AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 16244/2025/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Nevralgio 250 mg/150 mg/20 mg comprimate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conţine acid acetilsalicilic 250 mg, paracetamol 150 mg şi cafeină 20 mg. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate Comprimate sub forma de disc cu aspect uniform, cu diametrul de 12 mm, de culoare albă până la aproape albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Tratamentul simptomatic în: • Dureri de intensitate uşoară până la moderată cu diferite localizări (cefalee, migrene, nevralgii, dentalgii, mialgii, artralgii, dureri postoperatorii). • Stări febrile. • Dismenoree. 4.2 Doze și mod de administrare Doze Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani Doza recomandată este de 1-2 comprimate NEVRALGIO, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăși 7 comprimate pe zi. A nu se lua comprimatele la un interval mai mic de 4 ore. Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani Siguranţa şi eficacitatea NEVRALGIO comprimate la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani nu au fost evaluate. Ca urmare, nu se recomandă să se administreze NEVRALGIO comprimate la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3 şi 4.4). 1 Vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani) Doza uzuală este de 1-2 comprimate NEVRALGIO, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi 5 comprimate de NEVRALGIO comprimate pe zi. Din considerente medicale generale, este necesară precauţie la vârstnici, în special la persoanele cu greutate corporală mică. Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică Nu a fost evaluat efectul afecţiunilor hepatice sau renale asupra farmacocineticii medicamentului NEVRALGIO comprimate. Prin mecanismele de acţiune, acidul acetilsalicilic şi paracetamolul ar putea accentua insuficienţa renală sau hepatică. De aceea, NEVRALGIO comprimate este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severe (vezi pct. 4.3) şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu forme uşoare sau moderate de insuficienţă hepatică sau renală. În caz de insuficienţă renală, se recomandă administrarea dozelor la interval de 8 ore. Mod de administrare NEVRALGIO comprimate nu trebuie utilizat în doze mari sau timp îndelungat fără recomandarea medicului. Pentru a reduce intensitatea simptomelor gastro-intestinale, NEVRALGIO comprimate se poate administra după mese. Nu se recomandă administrarea NEVRALGIO comprimate înainte de culcare. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. • • La pacienţii la care atacurile de astm, urticarie sau rinită acută sunt accentuate de acidul acetilsalicilic sau de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, precum diclofenacul sau ibuprofenul. • La pacienţi cu ulcer gastric sau duodenal activ, sângerări sau perforaţii gastro-intestinale şi la pacienţii cu antecedente de ulcer gastric sau duodenal. În ultimul trimestru de sarcină şi pe durata alăptării. • Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, din cauza riscului de hemoliză (vezi pct. 4.8). • • Hemofilie sau alte afecţiuni hemoragice. • • • • Pacienţi cu mastocitoză preexistentă, la care utilizarea acidului acetilsalicilic poate induce reacţii de hipersensibilitate severă (inclusiv şoc circulator cu hiperemie facială, hipotensiune arterială, tahicardie şi vărsături). Insuficienţă hepatică severă. Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min). Insuficienţă cardiacă severă. • Administrarea a mai mult de 15 mg metotrexat pe săptămână (vezi pct. 4.5). • Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Generale La pacienţii cu astm bronsic, afecţiuni alergice, insuficienţă renală sau hepatică uşoară sau moderată şi la pacienţii care prezintă risc de deshidratare (de exemplu determinat de stări de greaţă, diaree, înainte sau după o intervenţie chirurgicală), administrarea NEVRALGIO comprimate trebuie efectuată cu prudenţă. Riscul de supradozaj este mai pronunţat la pacienţii cu boală hepatică etanolică non-cirotică. În timpul tratamentului cu NEVRALGIO comprimate trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice. NEVRALGIO comprimate nu trebuie utilizat împreună cu medicamente care conţin acid acetilsalicilic sau paracetamol. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos). Atenţionări privind administrarea în migrenă 2 Similar altor tratamente împotriva migrenelor acute, înainte de a trata o potenţială migrenă la pacienţii care nu au fost diagnosticaţi anterior cu migrenă sau la cei care prezintă simptome atipice, trebuie avută grijă pentru a exclude alte posibile afecţiuni neurologice potenţial grave. NEVRALGIO comprimate nu trebuie utilizat de către pacienţii care prezintă vărsături în mai mult de 20% din crizele de migrenă sau care necesită odihnă la pat în peste 50% din crize. În cazul în care migrena nu se atenuează cu prima doză de 2 comprimate de NEVRALGIO comprimate, pacientul trebuie să se adreseze unui medic. Cefalee indusă medicamentos Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienţii care, în decursul ultimelor 3 luni, au avut cefalee mai mult de 10 zile pe lună. Aceşti pacienţi trebuie suspectaţi de cefalee atribuită folosirii excesive de analgezice, iar tratamentul trebuie întrerupt. În plus, aceştia trebuie să se adreseze unui medic. Infecţii NEVRALGIO comprimate poate masca semnele şi simptomele unei infecţii, din cauza proprietăţilor sale farmacodinamice. Hipersensibilitate şi astm bronşic La pacienţii cu astm bronşic şi alte afecţiuni alergice respiratorii, precum şi la cei cu hipersensibilitate la medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, pot fi declanşate crize