AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12015/2019/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Novothyral 100/20 micrograme comprimate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conţine levotiroxină sodică 100 micrograme şi liotironină sodică 20 micrograme. Excipienţi cu efect cunoscut: - - lactoză monohidrat 65,880 mg sodiu 0,0212 mg Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat Comprimate rotunde, biplanare, aproape albe, cu margini teşite, cu şanţ median de divizare pe ambele feţe. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Tratamentul guşii netoxice. Prevenirea recăderilor posttiroidectomie. Tratamentul de substituţie al hipotiroidismului indiferent de etiologie. Tratamentul supresiv şi de substituţie după tiroidectomie efectuată în caz de carcinom tiroidian. 4.2 Doze și mod de administrare Doze Următoarele informaţii pot fi folosite ca date orientative: Indicaţii terapeutice Guşă netoxică Copii între 6 şi 12 ani Adolescenţi şi adulţi Prevenirea recăderilor posttiroidectomie Hipotiroidism Copii între 6 – 8 ani Copii între 9 - 12 ani Adolescenţi şi adulţi Doza recomandată ½ comprimat Novothyral pe zi ½ - 1 comprimat Novothyral pe zi ½ - 1 comprimat Novothyral pe zi ½ comprimat Novothyral pe zi ½ - 1 comprimat Novothyral pe zi ½ - 2 comprimate Novothyral pe zi 1 După tiroidectomia efectuată în caz de carcinom tiroidian 1 - 2 comprimate Novothyral pe zi La copii cu vârsta sub 6 ani se vor administra forme farmaceutice adecvate vârstei. Doza zilnică trebuie stabilită pe baza datelor de laborator şi a examenelor clinice. La pacienţii vârstnici, la pacienţii cu boală coronariană şi la pacienţii cu hipotiroidism cronic sau sever, se recomandă ca tratamentul cu hormoni tiroidieni să fie început cu prudenţă, de exemplu cu o doză iniţială mică ce va fi crescută treptat la intervale mari de timp, în paralel efectuându-se dozări repetate ale hormonilor tiroidieni. Experienţa a demonstrat că la pacienţii cu greutate corporală mică şi cu guşă nodulară voluminoasă este suficientă administrarea unei doze mici. Mod de administrare Doza zilnică se va administra ca doză unică dimineaţa, pe nemâncate, cu cel puţin o jumătate de oră până la o oră, înainte de micul dejun. Comprimatele se înghit cu puţin lichid (cum ar fi un pahar cu apă). Durata administrării: • În cazul tratamentului de substituţie în hipotiroidism şi tiroidectomie se administrează în majoritatea cazurilor toată viaţa; • Pentru tratamentul guşii netoxice şi în prevenirea recurenţelor se administrează câteva luni sau ani, uneori toată viaţa. 4.3 Contraindicații - Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; - Hipertiroidism indiferent de etiologie; - Insuficienţă hipofizară netratată; - Insuficienţă corticosuprarenală netratată. Tratamentul cu hormoni tiroidieni nu trebuie iniţiat la pacienţii cu infarct acut de miocard, miocardită acută sau pancardită acută. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Înainte de iniţierea tratamentului cu hormoni tiroidieni sau înainte de efectuarea unui test de supresie tiroidiană, trebuie excluse sau tratate următoarele afecţiuni: insuficienţa coronariană, angina pectorală, ateroscleroza, hipertensiunea arterială, insuficienţa hipofizară sau corticosuprarenaliană, autonomia tiroidiană. La iniţierea terapiei cu hormoni tiroidieni, la pacienții cu risc de tulburări psihotice, se recomandă ca la începutul tratamentului să se administreze o doză scăzută de levotiroxină, care va fi crescută lent. Se recomandă monitorizarea pacientului. Dacă apar semne de tulburari psihotice, trebuie luată în considerare ajustarea dozei de levotiroxină. La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, boală coronariană sau tahiaritmii, trebuie evitat chiar şi cel mai mic grad de hipertiroidism indus medicamentos. De aceea, în aceste cazuri sunt necesare evaluări frecvente ale valorilor hormonilor tiroidieni. În cazurile de hipotiroidism secundar, cauza trebuie identificată înaintea începerii terapiei de substituţie şi, dacă este cazul, trebuie iniţiat tratamentul insuficienţei corticosuprarenaliene compensate. Când se suspectează o autonomie tiroidiană, înaintea iniţierii tratamentului trebuie efectuată o dozare a TRH sau o scintigramă de supresie. Atunci când se inițiază tratamentul cu levotiroxină la nou-născuții prematuri cu greutate foarte scăzută la naștere, trebuie monitorizați parametrii hemodinamici, întrucât, din cauza funcției imature a glandelor suprarenale, poate surveni colapsul circulator. 