AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13434/2020/01-02-03-04-05 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml emulsie injectabilă/perfuzabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare mililitru de emulsie injectabilă/perfuzabilă conţine propofol 20 mg. Fiecare flacon a 20 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă conține propofol 400 mg. Fiecare flacon a 50 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă conţine propofol 1000 mg. Fiecare flacon a 100 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă conține propofol 2000 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare mililitru de emulsie injectabilă/perfuzabilă conţine: Ulei de soia rafinat 50 mg Sodiu maximum 0,06 mg Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Emulsie injectabilă/perfuzabilă. Emulsie de tip ulei în apă, de culoare albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml emulsie injectabilă/perfuzabilă este un anestezic general de scurtă durată, care se administrează intravenos pentru: - - - inducția şi menţinerea anesteziei generale la adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta > 3 ani; sedarea în timpul procedurilor de diagnostic şi chirurgicale, în monoterapie sau în asociere cu anestezia locală sau regională la adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta > 3 ani; sedarea pacienţilor cu vârsta > 16 ani ventilaţi artificial, în unităţile de terapie intensivă. 4.2 Doze şi mod de administrare Propofol MCT/LCT Fresenius trebuie administrat numai în spitale sau în unităţi cu spitalizare ambulatorie de o zi echipate adecvat, de către medici specializați în anestezie sau în tratamentul pacienţilor aflați în unități de terapie intensivă. Trebuie monitorizate în mod constant funcţiile circulatorie şi respiratorie (de exemplu, prin ECG, pulsoximetrie) şi trebuie să fie disponibile imediat şi în orice moment echipamente pentru menținerea permeabilității căilor respiratorii ale pacientului, ventilaţie artificială şi alte echipamente pentru resuscitare. Pentru sedare în timpul intervenţiilor chirurgicale şi de diagnostic, Propofol MCT/LCT Fresenius nu 1 trebuie administrat de către aceeaşi persoană care efectuează intervenţia chirurgicală sau procedura de diagnostic. Doza de Propofol MCT/LCT Fresenius trebuie stabilită individual, în funcţie de răspunsul pacientului şi de premedicaţia utilizată. În general, este necesară asocierea altor medicamente analgezice cu Propofol MCT/LCT Fresenius. Doze Anestezia generală la adulţi Inducția anesteziei: Pentru inducția anesteziei, doza de Propofol MCT/LCT Fresenius trebuie ajustată în funcţie de răspunsul pacientului (aproximativ 20-40 mg propofol la fiecare 10 secunde), până la apariţia semnelor clinice caracteristice instalării anesteziei. La majoritatea pacienţilor adulţi cu vârsta sub 55 ani este posibil ca doza necesară să fie de 1,5 până la 2,5 mg propofol/kg. În general, la pacienţii cu vârsta mai mare decât aceasta şi la pacienţii a căror patologie corespunde clasificării ASA (Societatea Americană de Anestezie) gradul III și IV, mai ales la cei cu insuficienţă cardiacă, dozele necesare vor fi mai mici şi doza totală de Propofol MCT/LCT Fresenius poate fi redusă până la un minim de 1 mg propofol/kg. Se recomandă administrarea cu viteze mai mici a Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml [aproximativ 1 ml din emulsia cu concentrația de 20 mg/ml (20 mg propofol) la fiecare 10 secunde]. Menţinerea anesteziei: Anestezia poate fi menţinută prin administrarea Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml emulsie injectabilă/perfuzabilă prin perfuzare intravenoasă continuă. În general, pentru menţinerea anesteziei, trebuie administrate doze de 4 până la 12 mg propofol/kg şi oră. În timpul procedurilor chirurgicale mai puțin laborioase, cum sunt intervențiile chirurgicale minim invazive, poate fi suficientă o doză de menţinere mai mică, de aproximativ 4 mg propofol/kg şi oră. La pacienţi vârstnici, la pacienţi cu stare generală instabilă, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau la pacienţii hipovolemici şi la cei cu patologie corespunzătoare clasificării ASA gradul III şi IV, doza de Propofol MCT/LCT Fresenius poate fi redusă și mai mult, în funcţie de severitatea stării pacientului şi de tehnica de anestezie utilizată. Anestezia generală la copii cu vârsta peste 3 ani Inducția anesteziei: Pentru inducția anesteziei, Propofol MCT/LCT Fresenius trebuie administrat lent, până la apariţia semnelor clinice caracteristice instalării anesteziei. Doza trebuie ajustată în funcţie de vârstă şi/sau greutate corporală. La majoritatea copiilor cu vârsta peste 8 ani, doza necesară pentru inducția anesteziei este de aproximativ 2,5 mg propofol/kg. La copiii mai mici, pot fi necesare doze mai mari (2,5-4 mg/kg). Menţinerea anesteziei generale: Anestezia poate fi menţinută prin administrarea Propofol MCT/LCT Fresenius prin perfuzare intravenoasă continuă, pentru a menţine profunzimea necesară anesteziei. Viteza de administrare variază considerabil de la un pacient la altul, dar se poate atinge un grad satisfăcător de anestezie cu viteze de perfuzare cuprinse între 9-15 mg/kg şi oră. La copii mai mici, pot fi necesare doze mai mari. La pacienții a căror patologie corespunde