede şi incoloră. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Neodolpasse este indicat pentru tratamentul postoperator al durerii. Există dovezi că, atât durerea şi inflamaţia acută de origine radiculară şi vertebrală, cât şi durerea acută din afecţiunile reumatice, răspund la tratamentul cu Neodolpasse. Febra, ca simptom unic, nu reprezintă indicaţie pentru administrarea Neodolpasse. Neodolpasse este indicat la adulţi (începând cu vârsta de 18 ani). 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Următoarele recomandări se aplică adulţilor (începând cu vârsta de 18 ani): - - în general, doza zilnică recomandată este de 250 ml soluţie perfuzabilă, în cazuri excepţionale, se pot administra două perfuzii a câte 250 ml soluţie pe zi, dacă intervalul dintre cele două administrări este de cel puţin 8 ore. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare). 1 Pacienţi cu insuficienţă renală Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă renală. Acestor pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar funcţia renală trebuie monitorizată constant. Neodolpasse este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Pacienţi cu insuficienţă hepatică Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Acestor pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar activitatea enzimelor hepatice trebuie atent monitorizată. Neodolpasse este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste) Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste). Este bine cunoscut faptul că pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la antiinflamatoarele şi antireumaticele nesteroidiene (AINS). Dacă se consideră necesară utilizarea AINS, trebuie administrate cele mai mici doze posibile, în special la pacienţii vârstnici debili şi la pacienţii subponderali (vezi pct. 4.4). Copii şi adolescenţi Neodolpasse este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3). Mod de administrare Neodolpasse se administrează în perfuzie intravenoasă. Datorită osmolarităţii mici a soluţiei, de aproximativ 303 mosm/l, Neodolpasse poate fi administrat printr-o venă periferică. 250 ml soluţie perfuzabilă trebuie perfuzaţi într-un interval de timp de 1,5–2 ore. Durata tratamentului: Durata tratamentului trebuie redusă la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi, în general, nu trebuie să depăşească 7 zile. 4.3 Contraindicaţii - - - - - - - - - - - - - - - - Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este, de asemenea, contraindicat în cazul pacienţilor la care episoadele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută sunt precipitate de administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS; Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforaţie; Antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie dovedite); Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, în legătură cu un tratament anterior cu AINS; Boli hematologice (de exemplu, tulburări hematopoietice, leziuni ale măduvei osoase, porfirie, diateză hemoragică); Hemoragii cerebrovasculare; Hemoragii acute severe; Insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), cardiopatie ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară; Insuficienţă hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4); Tahiaritmie; Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6); Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani; Miastenia gravis, paralizie bulbară; Glaucom acut cu unghi închis; Stenoză gastro-intestinală; 2 - - Megacolon, ileus paralitic; Retenţie urinară (adenom de prostată, hipertrofia prostatei sau obstrucţia colului vezical). Trebuie luate în considerare contraindicaţiile generale ale terapiei perfuzabile, de exemplu, hiperhidratare, insuficienţă cardiacă congestivă, insuficienţă renală (cu oligurie sau anurie), edem pulmonar sau cerebral. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA DICLOFENAC Femeile aflate în primul sau al doilea trimestru de sarcină trebuie monitorizate cu atenţie, dacă li se administrează diclofenac. Nu se recomandă administrarea în timpul alăptării (vezi pct. 4.6). Trebuie evitată utilizarea diclofenacului concomitent cu AINS sistemice, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, din cauza absenţei datelor care demonstrează efecte sinergice benefice şi din cauza potenţialul de cumulare a reacţiilor adverse. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare de mai jos). Efecte la nivel gastro-intestinal În cazul administrării tuturor AINS, au fost raportate hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie, care pot fi letale şi pot apărea în orice moment, în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. De regulă, acestea au consecinţe mai grave în cazul vârstnicilor. Consumul concomitent de alcool etilic poate creşte riscul apariţiei hemoragiei gastro-intestinale. Dacă apare hemoragie sau ulceraţie gastro-intestinală la pacienţi cărora li se administrează diclofenac, tratamentul trebuie întrerupt. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc crescut de scurgeri la nivelul liniei de anastomoză gastro-intestinală. În cazul utilizării diclofenacului după o intervenție chirurgicală gastro-intestinală, se recomandă supraveghere medicală atentă și prudență. Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este imperativ necesară supravegherea medicală atentă, şi se recomandă prudenţă, atunci când se prescrie diclofenac la pacienţi cu simptome care indică tulburări gastro-intestinale (GI) sau cu antecedente care sugerează ulceraţie gastrică sau intestinală, hemoragie sau perforaţie (vezi pct 4.8). Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare pentru doze mari de AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la pacienţii vârstnici. Tratamentul acestor pacienţi trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie avută în vedere asocierea medicamentelor protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) la aceşti pacienţi (vezi mai jos şi pct. 4.5), precum şi, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze reduse de acid acetilsalicilic (AAS)/aspirină sau alte medicamente susceptibile de a creşte riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5). Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (mai ales, hemoragiile GI), mai ales la începutul tratamentului. Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor care primesc concomitent medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante 3 precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca de exemplu, AAS (vezi pct. 4.5). De asemenea, se recomandă supraveghere medicală atentă şi prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente de afecţiuni GI (colită ulceroasă sau boală Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8). Pacienţi vârstnici Pacienţii vârstnici trataţi cu AINS prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse, în special hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale, care pot fi, de asemenea, letale. Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor vârstnici, tinând cont de ipoteze medicale generale. În special, la pacienţii vârstnici debili şi la pacienţii subponderali trebuie avută în vedere administrarea celei mai mici doze eficace posibile (vezi pct. 4.2). Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă decompensată uşoară sau moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenţie hidrică şi edeme în timpul tratamentului cu AINS. Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă decompensată, cardiopatie ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea unui tratament de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză zilnică eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament. Indicaţia pentru administrare parenterală la pacienţii cu tensiune arterială sistolică mai mică de 100 mmHg sau la pacienţii cu sistem circulator instabil (de exemplu, insuficienţă circulatorie cauzată de infarct miocardic acut, traumatism multiplu, şoc circulator la debut) trebuie evaluată cu atenţie. Efecte la nivel cutanat Foarte rar, au fost raportate reacţii cutanate grave asociate administrării AINS (vezi pct. 4.8), dintre care unele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică. Se pare că pacienţii sunt expuşi unui risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiilor având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt imediat după apariţia erupţiei cutanate, a leziunilor mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate. Efecte la nivel hepatic Trebuie acordată o atenţie deosebită, atunci când se prescrie diclofenac pacienţilor cu insuficienţă hepatică, deoarece starea lor se poate agrava. Asemănător altor AINS, inclusiv diclofenac, concentraţiile plasmatice ale uneia sau mai multor enzime hepatice pot creşte. Ca măsură de precauţie, în timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, se recomandă monitorizarea regulată a funcţiei hepatice. Dacă valorile anormale ale testelor hepatice persistă sau se agravează, dacă apar simptome clinice caracteristice afectării hepatice sau orice alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate), tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt. Hepatita indusă de administrarea diclofenacului poate să apară fără simptome prodromale. Se recomandă prudenţă, atunci când diclofenacul se administrează pacienţilor cu porfirie hepatică, deoarece acesta poate precipita o criză. Sistem cardiovascular, aparat renal, echilibru hidro-electrolitic Deoarece au fost raportate retenţie hidrică şi edeme în asociere cu tratamentul cu AINS, este necesară 4 prudenţă deosebită în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă sau renală, antecedente de hipertensiune arterială, vârstnici, pacienţi care sunt trataţi concomitent cu diuretice sau alte medicamente care pot influenţa semnificativ funcţia renală (vezi, de asemenea, ”Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare”). Este necesară precauţie deosebită în cazul pacienţilor cu depleţie semnificativă a volumului extracelular din cauze diverse (de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră), din cauza posibilelor complicaţii hemoragice, electrolitice sau volemice. În aceste cazuri, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, ca şi măsură de precauţie la administrarea diclofenacului. Întreruperea tratamentului determină revenirea la starea anterioară instituirii acestuia. Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor cu hipernatriemie. Efecte hematologice Utilizarea diclofenacului este recomandată numai pentru tratamente de scurtă durată. Similar altor AINS, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei în timpul tratamentelor prelungite cu diclofenac. Pacienţii cu tulburări de coagulare şi trombocitopenie trebuie atent monitorizaţi (vezi pct. 4.3). Similar altor AINS, doze mari de diclofenac pot inhiba temporar o etapă a agregării plachetare. Sistemul nervos central Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări psihice, epilepsie şi boală Parkinson (vezi pct. 4.8). Astm bronşic preexistent/hipersensibilitate/sistem imunitar La pacienţii cu astm bronşic, rinită alergică sezonieră, inflamare a mucoasei nazale (polipi nazali), bronhopneumopatie cronică obstructivă sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special, dacă prezintă simptome similare rinitei alergice), reacţiile adverse la AINS de tipul agravarea astmului bronşic (aşa-numita intoleranţă la analgezice/astmul analgezicelor), edem Quincke sau urticarie sunt mai frecvente decât la alţi pacienţi. Prin urmare, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti pacienţi (echipament de resuscitare). De asemenea, această recomandare este aplicabilă şi în cazul pacienţilor care suferă de alergii la alte substanţe, manifestate, de exemplu, cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie. Înainte de începerea perfuzării, trebuie aflate antecedentele pacienţilor, în special, cu privire la reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, rinită alergică), infecţii pulmonare cronice sau astm bronşic. Ca şi în cazul altor AINS, reacţiile alergice, inclusiv şocul anafilactic/reacţiile anafilactoide, pot apărea fără ca pacientul să fi fost expus anterior la medicament. De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua în sindrom Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția infarctului miocardic. Printre simptomele prezentate în cazul unor asemenea reacții se poate număra durerea în piept apărută în asociere cu o reacție alergică la diclofenac. Pacienţii trebuie informaţi că, în cazul în care identifică orice reacţie de hipersensibilitate, de exemplu, edem facial, inflamare a căilor respiratorii (inflamare a laringelui), dispnee, astm bronşic, tahicardie, reacţii cutanate (eritem, exanthem, urticarie, prurit) şi/sau scădere a tensiunii arteriale, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie consultat un medic, imediat. Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor care suferă de lupus eritematos sistemic şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv. Au fost raportate simptome de meningită aseptică (rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră şi dezorientare) în legătură cu aceste afecţiuni primare (vezi pct. 4.8). Dacă în timpul tratamentului cu Neodolpasse sunt raportate simptome severe de parestezie sau durere, perfuzia trebuie întreruptă. Efecte generale Asemănător altor AINS, datorită proprietăţilor farmacodinamice, diclofenacul poate masca semnele şi simptomele unei infecţii (de exemplu, durerea). 5 Pacienţii trebuie să consulte medicul dacă simptomele (de exemplu, durere, inflamaţie) rămân constante sau se agravează – de exemplu, alterarea stării generale sau apariţia febrei. Trebuie luată în considerare indicaţia pentru un tratament antiinfecţios/antibiotic. Cefalee indusă de analgezice Utilizarea accidentală sau pe termen lung a unor doze mari de analgezice poate induce cefalee, care nu trebuie tratată cu doze crescute de medicament. Pacienţii trebuie informaţi, atunci când este necesar. Nefropatie indusă de analgezice Administrarea regulată a analgezicelor, în special, a combinaţiilor de diferite analgezice, poate provoca leziuni ireversibie ale rinichilor, inclusiv risc de insuficienţă renală. Pacienţii trebuie informaţi, atunci când este necesar. Investigaţii paraclinice În funcţie de durata tratamentului cu diclofenac, se recomandă insistent monitorizarea ionogramei serice, a echilibrului hidric şi acido-bazic, a activităţii enzimelor hepatice, a funcţiei hepatice şi renale, a hemoleucogramei, a testelor de coagulare şi a testelor pentru hemoragii oculte. Dacă se administrează în asociere cu antidiabetice orale, trebuie monitorizată glicemia. Dacă se administrează în asociere cu diuretice care economisesc potasiul, trebuie monitorizată potasemia. Dacă pacientul este tratat cu anticoagulante, trebuie monitorizate testele de coagulare. Pentru recomandări suplimentare, vezi pct. 4.5. ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ: Administrarea continuă, de lungă durată, a orfenadrinei poate produce toleranţă la tratament. Neodolpasse nu este indicat pentru administrare pe termen lung, prin urmare, această reacţie nu este de aşteptat. Tensiunea arterială a pacienţilor cu hipotensiune arterială trebuie controlată după administrarea intravenoasă şi înainte ca pacientul să părăsească unitatea sanitară. Informaţii referitoare la excipienţii cu efect cunoscut: Acest medicament conţine sodiu, aproximativ 1090 mg (1,09 g) per doză, echivalent cu 54,5% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de sodiu, pentru un adult. Doza maximă zilnică recomandată din acest medicament este echivalentă cu aproximativ 109% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de sodiu pentru un adult. Se consideră că Neodolpasse are un conținut ridicat de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în special de către persoanele care urmează o dietă cu conținut scăzut de sare. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Pot apărea următoarele interacţiuni: INTERACŢIUNI REFERITOARE LA DICLOFENAC Diclofenac asociat cu: Alte antiinflamatoare nesteroidiene Reacţii posibile: Accentuare a reacțiilor adverse, în special, creșterea riscului de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4) (asocierea nu este recomandată) 6 Diclofenac asociat cu: Acid acetilsalicilic Anticoagulante și antiagregante plachetare Reacţii posibile: Reducere a concentraţiei plasmatice, simultan cu risc adițional de afectare gastro-intestinală (asocierea nu este recomandată) Se recomandă precauție, întrucât administrarea concomitentă crește riscul de hemoragii. Deși investigațiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influențează acțiunea anticoagulantelor, la pacienții la care se administrează concomitent diclofenac și anticoagulante există raportări izolate privind riscul mărit de hemoragie. De aceea, la acești pacienți se recomandă monitorizare atentă. Glicozide cardiotonice (de exemplu, digoxina) Creștere a concentrației sanguine a glicozidelor – Inhibitori ai ECA (enzima de conversie a angiotensinei) Antagoniști ai receptorilor angiotensinei II Furosemid și alte diuretice de ansă Antihipertensive Diuretice Diuretice care economisesc potasiul Glucocorticoizi Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) Bifosfonați Pentoxifilină Alcool Ciclosporină Triamteren Tacrolimus Inhibitori potenți ai CYP2C9 (de exemplu, sulfinpirazonă și voriconazol) Moclobemidă se recomandă controlul strict al concentrațiilor plasmatice ale glicozidelor și ajustarea dozei Reducere a efectului antihipertensiv (se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc crescut de nefrotoxicitate, cauzată de inhibiția ciclooxigenazei (insuficiență renală acută, în special la pacienții deshidratați), precum și risc crescut de hiperpotasemie (se recomandă monitorizarea funcției renale și a concentrației de potasiu; este necesară hidratare corespunzătoare) Reducere a efectului antihipertensiv (se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale) Reducere a efectului antihipertensiv (se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc crescut de nefrotoxicitate indusă de diclofenac (se recomandă monitorizarea funcției renale; este necesară hidratare corespunzătoare) Potență crescută, asociată cu creșterea concentrației plasmatice de potasiu, care, prin urmare, trebuie frecvent monitorizată Creștere a frecvenței ulceraţiilor sau hemoragiilor gastro-intestinale (vezi pct. 4.4) Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4) Studiile clinice indică un risc crescut de hemoragie gastro-intestinală sau posibilitatea apariției insuficienței renale (la administrarea clodronat) – se recomandă monitorizare Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (asocierea nu este recomandată) Risc crescut de afectare gastro-intestinală, nefro- și hepatotoxicitate (asocierea trebuie evitată sau trebuie administrată o doză mai mică de diclofenac; se recomandă monitorizarea funcției renale și hepatice) Insuficienţă renală Insuficiență renală (asocierea trebuie evitată) Creştere semnificativă a concentrațiilor plasmatice ale diclofenacului, cauzată de inhibarea metabolizării acestuia (se recomandă reducerea dozei de diclofenac și monitorizare) Creștere a efectului diclofenacului 7 Diclofenac asociat cu: Colestiramină, Colestipol Metotrexat Litiu Fenitoină Antidiabetice orale Chinolone Analogi de prostaglandine Zidovudină Reacţii posibile: Absorbție întârziată sau redusă a diclofenacului. Diclofenacul trebuie administrat, fie cu 1 ora înainte, fie după 4-6 ore de la administrarea acestor substanțe Diclofenacul poate inhiba clearance-ul tubular renal al metotrexatului, prin urmare, determinând creșterea concentrației sanguine a metotrexatului. Se recomandă precauție, atunci când se administrează AINS, inclusiv diclofenac, cu mai puţin de 24 ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat, deoarece concentraţia plasmatică a metotrexatului poate crește, iar toxicitatea acestei substanțe se poate accentua. Creştere a concentraţiilor plasmatice (se recomandă controlul atent al concentraţiilor plasmatice şi ajustarea dozelor) Sunt posibile fluctuaţii ale glicemiei (se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei) Crize convulsive (asocierea nu este recomandată) A fost raportat un caz izolat de necroză miocardică şi şoc anafilactic Risc crescut de hematotoxicitate INTERACŢIUNI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ Orfenadrină asociată cu: Amantadină Inhibitori MAO Chinidină Antidepresive triciclice Levodopa Tranchilizante Dextropropoxifen Tiroxină Clorpromazină 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea DICLOFENAC Reacţii posibile Potenţare a efectului anticolinergic Potenţare a efectului anti-Parkinson Accelerare a metabolizării, rezultând scăderea concentraţiilor plasmatice ale tranchilizantelor Tremor, dezorientare, anxietate Orfenadrina poate influenţa determinarea tiroxinei, precum şi funcţia glandei tiroide (concentraţii plasmatice crescute ale tiroxinei legate de proteine) Risc crescut de hipotermie Sarcina Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta, în mod negativ, sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţii cardiace şi gastroschiză, după utilizarea la începutul sarcinii a unui inhibitor de sinteză a prostagladinelor. Se poate considera că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. La animale, s-a observat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a determinat creşterea avorturilor pre- şi post-implantare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice, s-a raportat creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv a celor cardiovasculare. 