2 La pacientele cu hipotiroidism aflate în postmenopauză, care prezintă un risc crescut de osteoporoză, trebuie evitate concentraţiile plasmatice suprafiziologice de hormoni tiroidieni. De aceea, se impune o monitorizare atentă a funcţiei tiroidiene. Hormonii tiroidieni nu trebuie administrați pentru scăderea în greutate. La pacienții cu funcţie tiroidiană normală, tratamentul cu levotiroxină nu determină scădere în greutate. Dozele substanțiale pot provoca reacții adverse grave sau chiar pot pune în pericol viața. Levotiroxina în doze mari nu trebuie combinată cu unele substanţe pentru scăderea în greutate, cum sunt simpatomimeticele. Dacă este necesară trecerea la un alt medicament care conține levotiroxină, trebuie să se efectueze o monitorizare atentă, incluzând o monitorizare clinică și biologică în timpul perioadei de tranziție, din cauza unui risc potențial de dezechilibru tiroidian. La unii pacienți poate fi necesară ajustarea dozei. Hipotiroidismul și/sau un control redus al hipotiroidismului pot apărea atunci când se administrează concomitent orlistat și hormoni tiroidieni (vezi pct. 4.5). Pacienții care iau levotiroxină trebuie sfătuiţi să consulte un medic înaintea iniţierii sau a întreruperii sau a schimbării tratamentului cu orlistat, deoarece orlistat și hormonii tiroidieni pot necesita administrarea la momente diferite şi ar putea fi necesară ajustarea dozei de levotiroxină. Suplimentar, se recomandă monitorizarea pacientului prin verificarea nivelurilor hormonale plasmatice. Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Interferențe cu testul de laborator interacțiune Biotina poate biotină/streptavidină, ceea ce duce fie la rezultate ale testului fals scăzute, fie la rezultate ale testului fals crescute. Riscul de interferență crește odată cu creșterea dozelor de biotină. tiroidiene care se bazează pe o imuno-evaluările interfera cu La interpretarea rezultatelor testelor de laborator, trebuie luată în considerare o posibilă interferență a biotinei, în special în cazul în care se observă o lipsă de coerență cu manifestările clinice. În cazul pacienților care iau medicamente care conțin biotină, personalul de laborator trebuie informat atunci când este necesară efectuarea unui test al funcției tiroidiene. Dacă sunt disponibile, trebuie utilizate teste alternative care să nu fie sensibile la interferența biotinei (vezi pct. 4.5). Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Inhibitori de protează (de exemplu, ritonavir, indinavir, lopinavir) Cazurile raportate ulterior punerii pe piață au indicat o potențială interacțiune între medicamentele care conțin ritonavir și levotiroxină. Valorile hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) trebuie monitorizate la pacienții tratați cu levotiroxină cel puțin în prima lună după începerea și/sau încheierea tratamentului cu ritonavir. Fenitoină Fenitoina poate influenţa efectul levotiroxinei prin deplasarea acesteia de pe proteinele plasmatice ceea ce determină o creştere a fracţiunilor libere a T4 şi T3. Pe de altă parte, fenitoina creşte metabolizarea hepatică a levotiroxinei. Se recomandă monitorizarea atentă a parametrilor hormonilor tiroidieni. Administrarea intravenoasă rapidă de fenitoină poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale fracţiunilor plasmatice libere de levotiroxină şi liotironină şi, în cazuri izolate, poate precipita apariţia aritmiilor cardiace. 3 Influenţa hormonilor tiroidieni asupra altor medicamente Medicamente antidiabetice Hormonii tiroidieni pot să reducă acţiunea hipoglicemiantă a antidiabeticelor şi, de aceea, glicemia trebuie determinată periodic la iniţierea tratamentului. Dacă este necesar, se vor ajusta dozele de antidiabetice. tiroidieni pot potenţa efectele Derivaţi cumarinici Hormonii tratamentului anticoagulant deoarece deplasează anticoagulantele de pe locurile de legare de proteinele plasmatice, ceea ce poate creşte riscul unei hemoragii, de exemplu, hemoragie gastro-intestinală sau cerebrală, mai ales la pacienţii vârstnici. De aceea, la început şi în timpul tratamentului concomitent sunt necesare determinări periodice ale statusului coagulării şi, dacă este necesar, dozele de anticoagulante trebuie ajustate (scăzute). Următoarele medicamente pot intensifica efectul hormonilor tiroidieni Salicilaţi, dicumarol, furosemidă, clofibrat Hormonii tiroidieni pot fi deplasaţi de pe