1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15393/2024/01-02-03-04-05 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zolinef 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare flacon conține cefazolin 1 g (sub formă de cefazolin sodic). Excipient cu efect cunoscut: sodiu. Fiecare flacon conține sodiu 50,6 mg (2,2 mmol). Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru soluție injectabilă/ perfuzabilă. Pulbere pentru soluție injectabilă/ perfuzabilă de culoare albă până la aproape albă, foarte higroscopică. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Cefazolin este un agent antibacterian indicat în tratamentul următoarelor infecții, la adulți și la copii cu vârsta mai mare de o lună (vezi pct. 4.2, 4.4 și 5.1): - Infecții ale pielii și ale țesuturilor moi, - Infecții osoase și articulare, - Profilaxie perioperatorie: profilaxie preoperatorie, în timpul intervenției chirurgicale și postoperatorie, pentru a reduce incidența unor anumite infecții postoperatorii la pacienții la care se efectuează intervenții chirurgicale cu risc de infecție sau cu potențial de infecție. Administrarea cefazolinei trebuie limitată la cazurile în care se impune un tratament parenteral. Susceptibilitatea microorganismului care a determinat infecţia trebuie testată. Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. 4.2 Doze și mod de administrare Doza depinde de sensibilitatea agentului patogen și severitatea infecţiei. Doze 2 Adulți Infecții cauzate de microorganisme gram-pozitive foarte sensibile Doza uzuală la adulți este de 1 g până la 2 g pe zi administrate în două sau trei doze egale. Infecții cauzate de microorganisme mai puțin sensibile gram-pozitive și gram-negative Doza uzuală este de 3 g până la 4 g pe zi, administrată în trei sau patru doze egale. În cazul infecțiilor severe, cum este endocardita, pot fi administrate doze de până la 6 g pe zi. Profilaxie perioperatorie Pentru profilaxia infecțiilor postoperatorii în cazul intervențiilor chirurgicale contaminate sau cu potențial de contaminare, dozele recomandate sunt: - 1 g administrat intravenos sau cu 30 minute - 1 oră până la începerea intervenției chirurgicale. - în cazul intervenților chirurgicale de lungă durată (de exemplu cele care durează 2 ore sau mai mult), de la 500 mg până la 1 g administrate intravenos în timpul intervenției chirurgicale (administrarea variază în funcție de durata intervenției chirurgicale). - 500 mg până la 1 g administrate intravenos la fiecare 6 - 8 ore timp de 24 de ore postoperator. Este important ca: (1) doza preoperatorie să fie administrată doar (cu 30 minute - 1 oră) înaintea începerii intervenției chirurgicale, astfel încât la momentul inciziei chirurgicale iniţiale să se atingă o concentrație adecvată a antibioticului în plasmă şi ţesuturi; și (2) cefazolinul să fie administrat, dacă este necesar, la intervale adecvate în timpul intervenției chirurgicale, astfel încât sa fie asigurate concentraţii suficiente de antibiotic la momentele de maximă expunere la organisme patogene. Administrarea profilactică a cefazolinului trebuie întreruptă de obicei în decurs de 24 de ore după intervenția chirurgicală. Pentru intervențiile chirurgicale în care apariția infecției poate fi deosebit de periculoasă (de exemplu, în timpul intervențiilor chirurgicale pe cord deschis și artroplastia protetică), administrarea profilactică a cefazolinei poate fi continuată timp de 3 până la 5 zile după încheierea intervenției chirurgicale. Pacienţi adulţi cu insuficienţă renală Adulţii cu insuficienţă renală pot avea nevoie de o doză mai mică pentru a evita toxicitatea. Doza redusă poate fi stabilită prin determinarea concentraţiilor plasmatice. Dacă nu este posibil, poate fi determinat azotul ureic din sânge (BUN) și/sau clearance-ul creatininei. După o doză inițială de 500 mg, următoarele doze pot