8 Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea Neodolpasse poate provoca oligoamnios, care apare în caz de disfuncție renală fetală. Poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și, de obicei, este reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, cele mai multe dintre acestea s-au rezolvat după întreruperea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Neodolpasse trebuie administrat numai dacă este absolut necesar. Dacă Neodolpasse se utilizează de către o femeie care încearcă să conceapă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât mai scăzută, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligoamnios și constricția canalului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la Neodolpasse timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea Neodolpasse trebuie întreruptă dacă se constată oligoamnios sau constricția canalului arterial. fătul la: − În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune: • • toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); − disfuncţie renală (vezi mai sus). mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: − posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate apărea chiar la doze foarte mici; inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului. − Prin urmare, Neodolpasse este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3) . Alăptarea Similar altor AINS, diclofenacul trece, în cantitate mică, în laptele matern. Prin urmare, diclofenacul nu trebuie administrat în timpul alăptării. Fertilitatea Prostaglandinele joacă un rol important în procesul de ovulaţie, implantare şi vascularizare a placentei. Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată femeilor care încearcă să conceapă. La femeile care au probleme de concepţie sau care sunt supuse investigaţiilor privind infertilitatea, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu diclofenac. ORFENADRINĂ Sarcina Nu există experienţă sau experienţa utilizării citratului de orfenadrină în timpul primului trimestru de sarcină este limitată. Nu există experienţă clinică privind utilizarea citratului de orfenadrină în timpul celui de-al doilea şi a celui de-al treilea trimestru de sarcină. Studiile efectuate pe animale sunt insuficiente pentru a stabili toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă potenţialul beneficiu justifică riscul potenţial. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă citratul de orfenadrină este excretat în laptele matern. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o riguroasă evaluare a raportului beneficiu/risc. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Neodolpasse are influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii care, în timpul tratamentului cu Neodolpasse, prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij, somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos, trebuie să evite să conducă sau să folosească 9 utilaje. Pacienţii trebuie informaţi în mod corespunzător, în special, în legătură cu asocierea cu alcoolul etilic. 4.8 Reacţii adverse Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele categorii de frecvenţă: Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) (>1/10) (≥1/100 şi <1/10) (≥1/1000 şi <1/100) (≥1/10000 şi <1/1000) (≤1/10000) REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA DICLOFENAC Cele mai frecvente reacţii adverse sunt tulburările gastro-intestinale. Apar ulceraţii peptice, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale, în special la pacienţii vârstnici. După administrarea de AINS, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, meteorism, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită aftoasă, agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn preexistente (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent. Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă, în asociere cu tratamentul cu AINS. Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului pe termen scurt sau pe termen lung. Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă Infecţii şi infestări Foarte rare Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Tulburări ale sistemului imunitar Rare Foarte rare Tulburări psihice Foarte rare Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Rare Foarte rare Tulburări oculare Foarte rare Agravare a inflamaţiei de etiologie infecţioasă (de exemplu, apariţia fasceitei necrozante) Inhibare a agregării plachetare, risc de hemoragie, trombocitopenie, purpură, leucopenie, pancitopenie, agranulocitoză, anemie (inclusiv anemie hemolitică şi anemie aplastică), panmielopatie, eozinofilie Hipersensibilitate, reacţii sistemice anafilactice şi anafilactoide, inclusiv hipotensiune arterială, şoc şi bronhospasm Edem angioneurotic (inclusiv edem facial), edem lingual, edem laringian, însoţit de stenoză