AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12516/2019/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Nurofen Immedia Ultra 400 mg drajeuri 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare drajeu conţine conţine ibuprofen 400 mg (sub formă de ibuprofen sodic dihidrat 512 mg). Excipienți cu efect cunoscut: zahăr 186,20 mg şi sodiu 55,89 mg (2,43 mmoli). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Drajeu Drajeuri rotunde, biconvexe, imprimate pe o față cu ,,N>>” colorat în roşu, de culoare albă sau aproape albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Pentru calmarea simptomatică a durerilor uşoare până la moderate, cum sunt cefalee, dureri de spate, dureri menstruale, dureri de dinţi, nevralgii, dureri reumatice şi musculare, durerea în formele uşoare de artrită, migrena, precum şi a febrei şi durerii asociate cu răceala comună. 4.2 Doze şi mod de administrare Doar pentru administrare orală şi pe termen scurt. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă posibilă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4). Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: Doza iniţială este de 400 mg ibuprofen de 3 ori pe zi, la nevoie. Intervalul dintre administrarea dozelor trebuie să fie de cel puţin 4 ore şi este recomandat să nu se depăşească o doză totală de 1200 mg ibuprofen, într-un interval de 24 de ore Nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani. Dacă acest medicament este necesar pentru adolescenţi mai mult de trei zile, sau dacă simptomele se agravează trebuie consultat un medic. 1 Dacă este necesar ca acest medicament să fie administrat la adulţi mai mult de 3 zile pentru febră sau mai mult de 4 zile pentru calmarea durerilor sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie avertizat să se adreseze unui medic. Grupe speciale de pacienţi Vârstnici: Nu necesită o ajustare specială a dozelor. Din cauza profilului posibil de reacţii adverse (vezi pct. 4.4.), se recomandă monitorizarea cu atenţie deosebită a vârstnicilor. Insuficienţă renală: La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3). Insuficienţă hepatică : La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3). 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic (ASA) sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Ulcer peptic recurent activ sau în antecedente sau hemoragie (două sau mai multe episoade distincte, diagnosticate, de ulcer sau sângerări). Antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau perforare, determinate de terapia anterioară cu AINS (vezi pct. 4.4.). Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau insuficienţă cardiacă severă (clasa IV clasificarea NYHA) (vezi şi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitorii selectivi ai 2-ciclooxigenazei deoarece cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5.). Ultimul trimestru de sarcină deoarece există riscul închiderii premature a canalului arterial la făt cu posibilă hipertensiune pulmonară. Travaliul poate fi cu întârziat şi durata crescută cu o posibilă prelungire a timpului de sângerare la mamă şi nou-născut (vezi pct. 4.6). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesare pentru controlul simptomelor, pentru cea mai scurtă durată (vezi Riscuri gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos). Vârstnici: Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS, în special hemoragie şi perforare gastro-intestinală (GI), care poate fi letală . Efecte respiratorii: Bronhospasmul se poate accentua la pacienţii cu sau care au avut în antecedente astm bronşic sau alergie. Alte AINS:Trebuie evitată utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS (vezi pct.4.5). 2 LES şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv: Lupus sistemic eritematos şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8). Efecte renale: Insuficienţă renală deoarece funcţia renală poate fi deteriorată suplimentar (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Există un risc de insuficienţă renală la adolescenţii deshidrataţi. Efecte hepatice: Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare: Înainte de începerea tratamentului se recomandă precauţie (discuţie cu un medic sau farmacist) la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece în asociere cu terapia cu AINS au fost raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem. Studii clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi), poate fi asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariție a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg zilnic) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi). De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi). Afectarea fertilităţii feminine: Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-oxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6). Efecte gastro-intestinale: Se recomandă administrarea cu precauţie a AINS la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece boala acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8). Pentru toate AINS au fost raportate, în orice moment al tratamentului, hemoragie gastro-intestinală, ulcerare sau perforare, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro- intestinale. Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulcerare sau perforare este mai mare în cazul administrării de doze mari de AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în mod special dacă au existat complicaţii hemoragice sau perforări (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pacienţii cu antecedent de toxicitate gastro-intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie avertizaţi să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului. Se recomandă acordarea unei atenţii speciale la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care poate mări riscul de ulcerare sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante de tipul warfarinei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). 3 Dacă la pacienţii trataţi cu ibuprofen apare hemoragie gastro-intestinală sau ulcerare, se recomandă întreruperea tratamentului. Efecte cutanate severe: reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii par a fi expuşi celui mai mare risc de astfel de reacţii la scurt timp după inițierea tratamentului, debutul reacţiei survenind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin ibuprofen. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a semnelor și simptomelor de reacții cutanate severe, cum ar fi erupţii cutanate, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate. Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente: Nurofen Immedia Ultra 400 mg drajeuri poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Nurofen Immedia Ultra 400 mg drajeuri se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează. Drajeurile Nurofen Immedia Ultra 400 mg conţin zahăr. De aceea, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține 55,89 mg sodiu per drajeu echivalentă cu 2,79% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Ibuprofen (ca şi alte AINS) nu trebuie administrat în asocierea cu: Acid acetilsalicilic (doză mică): În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid  acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse. Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea un efect relevant clinic (vezi pct.5.1). Alte AINS, incluzând inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2. Trebuie evitată dacă se poate  utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS (vezi pct.4.4). Ibuprofen trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu:  Corticosteroizi: pot creşte riscul de ulcere sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4.) Medicamente antihipertensive şi diuretice: deoarece AINS pot scădea eficacitatea acestor  medicamente. Diureticele pot creşte nefrotoxicitatea AINS.  Anticoagulante: AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Acestea pot  creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4.). 4 Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară şi  creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace.  Litiu: Există date clinice referitoare la o potenţială creşterea a concentraţiilor plasmatice ale litiului. Metotrexat: Există date clinice referitoare la o potenţială creşterea a concentraţiilor plasmatice ale  metotrexatului.  Ciclosporină: Creşterea riscului de nefrotoxicitate. Mifepristonă:AINS nu trebuie să fie utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea  lor poate reduce efectul mifepristonei.  Tacrolimus: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate când AINS sunt administrate cu tacrolimus. Zidovudină: Pe durata administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de  hemotoxicitate. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi HIV (+) care utilizează zidovudină concomitent cu ibuprofen. Antibiotice chinolone: Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii  asociat antibioticelor chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc cresut de producere a convulsiilor. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Nu au fost efectuate studii specifice cu ibuprofen sodic. Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Date obţinute din studii epidemiologice ridică un semn de întrebare cu privire la riscul crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine, în timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul este posibil să crească în funcţie de doza administrată şi durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat o creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post-implantare şi letalitate embrio-fetală mai mare. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză s-au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând malformaţii cardiovasculare. Se recomandă ca ibuprofenul să nu fie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. În cazul în care femeile care vor să rămână gravide sau care se află în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină utilizează ibuprofen, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai redus posibil şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai mică. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune  fătul la: -toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară); -disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnioză;  mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: - posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregare care poate apărea chiar după administrarea unor doze foarte mici; - inhibare a contracţiilor uterine, care provoacă întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. 