fi utilizate ca recomandări pentru terapia de susținere. Terapia de susţinere cu cefazolin la pacienţii cu insuficienţă renală Funcția renală BUN (mg%) Clearance- ul creatininei (ml/min) Doza Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare (ore) Microorganisme gram-pozitive Microorganisme gram-negative Insuficiență ușoară 20-34 70-40 250-500 mg la fiecare 8 ore 500 mg-1 g la fiecare 8 ore 3-5 Insuficiență moderată 35-49 40-20 125-250 mg la fiecare 12 ore 250-600 mg la fiecare 12 ore 6-12 Insuficiență severă 50-75 20-5 75-150 mg la fiecare 24 ore 150-400 mg la fiecare 24 ore 15-30 3 La pacienţii care efectuează ședințe de hemodializă schema de tratament depinde de condiţiile de dializă. Vezi și pct. 4.4. Copii și adolescenți Infecții cauzate de microorganisme gram-pozitive foarte sensibile Se recomandă o doză zilnică de 25-50 mg/kg greutate corporală, divizată în 2-4 doze egale. Infecții cauzate de microorganisme mai puțin sensibile gram-pozitive și gram-negative Se recomandă o doză zilnică de până la 100 mg/kg greutate corporală, divizată în 3-4 doze egale. Prematuri şi copii cu vârsta sub 1 lună Nu se recomandă administrarea la prematuri şi copii cu vârsta sub 1 lună, deoarece la aceşti pacienţi siguranţa administrării cefazolinului nu a fost stabilită. De asemenea, vezi și pct. 4.4. Recomandări cu privire la dozele administrate la copii si adolescenţi Conţinutul unui flacon se dizolvă în 4 ml de solvent compatibil. Diluția = 225 mg / ml. Greutate corporală kg 25 mg / kg / zi în 3 doze 25 mg / kg / zi în 4 doze Doza în mg la fiecare 8 ore Volum în ml Doza în mg la fiecare 6 ore Volum în ml 5 42 0,2 31 0,15 10 85 0,4 62 0,3 15 125 0,5 94 0,4 20 167 0,7 125 0,5 25 208 0,9 156 0,7 Greutate corporală kg 50 mg / kg / zi în 3 doze 50 mg / kg / zi în 4 doze Doza în mg la fiecare 8 ore Volum în ml Doza în mg la fiecare 6 ore Volum în ml 5 83 0.4 63 0.3 10 166 0.7 125 0.6 15 250 1.1 188 0.8 20 333 1,5 250 1.1 25 417 1,9 313 1,4 Copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală Asemănător cu adulţii, copiii cu insuficienţă renală pot necesita o doză mai mică pentru a evita toxicitatea. Doza redusă poate fi stabilită prin determinarea concentraţiilor plasmatice. Dacă nu este posibil, poate fi determinat clearance-ul creatininei conform următoarelor instrucţiuni: La copiii cu insuficienţă ușoară (clearance-ul creatininei 70-40 ml/min), este suficient 60% din doza zilnică normală, administrată în două doze unice, la fiecare 12 ore. La copiii cu insuficienţă moderată (clearance-ul creatininei 40-20 ml/min), este suficient 25% din doza zilnică normală, administrată în două doze unice, la fiecare 12 ore. La copiii cu insuficienţă severă (clearance-ul creatininei 20-5 ml/min), este suficient 10% din doza zilnică normală, administrată în două doze unice, la fiecare 24 ore. Aceste instrucţiuni sunt valabile după doza iniţială de start. De asemenea, vezi pct. 4.4. Vârstnici La pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală nu este necesară ajustarea dozei. 4 Durata tratamentului Depinde de evoluția infecției. În concordanță cu principiul general al tratamentului cu antibiotice, tratamentul cu cefazolin trebuie continuat până la cel puțin 2 până la 3 zile după dispariția febrei sau până la dispariția infecției. Mod de administrare Zolinef poate fi administrat intramuscular sau intravenos. Administrare intramusculară Pulberea se dizolvă în apă pentru preparate injectabile conform tabelului de diluții care urmează. Agitați bine până la dizolvarea completă. După reconstituire, soluția trebuie injectată profund într-un mușchi mare. Tabel de diluții Flacon Volum de soluție care se adaugă Volum obținut Concentrație 1 g 2,5 ml 3 ml 330 mg/ml Administrare intravenoasă Cefazolinul poate fi administrat direct intravenos, fie sub formă de perfuzie continuă, fie ca perfuzie intermitentă. Doza