clasificării ASA gradul III și IV sunt recomandate doze mai 2 mici (vezi, de asemenea, pct. 4.4). Sedarea pentru proceduri de diagnostic şi chirurgicale la pacienții adulți Pentru realizarea sedării în timpul procedurilor chirurgicale şi de diagnostic, dozele şi viteza de administrare trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic. Pentru instalarea sedării, majoritatea pacienţilor necesită administrarea a 0,5-1 mg propofol/kg, administrat în decurs de 1-5 minute. Menţinerea sedării se realizează prin administrarea Propofol MCT/LCT Fresenius în perfuzie intravenoasă, până la obţinerea gradului de sedare dorit. Majoritatea pacienţilor necesită administrarea a 1,5-4,5 mg propofol/kg şi oră. Dacă este necesar o creștere rapidă a profunzimii sedării, se pot administra in bolus, suplimentar perfuziei, 10-20 mg propofol (0,5-1 ml Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml). La pacienţii cu vârsta mai mare de 55 de ani şi la pacienţii a căror patologie corespunde clasificării ASA gradul III şi IV, sunt necesare doze mai mici de Propofol MCT/LCT Fresenius şi poate fi necesar reducerea vitezei de administrare. Sedarea pentru proceduri de diagnostic şi chirurgicale la copii cu vârsta mai mare de 3 ani Dozele şi vitezele de administrare trebuie ajustate în funcţie de gradul de sedare necesar şi de răspunsul clinic. Pentru instalarea sedării, majoritatea pacienților copii necesită 1-2 mg propofol/kg. Menţinerea sedării poate fi efectuată prin creșterea treptată a perfuziei cu Propofol MCT/LCT Fresenius, până la obţinerea gradului de sedare dorit. Majoritatea pacienţilor necesită 1,5-9 mg propofol/kg şi oră. La pacienţii cu patologie corespunzătoare clasificării ASA gradul III şi IV, pot fi necesare doze mai mici. Sedarea în unităţile de terapie intensivă la pacienţii cu vârsta peste 16 ani Dacă este necesară sedarea pacienţilor din unități de terapie intensivă aflați pe suport ventilator, se recomandă administrarea Propofol MCT/LCT Fresenius prin perfuzare intravenoasă continuă. Doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de sedare necesar. De obicei, un grad de sedare adecvată este obţinut la viteze de administrare de 0,3 până la 4,0 mg propofol/kg şi oră. Nu este recomandată administrarea cu viteze de perfuzare mai mari de 4,0 mg propofol/kg şi oră (vezi pct. 4.4). Administrarea propofolului printr-un sistem de perfuzare controlată TCI (Target Controled Infusion) nu se recomandă pentru sedare la pacienţii din unităţile de terapie intensivă (UTI). Durata de administrare Durata de administrare nu trebuie să depășească 7 zile. Mod de administrare Administrare intravenoasă. Pentru o unică utilizare. Orice cantitate de medicament rămasă după utilizare trebuie îndepărtată. Flacoanele trebuie agitate înainte de utilizare. În cazul în care, după agitare, se observă existența a două straturi în flacon, emulsia nu trebuie utilizată. Trebuie utilizate numai preparate omogene și recipiente nedeteriorate. Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml emulsie injectabilă/perfuzabilă se administrează intravenos nediluat, prin perfuzare intravenoasă continuă. Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml emulsie injectabilă/perfuzabilă nu trebuie administrat prin injectare in bolus repetat, pentru menținerea anesteziei. 3 În cazul în care Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml emulsie injectabilă/perfuzabilă este administrat prin perfuzare, se recomandă întotdeauna utilizarea unui echipament adecvat pentru monitorizarea vitezei de perfuzare, cum ar fi biurete, pipete, seringi automate (inclusiv sistem de perfuzare controlată TCI) sau pompă volumetrică pentru perfuzare, pentru controlul vitezei de perfuzare. Înainte de utilizare, membrana de cauciuc a flaconului trebuie curăţată utilizând un spray cu alcool sau un tampon îmbibat în alcool etilic. După utilizare, flacoanele utilizate trebuie aruncate. Propofol MCT/LCT Fresenius este o emulsie lipidică fără conservanţi antimicrobieni, putând favoriza creșterea rapidă a microorganismelor. Emulsia trebuie extrasă aseptic într-o seringă sterilă şi într-un set de administrare steril, imediat după desigilarea flaconului. Administrarea trebuie începută imediat. În timpul perfuzării intravenoase, trebuie menținută asepsia, atât pentru emulsia de Propofol MCT/LCT Fresenius, cât şi pentru echipamentul de perfuzare. Coadministrarea altor medicamente sau fluide prin adăugare la linia de perfuzie a Propofol MCT/LCT Fresenius trebuie făcută în apropiere de locul canulei, utilizând o piesă conectoare în formă de Y sau o valvă cu trei căi. Pentru instrucțiuni privind administrarea concomitentă a medicamentului, vezi pct. 6.6. Propofol MCT/LCT Fresenius nu trebuie administrat printr-un filtru microbiologic. Propofol MCT/LCT Fresenius şi orice echipament de perfuzare care conţine Propofol MCT/LCT Fresenius sunt destinate administrării unice, la un singur pacient. După administrare, soluţia de Propofol MCT/LCT Fresenius rămasă trebuie îndepărtată. Ca în cazul oricărei emulsii lipidice, perfuzarea Propofol MCT/LCT Fresenius nediluat printr-un sistem unic de perfuzare nu trebuie să depăşească 12 ore. După 12 ore, sistemul de perfuzare şi flaconul cu Propofol MCT/LCT Fresenius trebuie îndepărtate sau, dacă este necesar, înlocuite. Pentru