traheală, dispnee Dezorientare, depresie, insomnie, anxietate, coşmaruri, iritabilitate, tulburări psihotice Cefalee, vertij Ameţeală, somnolenţă, nelinişte, agitaţie Tulburări de sensibilitate (inclusiv parestezii), tulburări psihice, dezorientare, crize convulsive, anxietate, tremor, meningită aseptică, disgeuzie, accident vascular cerebral Tulburări de vedere (vedere înceţoşată sau diplopie) 10 Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă Tulburări acustice şi vestibulare Rare Foarte rare Tulburări cardiace Foarte rare Cu frecvență necunoscută Tulburări vasculare Foarte rare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare Foarte rare Tulburări gastro-intestinale Frecvente Rare Foarte rare Cu frecvență necunoscută Tulburări hepatobiliare Frecvente Rare Foarte rare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente Rare Foarte rare Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Foarte rare Vertij Tulburări de auz tranzitorii, tinitus Palpitaţii, durere retrosternală, edeme, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic acut Sindrom Kounis Hipertensiune arterială, vasculită Astm bronşic (inclusiv dispnee) Pneumonie Epigastralgie, inapetenţă, greaţă, vărsături, diaree, crampe abdominale, dispepsie, anorexie, meteorism, flatulenţă Gastrită, hemoragii gastro-intestinale (care pot fi oculte); ulcer peptic cu sau fără hemoragie şi/sau perforaţie, hematemeză, melenă, diaree sanghinolentă Tulburări la nivelul abdomenului inferior (de exemplu, colită hemoragică nespecifică, agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn), constipaţie, stomatită (inclusiv stomatită aftoasă), glosită, leziuni esofagiene, stricturi intestinale de tip diafragmă, pancreatită Colită ischemică Creştere tranzitorie a concentraţiei plasmatice a transaminazelor Insuficienţă hepatică în diferite stadii, hepatită cu sau fără icter Hepatită fulminantă, necroză hepatică, insuficienţă hepatică acută Erupţie cutanată, exantem Urticarie Alopecie reversibilă, erupţii buloase, eczemă, eritrodermie, purpură (inclusiv, purpură alergică), sindrom Stevens-Johnson (eritem exudativ multiform), sindrom Lyell (necroliză epidermică toxică), dermatită exfoliativă, reacţie de fotosensibilizare, prurit Retenţie hidrosalină Insuficienţă renală acută, hematurie, nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, proteinurie, necroză papilară renală Tulburări ale aparatului genital şi sânului Foarte rare Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente Impotenţă Rare Durere la locul de administrare, indurare la locul de administrare, iritaţie a venei, tromboflebită Edem, necroză la locul de administrare 11 Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă Foarte rare Abces la locul de administrare Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează, în mod consecvent, existenţa unui risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic acut şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special, în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4 Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare). Pacienţii trebuie informaţi în legătură cu necesitatea întreruperii tratamentului cu diclofenac şi consultarea imediată a unui medic, dacă apar următoarele simptome ale unor reacţii adverse posibil periculoase: - - - - - - - - - - - - - disconfort gastric, pirozis sau gastralgie; hematemeză, melenă sau hematurie; reacţii cutanate, de exemplu, erupţie cutanată sau mâncărime; dificultate la respiraţie, detresă respiratorie sau dispnee, edeme în zona capului; îngălbenire a pielii sau a sclerelor; stare de epuizare severă, însoţită de inapetenţă; durere de gât persistentă, răni la nivelul mucoasei bucale, stare de epuizare sau febră; epistaxis, dermatoragie; edem al feţei, plantelor sau membrelor inferioare; excreţie redusă de urină, asociată cu stare de epuizare severă; cefalee severă sau rigiditate a gâtului; durere retrosternală; dezorientare. REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA ORFENADRINĂ Reacţiile adverse la orfenadrină sunt determinate, în mare parte, de efectul său parasimpatolitic. Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă Tulburări psihice Mai puţin frecvente Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Tulburări oculare Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Tulburări cardiace Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente Tulburări gastro-intestinale Frecvente Euforie, nervozitate, anxietate, tulburări ale somnului, confuzie, depresie, labilitate emoţională Fatigabilitate, vertij Cefalee, tremor, disfagie şi tulburări de vorbire, tulburări de gândire, tulburări ale apetitului şi gustului Slăbiciune, ameţeală, stare de nelinişte Tulburări de vedere Durere, xeroftalmie Tulburări temporare de acomodare, presiune oculară crescută Tahicardie, palpitaţii Rinită, durere retrosternală Stare de rău, greaţă 12 Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puţin frecvente Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente Reacţie adversă Xerostomie, dureri abdominale, constipaţie, diaree Vărsături, inapetenţă Exantem Reducere a secreţiei glandelor sudoripare (acumulare de căldură), hiperemie cutanată Retenţie urinară, incontinenţă urinară Arsuri în zona genitală, la femei Disconfort, slăbiciune la nivelul membrelor inferioare Raportarea