zilnică totală este aceeași ca cea pentru administrarea intramusculară. Injecţia intravenoasă Pulberea se dizolvă în 2,5 ml apă pentru preparate injectabile, se diluează cu cel puțin 10 ml apă pentru preparate injectabile până la dizolvare completă și se injectează lent timp de 3 până la 5 minute direct într-o venă sau în linia de perfuzie intravenoasă. În niciun caz soluţia nu trebuie injectată în mai puţin de 3 minute. Atenționare: Doze unice mai mari de 1 g trebuie administrate ca perfuzie intravenoasă cu durata de 30- 60 de minute. Perfuzie intravenoasă continuă sau intermitentă Cefazolinul poate fi utilizat în asociere cu terapia intravenoasă deja administrată, fie în flaconul primar, fie în recipientul de perfuzie secundar. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanța activă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Pacienţi cu reacții de hipersensibilitate la penicilină în antecedente sau la orice alt tip de medicament antibacterian beta-lactamic. Pentru administrare la copiii cu vârsta sub 1 an, cefazolinul nu trebuie dizolvat cu soluție de lidocaină. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Hipersensibilitate Înainte de a începe tratamentul cu cefazolin, trebuie să se efectueze o anamneză preliminară pentru a determina dacă pacientul a avut antecedente de reacții de hipersensibilitate la penicilină și alte antibiotice beta-lactamice din cauza potențialului de a dezvolta hipersensibilitate încrucișată. Cefazolina nu trebuie utilizată la pacienții cu reacții de hipersensibilitate imediată la cefalosporine. Dacă există suspiciuni, un medic ar trebui să fie prezent la prima administrare a cefazolinului, pentru a trata orice reacție anafilactică. La pacienții care dezvoltă o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie administrat un tratament simptomatic adecvat. 5 Insuficienţă renală Cu toate că cefazolinul produce rar afectarea funcției renale, se recomandă examinarea funcției renale, în special la pacienții grav bolnavi, la care se administrează cantități maxime și la pacienții la care se administrează concomitent alte medicamente potențial nefrotoxice, cum sunt aminoglicozidele sau diureticele puternice, de exemplu, furosemidul sau acidul etacrinic). La pacienții cu insuficiență renală, pot să apară în sânge concentrații mai mari de antibiotic, cu o durată mai mare de acțiune. La pacienții cu insuficiență renală, doza zilnică totală trebuie redusă în funcție de severitatea insuficienței renale (vezi pct. 4.2). Acest lucru se aplică, de asemenea, pacienților cu diureză scăzută din cauza funcției renale scăzute. Colita pseudomembranoasă asociată antibioticelor În timpul utilizării antibioticelor, poate să apară colita pseudomembranoasă. În cazurile de diaree severă persistentă, trebuie luată în considerare posibilitatea unei colite pseudomembranoase asociate utilizării de antibiotice. Tratamentul cu cefazolină trebuie oprit imediat și trebuie administrat un tratament adecvat. Vezi, de asemenea, pct. 4.8. Rezistența bacteriană și suprainfecțiile Administrarea de lungă durată a cefazolinului poate duce la dezvoltarea excesivă a organismelor rezistente. Pacienții trebuie atent monitorizați pentru posibile suprainfecții. Dacă în timpul terapiei apare o suprainfecţie, trebuie luate măsuri adecvate. Administrarea intratecală Nu se recomandă administrarea intratecală. Intoxicația severă a sistemului nervos central (inclusiv convulsii) a fost raportată după administrarea intratecală de cefazolin. Tulburări de coagulare În cazuri excepționale, pot apărea tulburări de coagulare în timpul tratamentului cu cefazolină. Factorii de risc sunt deficitul de vitamina K sau un efect asupra altor mecanisme de coagulare (nutriție parenterală, nutriție necorespunzătoare, insuficiență hepatică și renală, trombocitopenie). Coagularea sângelui poate fi, de