AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR 7670/2015/01-18 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Gammanorm 165 mg/ml soluţie injectabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Imunoglobulină umană normală (Ig s.c./Ig i.m.) Un ml conţine: Imunoglobulină umană normală 165 mg (puritate IgG cel puţin 95%) . Fiecare flacon a 6 ml conţine: imunoglobulină umană normală 1 g. Fiecare flacon a 10 ml conţine: imunoglobulină umană normală 1,65 g. Fiecare flacon a 12 ml conţine: imunoglobulină umană normală 2 g. Fiecare flacon a 20 ml conţine: imunoglobulină umană normală 3,3 g. Fiecare flacon a 24 ml conţine: imunoglobulină umană normală 4 g. Fiecare flacon a 48 ml conţine: imunoglobulină umană normală 8 g. Distribuţia subclaselor de IgG (valori aproximative): IgG1 IgG2 IgG3 IgG4 59% 36% 4,9% 0,5% Conținutul maxim de IgA este de 82,5 micrograme/ml Produs din plasmă de la donatori umani. Excipient(ți) cu efect cunoscut: Pentru flaconul de 6 ml: Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic „nu conține sodiu”. Pentru flacoanele de 10 ml, 12 ml, 20 ml, 24 ml și 48 ml: Acest medicament conține 25 mg sodiu (1,1 mmol) per flacon de 10 ml, 30 mg sodiu (1,30 mmol) per flacon de 12 ml, 50 mg sodiu (2,17 mmol) per flacon de 20 ml, 60 mg sodiu (2,61 mmol) per flacon de 24 ml, 120 mg sodiu (5,22 mmol) per flacon de 48 ml. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ 1 Soluţie injectabilă Soluţie limpede sau uşor opalescentă şi incoloră sau de culoare galben deschis până la brun-deschis. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Indicații pentru administrarea subcutanată (Ig s.c.) Terapie de substituţie la adulţi, copii și adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani) în: • Sindroame de imunodeficienţă primară cu producere de anticorpi afectată (vezi pct. 4.4). • Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţii cu leucemie limfocitară cronică (LLC), la care antibioterapia profilactică a eşuat sau este contraindicată. • Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţii cu mielom multiplu (MM). • Hipogamaglobulinemie la pacienţii pre- şi post-transplant alogen de celule stem hematopoietice (TCSH). 4.2 Doze şi mod de administrare Terapia de substituţie trebuie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul imunodeficienţei. Doze Doza şi schema de administrare depind de indicaţie. Terapia de substituţie Medicamentul trebuie administrat subcutanat. În terapia de substituţie, este posibil să fie necesar ca doza să fie individualizată pentru fiecare pacient, în funcţie de farmacocinetică şi răspunsul clinic. Următoarele scheme de administrare sunt prezentate în scop orientativ. Schema de administrare trebuie să asigure o concentraţie minimă de IgG (măsurată înainte de următoarea perfuzie) de cel puţin 5-6 g/l şi să aibă ca obiectiv încadrarea în intervalul de referinţă al IgG pentru vârsta respectivă. Este posibil să fie necesară o doză de încărcare de cel puţin 0,2-0,5 g/kg. Poate fi necesară divizarea acesteia pe parcursul mai multor zile, cu o doză zilnică maximă de 0,1-0,15 g/kg. După ce au fost obţinute concentraţii la starea de echilibru de IgG, se administrează doze de întreţinere la intervale repetate (aproximativ o dată pe săptămână), pentru a atinge o doză lunară cumulativă de aproximativ 0,4-0,8 g/kg. Poate fi necesar ca fiecare doză individuală să fie injectată în locuri anatomice diferite. Concentraţiile plasmatice minime trebuie măsurate și evaluate în conjuncţie cu incidenţa infecţiilor. Pentru a reduce frecvenţa infecţiilor, poate fi necesară creşterea dozelor şi atingerea unor concentraţii plasmatice minime mai mari. Copii şi adolescenţi Schema terapeutică pentru copii şi adolescenţi (0-18 ani) nu este diferită de cea pentru adulţi, deoarece dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi ajustate în funcţie de rezultatul clinic în indicaţiile terapiei de substituţie. 