de astm bronşic şi alte reacţii alergice de tip anafilactic. Hemoragii gastro-intestinale şi ulcer gastro-duodenal Pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal activ sau în antecedente nu trebuie să ia acest medicament. Se recomandă precauţie în caz de antecedente de hemoragii digestive de alte cauze. Copii şi adolescenţi Există o posibilă asociere între administrarea acidului acetilsalicilic şi apariţia sindromului Reye atunci când medicamentul este administrat copiilor şi adolescenţilor. Sindromul Reye este o boală foarte rară care afectează creierul şi ficatul şi care poate fi letală. Se recomandă precauţie în cazul administrării NEVRALGIO comprimate la adolescenţi cu gripă, viroze respiratorii sau varicelă (din cauza riscului de apariţie a sindromului Reye). Se recomandă evitarea administrării NEVRALGIO comprimate la adolescenţi cu boli febrile acute, până la precizarea diagnosticului. NEVRALGIO comprimate nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3). Riscuri cardiovasculare şi cerebrovasculare Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic şi accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru a permite excluderea unui astfel de risc în cazul NEVRALGIO comprimate administrat în doza zilnică de 1-7 comprimate. La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, este necesară precauţie (trebuie recomandat pacientului să se adreseze medicului) înainte de începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme. Din cauza conţinutului în acid acetilsalicilic: - NEVRALGIO comprimate trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu gută (dozele mici de AAS scad eliminarea de acid uric), hipertensiune arterială necontrolată medicamentos şi diabet zaharat. - NEVRALGIO comprimate poate determina o creştere a sângerării în timpul sau după o intervenţie chirurgicală (incluzând intervenţii chirurgicale minore, de exemplu extracţii dentare), din cauza efectului antiagregant plachetar al acidului acetilsalicilic, care persista cateva zile. - NEVRALGIO comprimate nu trebuie administrat împreună cu un anticoagulant sau cu alte medicamente care inhibă agregarea plachetară fără supravegherea medicului (vezi pct. 4.5). Pacienţii cu tulburări de hemostază trebuie monitorizaţi cu atenţie. Trebuie luate măsuri de precauţie în caz de metroragie sau menoragie. - Administrarea NEVRALGIO comprimate trebuie întreruptă imediat, dacă apar sângerări sau ulceraţii gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu acest medicament. Sângerări, ulceraţii sau perforaţii gastro- intestinale, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) şi pot apărea oricând pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de 3 reacţii adverse gastro-intestinale grave. În general, acestea au consecinţe mai grave la persoanele în vârstă. Riscul de sângerare gastro-intestinală poate fi crescut în cazul administrării concomitente de alcool etilic, corticosteroizi, medicamente anticoagulante cum este warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi AINS (vezi pct. 4.5). Pentru a reduce intensitatea simptomelor gastro- intestinale, NEVRALGIO comprimate se poate administra după mese. - NEVRALGIO comprimate poate precipita episoadele de bronhospasm şi poate provoca exacerbări ale astmului bronsic (aşa numita intoleranţă la analgezice/astm indus de analgezice) sau apariţia altor reacţii de hipersensibilitate. Factorii de risc sunt astmul bronşic, rinitele alergice sezoniere, polipii nazali, boala pulmonară obstructivă cronică sau infecţia cronică a tractului respirator (în special dacă este asociată cu simptome alergice de tipul rinitei), prezente. Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii cu reacţii alergice (de exemplu reacţii cutanate, mâncărime, urticarie) la alte medicamente. Se recomandă precauţii speciale în cazul acestor pacienţi (posibilitate de intervenţie rapidă). - Acidul acetilsalicilic poate interfera cu testele funcţiei tiroidiene, determinând rezultate fals scăzute ale concentraţiilor de tiroxină (T4) sau tri-iodotironina (T3) (vezi pct. 4.5). Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţii cu hipertiroidie. - Asocierea levotiroxinei cu salicilaţi trebuie evitată. De asemenea nu este recomandată asocierea levotiroxinei cu cafeina (vezi mai jos ,,Din cauza conţinutului în cafeină" şi la pct 4.5). - Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale atunci când este consumat în timpul tratamentului cu AAS. Prin urmare, se impun precauţii în cazul consumului concomitent de băuturi alcoolice sau asocierii cu medicamente care conţin alcool etilic (vezi pct. 4.5). Pentru doze de acid acetilsalicilic ≥ 500 mg/zi: Există dovezi referitoare la faptul că medicamentele care inhibă sinteza ciclooxigenazei şi a prostaglandinelor pot determina tulburări ale fertilităţii feminine prin afectarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului. Din cauza conţinutului în paracetamol: - NEVRALGIO comprimate trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu insuficienţă renală sau hepatică sau la persoanele dependente de alcool etilic. - NEVRALGIO comprimate trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu sensibilitate preexistentă la acid acetilsalicilic şi/sau la AINS, deoarece poate apărea bronhospasm. - Hepatotoxicitatea poate apărea chiar şi la doze terapeutice de paracetamol, după un tratament de scurtă durată şi la pacienţi fără leziuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.8). - Au fost raportate reacţii adverse cutanate severe: La utilizarea de NEVRALGIO comprimate, au fost raportate reacţii cutanate care pun în pericol viaţa: sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroliza epidermică toxică (NET). Pacienţii trebuie informaţi