asemenea, întreruptă în cazul bolilor asociate (de exemplu, hemofilie, ulcer gastric și duodenal) care pot cauza sau agrava sângerarea. Prin urmare, la pacienții cu aceste afecțiuni trebuie monitorizat timpul de protrombină. Dacă există o reducere semnificativă, trebuie administrat un supliment de vitamină K (10 mg / săptămână). Administrare la copii şi adolescenţi Prematuri, nou-născuți și sugari sub vârsta de o lună Cefazolinul nu trebuie administrat la prematuri și sugari sub vârsta de o lună, deoarece nu există dovezi suficiente și siguranța utilizării nu a fost determinată. Vezi, de asemenea, și pct. 4.2. Acest medicament conține 50,6 mg sodiu pe flacon, echivalent cu 2,53% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Antibiotice Cefazolinul nu poate fi administrat concomitent cu antibiotice cu acțiune bacteriostatică, care pot antagoniza acțiunea cefazolinului. Probenecid Administrarea concomitentă a probenecidului reduce clearance-ul renal al cefazolinului. Vitamina K1 6 Unele cefalosporine, ca cefamandolul, cefazolinul şi cefotetanul, pot inhiba metabolismul vitaminei K1 și pot provoca hipotrombinemie, în special în cazurile de deficit de vitamina K1. Aceasta poate necesita suplimentarea vitaminei K1. Anticoagulante Foarte rar, cefalosporinele pot cauza dereglări de coagulare (vezi 4.4). În timpul administrării concomitente de anticoagulante orale în doze mari, trebuie monitorizaţi parametrii de coagulare. Agenți nefrotoxici Riscul apariției simptomelor nefrotoxice este crescut prin administrarea concomitentă cu agenți nefrotoxici, cum sunt aminoglicozidele (de exemplu, gentamicina), polimixinele, acidul etacrinic, furosemidul și diureticele puternice. În acest caz, funcția renală trebuie monitorizată cu atenție. Efecte asupra testelor de laborator Testul Coombs poate prezenta rezultate fals pozitive în timpul tratamentului cu cefalosporine. Acest lucru se aplică, de asemenea, pacienților la care se administrează cefazolin. Contraceptive orale Cefazolinul poate influența eficacitatea contraceptivelor hormonale. Din acest motiv, în timpul tratamentului cu cefazolin, se recomandă alte metode contraceptive, non-hormonale. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina O mare cantitate de date privind utilizarea cefalosporinelor de primă generație la femeile gravide nu indică toxicitate malformativă sau feto / neonatală. Până în prezent nu există date suficiente privind utilizarea cefazolinului la om în timpul sarcinii. Cefazolinul traversează placenta. Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea cefazolinului în timpul sarcinii, dacă nu este strict necesar. Alăptarea Cefazolinul se excretă în concentraţii foarte mici în laptele matern. La doze terapeutice, nu se așteaptă efecte asupra nou-născutului. Cefazolinul poate fi utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea În studiile pe animale, nu a fost observat niciun efect asupra fertilității (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Pe baza profilului farmacodinamic și / sau a profilului reacțiilor adverse, este puțin probabil ca cefazolinul să aibă un efect asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. 4.8 Reacții adverse Următoarele reacții adverse pot apărea la utilizarea cefazolinei. În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. Următoarea convenție a fost utilizată pentru clasificarea frecvenței: foarte frecvente (≤1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Aparate, sisteme și organe conform clasificării MedDRA Frecvențe Reacții adverse Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Candidoză orală (uz prelungit). 