AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14265/2022/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Revigrip Hot Lemon 500 mg/200 mg/10 mg pulbere pentru soluţie orală 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare plic cu pulbere pentru soluţie orală conţine paracetamol 500 mg, guaifenesină 200 mg şi clorhidrat de fenilefrină 10 mg. Fiecare plic cu pulbere conţine: sucroză 2077 mg, aspartam (E 951) 12 mg şi sodiu 128,8 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru soluţie orală. Plicuri care conțin medicamentul, o pulbere de culoare aproape albă, cu un miros caracteristic de citrice/mentol. Soluția reconstituită este de culoare galbenă, opalescentă, cu un miros caracteristic de citrice/mentol. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Pentru ameliorarea pe termen scurt a simptomelor de răceală şi gripă, incluzând dureri, cefalee, nas înfundat și dureri în gât, frisoane și febră şi pentru ameliorarea tusei productive. Acest medicament este indicat la adulți, vârstnici și copii cu vârsta de 12 ani și peste. 4.2 Doze şi mod de administrare Pentru toate indicațiile: Adulți, vârstnici și copii cu vârsta de 12 ani și peste: Un plic la interval de 4-6 ore, dacă este necesar, cu un maxim de 4 doze în 24 de ore. Copii cu vârsta sub 12 ani: Nu este recomandat Grupe speciale de pacienţi. Insuficienţă hepatică: Pacienţii diagnosticaţi cu insuficienţă hepatică sau sindrom Gilbert trebuie să solicite sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Restricţiile legate de administrarea medicamentelor care conţin 1 paracetamol la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt determinate în principal de conţinutul în paracetamol al medicamentului (vezi pct. 4.4). Insuficienţă renală: Pacienţii diagnosticaţi cu insuficienţă renală necesită sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Atunci când se administrează paracetamol pacienţilor cu insuficienţă renală, se recomandă să se reducă doza şi să se crească intervalul minim dintre fiecare administrare la cel puţin 6 ore. Restricţiile legate de utilizarea medicamentelor care conţin paracetamol/fenilefrină la pacienţii cu insuficienţă renală sunt determinate în principal de conţinutul în paracetamol al medicamentului (vezi pct. 4.4). Pacienţi vârstnici: Pacienţii vârstnici debilitați sau imobilizaţi, pot necesita o doză sau frecvență de administrare redusă. Dacă durerea sau febra persistă mai mult de 3 zile sau se agravează sau dacă apar alte simptome, tratamentul trebuie întrerupt și și consultat un medic. Doza zilnică recomandată sau numărul specificat de dooze nu trebuie depășite din cauza riscului de afectare hepatică (vezi pct. 4.4 și 4.9). Interval minim de adminsitrare: 4 ore. Mod de administrare Calea de administrare: orală. Se dizolvă conţinutul unui plic într-o cană de dimensiuni standard cu apă caldă, dar nu fierbinte (250 ml). Se lasă să se răcească până la o temperatură la care poate fi băută. Se bea toată soluția de culoare galbenă în decurs de 1 ½ ore. 4.3 Contraindicaţii - - - - - - - - - - - Hipersensibilitate la paracetamol, guaifenesină şi fenilefrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Insuficiență hepatică severă sau insuficiență renală severă Pacienți cu hipertensiune arterială, hipertiroidism, diabet, boli de inimă și tulburări cardiovasculare Anemie hemolitică severă Feocromocitom Pacienţi care utilizează antidepresive triciclice sau medicamente beta-blocante (vezi pct 4.5) Pacienţi care utilizează concomitent alte medicamente care conțin paracetamol (vezi pct 4.4) Contraindicat la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori de monoaminoxidază sau în următoarele două săptămâni de la încetarea tratamentului cu inhibitori de monoaminoxidază (vezi pct. 4.4). Utilizare la pacienții cu glaucom cu unghi închis Retenție urinară. Utilizare la pacienții tratați în prezent cu alte medicamente simpatomimetice (cum sunt decongestionante, anorexigene şi psihostimulante de tipul amfetaminelor). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Medicul sau farmacistul trebuie să verifice dacă nu sunt utilizate concomitent medicamente care conţin simpatomimetice, cu diferite moduri de administrare, de exemplu, administrare orală şi administrare topică (preparate nazale, auriculare şi oftalmice). Medicamentele care conțin simpatomimetice trebuie utilizate cu prudenţă crescută la pacienții diagnosticaţi cu angină pectorală. 