locurile de legare de proteinele plasmatice de către salicilaţi, dicumarol, furosemidă în doze mari (250 mg), clofibrat şi alte medicamente, ceea ce va determina o concentraţie mare a formelor libere de hormoni tiroidieni (fracţiunea fT4). Următoarele medicamente pot reduce efectul hormonilor tiroidieni Orlistat Hipotiroidismul și/sau un control redus al hipotiroidismului pot apărea atunci când se administrează concomitent orlistat și hormoni tiroidieni. Aceasta se poate datora scăderii absorbţiei sărurilor de iod și/sau a levotiroxinei. Sevelamer Sevelamer poate reduce absorbţia levotiroxinei. De aceea, se recomandă monitorizarea pacienţilor pentru eventuale modificări ale statusului tiroidian, la începutul sau la încheierea terapiei. La nevoie, se ajustează doza de levotiroxină. Inhibitori de tirozin kinază Inhibitorii de tirozin kinază (cum sunt imatinib, sunitinib) pot reduce eficacitatea levotiroxinei. De aceea, se recomandă monitorizarea pacienţilor pentru eventuale modificări ale statusului tiroidian, la începutul sau la încheierea terapiei. La nevoie, se ajustează doza de levotiroxină. Răşini schimbătoare de ioni Răşinile schimbătoare de ioni (cum sunt colestiramina sau colestipolul) inhibă absorbţia hormonilor tiroidieni. De aceea, se recomandă ca administrarea de Novothyral să se facă cu 4-5 ore înainte de administrarea acestor medicamente. Aluminiu, fier, săruri de calciu Datele din literatură demonstrează că medicamentele care conţin aluminiu (antiacide, sucralfat) pot reduce efectul hormonilor tiroidieni. De aceea, medicamentele care conţin hormoni tiroidieni trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte de administrarea medicamentelor pe bază de aluminiu. Acest lucru se aplică şi pentru medicamentele care conţin fier şi săruri de calciu. Amiodaronă Această substanţă inhibă conversia periferică a T4 în T3. Datorită conţinutului crescut în iod, amiodarona poate induce atât hipertiroidism, cât şi hipotiroidism. Se recomandă prudenţă specială în cazul guşii nodulare cu posibile zone autonome neidentificate (producătoare de hormoni în exces). Propiltiouracil, glucocorticoizi, blocante beta-adrenergice şi substanţe iodate de contrast Aceste substanţe inhibă conversia periferică a T4 în T3. 4 Sertralină, clorochină/proguanil Aceste substanţe scad eficacitatea hormonilor tiroidieni şi cresc nivelul de TSH. Medicamente inductori enzimatici Aceste medicamente, cum ar fi, barbituricele, carbamazepina, medicamentele care conțin sunătoare (Hypericum perforatum L.) pot mări clearance-ul hepatic al levotiroxinei, ducând la reducerea concentrațiilor serice ale hormonului tiroidian. Prin urmare, pacienții care urmează o terapie de substituție tiroidiană pot avea nevoie de o creștere a dozei de hormon tiroidian dacă aceste medicamente se administrează concomitent. Estrogeni Femeile ce folosesc contraceptive pe bază de estrogen sau femeile la menopauză, aflate sub tratament de substituţie hormonală, pot necesita doze mai mari de hormoni tiroidieni. Inhibitori ai pompei de protoni (IPP) Administrarea concomitentă cu IPP-uri poate cauza o scădere a absorbției hormonilor tiroidieni din cauza creșterii pH-ului gastric cauzat de IPP-uri. Pe durata tratamentului concomitent se recomandă monitorizarea regulată a funcției tiroidiene și monitorizarea clinică. Poate fi necesară creșterea dozei de hormoni tiroidieni. Se recomandă precauție și la încheierea tratamentului cu IPP. Interacţiuni cu alimente Produse pe bază de soia Produsele pe bază de soia pot reduce absorbţia intestinală a hormonilor tiroidieni. De aceea, o ajustare a dozei de Novothyral poate fi necesară, în special la începutul sau după terminarea unei cure cu suplimente alimentare pe bază de soia. Interferențe cu testul de laborator Biotina poate interacțiune biotină/streptavidină, ceea ce duce fie la rezultate ale testului fals scăzute, fie la rezultate ale testului fals crescute (vezi pct. 4.4). tiroidiene care se bazează pe o imuno-evaluările interfera cu 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Tratamentul cu levotiroxină trebuie urmat cu stricteţe îndeosebi în timpul sarcinii şi alăptării. Dozele necesare pot fi chiar mai mari în timpul sarcinii. Utilizarea unor doze extrem de ridicate de hormoni tiroidieni în timpul sarcinii poate avea un efect negativ asupra dezvoltării fetale şi postnatale. Novothyral este o combinaţie de levotiroxină şi liotironină. La utilizarea dozelor terapeutice recomandate, nu