7 Aparate, sisteme și organe conform clasificării MedDRA Frecvențe Reacții adverse Rare Candidoză genitală (monoliază), vaginită. Tulburări hematologice şi limfatice Rare Leucopenie, granulocitopenie, neutropenie, trombocitopenie, leucocitoză, granulocitoză, monocitoză, limfocitopenie, bazofilie şi eozinofilie Aceste efecte sunt rare şi reversibile. Foarte rare Tulburări de coagulare (a sângelui), şi, ca urmare, sângerări. Prezintă risc pentru aceste reacţii adverse pacienţii cu deficienţă a vitaminei K sau a altor factori de coagulare, pacienţii cu nutriţie artificială sau regim alimentar inadecvat, cu tulburări ale funcţiei renale sau hepatice, trombocitopenie sau pacienţii cu dereglări sau afecţiuni ce pot cauza sângerări (de exemplu, hemofilie, ulcer stomacal sau gastrointestinal). Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Eritem, eritem polimorf, exantem, urticarie, permeabilitate locală reversibilă a vaselor sangvine, articulaţiilor sau membranelor (angioedem), febră cauzată de medicament şi pneumonie interstiţială sau pneumonită. Rare Necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell), sindromul Stevens-Johnson Foarte rare Şoc anafilactic, umflarea laringelui cu îngustarea căilor respiratorii, creşterea ritmului cardiac, dificultăţi de respirație, scăderea tensiunii arteriale, umflarea limbii, prurit anal şi genital, edem facial. Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Convulsii (la pacienţii cu disfuncţie renală trataţi cu doze prea mari). Rare Ameţeli, indispoziţie, fatigabilitate. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare Revărsat pleural, durere toracică, dispnee sau insuficienţă respiratorie, tuse, rinită. Tulburări gastrointestinale Frecvente Pierderea apetitului, diaree, greaţă și vărsături. Aceste simptome sunt, de obicei, moderate şi dispar frecvent în timpul tratamentului sau după tratament. Tulburări hepatobiliare Rare Creşteri tranzitorii ale concentraţiei serice a AST, ALT, GGT, bilirubinei şi/sau LDH şi a fosfatazei alcaline, hepatită tranzitorie şi icter colestatic tranzitoriu. Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare Nefrotoxicitate, nefrită interstiţială, nefropatie nedefinită, proteinurie, creştere temporară a azotului ureic sanguin (BUN), de regulă la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente potenţial nefrotoxice. Creșterea tranzitorie a ureei sanguine și a fosfatazei alcaline, fără dovezi clinice de afectare a rinichilor. 8 Aparate, sisteme și organe conform clasificării MedDRA Frecvențe Reacții adverse Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente Durere la locul injectării intramusculare, uneori cu indurație. Mai puţin frecvente Administrarea intravenoasă poate cauza tromboflebită Alte reacții adverse Rare Dureri toracice, revărsat pleural, dispnee, detresă respiratorie, tuse, rinită, creşterea sau scăderea glicemiei . În cazul diareei severe și persistente în timpul sau după tratamentul cu cefazolin, adresați-vă medicului dumneavoastră, deoarece diareea poate fi un simptom al unei afecțiuni grave (colită pseudomembranoasă) care necesită tratament imediat. Pacientul ar trebui să fie împiedicat de la practici de auto-medicație care pot suprima peristaltismul. Utilizarea prelungită a cefalosporinelor poate duce la dezvoltarea excesivă a organismelor rezistente, în special Enterobacter, Citrobacter, Pseudomonas, Enterococcus, sau Candida. Investigații Creşteri tranzitorii ale concentraţiei serice a AST și ALT, ureei şi fosfatazei alcaline, fără dovezi clinice de afectare a rinichilor sau ficatului. Datele la animale au arătat că există o potențială nefrotoxicitate a cefazolinului. Cu toate că nu a fost demonstrată la om, această posibilitate ar trebui totuși să fie luată în considerare în special la pacienții la care se administreză doze mari pe perioade mai lungi. În cazuri rare, s-au raportat nefrită interstițială și nefropatii nedefinite. Pacienții afectați au fost grav bolnavi și au primit mai multe medicamente. Rolul cefazolinului în dezvoltarea nefritei interstițiale și a altor nefropatii nu a fost stabilit. În cazuri rare, la unele cefalosporine au fost raportate: - Hemoglobină și / sau hematocrit scăzute, anemie, agranulocitoză, anemie aplastică, pancitopenie și anemie hemolitică. Următoarele reacții au fost raportate în timpul tratamentului cu anumite cefalosporine: - Coșmaruri, vertij, hiperactivitate, nervozitate sau anxietate, insomnie, somnolență, slăbiciune, bufeuri, tulburări ale vederii în culori, confuzie, activitate epileptogenă. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Simptome al supradozajului Supradozajul poate provoca durere, inflamație și flebită la locul injecției. Administrarea dozelor mari de cefalosporine parenterale pot provoca provoca amețeli, parestezii și cefalee. După supradozajul cu cefalosporine, pot să apară convulsii, în special la pacienții cu insuficiență renală. 9 Anomalii de laborator, care pot să apară după supradozaj, sunt: creșterea concentrației creatininei, BUN, enzimelor hepatice și bilirubinei, test Coombs pozitiv, trombocitoză, trombocitopenie, eozinofilie, leucopenie și mărirea timpului de protrombină. Abordarea terapeutică a supradozajului Dacă apar convulsii, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Tratamentul anticonvulsivant poate fi util, iar ventilația pulmonară și perfuzia trebuie menținute. Parametrii vitali ai pacientului trebuie monitorizați. În cazurile de supradozaj sever, dacă pacientul nu răspunde la alte tratamente, combinarea hemodializei și hemoperfuziei poate fi eficientă, cu toate că nu există dovezi care să susțină acest lucru. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Antibacteriene pentru uz sistemic; Alte antibacteriene beta-lactamice; Cefalosporine de generația I, Codul ATC: J01DB04. Mecanism de acțiune Toate cefalosporinele (antibiotice beta-lactamice) inhibă sinteza peretelui celular și sunt inhibitori selectivi ai peptidoglicansintazei. Prima etapă a mecanismului de acțiune este legarea de receptorii celulari (proteinele care leagă penicilina). După această legare, reacția transpeptidazei este obstrucționată, prevenind sinteza peptidoglicanului. Acest proces duce la liza bacteriilor. Mecanism de rezistență Antibioticele β-lactamice conțin un așa-numit inel beta-lactamic, care este esențial pentru acțiunea antimicrobiană. Dacă acest inel este rupt, acestea își pierd efectul antibiotic. Diferitele bacterii au enzime (beta-lactamaze) care pot descompune acest inel, devenind astfel rezistente la acest tip de antibiotic. Ca și în cazul tuturor cefalosporinelor și al altor antibiotice beta-lactamice, rezistența bacteriană la cefazolin poate fi cauzată de unul dintre următoarele mecanisme: modificări ale țintelor (proteine care leagă penicilina, PBP), degradarea enzimatică a centrului de către beta-lactamaze și modificarea accesului la țintă. Există o rezistenţă încrucişată a cefazolinului cu alte cefalosporine şi peniciline. Microorganismele gram-negative care conțin beta-lactamaze legate de cromozomul inductibil, cum sunt: Enterobacter spp, Serratia spp, Citrobacter spp și Providence spp., trebuie considerate ca fiind rezistente la cefazolin, în ciuda sensibilității in vitro. Date de sensibilitate Concentrațiile minime inhibitorii (CMI) stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt: Organism CMI (mg/l) Sensibile Rezistente Specii Staphylococcus Notă 1 Notă 1 Specii Streptococcus grupele A, B, C și G Notă 2 Notă 2 Streptococci grupul Viridians ≤0,5 >0,5 Valori independente de specie ≤ 1 >2 10 1 Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilității la cefoxitin, cu excepția cefiximei, ceftazidimei, ceftazidim-avibactamului, ceftibutenului și ceftolozan- tazobactamului, care nu au valori critice și nu trebuie utilizate în cazul infecțiilor stafilococice. Unele tulpini de S. aureus meticilino-rezistent sunt sensibile la ceftarolin și ceftobiprol. Izolatoarele sensibile la meticilină pot fi raportate susceptibile la ceftarolină sau ceftobiprol fără alte teste. 