2 Medicamentele care conţin simpatomimetice pot acţiona ca stimulente cerebrale, determinând insomnie, nervozitate, febră mare, tremor şi convulsii epileptiforme. Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienții trataţi în prezent cu alte medicamente simpatomimetice (cum sunt decongestionante, anorexigene şi psihostimulante de tipul amfetaminelor). Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienții care iau medicamente antitusive. Hipertrofie de prostată (pacienţii pot prezenta dificultate mai mare la micţiune) Afecţiuni vasculare ocluzive, de exemplu sindrom Raynaud Miastenia gravis Afecțiuni gastro-intestinale severe Deficit de glutation Malnutriție cronică Pacienţii diagnosticaţi cu următoarele afecţiuni trebuie să solicite consult medical înainte de a utiliza acest medicament: - - - - - - - Alcoolism cronic - - - - - - Deficit de glucoză-6-fosfat dehirogenază Insuficiență renală (RFG ≤50ml/min) Sindromul Gilbert (icter familial non-hemolitic) Tratament concomitent cu medicamente care afectează funcția hepatica Deshidratare Vârstnici, adulți și adolescenți cu o greutate mai mică de 50 kg Acest medicament trebuie recomandat numai dacă sunt prezente toate simptomele (durere şi/sau febră, congestie nazală și tuse productivă). Pacienţii diagnosticaţi cu tuse cronică sau astm bronşic sau prezintă simptome însoţite de febră, erupţie cutanate sau cefalee persistentă, trebuie să se adreseze unui medic înainte de a lua acest medicament. Pacienții trebuie să înceteze utilizarea acestui medicament şi să se adreseze unui profesionist din domeniul sănătăţii, dacă tusea durează mai mult de 3 zile sau recidivează. Se recomandă prudență la pacienții cu astm bronșic care sunt sensibili la acidul acetilsalicilic, deoarece sunt raportate bronhospasme ușoare în asociere cu paracetamol (reacție încrucișată). Se recomandă prudenţă la administrarea paracetamolului la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi insuficienţă hepatică severă. Boala hepatică de bază crește riscul de afectare a ficatului cauzată de paracetamol. Pacienții care au fost diagnosticați cu insuficiență hepatica sau renală trebuie să solicite sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Riscurile de supradozaj este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică non-alcoolică. Trebuie evitată utilizarea concomitentă cu alcool etilic (vezi pct. 4.5). Paracetamolul poate fi hepatotoxic deja în doze de peste 6-8 g pe zi. Cu toate acestea, leziunile hepatice pot să apară la doze mult mai mici, dacă este utilizat concomitent cu alcool, inductori enzimatici sau alte medicamente hepatotoxice. Consumul de alcool pe termen lung crește semnificativ riscul de hepatotoxicitate indus de paracetamol. În timpul tratamentului de lungă durată, nu poate fi exclusă posibilitatea de afectare a rinichilor. Pacienții trebuie sfătuiți să nu ia concomitent alte medicamente care conțin paracetamol, decongestionante sau medicamente pentru răceală și gripă. În caz de supradozaj trebuie solicitat imediat sfatul medicului, chiar dacă pacientul se simte bine, din cauza riscului de afectare hepatică ireversibilă (vezi pct 4.9). 3 Acest medicament conține sucroză 2,1 g. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat. Acest medicament conține 12 mg aspartam (E951) per doză. Aspartamul este o sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător la persoanele cu fenilcetonurie (FCU), o afecțiune genetică rară, în care concentrația de fenilalanină este crescută, din cauză că organismul nu o poate elimina în mod corespunzător. Acest medicament conține 128,8 mg sodiu per doză, echivalent cu 6% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru tratarea durerilor de cap, le poate agrava. Dacă se întâmpină sau se suspectează această situație, trebuie solcitat sfatul medicului și tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin utilizarea excesivă a medicamentelor trebuie suspectat la pacienții care au cefalee frecvent sau zilnic, în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate a medicamentelor pentru cefalee. Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat, la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriție și alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic), care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune PARACETAMOL Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi crescută de metoclopramidă sau domperidonă, iar absorbţia poate fi redusă de colestiramină. Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor derivaţi cumarinici poate fi potenţat prin utilizarea regulată şi pe termen lung a paracetamolului, cu risc crescut de sângerare, cu toate că dozele administrate ocazional nu au efect semnificativ. Hepatotoxicitatea paracetamolului este potenţată de consumul excesiv de alcool. Au fost raportate interacțiuni farmacologice cu alte medicamente care implică paracetamolul. Nu se consideră că aceste interacţiuni au semnificaţie clinică, dacă se utilizează în faza acută, la dozele recomandate. Medicamentele inductoare ale enzimelor microzomale hepatice, cum sunt alcoolul, barbituricele, inhibitorii de monoaminoxidază şi antidepresivele triciclice, pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului, mai ales în caz de supradozaj. Medicamentul este contraindicat la pacienții trataţi concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază sau la care a fost întrerupt de două săptămâni tratamentul cu inhibitori de monoaminoxidază, din cauza riscului de apariție a unei crize hipertensive. Utilizarea regulată a paracetamolului reduce, probabil, metabolizarea zidovudinei (risc crescut de neutropenie). Salicitaţii/acidul acetilsalicilic pot creşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al paracetamolului. Tratamentul concomitent cu paracetamol și AINS crește riscul de insuficiență renală. Paracetamolul poate modifica rezultatele testelor pentru acid uric, în cazul utilizării metodei acidului fosfotungstic şi rezultatele testelor pentru glicemie. 4 În cazul tratamentului concomitent cu probenecid, doza de paracetamol trebuie redusă, deoarece probenecidul reduce clearance-ul paracetamolului cu 50%, prin prevenirea conjugării paracetamolului cu acidul glucuronic. Există dovezi limitate care sugerează că paracetamolul poate afecta farmacocinetica cloramfenicolului, dar validitatea sa a fost criticată și dovezile unei interacțiuni relevante din punct de vedere clinic par să lipsească. Deși nu este necesară monitorizarea de rutină, este important să se țină cont de această potențială interacțiune atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent, în special la pacienții malnutriți. Trebuie luate măsuri de precauție când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4) GUAIFENESINĂ Dacă urina este colectată în decurs de 24 ore de la administrarea unei doze din acest medicament, un metabolit al guaifenesinei poate provoca interferarea culorii la determinările de laborator a acidului 5-hidroxi-indolacetic (5-HIAA) şi acidului vanilmandelic (VMA) din urină. Guaifenesina potențează acțiunea sedativelor și a relaxantelor musculare. CLORHIDRAT DE FENILEFRINĂ Fenilefrina trebuie utilizată cu prudență concomitent cu următoarele medicamente, deoarece au fost raportate interacțiuni: Inhibitori de monoaminooxidază (inclusiv moclobemidă) Interacţiuni hipertensive apar între aminele simpatomimetice cum este fenilefrina şi inhibitorii monoaminooxidazei (vezi contraindicații). Utilizarea concomitentă de fenilefrină cu alte amine simpatomimetice poate crește riscul de reacții adverse cardiovasculare. Fenilefrina poate reduce eficacitatea beta-blocantelor şi a medicamentelor antihipertensive. Riscul de hipertensiune arterială și alte reacţii adverse cardiovasculare poate fi crescut. Pot creşte riscul de reacţii adverse cardiovasculare în cazul utilizării concomitente cu fenilefrină. Pot potența efectele asupra SNC. Risc crescut de ergotism Risc crescut de aritmie sau infarct miocardic Pot provoca sau agrava aritmii ventriculare Amine simpatomimetice Beta-blocante şi alte medicamente antihipertensive (inclusiv debrisochină, guanetidină, rezerpină, metildopa) Antidepresive triciclice (de exemplu amitriptilină) Fenotiazine utilizate ca sedative Alcaloizi de ergot (ergotamină şi metisergidă) Glicozide cardiace, de exemplu digitalice Substanţe anestezice halogenate, cum sunt ciclopropan, halotan, enfluran, izofluran 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina 5 Paracetamol O cantitate mare de date provenind de la femeile gravide nu indică nici malformaţii, nici toxicitate feto-neonatală în cazul utilizării paracetamolului. Studiile eipdemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși in utero la paracetamol arată rezultate neconcludente. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, cu toate acestea, trebuie administrat la cea mai mică doză eficace, pentru cel mai scurt timp posibil și cu cea mai mică frecvență posibilă. Guaifenesină Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea guaifenesinei la femeile gravide. Clorhidrat de fenilefrină Pe baza experienței la om, clorhidratul de fenilefrină provoacă malformații congenitale atunci când este administrat în timpul sarcinii. De asemenea, s-a arătat că are posibile legături cu hipoxia fetală. Fenilefrina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament. Alăptarea Acest medicament nu trebuie utilizat în timpul alăptării, fără recomandarea medicului. Paracetamol Paracetamolul/metaboliții se excretă în laptele uman, dar în cazul utilizării de doze terapeutice nu se anticipează efecte asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi. Guaifenesină Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea guaifenesinei la femeia gravidă. Clorhidrat de fenilefrină Nu există informații suficiente cu privire la excreția clorhidratului de fenilefrină/metabolit în laptele uman. Fertilitatea Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea paracetamolului, clorhidratului de fenilefrină sau guaifenesinei și impactul acestora asupra fertilități. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Revigrip Hot Lemon poate determina ameţeală. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu utilizeze utilaje dacă sunt afectaţi de ameţeală. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranță Ingredientele active sunt de obicei bine tolerate în timpul utilizării normale. Reacții alergice/alergii grave, angioedem, reacții anafilactice, midriază, galucom acut cu unghi închis pot apărea rar (mai puțin de 1 caz la 1000 de pacienți). Dermatita alergică, sindromul Stevens Johnson, necroliza epidermică toxică, dermatita indusă de medicamente și pustuloza exantematoasă acută generalizată (PEGA) pot să apară foarte rar (mai puțin de 1 caz la 10000 de pacienți). Lista tabelară a reacțiilor adverse Frecvenţa de apariţie a reacțiilor adverse este, în general clasificată după cum urmează: • Foarte frecvente (≥1/10) 6 • Frecvente (≥1/100 şi <1/10) • Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) • Foarte rare (<1/10000) • Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). PARACETAMOL Evenimentele adverse provenind din datele istorice din studiile clinice sunt rare şi expunerea pacientului este limitată. Evenimentele raportate provenind din experienţa vastă de după punerea pe piaţă, în cazul utilizării de doze terapeutice/recomandate şi considerate a fi induse de tratament sunt prezentate în tabelul de mai jos, conform clasificării pe aparate, sisteme şi organe a sistemului MedDRA. Deoarece datele clinice sunt limitate, frecvenţa acestor reacţii adverse nu este cunoscută (nu poate fi estimată din datele existente) dar experienţa după punerea pe piaţă indică faptul că reacţiile adverse la paracetamol sunt rare ((≥1/10000 şi <1/1000) şi reacţiile adverse grave sunt foarte rare (<1/10000). Aparate, sisteme și organe Reacţie adversă Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Trombocitopenie Agranulocitoză Tulburări hematologice Acestea nu sunt neapărat legate cauzal de paracetamol. Anafilaxie Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Bronhospasm* Tulburări hepatobiliare Disfuncție hepatică Tulburări gastro-intestinale Pancreatită acută Tulburări metabolice și de nutriție Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută Frecvența Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută *Cazurile de bronhospasm determinate de paracetamol au apărut mai frecvent la pacienţii cu astm bronşic hipersensibili la acid acetilsalicilic sau alte AINS. Aparate, sisteme și organe Reacţie adversă Tulburări