există dovezi ale inducerii unor efecte teratogene şi/sau fetotoxice de către medicamente. Sarcina Informațiile disponibile în prezent privind liotironina sugerează că expunerea intrauterină la liotironină prezintă un risc de tulburări în dezvoltarea cognitivă a copilului. Deși datele privind utilizarea liotironinei în timpul sarcinii sunt limitate sau nu sunt disponibile, este recomandat, ca o măsură de precauție, să nu se utilizeze liotironina în timpul sarcinii, în monoterapie sau în asociere cu levotiroxina. Dacă pacienta dorește să rămână gravidă sau dacă survine o sarcină, tratamentul trebuie schimbat cu monoterapia cu levotiroxină, ori de câte ori este posibil. Deoarece creșterile TSH-ului seric pot să apară înainte de cea de a 4-a săptămână de sarcină, femeile gravide care iau levotiroxină trebuie să-şi determine valorile TSH în fiecare trimestru, pentru a confirma că valorile TSH-ului seric matern se încadrează în intervalul de referință specific pentru trimestrul de sarcină. Un nivel crescut al TSH-ului seric trebuie corectat printr-o creștere a dozei de levotiroxină. Deoarece nivelurile TSH postpartum sunt similare cu valorile preconcepției, imediat după naștere doza de levotiroxină trebuie să revină la doza de dinainte de sarcină. Nivelul TSH-ului seric trebuie restabilit postpartum în 6-8 săptămâni. 5 Asocierea terapiei cu levotiroxină pentru hipertiroidism cu agenti antitiroidieni nu este indicată în sarcină. O astfel de combinație, ar necesita doze mai mari de agenți antitiroidieni, care sunt cunoscuți că traversează bariera placentară și produc hipotiroidism la făt. Alăptarea Hormonii tiroidieni sunt secretaţi în laptele matern în timpul alăptării, dar cantitatea de hormoni tiroidieni la acest nivel, la doza terapeutică recomandată, este insuficientă pentru a produce hipertiroidism sau supresie a secreţiei de TSH la sugar. Fertilitatea Nu există dovezi ale afectării fertilităţii masculine şi feminine şi nici indicii care să sugereze astfel de efecte. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce sau de a folosi utilaje. Dar, dat fiind faptul că levotiroxina şi liotironina sunt identice cu hormonii tiroidieni naturali, nu se aşteaptă ca Novothyral să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje atunci când este utilizat conform recomandării. 4.8 Reacții adverse Pot apărea reacţii de hipersensibilitate la oricare dintre componentele Novothyral. Dacă medicamentul este utilizat conform prescripţiei, iar parametrii clinici şi biochimici sunt monitorizaţi, este puţin probabil să apară reacţii adverse. În cazul supradozării, dacă limita individuală de toleranţă este depăşită sau dacă doza este crescută prea repede la începutul tratamentului, se pot manifesta simptomele hipertiroidismului. Următoarele simptome sunt caracteristice: aritmii cardiace (fibrilaţie atrială şi extrasistole), tahicardie, palpitaţii, angină pectorală, cefalee, durere şi slăbiciune musculară, înroşirea feţei, febră, vărsături, tulburări de menstruaţie, hipertensiune intracraniană, tremor, agitaţie, insomnie, hipersudoraţie, scădere în greutate, diaree. În aceste cazuri, doza zilnică trebuie scăzută sau tratamentul trebuie întrerupt pentru câteva zile. Imediat ce manifestările au dispărut, tratamentul poate fi reluat cu o doză mică ce va fi crescută cu prudenţă. În caz de hipersensibilitate la oricare dintre componentele Novothyral, pot apărea reacţii alergice, în special la nivelul pielii. Au fost raportate cazuri de angioedem. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Simptome Supradozajul poate determina apariţia simptomelor tipice de creştere a ratei metabolice (vezi pct. 4.8). Când limita individuală de toleranţă a fost depăşită, la pacienţii predispuşi, au fost raportate cazuri izolate de convulsii. Supradozajul levotiroxinei poate conduce la simptome de hipertiroidism și ar putea determina psihoză acută, în special la pacienții cu risc de tulburări psihotice. 6 Abordare terapeutică O creştere a nivelului T3 este mai sensibilă pentru evaluarea gradului de supradozare comparativ cu creşterea T4 sau fT4. În funcţie de gravitatea supradozării se recomandă întreruperea tratamentului şi efectuarea unor teste. Efectele beta-adrenergice severe precum tahicardie, anxietate, agitaţie sau hiperkinezie pot fi reduse prin administrarea de blocante ale receptorilor beta-adrenergici. Utilizarea antitiroidienelor nu este indicată atât timp cât s-a obţinut o funcţie normală a glandei tiroide. În cazul administrării unor doze foarte mari poate fi utilă plasmafereza. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: preparate hormonale sistemice, exclusiv hormoni sexuali şi insulină, terapia tiroidei, preparate tiroidiene, hormoni tiroidieni, combinaţii de levotiroxină şi liotironină, codul ATC: H03AA03 Hormonii tiroidieni din Novothyral sunt identici ca efect cu hormonii naturali secretaţi de glanda tiroidă. Organismul nu poate face diferenţa între hormonii endogeni şi cei exogeni. Efectele tiroidiene caracteristice asupra creşterii, dezvoltării somatice şi a metabolismului se observă după conversia parţială a levotiroxinei în liotironină (proces ce se petrece în special în ficat şi rinichi) şi răspândirea acestor substanţe în celulele organismului. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Levotiroxina administrată oral pe nemâncate se absoarbe în proporţie de până la cel mult 80%, predominant la nivelul intestinului subţire; acest procent variază în funcţie de forma farmaceutică a medicamentului. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în aproximativ 6 ore de la administrare. După începerea tratamentului oral, efectele levotiroxinei apar la 3-5 zile. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 0,5 l/kg. Levotiroxina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Clearance-ul metabolic este de aproximativ 1,2 litri plasmă pe zi. Se metabolizează în special în ficat, rinichi, muşchi şi creier. Liotironina administrată oral se absoarbe în proporţie de până la 78-95%, în special la nivelul intestinului subţire. Efectul maxim după o administrare unică de liotironină se obţine după 2-3 zile. Viteza mare a clearance-ului metabolic (15 litri plasmă pe zi) poate fi explicată prin fracţia legată de proteinele plasmatice, care este mai mică decât în cazul levotiroxinei. Se metabolizează în special în ficat, rinichi, muşchi şi creier. Datorită procentului mare de legare de proteinele plasmatice, hormonii tiroidieni se elimină foarte puţin prin hemodializă. 5.3 Date preclinice de siguranță Toxicitate acută Levotiroxina are o toxicitate acută foarte mică. În general, complicaţiile severe asupra funcţiilor vitale (respiratorie, circulatorie) nu apar în lipsa afecţiunilor coronariene. Toxicitate cronică Toxicitatea cronică a levotiroxinei a fost studiată la diverse specii de animale (şobolan, câine). În cazul administrării de doze mari la şobolan s-au observat semne de hepatopatie, creşterea incidenţei nefrozelor spontane şi modificări ale greutăţii organelor interne. La câine nu s-au observat reacţii adverse semnificative. La pacienţii care au utilizat mulţi ani doze prea mari de levotiroxină s-au descris mai multe cazuri de moarte subită de cauză cardiacă. 7 Toxicitate asupra funcţiei de reproducere Hormonii tiroidieni traversează bariera feto-placentară numai în cantităţi mici, fără consecinţe asupra embrionului sau a fătului. După injectarea de doze mici (de până la 24 μg) la embrionii de găină, s-a observat o creştere a incidenţei deformărilor somatice. Pe baza unei largi experienţe legată de administrarea levotiroxinei în orice perioadă a sarcinii, s-a concluzionat că aceasta nu are efecte toxice asupra fătului şi nu determină malformaţii congenitale. Fertilitate Nu există dovezi ale afectării fertilităţii masculine şi feminine şi nici indicii care să sugereze astfel de efecte. Mutagenitate Nu sunt disponibile informaţii privind potenţialul mutagen. Până în prezent, nu există date care să sugereze apariţia afectărilor ca urmare a modificării genomului de către hormonii tiroidieni. Carcinogenitate Nu s-au efectuat studii pe termen lung asupra efectului carcinogen la animale. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Lactoză monohidrat Amidon de porumb Gelatină Croscarmeloză sodică Stearat de magneziu 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu 4 blistere din PP/Al a câte 25 comprimate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerințe speciale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Merck Romania SRL Str. Gara Herăstrău Nr. 4D, Clădirea C, Etaj 6, Sector 2 020334 Bucureşti, România Tel: +40 21 319 8850 Fax: +40 21 319 8848 8 8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 12015/2019/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: iunie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Martie 2023 Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 9