5 Alăptarea Ibuprofenul şi metaboliţii săi pot trece în concentraţii mici în laptele matern. Până în prezent nu sunt cunoscute efecte nocive la nou-născuţi, astfel că, în cazul tratamentului pe termen scurt cu doza recomandată pentru durere şi febră, în general, nu este necesară întreruperea alăptării. Fertilitatea Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen (vezi pct. 4.4.). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje La dozele recomandate şi în cazul tratamentelor de scurtă durată nu s-a observat nicio influenţă a medicamentului asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Lista următoarelor reacţii adverse conţine toate reacţiile adverse care au devenit cunoscute în cadrul tratamentului cu ibuprofen la doze disponibile pe termen scurt ca medicament care nu se eliberează pe bază de prescripţie medicală ( maxim 1200mg ibuprofen pe zi). În tratamentul stărilor cronice pe termen lung pot să apară şi alte reacţii adverse. Evenimentele adverse care au fost asociate cu ibuprofen sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate şi sisteme, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10, 000 şi <1 / 1000), foarte rare (<1/10, 000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Vă rugăm să observaţi că în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Clasificare pe aparate, sisteme și organe Tulburări hematologice şi limfatice Frecvenţă Reacția adversă Foarte rare Tulburări hematopoetice 1 Tulburări ale sistemului imunitar Mai puțin frecvente Reacţii de hipersensibilitate constând în urticarie şi prurit 2 Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severe incluzând umflarea feței, umflarea limbii și a gâtului , dispnee , tahicardie și hipotensiune ( anafilaxie, angioedem sau șoc grav) 2 Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Cefalee Foarte rare Meningită aseptică 3 Tulburări cardiace Necunoscute Insuficienţă cardiacă și edem 4 Tulburări vasculare Necunoscute Hipertensiune 4 Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale Tulburări gastro-intestinale Necunoscute Reactivitatea tractului respirator cuprinzând astmul , bronhospasmul sau dispneea 2. Durere abdominală, greaţă şi dispepsie 5 Mai puţin frecvente 6 Rare Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături Foarte rare Ulcer peptic, perforație gastro-intestinală sau hemoragie gastro-intestinală, melenă şi hematemeză 6. Stomatite ulcerative, gastrită. Exacerbare a colitei şi bolii Crohn 7 Tulburări hepatobiliare Foarte rare Tulburări hepatice Afecţiuni cutanate sau ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Erupţii cutanate 2 Foarte rare Reacţii buloase incluzând sindromul Stevens-Johnson, eritem polimorf şi necroliza epidermică toxică Necunoscute Reacție indusă de medicament asociată cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), reacții de fotosensibilitate Tulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare Insuficienţă renală acută 8 Investigaţii Foarte rare Nivel scăzut al hemoglobinei Descrierea reacțiilor adverse selectate 1 Exemplele includ anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele semne pot fi febra, durerea în gât, leziuni superficiale la nivelul gurii, manifestări asemănătoare gripei, oboseala severă, sângerările nazale şi sângerările cutanate inexplicabile. 2 Reacţii de hipersensibilitate : Acestea constau în: (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilactice; ( b ) reactivitatea tractului respirator superior incluzând astmul bronşic, astmul bronşic agravat, bronhospasmul și, sau dispneea; ( c) diferite reacţii cutanate variate, de exemplu: prurit, urticarie, angioedem şi, mai rar, dermatoze exfoliative şi buloase, inclusiv necroliza epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson şi eritemul poliform. 3 Mecanismul patogenic al medicamentului de inducere a meningitei aseptice nu este pe deplin înțeles . Cu toate acestea , datele disponibile privind legătura dintre AINS și meningită aseptică indică o reacție de hipersensibilitate ( ca urmare a unei relații temporale cu medicamentul administrat, precum și dispariția simptomelor după întreruperea tratamentului ) . De notat, cazurile izolate de simptome de meningită aseptică ( cum ar fi torticolis, dureri de cap, greață, vărsături, febră sau dezorientare ) ce au fost observate în timpul tratamentului cu ibuprofen la pacienții cu tulburări autoimune existente ( cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boală de țesut conjunctiv mixt) . 4 Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariție a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct.4.4). 5Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală . 6 Uneori fatale, în special la vârstnici . 7 Vezi pct 4.4 . 7 8 Mai ales în utilizarea pe termen lung, asociate cu creșterea concentrațiilor plasmatice de uree și edem . De asemenea, include necroză papilară Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România. Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj La copii, ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate determina apariţia simptomelor de supradozaj. La adulţi, efectul răspunsului la doză este mai puţin delimitat. Timpul de înjumătăţire plasmatică în supradozaj este de 1,5 – 3 ore. Simptomele unui supradozaj: Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee şi hemoragie gastro-intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă. Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. Ocazional pacienţii pot dezvolta convulsii mioclonice. În cazul intoxicaţiei grave poate apărea acidoza metabolică. De asemenea, timpul de protombină/INR poate fi prelungit, posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există posibilitatea exacerbării astmului bronşic. Măsuri terapeutice în caz de supradozaj Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi include menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea acestora. Se va lua în considerare administrarea orală a cărbunelui activat, dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia unei cantităţi potenţial toxice. Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazepam sau lorazepam. Pentru astm bronşic, trebuie administrate bronhodilatoare. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivat de acid propionic, codul ATC: M01AE01. Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), derivat de acid propionic care, în modelele inflamatorii convenţionale din experimentele efectuate la animale, s-a dovedit a fi eficace, prin inhibarea sintezei de prostaglandine. La oameni, ibuprofenul reduce durerea inflamatorie, inflamaţiile şi febra. În plus, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară. 8 Eficacitatea clinică a ibuprofenului a fost demonstrată în cazul utilizării pentru tratamentul cefaleei, durerii dentare şi durerii menstruale şi, în plus, la pacienţi cu răceală şi gripă pentru tratamentul durerii în gât, la pacienţii cu mialgii şi leziuni ale ţesutului conjunctiv sau lombalgie. Un studiu efectuat pe pacienţi cu durere dentară a arătat că pacienţii au prezentat o ameliorare a durerii faţă de placebo semnificativă statistic în 15 minute după administrarea a ibuprofenului sodic drajeuri (doza de 512 mg este echivalentă cu 400 mg ibuprofen). În acest studiu, un număr sugestiv mai mare de pacienţi au obţinut o ameliorare semnificativă a durerii după administrarea a 2 drajeuri de ibuprofen sodic 256 mg faţă de administrarea a 2 comprimate paracetamol 500 mg (96,3% faţă de 67,9%). Aceşti pacienţi au obţinut de asemenea semnificativ o mai mare reducere a intensităţii durerii şi o mai mare ameliorare a durerii de peste 6 ore comparativ cu pacienţii care au primit paracetamol. Folosindu-se teste de distragere a atenţiei, pacienţii care au primit ibuprofen sodic au obţinut un beneficiu semnificativ mai mare decât cei care au primit placebo. Datele clinice demonstrează că ibuprofenul, sub formă de săruri cum ar fi ibuprofen sodic sau lizinat de ibuprofen, acţionează semnificativ mai rapid decât comprimatele standard de ibuprofen acid pentru calmarea durerilor uşoare până la moderate. Datele clinice demonstrează că atunci când se administrează ibuprofen 400 mg efectele ameliorării durerii poate să dureze mai mult de 8 ore. Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen de 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub formă farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situaţia clinică, , nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Ibuprofenul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal. Ibuprofenul se leagă extensiv de proteinele plasmatice. Ibuprofenul difuzează în lichidul sinovial. Concentraţia plasmatică maximă a ibuprofenului este atinsă în 45 minute de la ingestie dacă se administrează pe stomacul gol. Când este luat cu alimente, picul concentraţiei plasmatice a ibuprofenului apare după 1-2 ore de la administrare. Totuşi, ibuprofenul este mai repede absorbit din tractul gastro-intestinal după administrarea de ibuprofen sodic drajeuri, cu picul concentraţiei plasmatice în aproximativ 35 minute în cazul administrării pe stomacul gol. Ibuprofenul este metabolizat în ficat în principal sub forma a doi metaboliţi cu excreţie primară renală, ca atare sau sub forma conjugaţilor principali, împreună cu o cantitate neglijabilă de ibuprofen netransformat. Excreţia urinară este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire biologică este de aproximativ 2 ore. Nu s-au observat diferenţe semnificative în profilul farmacocinetic la vârstnici. În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern într-o cantitate foarte mică. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu există date preclinice relevante suplimentare faţă de cele deja incluse în alte secţiuni ale acestui RCP. 9 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu: Croscarmeloză sodică Xilitol Celuloză microcristalină Stearat de magneziu Dioxid de siliciu coloidal anhidru Strat de drajefiere: Carmeloză sodică Talc Acacia ”Spray Dried” Zahăr Dioxid de titan (E171) Macrogol 6000 Cerneală de inscripționare: Opacode S-1-15094 Red [shellac, oxid roşu de fer (E172), propilenglicol, hidroxid de amoniu, simeticonă. 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30°C. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 1 blister din PVC-PVdC/Al cu 12 drajeuri Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 12 drajeuri Cutie cu 4 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 12 drajeuri 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ RECKITT BENCKISER (ROMÂNIA) SRL Bulevardul Iancu de Hunedoara, Nr. 48, Clădirea Crystal Tower, Etaj 11 Sectorul 1, București, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 12516/2019/01-02-03 10 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Ianuarie 2014 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai, 2022 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 11