ale sistemului imunitar Tuburări ale pielii și țesutului subcutanat Reacții de hipersensibilitate cutanată, inclusiv erupții cutanate și angioedem Alergii (cu excepția angioedemului) Frecvența Rară Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții aderse cutanate grave Necroliza epidemică toxică (NET), sindromul StevenJohnson (SJS) Foarte rară Prurit, transpirație, purpură și urticarie Dermatită indusă de medicamente, pustuloză examentoasă acută generalizată (PEGA) Piurie sterile (urină tulbure) Foarte rară 7 Tulburări renale și urinare GUAIFENESINĂ Aparate, sisteme și organe Reacţie adversă Frecvența Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro-intestinale Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Reacții alergice, angioedem, reacții anafilactice Dispnee* Greață, vărsături, disconfort abdominal, diaree Erupții cutanate, urticarie Rară Rară Rară Rară CLORHIDRAT DE FENILEFRINĂ Următoarele evenimente adverse au fost observate în studiile clinice cu fenilefrină și, prin urmare, pot reprezenta evenimentele adverse cel mai frecvent întâlnite, deși frecvențele reale nu sunt disponibile. Aparate, sisteme și organe Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări cardiace Tulburări gastro- intestinale Reacţie adversă Nervozitate, iritabilitate, neliniște, excitabilitate și insomnie Cefalee, amețeală, tremor Creștere a valorilor tensiunii arteriale Greață, vărsături, diaree Frecvența Necunoscută Necunoscută Necunoscută Necunoscută Reacțiile adverse identificate în timpul utilizării după punerea pe piață sunt enumerate mai jos. Frecvența acestor reacții nu este cunoscută, dar poate fi considerată rară (≥1/10000 şi <1/1000). Aparate, sisteme și organe Tulburări oculare Tulburări cardiace Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor urinare Reacţie adversă Frecvența Rară Rară Rară Rară Midriază, glaucom acut cu unghi închis, cel mai probabil în cazul pacienţilor cu glaucom cu unghi închis Tahicardie, palpitaţii Erupție cutanată Disurie, retenţie urinară. Aceasta este cel mai probabil să apară la pacienţii cu obstrucţie a vezicii urinare, cum este hipertrofia de prostată. Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate, uritcarie, dermatită alergică Rară Descrierea reacțiilor adverse selectate 8 Reacții adverse specifice care rezultă direct dintr-o interacțiune (vezi pct. 4.5) sunt: • Risc crescut de sângerare care a fost raportat cu utilizarea concomitentă a paracetamolului și cumarinei • Risc crescut de neutropenie, care a fost raportat cu utilizarea concomitentă a paracetamolului și zidovudinei • Risc crescut de disfuncție renală care a fost raportat cu utilizarea concomitentă a paracetamolului și AINS • Reacții adverse cardiovasculare, inclusiv hipertensiune arterială și aritmii ventriculare care au fost raportate cu utilizarea concomitentă a fenilefrinei și a agenților anestezici halogenați, inhibitori ai monoaminooxidazei, aminelor simpatomimetice, antihipertensivelor, antidepresivelor triciclice sau glicozidelor cardiace • Reacții adverse ale SNC care au fost raportate cu utilizarea concomitentă a fenilefrinei și fenotiazidelor • Ergotism, care a fost raportat cu utilizarea concomitentă a alcaloizilor fenilefrinei și ergotului • Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută: La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Web-site: www.anm.ro 4.9 Supradozaj PARACETAMOL La adulţii care au utilizat paracetamol 10 g sau mai mult sunt posibile leziuni hepatice. Ingestia a 5 g de paracetamol sau mai mult poate determina leziune hepatică în cazul în care pacientul prezintă factori de risc (vezi mai jos): Factori de risc: Dacă pacientul: este în tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, primidonă, rifamcipină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzimele hepatice sau consumă regulat alcool etilic, mai mult decât se recomandă sau este probabil să apară un deficit de glutation, de exemplu în tulburările de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie cu HIV, înfometare, caşexie. Simptome Simptomele de supradozaj cu paracetamol apar în primele 24 de ore şi includ paloare, greaţă, vărsături, anorexie şi dureri abdominale. Leziunile hepatice pot să apară la 12 până la 48 de ore de la ingestie. Pot