a reduce durerea la locul administrării, se poate injecta lidocaină, imediat înainte de administrarea Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml emulsie injectabilă/perfuzabilă (vezi pct. 4.4). Miorelaxantele, cum sunt atracurium şi mivacurium, trebuie administrate prin aceeași linie utilizată pentru Propofol MCT/LCT Fresenius, numai după spălarea acesteia. În cazul în care Propofol MCT/LCT Fresenius se administrează intravenos utilizând o pompă electrică, trebuie să se asigure compatibilitatea în mod adecvat. Sistem de perfuzare controlată TCI (Target Controled Infusion) – Administrarea Propofol MCT/LCT Fresenius prin utilizarea unei pompe: Administrarea Propofol MCT/LCT Fresenius printr-un sistem de perfuzare controlată TCI este limitată la inducția și menținerea anesteziei generale la adulți. Nu se recomandă utilizarea pentru sedarea în unitățile de terapie intensivă sau pentru sedarea pentru proceduri chirurgicale și de diagnostic. Propofol MCT/LCT Fresenius poate fi administrat prin intermediul unui sistem de perfuzare controlată TCI care încorporează un sistem software adecvat de perfuzare controlată TCI. Utilizatorii trebuie să fie familiarizați cu manualul de utilizare a pompei volumetrice și cu administrarea Propofol MCT/LCT Fresenius printr-un sistem de perfuzare controlată TCI. Sistemul permite medicului anestezist să obțină și să controleze atât viteza dorită de inducție a anesteziei, cât și profunzimea anesteziei prin setarea și ajustarea concentrației plasmatice țintă (preconizată) de propofol și/sau a efectului. Trebuie luate în considerare diferitele modalități ale diferitelor pompe, adică sistemul de perfuzare 4 controlată TCI ar putea presupune că concentrația plasmatică inițială de propofol a pacientului este zero. Prin urmare, la pacienții care au primit anterior propofol, poate fi necesară selectarea unei concentrații țintă inițiale mai mici, atunci când se începe administrarea prin sistem de perfuzare controlată TCI. În mod asemănător, reînceperea imediată a administrării prin sistem de perfuzare controlată TCI nu este recomandată dacă pompa a fost oprită. Instrucțiuni privind concentrațiile țintă de propofol sunt prezentate mai jos. Având în vedere variabilitatea interindividuală privind farmacocinetica și farmacodinamia propofolului, atât la pacienții care au primit premedicație, cât și la cei fără premedicație, concentrația țintă de propofol trebuie să fie ajustată în funcție de răspunsul clinic al pacientului pentru a atinge profunzimea necesară anesteziei. Inducția și menținerea anesteziei generale în timpul administrării prin sistem de perfuzare controlată TCI La pacienții adulți sub 55 de ani anestezia poate fi indusă, de obicei, cu concentrații țintă de propofol cuprinse între 4-8 micrograme/ml. O țintă inițială de 4 micrograme/ml este recomandată la pacienții care au primit premedicație, iar la pacienții fără premedicație se recomandă o țintă inițială de 6 micrograme/ml. Timpul de inducție în cadrul realizării acestor concentrații țintă este cuprins, în general, în intervalul 60–120 secunde. Concentrațiile țintă mai mari vor permite inducția mai rapidă a anesteziei, dar pot fi asociate cu deprimare hemodinamică și respiratorie mai accentuată. O concentrație țintă inițială mai mică trebuie utilizată la pacienții cu vârsta peste aproximativ 55 de ani și la pacienții cu patologie corespunzătoare clasificării ASA gradul III și IV. Concentrația țintă poate fi apoi crescută în pași de 0,5-1,0 micrograme/ml la intervale de 1 minut pentru a realiza o inducție treptată a anesteziei. Analgezie suplimentară va fi în general necesară, iar măsura în care concentrațiile țintă pentru întreținerea anesteziei pot fi reduse va fi influențată de cantitatea de analgezice administrate concomitent. Concentrațiile țintă de propofol aflate în intervalul 3-6 micrograme/ml mențin, de obicei, anestezia satisfăcătoare. La trezire, concentrația preconizată de propofol se află cuprinsă, în general, în intervalul 1,0-2,0 micrograme/ml și va fi influențată de cantitatea de analgezice administrate în timpul menținerii anesteziei. Sedarea în timpul terapiei intensive (administrarea prin sistem de perfuzare controlată TCI nu este recomandată) În general, vor fi necesare concentrații plasmatice de propofol aflate în intervalul 0,2-2,0 micrograme/ml. Administrarea trebuie să înceapă pentru o concentrație țintă scăzută, care ar trebui să fie dozată în raport cu răspunsul pacientului, pentru a obține profunzimea de sedare dorită. 4.3 Contraindicaţii Propofolul este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la propofol sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Propofol MCT/LCT Fresenius conține ulei de soia și nu trebuie administrat la pacienții cu hipersensibilitate la arahide sau soia. Propofolul nu trebuie administrat pacienților cu vârsta de 16 ani sau mai mică pentru sedare în unitățile de terapie intensivă (vezi pct. 4.4). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Propofolul trebuie administrat de către personal specializat în efectuarea anesteziei (sau, acolo unde este cazul, medici specialiști în tratamentul pacienților din unitățile de terapie intensivă). Pacienții trebuie monitorizați permanent, iar echipamentele de menținere a permeabilității căilor respiratorii, ventilație artificială, suplimentare cu oxigen și alte dispozitive de resuscitare trebuie să fie 5 disponibile imediat, în orice moment. Propofolul nu trebuie administrat de către persoana care realizează procedura de diagnosticare sau intervenţia chirurgicală. Au fost raportate abuz și dependență de propofol, mai ales de către profesioniștii din domeniul sănătății. Ca și în cazul altor anestezice generale, administrarea propofolului în absența unor echipamente pentru menținerea permeabilității căilor respiratorii, poate duce la complicații respiratorii letale. În cazul în care propofolul este administrat în scop de sedare conștientă pentru proceduri chirurgicale şi de diagnostic, pacienții trebuie monitorizați permanent pentru detectarea semnelor precoce de hipotensiune arterială, obstrucție a căilor respiratorii și desaturare în oxigen. Ca şi în cazul altor medicamente sedative, atunci când propofolul este utilizat pentru sedare în timpul procedurilor chirurgicale, pacienții pot prezenta mişcări involuntare. În timpul procedurilor care necesită imobilizare, aceste mişcări pot reprezenta un risc la locul intervenţiei. Pentru a se asigura recuperarea completă a pacientului după utilizarea propofolului, este necesară o perioadă de timp adecvată înainte de externarea acestuia. În cazuri izolate, utilizarea propofolului poate fi asociată postoperator cu o perioadă de inconştienţă, care poate fi însoțită de o creştere a tonusului muscular. Această perioadă poate fi precedată sau nu de o perioadă de trezire. Deşi recuperarea este spontană, pacienţii inconştienţi trebuie îngrijiți corespunzător. În general, tulburările induse de propofol nu sunt detectabile după 12 ore. Efectele propofolului, procedura efectuată, medicația administrată concomitent, vârsta și starea pacientului trebuie luate în considerare atunci când pacienții sunt sfătuiți în legătură cu următoarele: • • Recomandarea de a fi însoțiți atunci când părăsesc locul în care s-a efectuat administrarea; Momentul în care pot fi reluate activitățile specializate sau periculoase, cum este conducerea vehiculelor; Utilizarea altor medicamente care pot provoca sedare (de exemplu, benzodiazepine, opioide, alcool). • Pot apărea convulsii prelungite chiar și la pacienții care nu au epilepsie, cu o perioadă de latență care variază de la câteva ore la câteva zile. Grupe speciale de pacienți Insuficiență cardiacă, circulatorie sau respiratorie și hipovolemie Ca şi în cazul altor medicamente anestezice administrate intravenos, trebuie acordată atenție pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, respiratorie, renală sau hepatică sau pacienților hipovolemici sau debilitaţi. Clearance-ul propofolului este dependent de fluxul sanguin, prin urmare, administrarea concomitentă a medicamentelor care reduc debitul cardiac va reduce, de asemenea, clearance-ul propofolului. Insuficienţa cardiacă, circulatorie sau pulmonară şi hipovolemia trebuie compensate înainte de administrarea propofolului. Propofolul nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă cardiacă severă sau alte afecţiuni miocardice severe, decât cu precauţie extremă şi monitorizare intensivă. La pacienţii supraponderali, la care trebuie să se administreze doze mai mari, trebuie avut în vedere riscul efectelor hemodinamice asupra sistemului cardiovascular. Propofolul este lipsit de activitate vagolitică și a fost asociat cu bradicardie (ocazional marcată) şi chiar asistolie. Trebuie avută în vedere administrarea intravenoasă a unui medicament anticolinergic, fie înaintea inducției, fie în timpul menţinerii anesteziei, mai ales în situaţiile în care tonusul vagal pare să predomine sau când propofolul este utilizat în asociere cu alte medicamente care ar putea 6 provoca bradicardie. Epilepsie Când propofolul este administrat unui pacient cu epilepsie, poate exista risc de crize convulsive. La pacienții cu epilepsie pot apărea convulsii prelungite, cu o perioadă de latență care variază de la câteva ore la câteva zile. Înainte de anestezierea unui pacient cu epilepsie, trebuie verificat dacă acestuia i s-a administrat tratamentul antiepileptic. Deşi mai multe studii au demonstrat eficacitatea referitoare la tratarea stării de rău epileptic, administrarea propofolului la pacienţii cu epilepsie poate, de asemenea, creşte riscul de crize convulsive. Utilizarea propofolului nu este recomandată în asociere cu terapia electroconvulsivantă. Pacienți cu tulburări ale metabolismului lipidic Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări ale metabolismului lipidic sau cu alte afecţiuni care impun o utilizare prudentă a emulsiilor lipidice. Pacienți cu presiune intracraniană crescută Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu presiune intracraniană crescută şi tensiune arterială medie mică, deoarece există riscul unei scăderi semnificative a presiunii de perfuzie intracerebrală. Copii și adolescenți Nu se recomandă administrarea propofolului la nou-născuţi, deoarece administrarea la această grupă de pacienţi nu a fost studiată pe deplin. Datele farmacocinetice (vezi pct. 5.2 din RCP) indică faptul că clearance-ul este redus considerabil în cazul nou-născuţilor și prezintă o variabilitate interindividuală foarte mare. Se poate produce supradozaj relativ în urma administrării unor doze recomandate pentru copii mai mari, având ca rezultat deprimarea cardiovasculară severă. Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml emulsie injectabilă/perfuzabilă nu este recomandat pentru administrare la copii cu vârsta < 3 ani, având în vedere dificultatea de dozare adecvată la copii mici, din cauza volumelor extrem de reduse din concentrația de 20 mg/ml de care au nevoie. Trebuie avută în vedere utilizarea Propofol MCT/LCT 10 mg/ml la copii cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 3 ani, în cazul în care se folosește o doză mai mică de, spre exemplu, 100 mg pe oră. Propofolul nu trebuie administrat pacienților cu vârsta de 16 ani sau mai mică pentru sedare în unitățile de terapie intensivă, deoarece siguranţa și eficacitatea utilizării propofolului pentru sedare la această grupă de vârstă nu au fost demonstrate (vezi pct. 4.3). Recomandări cu privire la tratamentul în unităţi de terapie intensivă Administrarea emulsiilor perfuzabile de propofol pentru sedare în unităţile de terapie intensivă a fost asociată cu o multitudine de dezechilibre metabolice și insuficiențe ale organelor, care pot fi letale. Au fost raportate asocieri de: acidoză metabolică, rabdomioliză, hiperpotasemie, hepatomegalie, insuficiență renală, hiperlipidemie, aritmie cardiacă, ECG de tip Brugada (supradenivelare a segmentului ST și undă T negativă) și insuficiență cardiacă cu progresie rapidă, care, de obicei, este refractară la tratament inotrop de susținere. Asocieri ale acestor tulburări au fost denumite “sindromul perfuziei cu propofol”. Aceste tulburări au fost observate mai ales la pacienții cu traumatisme craniene grave și copii cu infecții ale tractului respirator cărora li s-au administrat doze mai mari decât cele recomandate la adulți pentru sedare în unitățile de terapie intensivă. Următoarele cauze par să fie factorii majori de risc pentru apariția acestor reacții adverse: reducerea aportului de oxigen la nivelul țesuturilor; leziuni neurologice severe și/sau sepsis; doze ridicate ale unuia sau mai multora dintre următorii agenți farmacologici – vasoconstrictoare, steroizi, medicamente inotrope și/sau propofol (de regulă, la doze mai mari de 4 mg/kg și oră pentru mai mult de 48 de ore). 7 Medicii prescriptori trebuie să fie atenți la aceste tulburări la pacienții cu riscurile de mai sus și să întrerupă imediat administrarea de propofol atunci când simptomele de mai sus apar. Concentrațiile tuturor medicamentelor sedative și a medicamentelor utilizate în unitățile de terapie intensivă (UTI), trebuie stabilite treptat în vederea menținerii aportului optim de oxigen și a parametrilor hemodinamici. Pacienţilor cu presiune intracraniană mărită (PIC) trebuie să li se administreze un tratament adecvat pentru susţinerea presiunii de perfuzie cerebrală în timpul acestor modificări induse de tratament. Se reaminteşte medicilor curanţi, pe cât posibil, să nu se depăşească doza recomandată de 4 mg/kg şi oră. Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări ale metabolismului lipidic sau cu alte afecţiuni care impun o utilizare prudentă a emulsiilor lipidice. Se recomandă monitorizarea lipidemiei dacă se administrează propofol la pacienții la care se consideră că prezintă un risc crescut de supraîncărcare lipidică. Dacă testele arată că lipidele nu sunt eliminate corespunzător din organism, administrarea propofolului trebuie făcută corespunzător. Dacă pacientului i se administrează simultan altă perfuzie intravenoasă cu lipide, trebuie să se reducă cantitatea acesteia pentru a se ţine cont de cantitatea de lipide perfuzate din compoziția propofolului: 1,0 ml Propofol MCT/LCT Fresenius conţine aproximativ 0,1 g lipide. Precauții suplimentare Trebuie avut grijă la tratamentul pacienților cu boală mitocondrială. Acești pacienți pot fi predispuși la exacerbarea afecțiunii în timpul anesteziei, intervenției chirurgicale și tratamentului în UTI. La acești pacienți se recomandă menținerea normotermiei, administrarea de carbohidrați și hidratare corespunzătoare. Semnele de debut ale exacerbării bolii mitocondriale și cele ale “sindromului perfuziei cu propofol” pot fi asemănătoare. Propofol MCT/LCT Fresenius nu conţine conservanţi antimicrobieni și favorizează dezvoltarea microorganismelor. Atunci când se aspiră propofolul, acesta trebuie transferat în condiţii aseptice într-o seringă sterilă și într-un sistem de perfuzare steril, imediat după desigilarea flaconului. Administrarea trebuie începută imediat. În timpul administrării perfuziei intravenoase, trebuie păstrate condiţii aseptice, atât pentru propofol, cât şi pentru echipamentul de perfuzare. Coadministrarea altor medicamente sau fluide prin adăugare la linia de perfuzie a propofol trebuie făcută în apropiere de locul canulei. Propofolul nu trebuie administrat printr-un filtru microbiologic. Propofolul și orice seringă care conține propofol sunt pentru utilizare unică, la un singur pacient. În conformitate cu ghidurile stabilite pentru alte emulsii lipidice, o perfuzie cu propofol nu trebuie să depășească 12 ore. La finalul procedurii sau după 12 ore, oricare dintre acestea are loc mai întâi, atât recipientul de propofol, cât și setul de perfuzare trebuie eliminate și înlocuite corespunzător. Durere la locul de administrare Pentru a reduce durerea locală în timpul inducției anesteziei cu Propofol MCT/LCT Fresenius, înaintea administrării emulsiei cu propofol se poate injecta lidocaină (vezi pct. 4.2). Lidocaina nu trebuie administrată pacienţilor cu porfirie acută ereditară. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pentru 100 ml, adică practic “nu conține sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Propofolul a fost utilizat în asociere cu anestezia spinală şi epidurală şi cu premedicaţii utilizate în mod obişnuit, blocante neuromusculare, anestezice inhalatorii şi analgezice; nu s-a evidenţiat nicio incompatibilitate farmacologică. Pot fi necesare doze mai mici de propofol în cazurile în care anestezia generală sau sedarea sunt utilizate suplimentar tehnicilor de anestezie regională. 8 Ca urmare a inducției anesteziei cu propofol, la pacienții tratați cu rifampicină a fost raportată hipotensiune arterială marcată. Utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor, parasimpatoliticelor sau anestezicelor inhalatorii a prelungit anestezia şi a redus frecvenţa respiratorie. La pacienții care utilizează midazolam a fost observată necesitatea unor doze reduse de propofol. Este probabil ca administrarea concomitentă de propofol și midazolam să ducă la sedare profundă și deprimare respiratorie. În cazul utilizării concomitente, trebuie luată în considerare reducerea dozei de propofol. După premedicaţia suplimentară cu opioide, efectele sedative ale propofolului sunt mai intense și prelungite, iar apneea poate să apară mai frecvent şi cu o durată mai lungă. Trebuie avut în vedere că utilizarea concomitentă a propofolului şi a premedicaţiei, a anestezicelor inhalatorii sau a analgezicelor poate potenţa anestezia şi reacţiile adverse cardiovasculare. Utilizarea concomitentă a deprimantelor sistemului nervos central (de exemplu, alcool etilic, anestezice generale, analgezice opioide) va determina potenţarea efectelor lor sedative. Asocierea Propofol MCT/LCT Fresenius cu medicamente deprimante central, administrate pe cale parenterală, poate provoca deprimare respiratorie şi cardiovasculară severă. După administrarea de fentanil, concentraţia plasmatică a propofolului poate creşte tranzitoriu, cu o creştere a frecvenţei de apariţie a apneei. După tratamentul cu suxametoniu sau neostigmină pot să apară bradicardie şi stop cardiac. La pacienţii trataţi cu ciclosporină cărora li s-au administrat lipide emulsionate de tipul Propofol MCT/LCT Fresenius, s-a raportat leucoencefalopatie. La pacienții tratați cu valproat, a fost observată necesitatea unor doze mai scăzute de propofol. Atunci când se folosesc concomitent, reducerea dozei de propofol ar trebui luată în considerare. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Siguranţa administrării propofolului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Propofolul nu trebuie să se administreze femeilor gravide, cu excepția situaţiilor când este absolut necesar. Propofolul traversează bariera fetoplacentară şi poate induce deprimare respiratorie neonatală. Totuși, propofolul poate fi utilizat în cazul unui avort indus. Trebuie evitate dozele mari (peste 2,5 mg propofol/kg pentru inducția anesteziei sau 6 mg propofol/kg şi oră pentru menţinerea anesteziei). Studiile efectuate la animale au evidențiat toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Alăptarea Studii efectuate la femei care alăptează au evidențiat că propofolul se excretată în cantități mici în laptele matern. Prin urmare, femeile nu trebuie să alăpteze timp de 24 ore după administrarea propofolului. Laptele produs în această perioadă trebuie îndepărtat. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Pacienții trebuie avertizați că le poate fi afectată capacitatea de a efectua sarcini specializate, cum ar fi conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, un anumit timp după utilizarea propofolului. După administrarea Propofol MCT/LCT Fresenius, pacientul trebuie ţinut sub observaţie o perioadă 9 suficientă de timp. Pacientul trebuie atenţionat să evite să conducă vehicule, să folosească utilaje sau să lucreze în situaţii potenţial periculoase. Pacientului nu trebuie să i se permită să părăsească unitatea sanitară neînsoţit şi trebuie informat să evite consumul de alcool etilic. În general, tulburările induse de propofol nu sunt detectabile după 12 ore (vezi pct. 4.4). 4.8 Reacţii adverse Inducția și menținerea anesteziei sau sedării cu propofol este în general ușoară, cu simptome minime de excitație. Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate sunt reacțiile adverse previzibile din punct de vedere farmacologic ale unui medicament anestezic/sedativ, cum ar fi hipotensiunea arterială. Tipul, severitatea și incidența reacțiilor adverse observate la pacienții cărora li s-a administrat propofol pot fi asociate cu starea pacienților și cu procedurile chirurgicale sau terapeutice efectuate. Tabel cu reacții adverse Clasificare pe aparate, sisteme și organe Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare (<1/10 000) Frecvență Tulburări metabolice și de nutriție Cu frecvență necunoscută (9) Tulburări psihice Cu frecvență necunoscută (9) Tulburări ale sistemului nervos Frecvente (>1/100, <1/10) Rare (>1/10 000, <1/1000) Tulburări cardiace Tulburări vasculare Foarte rare (<1/10 000) Cu frecvență necunoscută (9) Frecvente (>1/100, <1/10) Foarte rare (<1/10 000) Cu frecvență necunoscută (9) Frecvente (>1/100, <1/10) Mai puțin frecvente (>1/1000, <1/100) 10 Reacții adverse Anafilaxie - poate include angioedem, bronhospasm, eritem și hipotensiune arterială Acidoză metabolică (5), hiperkaliemie (5), hiperlipidemie (5) Stare euforică, dezinhibare sexuală. Abuz și dependență medicamentoasă (8) Cefalee în timpul perioadei de revenire Mișcări epileptiforme, inclusiv convulsii și opistotonus în timpul perioadelor de inducție, menținere și revenire. Vertij, frisoane şi senzaţie de frig în perioada de revenire Stare de inconștiență postoperator Mișcări involuntare Bradicardie (1) și tahicardie în timpul perioadei de inducție Edem pulmonar Aritmii cardiace (5), insuficienţă cardiacă (5),(7) Hipotensiune arterială (2) Tromboză şi flebită Clasificare pe aparate, sisteme și organe Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Tulburări gastro-intestinale Tulburări hepatobiliare Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv Tulburări renale și ale căilor urinare Tulburări ale aparatului genital și sânului Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Frecvență Reacții adverse Frecvente (>1/100, <1/10) Cu frecvență necunoscută (9) Frecvente (>1/100, <1/10) Foarte rare (<1/10 000) Cu frecvență necunoscută (9) Cu frecvență necunoscută (9) Apnee tranzitorie, tuse și singultus în timpul perioadei de inducție Deprimare respiratorie (dependentă de doză) Greață și vărsături în timpul perioadei de revenire Pancreatită Hepatomegalie (5) Rabdomioliză (3),(5) Foarte rare (<1/10 000) Cu frecvență necunoscută (9) Cu frecvență necunoscută Modificare de culoare a urinei, la administrarea prelungită Insuficiență renală (5) Priapism Foarte frecvente (>1/10) Foarte rare (<1/10 000) Cu frecvență necunoscută (9) Durere locală în perioada de inducție(4) Necroză tisulară (10) după administrare extravasculară accidentală Durere locală, edem după administrare extravasculară accidentală ECG de tip Brugada (5),(6) Febră postoperator Investigații diagnostice Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate (1) Bradicardiile severe sunt rare. Au fost raportate cazuri izolate de progresie la asistolie. (2) Ocazional, hipotensiunea arterială poate necesita administrare intravenoasă de lichide și reducerea vitezei de Cu frecvență necunoscută (9) Foarte rare (<1/10 000) administrare a propofolului. (3) Au fost raportate foarte rar cazuri de rabdomioliză la administrarea unor doze mai mari de 4 mg/kg și oră, pentru sedare în UTI. (4) Poate fi minimizată utilizând venele mai mari de la nivelul antebrațului și fosei antecubitale și/sau poate fi, de asemenea, redusă prin injectarea lidocainei imediat înaintea administrării Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml. (5) Combinații ale acestor evenimente, cunoscute ca “sindromul perfuziei cu propofol”, pot fi observate la pacienții cu afecțiuni grave care, de cele mai multe ori, prezintă factori de risc multipli pentru apariția acestor evenimente, vezi pct. 4.4. (6) ECG de tip Brugada - supranivelare a segmentului ST și undă T negativă pe ECG. (7) Insuficiență cardiacă rapid progresivă (în unele cazuri cu sfârșit letal) la adulți. În aceste cazuri, insuficiența cardiacă a fost, de obicei, refractară la tratamentul inotrop de susținere. (8) Abuz și dependență de propofol, mai ales de către profesioniștii din domeniul sănătății. (9) Frecvență necunoscută, deoarece nu poate fi estimată din datele disponibile din studiile clinice. (10) A fost raportată necroză în cazul în care viabilitatea tisulară a fost afectată. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 11 București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Este posibil ca supradozajul accidental să determine deprimare cardio-respiratorie. Deprimarea respiratorie trebuie tratată prin ventilaţie artificială cu oxigen. Deprimarea cardiovasculară poate necesita aşezarea pacientului în poziţie Trendelenburg şi, dacă este gravă, administrarea de substituenţi de plasmă şi medicamente care cresc tensiunea arterială. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: alte anestezice generale, codul ATC: N01AX10 Mecanism de acțiune/Efecte farmacodinamice Propofolul (2,6-diizopropilfenol) este un anestezic general cu durată scurtă de acţiune şi cu o instalare rapidă. În funcţie de viteza de administrare, acţiunea se instalează după 30-40 secunde. Durata anesteziei după o singură administrare in bolus este scurtă şi durează, în funcţie de metabolism şi eliminare, 4 până la 6 minute. Eficacitate și siguranță clinică Nu s-a constatat acumulare semnificativă după injecţii repetate sau perfuzii, în cazul utilizării dozelor recomandate pentru menţinerea anesteziei. Pacienţii îşi recapătă conştienţa rapid. Bradicardia şi hipotensiunea arterială raportate în timpul inducției anesteziei pot fi cauzate de un efect vagotonic cerebral sau de inhibarea activităţii simpatice. Totuşi, funcţiile hemodinamice revin, în general, la normal în timpul menţinerii anesteziei. Copii și adolescenți Studii limitate privind durata anesteziei pe bază de propofol la copii indică faptul că siguranţa şi eficacitatea rămân neschimbate pe o durată de până la 4 ore. Datele din literatura de specialitate privind utilizarea la copii atestă utilizarea pentru proceduri prelungite fără modificări în ceea ce priveşte siguranţa sau eficacitatea. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbție Propofolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 98%. După administrarea intravenoasă, profilul farmacocinetic al propofolului urmează un model tri-compartimental. Distribuție/Metabolizare/Eliminare Propofolul este distribuit extensiv şi este eliminat rapid din organism (clearance-ul total: 1,5-2 l/minut). Clearance-ul se produce prin procese metabolice, în principal la nivel hepatic unde este dependent de fluxul sanguin, pentru a forma conjugaţi inactivi ai propofolului şi quinolului corespunzător, care sunt excretaţi în urină. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 3 mg propofol/kg, clearance-ul propofolului creşte cu vârsta, după cum urmează: mediana clearance-ului este considerabil mai scăzută la nou- născuţii cu vârsta < 1 lună (n=25) (20 ml/kg şi min), comparativ cu copiii cu vârsta mai mare (n = 36, vârsta cuprinsă între 4 luni-7 ani). În plus, variabilitatea interindividuală este considerabilă la nou- născuţi (3,7-78 ml/kg şi min). Ţinând cont de limitarea datelor din acest studiu clinic, care indică o largă variabilitate, nu pot fi oferite recomandări în ceea ce priveşte dozele pentru această grupă de vârstă. 12 Mediana clearance-ului propofolului la copiii cu vârstă mai mare, după o doză unică de 3 mg/kg, administrată in bolus, a fost de 37,5 ml/min şi kg (4-24 luni) (n=8), 38,7 ml/min şi kg (11-43 luni) (n=6), 48 ml/min şi kg (1-3 ani) (n=12), 28,2 ml/min şi kg (4-7 ani) (n=10), comparativ cu 23,6 ml/min şi kg la adulţi (n=6). 5.3 Date preclinice de siguranţă Studiile preclinice de toxicitate după doze repetate şi de genotoxicitate nu au evidenţiat riscuri specifice pentru om, legate de administrarea propofolului. Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate. Nu au fost observate efecte teratogene. În cadrul studiilor de toleranţă locală, injectarea intramusculară a dus la distrugerea ţesutului adiacent locului de injectare, iar injectarea paravenoasă şi cea subcutanată au determinat modificări histologice, caracterizate prin infiltrat inflamator şi fibroză focală. Studiile publicate, efectuate la animale (inclusiv primate), cu doze ce au indus anestezie ușoară până la moderată, au arătat că utilizarea medicamentelor anestezice pe parcursul perioadei de dezvoltare cerebrală rapidă sau de sinaptogeneză au condus la pierderea celulelor în creierul aflat în curs de dezvoltare, ce poate fi asociată cu deficiențe cognitive prelungite. Nu se cunoaște semnificația clinică a acestor constatări preclinice. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Ulei de soia rafinat Trigliceride cu lanț mediu Lecitină purificată din ou Glicerol Acid oleic Hidroxid de sodiu Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. 6.3 Perioada de valabilitate Perioada de valabilitate a medicamentului în ambalajul original, înainte de deschidere: Flacoane a câte 20 ml și a câte 100 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă: 2 ani. Flacoane a câte 50 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă: 3 ani. Perioada de valabilitate după deschidere: medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere. Sistemele de administrare care conţin Propofol MCT/LCT Fresenius nediluat trebuie înlocuite după 12 ore. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC. A nu se congela. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Flacoane din sticlă incoloră a 20 ml (tip I sau tip II), a 50 ml (tip II) și a 100 ml (tip II), prevăzute cu dop din cauciuc bromobutilic. Cutie cu 1 flacon din sticlă incoloră a 50 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă. 13 Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră a câte 50 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă. Cutie cu 15 flacoane din sticlă incoloră a câte 50 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă. Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră a câte 20 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă. Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră a câte 100 ml emulsie injectabilă/perfuzabilă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Administrarea concomitentă de soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) sau soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 1,8 mg/ml (0,18%) și soluţie perfuzabilă de glucoză 40 mg/ml (4%) cu Propofol MCT/LCT Fresenius este permisă utilizând o piesă conectoare în formă de Y plasată în apropierea locului de injectare. Propofol MCT/LCT Fresenius 20 mg/ml emulsie injectabilă/perfuzabilă nu trebuie amestecat cu alte soluții perfuzabile sau injectabile. Înainte de utilizare, membrana de cauciuc a flaconului trebuie curăţată utilizând un spray cu alcool sau un tampon îmbibat în alcool etilic. După utilizare, recipientele deschise trebuie aruncate. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ FRESENIUS KABI ROMANIA SRL Strada Henri Coandă, Nr. 2, Oraș Ghimbav, Județ Brașov, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 13434/2020/01-05 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: septembrie 2020 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Ianuarie 2024 14