2 Sensibilitatea Streptococilor din Grupul A, B, C și G la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilității la penicilină. Sensibilitate microbiologică Prevalența rezistenței dobândite poate să varieze din punct de vedere geografic pentru speciile selectate, este de dorit obținerea informațiilor de la nivel local privind rezistența, în special în cazul tratamentului infecțiilor severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalența locală a rezistenței este de așa natură, încât utilitatea cefazolinului, cel puțin în anumite tipuri de infecții, este îndoielnică. Sensibilitatea la Staphylococcus este dedusă pe baza sensibilității la meticilină. Specii frecvent sensibile Gram-pozitive Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil) Staphylococcus epidermidis (meticilino-sensibil) Specii pentru care rezistenţa ar putea reprezenta o problemă Haemophilus influenzae+ Neisseria gonorrhoeae Streptococi beta-haemolitici din grupul A, B, C şi G Streptococcus pneumoniae Specii cu rezistenţă Citrobacter spp Enterobacter spp (Enterobacter cloacae, Enterobacter aerogenes) Morganella morganii Proteus stuartii Proteus vulgaris Pseudomonas aeruginosa Serratia spp Staphylococcus, meticilino-rezistent Proteus spp indol pozitiv Enterobacteriaceae spp (Klebsiella pneumoniae) Enterobacteriaceae spp (Proteus mirabilis) Unele tulpini dintr-o specie listată pot fi mai mult sau mai puțin sensibile la antibioticul care este listat pentru majoritatea acestor microorganisme. Din acest motiv, se recomandă testarea sensibilității. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție După injectarea intramusculară a 500 mg, concentraţiile plasmatice maxime după circa o oră sunt de 20-40 μg/ml. După administrarea a 1 g, au fost atinse concentraţii plasmatice maxime de 37-63 μg/ml. Într-un studiu cu perfuzie intravenoasă continuă a cefazolinei la adulţi sănătoşi în doze de 3,5 mg/kg timp de o oră (aproximativ 250 mg), urmate de 1,5 mg/k g în următoarele 2 ore (aproximativ 100 mg), a fost determinată în a treia oră o concentraţie plasmatică stabilă de circa 28 μg/ml. Tabelul următor arată concentraţiile plasmatice medii ale cefazolinei după injecţia intravenoasă a unei doze unice de 1 g: Concentraţia plasmatică (μg/ml) după administrarea intravenoasă a 1 g 11 5 min 15 min 30 min 1 oră 2 ore 4 ore 188,4 135,8 106,8 73,7 45,6 16,5 Distribuție Cefazolina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 70-86%. Volumul de distribuţie este de circa 11 l/1,73 m 2 . La administrarea cefazolinului la pacienţi fără obstrucţia căilor biliare concentraţiile de antibiotic în bilă la 90-120 minute după administrare au fost mai mari decât cele în ser. Invers, în caz de obstrucţie, concentraţiile de antibiotic în bilă sunt mult mai reduse decât în ser. După administrarea de doze terapeutice la pacienţi cu meninge inflamat, concentraţiile de cefazolin măsurate în lichidul cerebrospinal variază între 0-0,4 μg/ml. Cefazolina traversează uşor membranele sinoviale inflamate, iar concentraţiile atinse în articulaţii sunt similare celor plasmatice. Metabolizare Cefazolinul nu este metabolizat. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de circa 1 oră şi 35 de minute. Cefazolinul este excretat în urină sub formă activă microbiologic. Aproximativ 56-89% dintr-o doză intramusculară de 500 mg este excretată în primele 6 ore, 80% până la aproape 100% în 24 de ore. După administrarea intramusculară a 500 mg şi 1 g concentraţiile în urină pot atinge 500-4000 μg/ml. Cefazolinul se elimină din plasmă prin filtrare glomerulară, clearance-ul renal este 65 ml/min/1,73 m 2 . 