reacţiilor adverse Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Simptome DICLOFENAC: Nu există un tablou clinic tipic, ca urmare a supradozajului cu diclofenac. Supradozajul poate determina apariţia simptomelor de tipul vărsături, hemoragie gastro-intestinală, diaree, vertij, tinitus şi crize convulsive. În caz de supradozaj sever, pot apărea atât insuficienţă renală acută şi afectare hepatică, cât şi deprimare respiratorie şi cianoză. ORFENADRINĂ: Supradozajul acut cu orfenadrină se manifestă prin: tegumente fierbinţi şi uscate, sudoraţie, hiperemie, xeroză a mucoaselor, tahipnee, midriază, tulburări de motilitate, tremor muscular, ataxie, crize convulsive tonicoclonice, halucinaţii, anurie, aritmii cardiace, insuficienţă cardiacă, epuizare, colaps, stare de inconştienţă şi tulburări ale echilibrului electrolitic şi ale balanţei acido-bazice. Tratament DICLOFENAC Nu există un antidot specific. Tratamentul supradozajului constă în tratament simptomatic şi măsuri generale de susţinere, inclusiv monitorizarea funcţiilor vitale. Tratamentul simptomatic şi măsurile generale de susţinere trebuie utilizate în caz de hipotensiune arterială, insuficienţă renală, crize convulsive, tulburări gastro- intestinale şi deprimare respiratorie. Măsurile speciale, de tipul diurezei forţate, dializei sau hemoperfuziei, sunt probabil ineficiente în eliminarea AINS, din cauza gradului mare de legare a acestora de proteine şi a gradului ridicat de metabolizare. ORFENADRINĂ 13 - - - Diureză forţată, pentru a creşte volumul de urină şi debitul prin vezica urinară; Dializă peritoneală, hemodializă; Măsuri de susţinere: hidratare pe cale parenterală şi măsuri de reglare a circulaţiei, în funcţie de simptome. Împotriva efectelelor anticolinergice ale orfenadrinei, poate fi avut în vedere tratamentul cu fizostigmină. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene: Diclofenac, combinaţii, codul ATC: M01AB55 Neodolpasse este o combinaţie care include un antiinflamator nesteroidian (diclofenac) şi o substanţă utilizată pentru ameliorarea spasmelor musculaturii scheletice (orfenadrină), recomandată pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei acute. Această combinaţie întrerupe cercul vicios al durerii şi al contracturii musculare (cercul durerii). Durerea cauzată de spasm este tratată cu miorelaxante, în timp ce inflamaţiile fără componentă spastică sunt tratate cu medicamente analgezice şi antiinflamatoare. Diclofenacul (acid 2-[(2,6-diclorfenil)-amino]-fenilacetic), un derivat al acidului fenilacetic, este un medicament antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice, antiinflamatorii şi antipiretice. Acţionează, în principal, prin inhibarea cicloxigenazei şi a biosintezei prostaglandinelor. În doze mai mari, diclofenacul reduce biosinteza compuşilor pe calea lipooxigenazei (de exemplu, leucotrienele) şi este un inhibitor reversibil al agregării plachetare induse experimental. Orfenadrina (2-dimetil-amino-etil-2-metil-benzidrileter) este un miorelaxant cu eficacitate mare, care acţionează la nivel central. Orfenadrina acţionează exclusiv asupra muşchilor cu tonus crescut patologic. Durerea cauzată de spasmele musculaturii scheletice răspunde foarte bine la orfenadrină. De asemenea, orfenadrina are efect parasimpatolitic, anestezic local şi slab antihistaminic. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice DICLOFENAC Absorbţie Cele mai mari concentraţii plasmatice ale diclofenacului sunt atinse imediat după perfuzare. Perfuzia cu diclofenac determină un debut rapid al efectului. Mai mult, concentraţiile plasmatice maxime sunt evitate datorită perfuzării. După administrarea intravenoasă a 75 mg diclofenac, timp de 2 ore, este atinsă o concentraţie plasmatică maximă medie de 1,9 µg/ml. Concentraţia plasmatică este direct proporţională cu doza administrată. După 2-4 ore de la administrarea perfuziei, în lichidul sinovial sunt atinse concentraţiile maxime, care rămân la un nivel ridicat (comparativ cu plasma),timp de până la 12 ore. Distribuţie şi metabolizare Biodisponibilitatea sistemică după administrare i.v. este aproximativ de două ori mai mare decât cea atinsă după administrarea orală sau rectală a aceleiaşi doze, deoarece aproximativ jumătate din doza de substanţă activă este metabolizată (efect de prim-pasaj), în timpul prim-pasajului hepatic, după administrare orală sau rectală. La dozele terapeutice, diclofenacul este legat de proteinele plasmatice (în principal, de albumină), în proporţie de 99,7%. Eliminare 14 Eliminarea din lichidul sinovial este lentă (timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare 3-6 ore), comparativ cu eliminarea din plasmă (timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare 1-2 ore). Aproximativ 60% din doza administrată se elimină pe cale renală sub formă de metaboliţi parţial activi, mai puţin de 1% este eliminat sub formă nemetabolizată, iar restul este eliminat în bilă şi fecale, sub formă metabolizată. Profilul farmacocinetic al diclofenacului nu depinde de vârstă. Dacă dozele recomandate şi intervalele de administrare sunt respectate, nu se aşteaptă acumulare, inclusiv la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. ORFENADRINĂ Absorbţie Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 2 minute după administrarea i.v. Distribuţie şi metabolizare A fost demonstrat în studii clinice că orfenadrina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 90%. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al orfenadrinei este de 14 ore. Substanţa este metabolizată intens şi eliminată, în principal, pe cale renală. 5.3 Date preclinice de siguranţă DICLOFENAC Datele preclinice, bazate pe studii farmacologice convenţionale de siguranţă, toxicitate la doză unică şi doze repetate, genotoxicitate şi potenţial carcinogen, nu arată un pericol deosebit pentru om. Există studii pe diferite specii animale în ceea ce priveşte toxicitatea cronică. În intervalul de doze toxice, au apărut numai ulceraţii la nivelul tractului GI şi modificări ale hemoleucogramei. Diclofenacul nu are efect asupra fertilităţii generaţiei parentale (şobolani) sau asupra dezvoltării pre-, peri- şi postnatale a puilor. Nu au fost înregistrate efecte teratogene la şoareci, şobolani şi iepuri. În cadrul diferitelor studii (pe animale), nu au fost înregistrate efecte mutagene in vitro sau in vivo şi, de asemenea, nu a fost observat un potenţial carcinogen, în cadrul studiilor pe termen lung la şobolani şi şoareci. In vitro (celule de iepure), valorile concentraţiilor diclofenacului sodic, care corespund concentraţiilor atinse în plasmă sau în lichidul sinovial la om, nu produc inhibarea biosintezei proteoglicanilor la nivelul cartilajului. ORFENADRINĂ Studiile de toxicitate după doze repetate nu îndeplinesc standardele actuale. Administrarea repetată la câini (oral, până la 60 mg/kg corp, timp de 8 săptămâni, urmat de administrarea dozei de 150 mg/kg corp, timp de 5 săptămâni, întotdeauna de 5 ori/săptămână) nu a evidenţiat efecte asupra creşterii în greutate, hemoleucogramei şi funcţiei renale. După administrarea orală a 20 mg/kg corp la câini, timp de 5 luni, a fost înregistrată leucocitoză, dar nu au fost identificate modificări histopatologice la examinarea organelor. În cadrul studiilor in vitro cu orfenadrină, nu au fost înregistrate nici efecte mutagene, nici potenţial genotoxic clinic relevant. Nu se cunosc studii care investighează potențialul carcinogen. Există diferite studii preclinice de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate pe şoareci, şobolani şi iepuri, care s-au desfăşurat inadecvat şi au fost insuficient documentate. Rezultatele nu sunt consecvente, cu toate acestea, nu poate fi exclus un potenţial efect embriotoxic. 15 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Acetilcisteină Acid L-malic Edetat disodic dihidrat Hidroxid de sodiu Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi Amestecarea cu alte medicamente poate fi efectuată numai dacă a fost testată compatibilitatea. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate Perioada de valabilitate în ambalajul original: 1 an Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: Neodolpasse trebuie utilizat imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluţie neutilizată trebuie eliminată. Perioada de valabilitate după amestecare cu alte componente: Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, responsabilitatea privind durata şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare revine utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 24 de ore la temperatura camerei, exceptând situaţiile în care amestecarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate, iar compatibilitatea amestecului poate fi asigurată (vezi pct. 6.6). 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Flacoane din sticlă incoloră a 250 ml, închise cu dopuri din cauciuc halobutilic şi capse din aluminiu. Cutie cu 1 flacon din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă Cutie cu 5 flacoane din sticlă a câte 250 ml soluţie perfuzabilă. Cutie cu 10 flacoane din sticlă a câte 250 ml soluţie perfuzabilă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Soluţia trebuie utilizată imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluţie neutilizată, cât şi orice cantitate de soluţie rămasă după perfuzare trebuie eliminată. Numai pentru o singură administrare. A se utiliza numai soluţiile limpezi şi incolore, din flacoane nedeteriorate. 16 Dacă Neodolpasse este amestecat cu alte medicamente, trebuie avute în vedere manipularea aseptică, omogenizarea corespunzătoare a amestecului şi, în special, compatibilitatea. A fost testată compatibilitatea amestecurilor de Neodolpasse cu: dexametazonă, prednisolon, omeprazol, lidocaină, ranitidină, metoclopramid sau esomeprazol. Compatibilitatea este testată numai pentru amestecurile în anumite proporţii. Informaţii specifice privind aceste proporţii sunt disponibile, la cerere, la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă. Compatibilitatea trebuie verificată cel puţin vizual (anumite incompatibilităţi chimice şi, respectiv, terapeutice, care nu pot fi observate, rămân posibile). Durata de perfuzare a amestecului nu trebuie să depăşească 24 de ore. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ FRESENIUS KABI ROMANIA SRL Strada Henri Coandă, Nr. 2, Oraş Ghimbav, Judeţ Braşov, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 6185/2014/01-02-03 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: februarie 2014 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2024 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 17