1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10608/2018/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Sumamed 250 mg capsule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare capsulă conţine azitromicină 250 mg sub formă de azitromicină dihidrat. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Capsulă Capsule gelatinoase nr. 1, cu corp de culoare albastru deschis şi cap de culoare albastră, care conțin o pulbere cristalină de culoare albă până la slab galbenă sau aglomerat („clot”) format din pulbere cristalină albă până la slab galbenă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Sumamed este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se presupune că sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi pct. 5.1): - infecţii ale tractului respirator superior, incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi otită medie; - infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând bronşită acută şi pneumonie comunitară; - infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară; - boli cu transmitere sexuală: infecţii genitourinare necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis; Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor. 4.2 Doze şi mod de administrare Adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutatea peste 45 kg În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de azitromicină este de 1500 mg, timp de 3 zile (500 mg, o dată pe zi). În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g azitromicină, distribuită după cum urmează: 1 g azitromicină în prima zi (4 capsule), urmat de 500 mg azitromicină (2 capsule) din ziua a 2-a până în ziua a 5-a. 2 În infecţiile necomplicate cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia trachomatis doza recomandată este de 1000 mg azitromicină (4 capsule), administrată în priză unică. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40 ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei. Insuficienţă hepatică Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, nu se recomandă administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu s-au efectuat studii cu azitromicină la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Vârstnici La pacienții vârstnici se recomandă administrarea unor doze similare celor administrate la adulți. Se recomandă prudență în cazul acestei categorii de pacienți datorită afecțiunilor proaritmogene asociate, crescând astfel riscul de aritmie cardiacă și torsada vârfurilor.(vezi punctul 4.4) Mod de administrare Capsulele se administrează în doză zilnică unică. Capsulele se administrează întregi. Sumamed capsule se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă. 4.3 Contraindicaţii Azitromicina este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Reacţii alergice: similar eritromicinei şi altor macrolide, în cazuri rare, s-au raportat reacţii alergice grave ,cum sunt: angioedem şi anafilaxia (care, rareori au determinat deces). Câteva dintre acestea au determinat simptomatologie recurentă, cu necesitatea supravegherii medicale prelungite şi tratament adecvat. Insuficienţă hepatică: deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină, azitromicina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au raportat cazuri de hepatită fulminantă asociate administrării azitromicinei, care conduc la insuficienţă hepatică cu potenţial letal (vezi pct.4.8). Este posibil ca unii pacienţi să fi avut boli hepatice pre- existente sau să fi luat alte medicamente hepatotoxice. În cazul în care apar semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc, asociată cu icter, urină hipercromă, tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a apărut disfuncţia hepatică, administrarea azitromicinei trebuie întreruptă. Ergotamină: la pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergot, poate fi indus ergotismul la administrarea în asociere de antibiotice macrolide. Nu sunt disponibile date privind posibilitatea interacţiunii dintre derivaţii de ergot şi azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie administraţi concomitent. Suprainfecţii: similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, incluzând fungi. În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând azitromicină, a fost raportată diaree determinată de Clostridium difficile (DACD) şi poate varia ca severitate de la diaree moderată la colită letală. Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a colonului, conducând la dezvoltarea excesivă a C. difficile. C. difficile produce toxine de tip A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele care produc tulpini de C. difficile determină morbiditate şi mortalitate crescută, deoarece aceste infecţii pot 3 prezenta rezistenţă la tratamentul cu antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie luată în considerare la toţi pacienţii cu diaree după administrarea de antibiotice. Este necesară anamneza amănunţită, deoarece s-a raportat că DACD apare după două luni de la administrarea antibioticelor. Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min), s-a observat o creştere cu 33% a expunerii sistemice la azitromicină ( vezi pct. 5.2). Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT: în timpul tratamentului cu macrolide incluzând și azitromicina s-a observat riscul dezvoltării aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.8). Prin urmare, astfel de situații pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și vârstnici) cum ar fi cei:  Cu prelungirea congenitală sau documentată a intervalului QT  Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmicele din clasa IA (quinidină și procainamidă) şi III (dofetilidină, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi terfenadină, agenți antipsihotici ca pimozida, antidepresive ca citalopram și fluorochinolone ca moxifloxacina și levofloxacina.  Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie  Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă Miastenia gravis: la pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea simptomelor de miastenie gravis sau apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (vezi pct.4.8). Infecţii cu Mycobacterium avium complex: Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în prevenţia sau tratamentul infecţiilor diseminate provocate de Mycobacterium avium complex (MAC) la copii. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţi trataţi cu alte medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4). Antiacide: într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi antiacide nu trebuie să utilizeze concomitent ambele medicamente. Administrate concomitent azitromicina, granule cu eliberare prelungită pentru soluție orală si comagaldrox ( hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) 20 ml, viteza și gradul de absorbție al azitromicinei nu au fost afectate. Cetirizină: la voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în asociere a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru interacţiuni farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT. Didanozină: la 6 voluntari, administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină în asociere cu didanozină, nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu placebo. Digoxină (substrat pentru glicoproteina P): Au fost raportate creșteri ale nivelurilor serice ale substratului pentru glicoproteina-P ca urmare a administrării concomitente de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicina, cu substraturi ale glicoproteinei P, cum ar fi digoxina. Prin urmare, în cazul în care azitromicină și substraturi ale glicoproteinei P, cum ar fi digoxina sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea creșterii concentrațiilor serice ale substratului. Zidovudină: 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare 4 din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor. Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Se presupune că azitromicina nu determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit. Derivaţii de ergot: nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4). S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Atorvastatină: administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a activităţii HMG CoA). Cu toate acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienții tratați cu azitromicină și statine. Carbamazepină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi. Cimetidină: într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei. Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea în asociere a azitromicinei şi a anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale. Ciclosporină: într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s- au observat valori semnificativ crescute ale C max şi ale ASC 0-5 . De aceea, înainte de administrarea concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie ajustate adecvat. Efavirenz: administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi în asociere cu 400 mg efavirenz, timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic. Fluconazol: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800 mg fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică al azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a valorii C max a azitromicinei (18%). Indinavir: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg indinavir de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului. Metilprednisolonă: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei. 5 Midazolam: la voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile, cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului. Nelfinavir: Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a determinat la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei. Rifabutină: administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în asociere azitromicină şi rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul în asociere cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8). Sildenafil: la voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei (administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C max ale sildenafilului şi a principalului său metabolit. Terfenadină: în cadrul studiilor de farmacocinetică nu au raportat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. S-au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni. Teofilină: la voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei. Triazolam: la 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua 1 şi 250 mg în Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în Ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparând administrarea triazolam cu placebo. Trimetoprim/sulfametoxazol: administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în celelalte studii. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nu există date suficiente cu privire la administrarea azitromicinei la femeile însărcinate. În studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere la animale, s-a demonstrat ca azitromicina traversează placenta, însă nu au fost observate efecte teratogene. Siguranța azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea substanței active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile. Alăptarea Exista raportări cu privire la faptul că azitromicina ar fi secretată în laptele matern, dar nu există studii clinice adecvate și bine controlate la femeile care alăptează, care au caracterizat farmacocinetica excreția azitromicinei în laptele matern uman. Fertilitate În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, ratele de sarcina reduse s-au observat după administrarea azitromicinei. Relevanța acestei constatări pentru om este necunoscută. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 6 Nu există date care să demonstreze că azitromicina poate influenţa capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse observate după punerea pe piaţă sunt menţionate cu font italic. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor clinice şi după punerea pe piaţă: Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Candidoză, Infecție vaginală, Pneumonie, Infecție fungică, Infecție bacteriană, Faringită, Gastroenterită, Tulburări respiratorii, Rinită, Candidoză orală Cu frecvenţă necunoscută Colită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4) Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie, Neutropenie, Eozinofilie Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie, Anemie hemolitică Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Angioedem, Reacţii de hipersensibilitate Cu frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică (vezi pct. 4.4) Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puțin frecvente Anorexie Tulburări psihice Mai puţin frecvente Nervozitate, Insomnie Rare Agitaţie Cu frecvenţă necunoscută Agresivitate, Anxietate, Delir, Halucinații Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee Mai puţin frecvente Amețeli, Somnolenţă, Disgeuzie, Parestezie Cu frecvenţă necunoscută Hipoestezie, Sincopă, Convulsii, Hiperactivitate psihomotorie, Anosmie, 7 Ageuzie, Parosmie Miastenia gravis (vezi pct. 4.4) Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tulburări ale urechii, Vertij Cu frecvenţă necunoscută Tulburări de auz înclusiv surditate și/sau tinitus Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii Cu frecvenţă necunoscută Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4), aritmie (vezi pct. 4.4), incluzând tahicardie ventriculară, Prelungirea intervalului de repolarizare QT ( vezi pct. 4.4) Tulburări vasculare Mai puţin frecvente Bufeuri Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente Dispnee, Epistaxis Tulburări gastro- intestinale Foarte frecvente Diaree Frecvente Vărsături, Durere abdominală, Greață Mai puţin frecvente Gastrită, Constipaţie, Flatulență, Dispepsie, Disfagie, Distensie abdominală, Xerostomie, Eructații, Ulcerații bucale, Hipersecreție salivară Cu frecvenţă necunoscută Pancreatită, Modificări de culoare a limbii Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală, Icter colestatic Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4)*, Hepatită fulminantă, Necroză hepatică Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Erupție cutanată tranzitorie, Prurit, Urticarie, Dermatită, Xerodermie, Hiperhidroză Rare Reacție de fotosensibilitate Cu frecvenţă necunoscută Sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, eritem polimorf Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente Artroză, Mialgie, Durere de spate, Durere nucală Cu frecvenţă necunoscută Artralgie 8 Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Disurie, Durere de cauză renală Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă renală acută, Nefrită interstiţială Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului Mai puţin frecvente Metroragie, Tulburări testiculare Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente Durere toracică, Edem, Stare generală de rău, Astenie, Fatigabilitate, Edem al feței, Febră, Durere Edem periferic Investigaţii diagnostice Frecvente Scădere a numărului de limfocite, Creștere a numărului de eozinofile, Scădere a concentraţiei plasmatice de bicarbonat, Creștere a numărului de bazofile, Creștere a numărului de monocite, Creștere a numărului de neutrofile Mai puţin frecvente Creştere a concentraţiilor plasmatice ale aspartat aminotransferazei, ale alanil aminotransferazei, Hiperbilirubinemie, Creşterea concentraţiei serice a ureei, Hipercreatininemie şi valori anormale ale potasemiei, Creșterea concentrațiilor plasmatice de fosfatază alcalină, Creșterea cloremiei, Creșerea glicemiei, Creșterea numărului de trombocite, Scăderea hematocritului, Creșterea concentrației plasmatice de bicarbonat, Valori anormale ale concentrației sodiului Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Mai puţin frecvente Complicații legate de procedurile utilizate * care a condus în cazuri rare la deces Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia sau tratamentul infecțiilor provocate de Mycobacterium avium complex (MAC) bazate pe experiența acumulată din studiile clinice și din supravegherea după punerea pe piață. Aceste reacții adverse diferă de cele raportate la administrarea formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau prelungită, fie din punct de vedere al tipului, fie din punct de vedere al frecvenței: Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă Tulburări metabolice şi de Frecvente Anorexie 9 nutriţie Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Ameţeli, Cefalee, Parestezie, Disgeuzie Mai puţin frecvente Hipoestezie Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente Surditate Mai puţin frecvente Afectare a auzului, Tinitus Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii Tulburări gastro- intestinale Foarte frecvente Diaree, Durere abdominală, Greaţă, Flatulenţă, Disconfort abdominal Incontinență fecală Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie, Prurit Mai puţin frecvente Sindrom Stevens-Johnson, reacţie de fotosensibilizare Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului con junctiv Frecvente Artralgie Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente Fatigabilitate Mai puţin frecvente Astenie, Stare generală de rău. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele observate la doze uzuale. În caz de supradozaj, este indicat tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine; macrolide, codul ATC: J01FA10 Mecanism de acţiune: Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. 10 Mecanismul de acțiune al azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor. Mecanismul rezistenţei Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului. Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide. Valori critice Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing), versiunea 1.4, 2009: Germen patogen Valorile în funcţie de specie (S) 1 Sensibil Rezistent Staphylococcus < 1 mg/l > 2 mg/l Streptococcus A,B,C,G < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l Streptococcus pneumoniae < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l Haemophilus influenzae 2 < 0,12 mg/l > 4 mg/l Moraxella catarrhalis < 0,5 mg/l > 0,5 mg/l Neisseria gonorrhoeae < 0,25 mg/l> 0,5 mg/l 1 Eritromicina poate fi utilizată pentru a determina sensibilitatea la alte macrolide (azitromicină, claritromicină şi roxitromicină) a bacteriilor enumerate. Macrolidele administrate intravenos sunt active împotriva Legionella pneumophila (CMI pentru eritromicină ≤1 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Macrolidele au fost utilizate în tratamentul infecţiilor cu Campylobacter jejuni (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Azitromicina a fost administrată în tratamentul infecţiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic) şi Shigella spp. 2 Corelaţia dintre valorile critice ale CMI pentru macrolide a H. influenzae şi rezultatul clinic este slabă. De aceea, valorile critice pentru macrolide şi antibioticele înrudite au fost date pentru a caracteriza sensibilitatea tipului sălbatic al H. influenzae ca intermediar. Sensibilitatea Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării. Spectrul antibacterian al azitromicinei: Specii frecvent sensibile Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Staphylococcus aureus meticilino- sensibil Streptococcus pneumoniae penicilino-sensibil Streptococcus pyogenes Microorganisme aerobe Gram-negativ Haemophilus influenzae Haemophilus parainfluenzae Legionella pneumophila Moraxella catarrhalis 11 Pasteurella multocida Microorganisme anaerobe Clostridium perfringens Fusobacterium spp. Prevotella spp. Porphyriomonas spp. Alte microorganisme Chlamydia trachomatis Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Streptococus pneumoniae intermediar sensibil la penicilină penicilino-rezistent Bacterii cu rezistenţă naturală (ereditară) Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Enterococcus faecalis Stafilococi meticilino—rezistenţi (SAMR, SEMR*) Micro-organisme anaerobe Bacteroides fragilis *Stafilococii meticilino-rezistenţi au o prevalenţă mare rezistenţei dobândite la macrolide şi sunt rar sensibili la azitromicină. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrare orală, azitromicina are o biodisponibilitate de aproximativ 37%. Concentraţia plasmatică maximă se atinge în 2-3 ore de la administrare. Distribuţie Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au demonstrat o concentrare a azitromicinei semnificativ mai mare (de 50 de ori mai mare) în ţesuturi decât cea plasmatică, ceea ce indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor. Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml până la 52% la o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul aparent de distribuţie a fost 31,1 l/kg. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare de 2-4 zile. Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin urină timp de 3 zile. În special, au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au activitate antimicrobiană. În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de asemenea stabilit că în timpul activării fagocitozei, doze mari de azitromicină sunt eliberate din fagocitele inactive. În concluzie, în testele la animale concentraţia azitromicinei măsurată la locul infecţiei a fost foarte mare. 5.3 Date preclinice de siguranţă 12 În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat că azitromicina ar determina reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate. Potenţialul carcinogen Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece medicamentul este indicat numai în tratamentul de scurtă durată şi nu există dovezi de acţiune carcinogenă. Potenţialul mutagen Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele testelor in vivo şi in vitro. Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la şoarece şi şobolan. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Capsula Celuloză microcristalină Laurilsulfat de sodiu Stearat de magneziu Compoziția capsulei gelatinoase Corp Dioxid de titan (E 171) Indigotină (E 132) Gelatină Cap Dioxid de titan (E 171) Indigotină (E 132) Gelatină 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25 o C. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 6 capsule. 13 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ TEVA B.V. Swensweg 5, 2031GA Haarlem, Olanda 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 10608/2018/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2018 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Decembrie, 2020