2 Mod de administrare Pentru administrare subcutanată. Injectarea subcutanată în cazul tratamentului la domiciliu trebuie iniţiată şi monitorizată de către un medic cu experienţă în îndrumarea pacienţilor privind tratamentul la domiciliu. Pacientul trebuie instruit în legătură cu utilizarea unui dispozitiv tip seringă, tehnicile de injectare, completarea unui jurnal de evidenţă a tratamentului, recunoaşterea reacţiilor adverse severe şi a măsurilor care trebuie luate în cazul apariţiei reacţiilor adverse severe. Pentru perfuziile subcutanate utilizând o pompă Gammanorm poate fi injectat în locuri cum sunt abdomenul, coapsa, partea superioară a braţului şi partea laterală a şoldului. Se recomandă utilizarea unei viteze de administrare iniţiale de 15 ml/oră/loc de administrare. Dacă aceasta este bine tolerată (vezi pct. 4.4), pentru perfuziile ulterioare debitul poate fi crescut treptat la o viteză cuprinsă între 1-2 ml/oră/loc de administrare şi 25 ml/oră/loc de administrare, după cum este tolerat. Debitul maxim administrat, dacă este tolerat, poate fi de 100 ml/oră pentru toate locurile de administrare cumulat. Pot fi utilizate mai multe dispozitive de perfuzare simultan. La adulţi, dozele de peste 30 ml pot fi divizate conform preferinţei pacientului. Volumul maxim perfuzat per loc de administrare nu trebuie să depăşească 25 ml înainte de a 10-a perfuzie. După cea de-a 10-a perfuzie, volumul maxim administrat per loc de administrare poate fi crescut treptat la 35 ml, dacă este tolerat. Cantitatea de medicament administrată într-un anumit loc variază. La sugari şi copii, locul de administrare poate fi schimbat după administrarea unei cantităţi de 5-15 ml. Nu există nicio limită a numărului de locuri de administrare. Pentru perfuziile subcutanate utilizând o seringă Gammanorm poate fi administrat cu ajutorul unei seringi la un singur loc de administrare. Viteza de administrare maximă propusă este stabilită la aproximativ 1-2 ml/minut. Doza săptămânală poate fi divizată în trei administrări efectuate o dată la două zile. La adulţi, volumul maxim perfuzat per loc de administrare nu trebuie să depăşească Gammanorm 25 ml. La copii, volumul maxim administrat per loc de administrare nu trebuie să depăşească Gammanorm 5-15 ml. Poate fi necesar ca doza zilnică să fie administrată în mai multe locuri de administrare. Debitul maxim administrat, dacă este tolerat, poate fi de 120 ml/oră pentru toate locurile cumulat. Pentru administrare intramusculară. Injectarea intramusculară trebuie efectuată de către un medic sau o asistentă medicală. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 (vezi pct. 4.4). Gammanorm nu trebuie administrat intravascular. Nu trebuie, de asemenea, administrat intramuscular în caz de trombocitopenie severă sau alte tulburări ale hemostazei. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Trasabilitate Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție. În cazul în care Gammanorm este administrat accidental într-un vas de sânge, pacienţii pot dezvolta şoc. 3 Viteza de administrare recomandată la pct. 4.2 „Mod de administrare” trebuie respectată cu stricteţe. În timpul administrării perfuziei pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape şi ţinuţi sub observaţie pentru depistarea apariţiei oricăror simptome. Anumite reacţii adverse pot apărea mai frecvent la pacienţii la care se administrează pentru prima dată imunoglobulină umană normală sau, în cazuri rare, când medicamentul care conţine imunoglobulina umană normală este schimbat sau dacă a trecut o perioadă mai lungă de timp de la ultima administrare. Complicaţiile potenţiale pot fi adesea prevenite dacă: - - medicamentul este administrat iniţial prin perfuzie lentă (vezi pct. 4.2); se asigură că pe întreaga durată a perfuziei, pacienţii sunt atent supravegheaţi pentru orice simptom. În mod special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii la care s- a schimbat tratamentul efectuat cu un medicament alternativ pe bază de imunoglobulină sau când a trecut un interval lung de timp de la administrare anterioară, trebuie monitorizaţi în timpul primei administrări şi în prima oră după prima administrare, pentru a detecta potenţialele semne de reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie supravegheaţi pentru cel puţin 20 minute după administrare. În cazul unei reacţii adverse, trebuie redusă viteza de administrare sau trebuie oprită perfuzia. Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse. În caz de şoc, va fi aplicat tratamentul medical standard. Hipersensibilitate Reacţiile de hipersensibilitate adevărate sunt rare. Acestea pot apărea în mod deosebit la pacienţii cu anticorpi anti-IgA, care trebuie trataţi cu precauţie deosebită. Pacienţii cu anticorpi anti-IgA la care tratamentul cu medicamente cu IgG cu administrare subcutanată rămâne singura opţiune, trebuie trataţi cu Gammanorm numai sub supraveghere medicală atentă. Rareori, imunoglobulina umană normală poate determina o scădere a tensiunii arteriale cu reacţie anafilactică, chiar şi la pacienţi care au tolerat anterior tratamentul cu imunoglobulină umană normală. Tromboembolism Au fost observate evenimente tromboembolice arteriale şi venoase, cum sunt infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale, tromboze venoase profunde şi embolii pulmonare asociate cu administrarea de imunoglobuline. Pacienţii trebuie hidrataţi suficient, înainte de administrarea imunoglobulinelor. La pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru evenimente trombotice (cum sunt vârstă avansată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli vasculare sau episoade trombotice, pacienţi cu tulburări trombofilice ereditare sau dobândite, pacienţi cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţi cu hipovolemie severă, pacienţi cu afecţiuni care cresc vâscozitatea sângelui) trebuie să fie luate măsuri de precauţie. Pacienţii trebuie informaţi despre primele simptome ale evenimentelor tromboembolice, cum sunt dispnee, durere şi, edem la nivelul unui membru, deficite neurologice de focar şi dureri toracice şi trebuie sfătuiţi să contacteze imediat medicul, după declanşarea simptomelor. Sindrom de meningită aseptică (SMA) Sindromul de meningită aseptică a fost raportat în asociere cu tratamentul cu imunoglobulină administrată subcutanat; simptomele debutează de obicei în decurs de câteva ore până la 2 zile după tratament. 4 Întreruperea administrării tratamentului cu imunoglobulină ar putea determina remiterea SMA în câteva zile, fără sechele. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la primele simptome, care includ cefalee severă, rigiditate a gâtului, somnolenţă, febră, fotofobie, greaţă şi vărsături. Informaţii importante privind unele componente ale Gammanorm Pentru flaconul de 6 ml: Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic „nu conține sodiu”. Pentru flacoanele de 10 ml, 12 ml, 20 ml, 24 ml și 48 ml: Acest medicament conține 25 mg sodiu (1,1 mmol) per flacon de 10 ml, 30 mg sodiu (1,30 mmol) per flacon de 12 ml, 50 mg sodiu (2,17 mmol) per flacon de 20 ml, 60 mg sodiu (2,61 mmol) per flacon de 24 ml, 120 mg sodiu (5,22 mmol) per flacon de 48 ml, echivalent cu 1,25%, 1,5%, 2,5%, 3,0%, respectiv 6,0% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Interferenţa cu testele serologice După administrarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie a diverşilor anticorpi transmişi pasiv în sângele pacienţilor poate determina rezultate fals pozitive ale testelor serologice. Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera cu anumite teste serologice pentru determinarea anticorpilor la eritrocite, testul antiglobulinic direct (TAD, testul Coombs direct). Microorganisme patogene transmisibile Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screening-ul fiecărei donări şi a rezervelor de plasmă pentru depistarea markerilor specifici de infecţie şi includerea în procesul de fabricaţie a unor etape eficace pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor. Cu toate acestea, atunci când se administrează medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a unor microorganisme infecţioase nu poate fi exclusă în totalitate. Acest lucru este valabil şi în cazul virusurilor necunoscute sau nou apărute şi a altor microorganisme patogene. Măsurile adoptate sunt considerate eficace în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitic B (VHB) şi virusul hepatitic C (VHC). Măsurile adoptate pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate, cum sunt VHA sau parvovirusul B19. Există o experienţă clinică relevantă cu privire la absenţa transmiterii hepatitei A sau a parvovirusului B19 prin imunoglobuline şi, de asemenea, se presupune că acest conţinut de anticorpi are o contribuţie importantă în asigurarea siguranţei virale. Se recomandă insistent ca de fiecare dată când se administrează Gammanorm unui pacient, numele şi numărul lotului medicamentului să fie înregistrate, în vederea menţinerii unei legături între pacient şi lotul medicamentului. Gammanorm nu asigură protecţie împotriva hepatitei A. 5 Copii şi adolescenţi Atenţionările şi precauţiile enumerate se aplică atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Vaccinuri cu virusuri vii atenuate Administrarea de imunoglobulină poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat, cum sunt vaccinurile împotriva rujeolei, rubeolei, parotiditei epidemice şi varicelei, pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni şi cel mult 3 luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la un an. Ca urmare, la pacienţii cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se verifice titrul anticorpilor. Copii şi adolescenţi Nu au fost puse în evidenţă interacţiuni specifice sau suplimentare la copii şi adolescenţi. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice controlate; ca urmare, Gammanorm trebuie administrat cu prudenţă femeilor gravide şi celor care alăptează. S-a demonstrat că medicamentele care conţin imunoglobulină traversează placenta, în mod crescut în timpul celui de-al treilea trimestru. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii, sau asupra fătului şi nou-născutului. Alăptarea Imunoglobulinele sunt excretate în lapte şi pot contribui la protejarea nou-născutului de agenţii patogeni cu poartă de intrare mucoasă. Fertilitatea Experienţa clinică privind utilizarea imunoglobulinelor sugerează că nu se anticipează efecte nocive asupra fertilităţii. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată de unele reacţii adverse asociate cu Gammanorm. Pacienţii care manifestă reacţii adverse pe durata tratamentului trebuie să aştepte remiterea acestora înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranţă Pot apărea ocazional reacţii adverse cum sunt frisoane, cefalee, ameţeali, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgii, scădere a tensiunii arteriale şi dureri lombare moderate. Rareori, imunoglobulinele umane normale pot provoca o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar atunci când pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrarea precedentă. Pot să apară frecvent reacţii locale la locurile de administrare: tumefiere, durere, eritem, induraţie, căldură locală, prurit, echimoze şi erupţie cutanată tranzitorie. Reacţiile adverse sub formă de tabel 6 Următorul tabel oferă o prezentare generală a reacţiilor adverse observate în studiile clinice, studiile de siguranţă după punerea pe piaţă şi provenite din alte surse după punerea pe piaţă, clasificate conform Clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe (ASO), nivelul termenului preferat (TP) şi frecvenţă. Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100); rare (≥1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile). În cazul reacţiilor adverse raportate spontan după punerea pe piaţă, frecvenţa de raportare este clasificată ca frecvenţă necunoscută. Clasificare MedDRA pe aparate, sisteme şi organe (ASO) Tulburări ale sistemului imunitar Reacţie adversă Frecvenţă Tulburări vasculare Tulburări gastro-intestinale Tulburări ale sistemului nervos Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale mai puţin frecvente hipersensibilitate foarte rare şoc anafilactic meningită aseptică# necunoscută frecvente ameţeală mai puţin frecvente tremor frecvente cefalee eveniment tromboembolic* # foarte rare mai puţin frecvente paloare rare hipotensiune arterială mai puţin frecvente bronhospasm mai puţin frecvente dispnee necunoscută tuse mai puţin frecvente durere abdominală mai puţin frecvente diaree frecvente greaţă frecvente vărsături necunoscută urticarie necunoscută erupţie cutanată tranzitorie necunoscută prurit necunoscută dureri de spate frecvente mialgie foarte rare artralgie foarte rare febră foarte rare frisoane frecvente fatigabilitate foarte frecvente reacţie la nivelul locului de injectare mai puţin frecvente stare generală de rău necunoscută hiperemie facială mai puţin frecvente astenie mai puţin frecvente senzaţie de căldură mai puţin frecvente senzaţie de frig necunoscută boală pseudogripală necunoscută edem facial # Vezi şi pct. 4.4 * Termen al celui mai de jos nivel existent in MedDRA (LLT) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Pentru informaţii de siguranţă cu privire la transmiterea microorganismelor patogene, vezi pct. 4.4. Copii şi adolescenţi 7 Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii sunt aceleaşi ca pentru adulţi. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Nu se cunosc consecinţele unui supradozaj. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: imunoseruri şi imunoglobuline, imunoglobulină umană normală pentru administrare extravasculară, codul ATC: J06BA01. Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunglobulină G (IgG), cu un spectru larg de anticorpi împotriva microorganismelor infecţioase. Imunoglobulina umană normală conţine anticorpii IgG prezenţi la populaţia normală. De regulă, se prepară din rezerve de plasmă provenită din minimum 1000 donări. Are o distribuţie a subclaselor de imunoglobulină G într-o proporţie asemănătoare cu cea din plasma umană nativă. Dozele adecvate ale acestui medicament pot restabili la valori normale concentraţiile de imunoglobulină G scăzute în mod patologic. Studii clinice În cadrul programului de studiu, 43 subiecţi cu sindroame de imunodeficienţă primară şi vârsta cuprinsă între 22 şi 79 ani, au fost trataţi cu Gammanorm. Fiecare subiect a fost tratat pentru două perioade consecutive a câte trei luni fiecare, conform secvenţei atribuite pe baza designului încrucişat (seringă şi apoi pompă, sau pompă şi apoi seringă), fără nicio perioadă de eliminare intermediară. Astfel, durata totală a tratamentului în cadrul studiului a fost de 6 luni pentru fiecare subiect. Doza medie administrată pe lună a fost de 502,1 mg/kg greutate corporală când s-a administrat cu ajutorul pompei şi de 475,0 mg/kg greutate corporală când s-a administrat cu ajutorul seringii. Valori medii susţinute ale concentraţiei minime de IgG de 9,7 g/l, au fost atinse în secvenţa de tratament cu administrare cu ajutorul pompei, iar când pacienţii au primit tratament cu ajutorul seringii, concentraţiile medii de IgG au fost de 9,4 g/l. Subiecţii au primit în total, în medie, 12,4 perfuzii cu Gammanorm în perioada de tratament de 3 luni, în secvenţa cu administrare cu ajutorul pompei şi 34,8 perfuzii în perioada de tratament de 3 luni, atunci când Gammanorm a fost administrat cu ajutorul seringii. Copii şi adolescenţi Nu au fost efectuate studii clinice cu Gammanorm specifice pentru copii şi adolescenţi. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbție și distribuție În urma administrării subcutanate de Gammanorm, concentraţiile serice maxime sunt atinse după 4-6 zile. 8 Datele provenite din studii clinice arată că valorile minime ale concentraţiilor de Gammanorm pot fi menţinute prin administrarea unor scheme terapeutice cu doze de 0,1 g/kg pe săptămână. În cazul administrării intramusculare, imunoglobulina umană normală este biodisponibilă în circulaţia primitorului după o perioadă de 2-3 zile. Eliminare IgG şi complexele IgG sunt distruse în celule de către sistemul reticuloendotelial. Copii şi adolescenţi Nu au fost efectuate studii clinice cu Gammanorm specifice pentru copii şi adolescenţi. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu există date relevante. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Glicină Clorură de sodiu Acetat de sodiu Polisorbat 80 Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani După prima deschidere, medicamentul trebuie utilizat imediat. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la frigider (2oC–8oC). A nu se congela. A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină. În timpul perioadei de valabilitate, medicamentul poate fi păstrat la temperatura camerei (sub 25°C) timp de până la 1 lună, fără a fi introdus la frigider în această perioadă şi trebuie eliminat dacă nu a fost utilizat până la sfârşitul perioadei de 1 lună. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere , vezi pct. 6.3. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Flacon (din sticlă de tip I) închis cu dop din cauciuc bromobutilic conţinând 6 ml, 10 ml, 12 ml, 20 ml, 24 ml sau 48 ml de soluţie. Mărimi de ambalaj: 1, 10 sau 20 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare 9 Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau temperatura corpului. Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă şi incoloră sau de culoare galben deschis sau brun deschis. A nu se utiliza soluţiile tulburi sau care prezintă depuneri. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Octapharma (IP) SPRL Allée de la Recherche 65 1070 Anderlecht Belgia 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 7670/2015/01-18 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizaţiei: Mai 2015 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Ianuarie 2024 10