despre semne şi simptome şi supravegheaţi cu atenţie pentru apariţia reacţiilor cutanate. Dacă apar simptome sau semne de SSJ sau NET (de exemplu erupţie cutanată progresivă, adesea cu vezicule sau cu leziuni mucoase), pacienţii trebuie să oprească imediat tratamentul cu NEVRALGIO comprimate şi să se adreseze unui medic. - Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriție sau alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli. Din cauza conţinutului în cafeină: - NEVRALGIO comprimate trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu gută, hipertiroidism şi aritmie. - Pacientul trebuie să limiteze utilizarea produselor care conţin cafeină în timpul tratamentului cu NEVRALGIO comprimate, deoarece excesul de cafeină poate determina nervozitate, iritabilitate, insomnie şi ocazional palpitaţii. Nu se recomandă administrarea NEVRALGIO comprimate înainte de culcare (vezi pet. 4.2). - Asocierea levotiroxinei trebuie evitată (vezi pet. 4.5). 4 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Interacţiunile medicamentoase cu alte substanţe, care pot fi provocate de fiecare componentă în parte, sunt binecunoscute şi nu există nicio indicaţie că acestea s-ar putea schimba prin utilizarea combinată. Nu există interacţiuni relevante din punctul de vedere al siguranţei între acidul acetilsalicilic şi paracetamol. Acid acetilsalicilic (AAS) Administrarea concomitentă de acid acetilsalicilic şi Efect posibil: Medicamente asociate cu risc de sângerare Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) Corticosteroizi Medicamente anticoagulante orale (de exemplu derivaţii cumarinici) Trombolitice (de exemplu streptokinază) Heparină Antiagregante plachetare (ticlopidina, clopidogrel, cilostazol) Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) Fenitoină ai Antagonişti aldosteronului (spironolactonă, canrenoat) Diuretice de ansă (de exemplu furosemidă) Medicamente antihipertensive (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor pentru angiotensina II, blocante ale canalelor de calciu) Există un risc crescut de hemoragie, din cauza potenţialului efect aditiv. Administrarea concomitentă a medicamentelor asociate cu risc de hemoragie trebuie efectuată cu prudenţă. Există un risc crescut de ulcere şi hemoragii gastro-intestinale, din cauza efectelor sinergice. Dacă este necesară utilizarea concomitentă, atunci când este cazul, trebuie avută în vedere protecţia gastrică pentru profilaxia leziunilor gastro-intestinale induse de AINS (vezi pct. 4.4). Există un risc crescut de ulcere sau hemoragii gastro-intestinale, din cauza efectelor sinergice. Se recomandă să se aibă în vedere protecţia gastrică la pacienţii care utilizează AAS şi corticosteroizi, în special la persoanele în vârsta (vezi pct. 4.4). AAS poate creşte efectul anticoagulant. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi de laborator a timpului de sângerare şi a timpului de protrombină (vezi pct. 4.4). Există un risc crescut de sângerare. În mod special, tratamentul cu AAS nu trebuie început la mai puţin de 24 de ore după tratamentul cu alteplază la pacienţii cu accident vascular cerebral acut. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă (vezi pct. 4.4). Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4). Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4). Pot afecta coagularea sau funcţia plachetelor atunci când se utilizează concomitent cu AAS, în general determinând creşterea riscului de sângerare, în special de sângerare gastro-intestinală. Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă. Salicilaţii scad legarea fenitoinei de albumina plasmatică. Acest fapt determină creşterea concentraţiei plasmatice a formei libere de fenitoină; concentraţia plasmatică a fenitoinei trebuie atent monitorizată. AAS poate să scadă activitatea acestora din cauza inhibării trebuie atent excreţiei sodiului urinar; monitorizată. tensiunea arterială AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi inhibării prostaglandinelor urinare. Medicamentele AINS pot determina insuficienţă renală acută, în special la pacienţii deshidrataţi. Dacă un diuretic este administrat concomitent cu AAS, este necesar să se asigure pacientului o hidratare adecvată şi să se monitorizeze funcţia renală şi tensiunea arterială, în special la începutul tratamentului cu diuretice. AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi inhibării prostaglandinelor urinare. Această asociere poate determina insuficienţă renală acută în cazul pacienţilor în vârstă sau deshidrataţi. Se recomandă monitorizarea atentă a tensiunii arteriale şi a funcţiei renale la începutul tratamentului, iar pacientul trebuie hidratat în mod regulat. În caz de asociere cu verapamil, trebuie monitorizat cu atenţie şi timpul de sângerare. 5 Medicamente uricozurice (de exemplu probenecid, sulfinpirazonă) Metamizol Acetazolamidă Levotiroxină Acid valproic Vaccinare varicelei împotriva AAS antagonizează efectul uricozuric. Din cauza inhibării resorbţiei tubulare, determină concentraţii plasmatice mari ale AAS. Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când medicamente conţinând cele două substanţe sunt administrate concomitent. Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de salicilaţi şi acetazolamidă, deoarece există un risc crescut de acidoză metabolică. Salicilaţii, în special la doze mai mari de 2,0 g/zi, pot să inhibe legarea hormonilor tiroidieni de proteinele transportoare şi, prin aceasta, să conducă la o creştere iniţială tranzitorie a hormonilor tiroidieni liberi, urmată de o scădere globală a concentraţiilor totale de hormoni tiroidieni. Trebuie monitorizate concentraţiile de hormoni tiroidieni (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitentă a salicilaţilor şi a acidului valproic poate să ducă la scăderea legării acidului valproic de proteine şi la inhibarea metabolizării acidului valproic, ceea ce duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale acidului valproic total şi liber. Se recomandă să nu se administreze salicilaţi pacienţilor timp de şase săptămâni după vaccinarea împotriva varicelei. La administrarea salicilaţilor în timpul infecţiilor cu virusul varicelei, au apărut cazuri de sindrom Reye. Tenofovir Alcool etilic Ibuprofen Metotrexat Sulfoniluree şi insulină (AINS) poate creşte Administrarea concomitentă a tenofovir disoproxil fumaratului şi a antiinflamatoarelor nesteroidiene riscul de insuficienţă renală. Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale, atunci când se utilizează împreună cu AAS. Există un risc crescut de sângerare gastro- intestinală; această asociere trebuie evitată (vezi pct. 4.4). Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de AAS asupra agregării plachetare atunci când se administrează concomitent (vezi pct. 5.1). Cu toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţii clinice presupun faptul că nu pot fi emise concluzii certe în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi nu este considerată probabilă apariţia unui efect clinic relevant în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului. AAS, tubulară a metotrexatului mărind concentraţiile plasmatice ale acestuia şi, prin urmare, În consecinţă, este contraindicată utilizarea concomitentă a medicamentelor AINS la pacienţii trataţi cu doze mari de metotrexat (vezi pct. 4.3). Trebuie avut în vedere riscul unor interacţiuni între metotrexat şi medicamentele AINS la pacienţii care utilizează doze mici de metotrexat (≤ 15 mg/săptămână), în special cei cu funcţie renală alterată. Dacă este necesar tratamentul asociat, trebuie monitorizate hemograma completă, funcţia hepatică şi cea renală, în special în timpul primelor zile de tratament. AAS creşte efectul lor de scădere a glicemiei. De aceea, poate fi necesară scăderea dozei medicamentului antidiabetic în cazul în care sunt utilizate doze mari de salicilaţi. Se recomandă creşterea numărului de controale ale glicemiei. similar medicamentelor AINS, toxicitatea. secreţia scade Paracetamol Administrarea concomitentă de paracetamol şi Efect posibil: 6 Inductori ai enzimelor hepatice sau medicamente cu potenţial hepatotoxic Cloramfenicol Flucloxacilină Zidovudina Probenecid Medicamente anticoagulante orale sunt (cum antiepileptice fenobarbitalul, Riscul de apariţie a toxicităţii paracetamolului poate creşte la pacienţii trataţi cu alte medicamente cu potenţial hepatotoxic sau cu medicamente inductoare ale enzimelor microzomiale hepatice, cum sunt anumite medicamente fenitoina, carbamazepina, topiramatul), rifampicina, izoniazida, cloramfenicolul, medicamente hipnotice şi alcoolul etilic. Pacienţii cu antecedente de abuz de alcool prezintă un risc special de leziuni hepatice. În timpul tratamentului cu NEVRALGIO comprimate trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice. Inducerea metabolizării determină creşterea producţiei de metabolit oxidativ hepatotoxic al paracetamolului. Hepatotoxicitatea va apărea în cazul în care producţia acestui metabolit depăşeşte capacitatea normală de legare a glutationului. Deoarece paracetamolul poate determina hepatotoxicitate în cazul monoterapiei, chiar şi în doze terapeutice, în tratament de scurtă durată şi la pacienţi fără afecţiuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.4), trebuie monitorizată funcţia hepatică. Nu se recomandă utilizarea concomitentă. Paracetamolul poate creşte cloramfenicol în plasmă. Nu se recomandă utilizarea concomitentă. Trebuie luate măsuri de precauție când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4) riscul unor concentraţii crescute de Paracetamolul poate creşte tendinţa de apariţie a neutropeniei, prin urmare trebuie efectuată monitorizarea hematologică. Nu se recomandă utilizarea concomitentă decât dacă este monitorizată de medic. Scade clearance-ul paracetamolului, astfel încât dozele de paracetamol trebuie scăzute când acesta este utilizat concomitent cu probenecid. Nu se recomandă utilizarea concomitentă. Paracetamolul creşte riscul de sângerare la pacienţii trataţi cu warfarină sau cu alte antivitamine K. Pacienţii trataţi cu paracetamol şi antivitamine K trebuie monitorizaţi pentru menţinerea unei coagulări adecvate şi apariţia complicaţiilor legate de sângerări. Utilizarea repetată a paracetamolului timp de peste o săptămână creşte efectele anticoagulantului. Dozele sporadice de paracetamol nu au un efect semnificativ. Efect posibil: Aceste medicamente întârzie absorbţia paracetamolului; ameliorarea rapidă a durerii poate fi amânată şi scăzută. Administrarea concomitentă de paracetamol şi sau alte Propantelină substanţe care duc la încetinirea procesului de golire gastrică Metoclopramidă sau alte Aceste medicamente accelereaza absorbţia paracetamolului, cu creşterea eficacităţii şi vitezei de instalare a analgeziei. medicamente care duc la accelerarea procesului de golire gastrică Colestiramină Scade absorbţia paracetamolului; în consecinţă, colestiramina nu trebuie administrată la mai puţin de 1 oră de la adrninistrarea paracetamolului, dacă se doreşte obţinerea unei analgezii maxime. Cafeină Administrarea concomitentă de cafeină şi Efect posibil: 7 Medicamente cu acţiune (de exemplu sedativă benzodiazepine, barbiturice, antihistaminice etc.) Litiu Disulfiram Substanţe de tipul efedrinei Simpatomimetice sau levotiroxină Teofilină Medicamente antibacteriene de tipul chinolonelor (ciprofloxacină, şi enoxacină acid terbinafină, pipemidic), cimetidină, fluvoxamină şi contraceptive orale Cafeină Nicotină, fenitoină şi fenilpropanolamină Clozapină Utilizarea concomitentă antagonizează efectul sedativ/hipnotic al acestora. Antagonizează efectele anticonvulsivante ale barbituricelor. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea concomitentă. Dacă este necesar, administrarea poate fi mai utilă dimineaţa. Cafeina creşte clearance-ul renal al litiului. Oprirea administrării cafeinei creşte concentraţia plasmatică a litiului; prin urmare, când este oprită administrarea de cafeină poate fi necesara scăderea dozei de litiu. Pacienţii alcoolici aflaţi în perioada de convalescenţă, trataţi cu disulfiram, trebuie avertizaţi să evite utilizarea cafeinei pentru a evita riscul de înrăutăţire a sindromului de abstinenţă la alcool, din cauza stimulării cardiovasculare şi cerebrale induse de cafeină. Disulfiramul scade metabolizarea cafeinei la nivelul ficatului. Administrarea concomitentă a acestora are un potenţial crescut de recomandă utilizarea dependenţă. concomitentă. Administrarea concomitentă a acestora are un efect crescut de apariţie a tahicardiei, din cauza efectelor sinergice. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă. Utilizarea concomitentă scade eliminarea teofilinei; în consecinţă, îi poate potenţa efectele farmacodinamice şi toxice. Creşte timpul de înjumătaţire plasmatică a cafeinei, din cauza inhibării căii citocromului hepatic P 450; prin urmare, pacienţii cu afecţiuni hepatice, aritmii cardiace sau epilepsie latentă trebuie să evite cafeina. În consecinţă, nu se Scad timpul de înjumătaţire prin eliminarea cafeinei. Cafeina creşte concentraţiile plasmatice de clozapină, din cauza interacţiunii probabile prin intermediul mecanismelor farmacocinetic şi farmacodinamic. Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale clozapinei. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă. Interacţiuni cu testele de laborator - Dozele mari de AAS pot afecta rezultatele unor teste clinico-chimice de laborator. - Administrarea de paracetamol poate afecta rezultatele concentraţiei serice a acidului uric la utilizarea metodei cu acid fosfotungstic şi glicemia la utilizarea metodei bazate pe glucozo- oxidază/peroxidază. - Cafeina antagonizează efectele dipiridamolului asupra fluxului sanguin miocardic, interferând astfel cu rezultatele testului de stress cu dipiridamol. Se recomandă ca ingestia de cafeină să fie întreruptă cu 8 până la 12 ore înainte de test. Asocierea cu alte antiinflamatoare nesteroidiene prezintă risc nefrotoxic şi hemoragic crescut. Asocierea cu anticoagulantele orale creşte riscul accidentelor hemoragice. În cazul asocierii cu sulfamidele antidiabetice, creşte efectul acestora, cu posibilitatea apariţiei accidentelor hipoglicemice. Efectul antihipertensiv al beta-blocantelor sau al diureticelor poate fi scăzut. De asemenea, a fost semnalată creşterea toxicităţii litiului. Asocierea cu medicamente uricozurice este urmată de scăderea activităţii acestora. Se va evita administrarea concomitentă cu corticosteroizi, din cauza riscului crescut de reacţii adverse, în special la nivel gastro-intestinal. Asocierea cu medicamente inductoare enzimatic (fenobarbital) şi abuzul de băuturi alcoolice creşte, de asemenea, riscul accidentelor hepatotoxice. 8 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina NEVRALGIO nu trebuie administrat în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. NEVRALGIO este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). Acid acetilsalicilic Din cauza prezenţei acidului acetilsalicilic în NEVRALGIO, utilizarea acestuia este contraindicată în al 3-lea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele din studii epidemiologice indică un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în stadiile incipiente ale sarcinii. Se consideră că riscul creşte corelat cu doza şi cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină o pierdere crescută pre- şi post- implantare şi mortalitate embrio-fetală. În plus, au fost raportate incidenţe crescute ale unor malformaţii diferite, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în perioada organogenezei. Nu trebuie administrat acid acetilsalicilic în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă este administrat acid acetilsalicilic unei femei care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai mici posibile. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot avea următoarele efecte: - asupra fătului: toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); disfuncţii renale, care pot evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios; asupra mamei şi nou-născutului: la sfârşitul sarcinii, posibilă prelungire a timpului de sângerare şi efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici; inhibare a contracţiilor uterine, care duce la amânarea sau prelungirea travaliului. - În consecinţă, acidul acetilsalicilic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Paracetamol Studii epidemiologice arată că, în condiţii terapeutice normale, paracetamolul poate fi administrat în timpul sarcinii. Cu toate acestea, trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a beneficiilor în raport cu riscul. Cafeină Femeilor gravide li se recomandă limitarea la minimum a ingestiei de cafeină, întrucat datele disponibile privind efectul cafeinei asupra fătului uman sugerează un potenţial risc. Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea medicamentului NEVRALGIO comprimate de către femeile gravide. Nu au fost efectuate studii la animale cu combinaţia de acid acetilsalicilic, paracetamol şi cafeină (vezi pct. 5.3). Alăptarea Acidul acetilsalicilic, paracetamolul şi cafeina se excretă în lapte, la om. Comportamentul sugarului este influenţat de conţinutul de cafeină (excitare, insomnie). Din cauza prezenţei salicilatului, la sugari există, de asemenea, un potenţial de reacţii adverse asupra funcţiei plachetare (poate determina sângerare), deşi nu a fost raportată nicio astfel de reacţie adversă. De asemenea, există un risc posibil de apariţie a sindromului Reye la sugari, legat de administrarea acidului acetilsalicilic. Prin urmare, nu se recomandă NEVRALGIO comprimate în timpul alăptării. Fertilitatea Există unele dovezi conform cărora medicamentele care prostaglandinelor pot determina afectări ale fertilităţii femeilor prin efect asupra ovulaţiei. inhibă ciclooxigenaza/sinteza 9 Acest efect este reversibil la oprirea tratamentului. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienții trebuie informați că pot apărea reacţii adverse în timpul tratamentului cu NEVRALGIO, cum sunt somnolența și tulburările de vedere și că în studiile clinice au fost raportate simptome cum sunt amețeli și tulburări de echilibru. Prin urmare, este necesară precauție în timpul conducerii vehiculelor și folosirii utilajelor. Dacă pacienții observă astfel de simptome, trebuie să evite activitățile menționate mai sus. 4.8 Reacții adverse Multe dintre următoarele reacții adverse depind în mod evident de doză și diferă de la o persoană la alta. Reacții adverse raportate în asociere cu tratamentul cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) au fost edemul, hipertensiunea arterială și insuficiența cardiacă. Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari și în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc ușor crescut de apariție a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic și accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Nevralgio este un medicament relativ bine suportat în tratamente de scurtă durată. Utilizarea îndelungată crește riscul apariției reacțiilor adverse. Reacțiile dverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. În continuare, reacțiile adverse ale acidului acetilsalicilic paracetamolului și cafeinei sunt prezentate pe categorii conform clasificării MedRA și în funcție de frecvență: foarte frecvente (≥ 1/10). Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100, rare (≥ 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (≥ 1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Acid acetilsalicilic: Tulburări hematologice și limfatice: Epistaxis, gingivoragii, hemoragie cutanată spontană, risc crescut de hemoragii intraoperatorii și postoperatorii. Cu frecvență necunoscută: - Trombocitopenie - Pancitopenie - Bicitopenie - Insuficiență a măduvei hematopietice - Agranulocitoză - Neutropenie - Leucopenie - Anemie aplastică - Anemie hemolitică la pacienți cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază (pct. 4.3). Tulburări ale sistemului imunitar: De tip anafilactic, manifestate prin reacții cutanate, mai ales urticarie, angioedem, dispnee, crize de astm bronșic. 10 Tulburări ale sistemului nervos: Administrarea în doze mari provoacă cefalee, amețeli, tinitus, somnolență sau excitație, confuzie. Cu frecvență necunoscută: hemoragie intracraniană, care poate fi letală, în special la vârstnici. Tulburări vasculare: Cu frecvență necunoscută: hemoragie care poate fi letală, vsculită, inclusiv purpură Henoch- Schönlein. Tulburări cardiace: Cu frecvență necunoscută: sindrom Kounis în contextul unei reacții de hipersensibilitate provocată de acidul acetilsalicilic. Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: Cu freccvență necunoscută: edem pulmonar non-cardiogen în cazul utilizării cronice și în contextul unei reacții de hipersensibilitate provocată de acidul acetilsalicilic. Tulburări gastrointestinale: Greață, vărsături, pirozis, dureri abdominale, hemoragii digestive acute, grave sau oculte și ulcerații gastro-intestinale (în cazul administrării orale timp îndelungat). Cu frecvență necunoscută: Pancreatită acută, în contextul unei reacții de hipersensibilitate provocată de acidul • acetilsalicilic; • ulcerații esofagiene, perforații; • ileon) și gros (colon și rect), colită și perforație intestinală. Tulburări ale tractului gastro-intestinal superior: esofagită, duodenită erozivă, gastrită erozivă, Tulburări ale tractului gastro-intestinal inferior: ulcere la nivelul intestinului subțire (jejun și Aceste reacții adverse pot fi sau nu asociate cu hemoragie și pot apărea la orice doză de acid acetilsalicilic, la pacienții cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente gastro-intestinale grave în antecedente. Tulburări hepatobiliare: Cu frecvență necunoscută: creșteri ale concentrațiilor plasmatice ale transaminazelor și fosfatazei alcaline, lezare hepatică, mai ales de tip hepatocelular, hepatită cronică. Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: Cu frecvență necunoscută: erupții medicamentoase fixe. Tulburări renale și ale căilor urinare: Tratamentul prelungit poate determina nefrită interstițială și necroză papilară. Cu frecvență necunoscută: insuficiență renală. Tulburări ale aparatului genital și ale sânului: Cu frecvență necunoscută: hematospermie. Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: Cu frecvență necunoscută: au fost raportate edeme la administrarea dozelor mari (antiinflamatoare) de acid acetilsalicilic. Paracetamol: Tulburări hematologice și limfatice Foarte rare: trombocitopenie (în general asimptomatică, rar sângerări sau hematoame, scaune negre și moi, sânge în urină și fecale, pete cutanate roșii), neutropenie, leucopenie, pancitopenie. Cu frecvență necunoscută: agranulocitoză (faringită și febră, neașteptat), anemie hemolitică (la pacienții cu deficit cunoscut de glucozo-6-fosfatdehidrogenază). 