să apară tulburări în metabolismul glucozei şi acidoză metabolică. În cazul intoxicaţiei 9 severe, insuficienţa hepatică poate progresa spre encefalopatie, hemoragie, hipoglicemie, edem cerebral şi deces. Insuficienţa renală acută cu necroză tubulară acută, sugerată marcat de durere lombară, hematurie şi proteinurie, se poate dezvolta chiar şi în absenţa insuficienţei hepatice severe. Au fost raportate aritmie cardiacă şi pancreatită. Abordare terapeutică Tratamentul imediat este esenţial în abordarea terapeutică a supradozajului cu paracetamol. Chiar dacă nu apar precoce simptome semnificative, pacienţii trebuie transferaţi urgent la spital pentru asistență medical imediată. Simptomele se pot limita la greaţă şi vărsături şi pot să nu reflecte severitatea supradozajului sau riscul afectării organelor. Tratamentul trebuie să fie conform cu ghidurile de tratament aprobate, vezi secțiunea privind supradozajul din British National Formulary (BNF) Tratamentul cu cărbune activat trebuie efectuat dacă o doză mai mare decât cea recomandată a fost luată cu mai puţin de o oră înainte. Concentraţia plasmatică a paracetamolului trebuie evaluată la 4 ore sau mai târziu după ingestie (concentraţiile anterioare sunt nesigure). Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi administrat până la 24 de ore după ingestia paracetamolului; cu toate acestea maximul efectului de protecţie este obţinut în decurs de 8 ore de la ingestie. Eficacitatea antidotului scade rapid după acest timp. Dacă este nevoie, pacientului i se poate administra intravenos N-acetilcisteină, conform schemei de tratament stabilite. În cazul în care vărsăturile pot fi induse, administrarea orală de metionină poate fi o alternativă potrivită pentru spaţii în afara spitalului. Abordarea terapeutică a pacienţilor care prezintă tulburări hepatice severe după 24 de ore de la ingestie trebuie discutat cu Serviciul Național Antidrog și efectuată în cadrul unui departament specializat în patologie hepatică. GUAIFENESINĂ Simptome și semne: Dozele foarte mari de guaifenesină pot provoca greață și vărsături. Când este luată în exces, guaifenesina poate cauza formarea de calculi renali. Tratament: Vărsăturile trebuie tratate prin administrarea de lichide pentru refacerea volemiei și trebuie efectuată monitorizarea electroliților. Tratamentul calculilor renali trebuie făcut conform ghidurilor științifice pentru urolitiază. CLORHIDRAT DE FENILEFRINĂ Simptome și semne: Supradozajul cu fenilefrină poate determina efecte asemănătoare cu cele prezentate la secţiunea reacţii adverse. Simptomele suplimentare pot include hipertensiune arterială și posibil bradicardie reflexă asociată. În cazurile severe pot să apară confuzie, halucinații, convulsii și aritmii, cu toate acestea, cantitatea necesară pentru a se produce toxicitate gravă indusă de fenilefrină este mai mare decât cea care produce toxicitate în cazul paracetamolului. Tratament: Măsurile clinice adecvate de tratament trebuie să fie instituite şi pot include lavajul gastric precoce şi măsuri simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Efectele hipertensive pot fi tratate cu un medicament blocant al receptorilor alfa (cum este mesilat de fentolamină 6-10 mg) administrat intravenos, iar bradicardia poate fi tratată cu atropină, de preferință numai după ce tensiunea arterială a fost controlată. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 10 5.1 Proprietăți farmacologice Grupa farmacoterapeutică: combinaţii cu paracetamol, exclusiv psiholeptice, codul ATC: N02BE51 PARACETAMOL Analgezic: Mecanismul acţiunii analgezice nu a fost deplin elucidat. Paracetamolul poate acționa predominant prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central (SNC) şi într-o mai mică măsură, printr-o acțiune periferică, blocând generarea impulsurilor dureroase. De asemenea, acţiunea periferică poate fi determinată de inhibarea sintezei prostaglandinelor sau de inhibarea sintezei sau acţiunii altor substanţe care sensibilizează receptorii dureroşi la stimularea mecanică sau chimică. Antipiretic: Paracetamolul reduce febra, probabil prin acţiune directă la nivel central asupra centrilor hipotalamici ai termoreglării, producând vasodilataţie periferică cu creşterea fluxului