5.3 Date preclinice de siguranță Toxicitatea acută a cefazolinului este redusă. Administrarea repetată de cefazolin la câini și șobolani prin diferite căi de injectare, timp de 1 până la 6 luni, nu a evidențiat niciun efect semnificativ asupra parametrilor biochimici și hematologici. Toxicitatea renală a fost observată după administrarea repetată la iepuri, dar nu la câini sau șobolani. Cefazolinul nu a prezentat efecte teratogene sau alte efecte toxice asupra reproducerii la șobolani, șoareci și iepuri. Nu există studii privind mutagenicitatea și carcinogenitatea. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Fără excipienți. 6.2 Incompatibilități Acest medicament nu trebuie administrat împreună cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6. Cefazolinul este incompatibil cu disulfat de amikacină, amobarbital sodic, acid ascorbic, sulfat de bleomicină, glucoheptonat de calciu, cimetidină, colistin metansulfonat de sodiu, eritromicină, oxitetraciclină, pentobarbital sodic, tetracicline. 6.3 Perioada de valabilitate Pulbere pentru soluție injectabilă/ perfuzabilă: 3 ani. Soluția reconstituită: Este de preferat ca soluția reconstituită să fie utilizată imediat. Pentru toate tipurile de administrare, stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării după reconstituire a fost demonstrată timp de 24 de ore la 2-8 °C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de păstrare înainte de 12 utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului și, în mod normal, nu trebuie să depășească 24 ore la 2- 8°C, cu excepția cazului în care reconstituirea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate. 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25 °C. Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire și diluare, vezi pct. 6.3. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Flacon de sticlă incolor tip I cu capacitate de 10 ml, închis cu dop de bromobutil și un capac de aluminiu. Sunt disponibile cutii a câte 1, 10, 25, 50 sau 100 flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Prepararea soluţiei Administrare intramusculară Pulberea se dizolvă în apă pentru preparate injectabile conform tabelului de diluții care urmează. Agitați bine până la dizolvarea completă. După reconstituire, soluția trebuie injectată profund într-un mușchi mare. Tabel de diluții Flacon Volum de soluție care se adaugă Volum obținut Concentrație 1 g 2,5 ml 3 ml 330 mg/ml Administrare intravenoasă Cefazolinul poate fi administrat direct intravenos, fie sub formă de perfuzie continuă sau ca perfuzie intermitentă. Doza zilnică totală este aceeași ca cea pentru administrarea intramusculară. Injecţia intravenoasă Pulberea se dizolvă în 2,5 ml apă pentru preparate injectabile, se diluează cu cel puțin 10 ml apă pentru preparate injectabile până la dizolvare completă și se injectează lent timp de 3 până la 5 minute direct într-o venă sau în linia de perfuzie intravenoasă. În niciun caz soluţia nu trebuie injectată în mai puţin de 3 minute. Atenționare: doze unice mai mari de 1 g trebuie administrate ca perfuzie intravenoasă timp de 30-60 de minute. Perfuzie intravenoasă continuă sau intermitentă Cefazolinul poate fi utilizat în asociere cu terapia intravenoasă deja administrată, fie în flaconul primar, fie în recipientul de perfuzie secundar. Soluția este reconstituită cu 2,5 ml apă pentru preparate injectabile până când pulberea este dizolvată complet și apoi diluată în 100 ml în unul dintre următorii solvenți: - Clorură de sodiu 0,9%; - Clorură de sodiu 0,9% și dextroză 5%; - Soluție Ringer Lactat. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 13 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Medochemie România S.R.L., Str. Prof. Dr. Ioan Cantacuzino, nr. 5, sector 1, Bucureşti 8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 15393/2024/01-05 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Decembrie 2018 Data reînnoirii – Aprilie 2024 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2024