11 Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacții de hipersensibilitate de tipul angioedemului, dispnee, bronhospasm, transpirații, greață, scăderea tensiunii arteriale până la stare de șoc. 5-10% din pacienții cu astm bronșic indus de acid acetilsalicilic pot prezenta aceleași manifestări și în cazul administrării de paracetamol (astm bronșic indus de medicamente analgezice). Cu frecvență necunoscută: șoc anafilactic, angioedem. Tulburări cardiace Cu frecvență necunoscută: sindrom Kounis. Tulburări respiratorii toracice și mediastinale Rezultatele unui studiu caz-control au sugerat că utilizarea frecventă (zilnică sau săptămânală) a paracetamolului poate fi asociată cu apariția simptomelor de astm bronșic, dar aceasta nu contraindică utilizarea acestuia în dozele recomandate, chiar la pacienții cu astm bronșic diagnosticat. Cu frecvență necunoscută: bronhospasm (vezi pct. 4.4). Tulburări hepatobiliare Rare: hepatită, afectare hepatică (icter conjunctival sau tegumentar). Cu frecvență necunoscută: citoză hepatică care poate conduce la insuficiență hepatică acută. Tulburări renale și ale căilor urinare Rare: creștere a creatininemiei (în special secundar sindromului hepato-renal), colică renală (algie lombară puternică, apărută brusc), insuficiență renală (oligo-anurie). La doze mari și în caz de tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcției renale până la insuficiență renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoane cu disfuncție renală preexistentă. Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Foarte rare: eritem, urticarie, dermatită, reacții de hipersensibilitate (erupție cutanată tranzitorie, parestezie, prurit). Cu frecvență necunoscută: reacții adverse cutanate precum necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, pustuloză exantematoasă acută generalizată, erupție medicamentoasă fixă (vezi pct. 4.4). Tulburări metabolice și de nutriție Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută cu frecvență „necunoscută” (nu poate fi estimată din datele disponibile). La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation. Cafeină: La doze mari, poate să apară insomnie, neliniște, palpitații și disconfort epigastric. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 12 4.9 Supradozaj Legat de acidul acetilsalicilic: Edemul pulmonar non-cardiogen poate să apară în cazul supradozajului acut şi cronic cu acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.8). Supradozajul cu salicilaţi, în special la copii mici, poate conduce la hipoglicemie severă şi intoxicaţie cu potenţial letal. Simptomele de intoxicaţie uşoară cu salicilat includ ameţeală, tinitus, surditate, transpiraţie, greaţă şi vărsături, cefalee şi confuzie. Acestea apar la concentraţii plasmatice de 150 până la 300 micrograme/ml. Aceste simptome pot fi controlate prin scăderea dozei sau prin oprirea tratamentului. Intoxicaţiile mai grave se produc la concentraţii mai mari de 300 micrograme/ml. Simptomele de supradozaj sever cuprind hiperventilaţie, febră, nelinişte, cetoză, alcaloză respiratorie şi acidoză metabolică. Deprimarea SNC (sistemului nervos central) poate duce la comă. De asemenea, apare colaps cardiovascular şi insuficienţa respiratorie. Tratamentul supradozajului sever: Pacientul trebuie transferat la spital şi trebuie să se ia imediat legătura cu secţia de toxicologie. Atunci când pacientul este suspect că a ingerat peste 120 mg/kg de salicilat în ultima oră, i se administrează oral doze repetate de cărbune activat. Concentraţiile plasmatice trebuie măsurate la pacienţii care au ingerat peste 120 mg/kg de salicilat, cu toate că gradul de severitate al intoxicaţiei nu poate fi determinat doar pe baza acestora. De asemenea, trebuie luate în considerare caracteristicile clinice şi biochimice. La concentraţii plasmatice care depăşesc 500 micrograme/ml (350 micrograme/ml la copii sub 5 ani), administrarea intravenoasă de hidrogenocarbonat de sodiu este eficientă pentru eliminarea salicilatului din plasmă. Când concentraţia plasmatică a salicilatului este mai mare de 700 micrograme/ml, sau mai mică la copii şi la persoanele în vârstă, sau în caz de acidoză metabolică severă, metodele care pot fi alese sunt hemodializa şi hemoperfuzia. Legat de paracetamol: Semnele precoce de supradozaj (foarte frecvent greaţă, vărsături, anorexie, paloare, dureri abdominale, letargie şi transpiraţie) se instalează, în general, în primele 24 de ore. Supradozajul cu paracetamol provoacă citoliză hepatică, care poate duce la necroză completă şi ireversibilă (insuficienţă hepatocelulară), acidoză metabolică, encefalopatie, comă şi deces. Mai puţin frecvent, se dezvoltă necroză tubulară renală. La 12 până la 48 de ore după un supradozaj acut, pot apărea valori crescute ale transaminazelor hepatice, ale lactat dehidrogenazei şi bilirubinei, cu o reducere a valorilor protrombinei. De asemenea, supradozajul cu paracetamol poate determina pancreatită, insuficienţă renală acută şi pancitopenie. Pacienţii sunt consideraţi expuşi la risc crescut de supradozaj când li se administrează medicamente care au caracter inductor enzimatic, precum carbamazepina, fenitoina, fenobarbitalul, rifampicina şi sunătoarea, sau care au antecedente de abuz de alcool sau au malnutriţie. Tratamentul supradozajului: Când pacientul este suspectat de ingestia a peste 150 mg/kg paracetamol în ultima oră, i se administrează pe cale orală doze repetate de cărbune activat. Totuşi, dacă urmează să se administreze acetilcisteină sau metionină pe cale orală, este mai bine să fie eliminat cărbunele activat din stomac, pentru a-l împiedica să reducă absorbţia antidotului. Antidoturi: N-acetilcisteina trebuie administrată intravenos sau pe cale orală cât mai curand posibil după ingestie. Are eficacitatea cea mai mare în primele 8 ore după ce s-a ingerat supradoza. Efectul antidotului se reduce apoi în mod treptat. Cu toate acestea, s-a demonstrat că tratamentul luat până la 24 de ore după ingerare şi ulterior rămâne benefic. Metionina are cea mai mare eficacitate în primele 10 ore după ingestia supradozei de paracetamol. 