sanguin către piele, transpiraţie şi pierdere de căldură. Acţiunea centrală implică probabil inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul hipotalamusului. GUAIFENESINĂ Guaifenesina este un expectorant cu acţiune bine cunoscută. Astfel de expectorante sunt recunoscute pentru creşterea volumului secreţiilor la nivelul tractului respirator şi pentru că, în consecinţă, facilitează eliminarea acestora prin activitate ciliară şi tuse. CLORHIDRAT DE FENILEFRINĂ Aminele simpatomimetice, cum este fenilefrina, acţionează asupra receptorilor alfa-adrenergici la nivelul tractului respirator producând vasoconstricție, care reduce temporar edemul asociat cu inflamarea mucoaselor de la nivelul nasului și sinusurilor. Acest lucru permite drenarea liberă din sinusuri a fluidului secretat la nivel sinusal. De asemenea, pe lângă reducerea edemului la nivelul mucoaselor, decongestionantele suprimă producerea de mucus, împiedicând astfel o acumulare de lichid în cavități, care ar putea determina în caz contrar presiune şi durere. 5.2 Proprietăți farmacocinetice PARACETAMOL Absorbție Paracetamolul este absorbit rapid și aproape complet din tractul gastro-intestinal. Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse în 10-60 minute după administrarea orală. Paracetamolul este metabolizat în principal la nivel hepatic, prin intermediul a trei căi: glucuronoconjugare, sulfatare și oxidare. Acesta este excretat în urină, în principal sub formă de glucuronoconjugați și sulfoconjugați. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare variază de la 1 la 3 ore. GUAIFENESINĂ Guaifenesina este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal după administrare orală, atingând concentrații plasmatice maxime în 15 minute de la administrare. Este rapid metabolizată la nivel renal prin oxidare la beta-(2 metoxi-fenoxi) acid lactic, care este excretat în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 1 oră. CLORHIDRAT DE FENILEFRINĂ Clorhidratul de fenilefrină este absorbit neregulat din tractul gastro-intestinal și prezintă un efect de prim pasaj metabolic prin intermediul inhibitorilor de monoaminoxidază la nivelul intestinului şi ficatului; fenilefrina administrată oral are o biodisponibilitate redusă. Se excretă în urină, aproape integral, sub formă de sulfoconjugat. Concentrațiile plasmatice maxime apar între 1 și 2 ore și timpul 11 de înjumătățire plasmatică este cuprins între 2 și 3 ore. 5.3 Date preclinice de siguranță Nu sunt disponibile studii convenționale care utlizează standardele acceptate în prezent pentru evaluarea toxicității asupra reproducerii și dezvoltării. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Sucroză Acid citric (E330) Acid tartric (E334) Ciclamat de sodiu (E952) Citrat de sodiu (E331) Acesulfam de potasiu (E950) Aspartam (E951) Aromă de mentol sub formă de pulbere [care conține mentol natural, maltodextrină din porumb și gumă arabică (E414)] Aromă de lămâie [care conține preparate aromatizante, substanțe naturale aromatizante, maltodextrină din porumb, gumă arabică (E414), citrat de sodiu (E331), acid citric (E330) și butilhidroxianisol (E320) (0,01%)] Aromă de suc de lămâie [care conține preparate aromatizante, substanțe naturale aromatizante, maltodextrină, amidon de porumb modificat (E1450) și butilhidroxianisol (E320) (0,03%)] Galben de chinolină (E104). 6.2 Incompatibități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 36 luni. Perioada de valabilitate după reconstituire: 1 ½ ore. 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A nu se păstra la temperaturi peste 30˚C. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Mărimi de ambalaj: 5 plicuri 6 plicuri 10 plicuri Plicul laminat cuprinde: ionomer (stratul de contact cu medicamentul)/folie din aluminiu-polietilenă de joasă densitate-hârtie (stratul exterior). 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale pentru eliminare. 12 Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Chefaro Ireland DAC The Sharp Building, Hogan Place, Dublin 2, Irlanda 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 14265/2022/01-02-03 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizației: Ianuarie 2022 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Noiembrie 2025 13