13 Leziunile hepatice sunt mult mai frecvente şi severe dacă tratamentul cu metionină este început la peste10 ore de la ingerare. Absorbţia pe cale orală poate fi redusă prin vărsături sau cărbune activat. Legat de cafeină: Simptomele obişnuite includ anxietate, nervozitate, nelinişte, insomnie, excitaţie, contracţii musculare, stare de confuzie, convulsii. În cazul unei doze mari de cafeină apare şi hiperglicemie. Simptomele cardiace includ tahicardia şi aritmia cardiacă. Simptomele sunt controlate prin reducerea sau oprirea cafeinei. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, acid salicilic şi derivaţi, combinaţii, codul ATC: N02BA51. Acidul acetilsalicilic are proprietăţi analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii, în primul rând datorită inhibării biosintezei de prostaglandine şi tromboxan din acidul arahidonic, prin acetilarea ireversibilă a enzimelor ciclooxigenazei (COX). În doze de 300 - 500 mg are efect analgezic şi antipiretic moderat, iar în doze mai mari de 3 g pe zi are efect antiinflamator. De asemenea, împiedică agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare. Inhibarea funcţiilor plachetare se datorează inactivării ireversibile a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a sintezei tromboxanului A2. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul inhibă efectul antiagregant plachetar al dozelor mici de acid acetilsalicilic, la administrare concomitentă. Într-un studiu, s-a evidenţiat o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau agregării plachetare, la administrarea unei singure doze de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore înainte de sau în decurs de 30 de minute după administrarea unei doze de 81 mg acid acetilsalicilic cu eliberare imediată. Totuşi, limitările acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţii clinice sugerează că nu poate fi emisă o concluzie certă cu privire la utilizarea regulată a ibuprofenului, iar un efect clinic relevant este considerat improbabil la utilizarea ocazională a ibuprofenului. Acidul acetilsalicilic inhibă contracţiile uterine. De asemenea, micşorează motilitatea intestinală şi diminuează mişcarea apei şi electroliţilor către lumenul intestinal. Acest efect se explică prin scăderea cantităţii de prostaglandine E si F. Paracetamolul are proprietăţi analgezice şi antipiretice moderate, cu efect antiinflamator nesemnificativ. Paracetamolul, spre deosebire de acidul acetilsalicilic, nu inhibă agregarea plachetară. Mecanismul de acţiune nu este cunoscut pe deplin. Lipsa efectului antiinflamator pentru concentraţii realizate de dozele terapeutice este corelată cu acţiunea slabă de inhibare a ciclooxigenazei, atribuită cantităţii mari de peroxizi din ţesutul inflamat. Cafeina este un alcaloid cu structură metilxantinică. Are proprietăţi stimulante psihomotorii moderate, stimulante respiratorii, inotrop pozitive, produce vasoconstricţie în teritoriul cerebral, stimulează secreţia gastrică, are efect diuretic slab şi relaxează musculatura netedă bronşică. Mecanismul de acţiune al cafeinei nu este bine cunoscut. Se presupune că inhibă fosfodiesteraza şi antagonizează acţiunile adenozinei. Adăugarea cafeinei creşte efectele antinociceptive ale acidului acetilsalicilic şi ale paracetamolului. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Acidul acetilsalicilic se absoarbe relativ bine din tubul digestiv, disponibilitatea medie după administrarea orală fiind de 68%. Acidul acetilsalicilic este în mică parte hidrolizat în mucoasa intestinală şi la primul pasaj hepatic ajungând în sânge, în majoritate, sub formă nemodificată. Înainte de, în timpul şi după absorbţie, acidul acetilsalicilic este transformat în acid salicilic, principalul său metabolit activ. Se leagă în procent mare de proteinele plasmatice, în special de albumină. Traversează bariera feto-placentara şi 14 trece în laptele matern. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1-1,5 ore de la administrare. Pentru efectul analgezic, concentraţia plasmatică este de 25-50 µg salicilat/ml. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 15-20 minute. Eliminarea are loc la nivel renal, atât sub formă de acid salicilic liber, cât şi sub formă de metaboliţi conjugaţi. Paracetamolul se absoarbe repede, dar variabil din tubul digestiv, cu o biodisponibilitate medie de 88%. Realizează concentraţia plasmatică maximă la ½-l oră de la administrarea orală. Se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice: 25% sau mai puţin, pentru dozele terapeutice. Traversează bariera feto- placentară şi trece în laptele matern. Se metabolizează aproape în totalitate în ficat, în principal prin sulfo- şi glucuronoconjugare. Timpul de înjumătăţire plasmatică este în medie de 2 ore. Concentraţia plasmatică maximă este de 5-20 µg/ml şi este atinsă în 0,5-2 ore. Concentraţia plasmatică maximă se menţine la această valoare timp de 1-3 ore. Durata de acţiune a efectului terapeutic: 3-4 ore. Eliminarea se face renal, sub formă de metaboliţi; 3% din doză rămâne sub formă nemodificată. Cafeina se absoarbe bine din intestin. Se distribuie în tot organismul şi realizează concentraţii mari în creier. Traversează bariera feto-placentară şi bariera hemato-encefalică. Volumul aparent de distribuţie la adult este de 0,4-0,6 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este scăzută: 25-36%. Concentraţia plasmatică terapeutică este de 5-25 µg/ml. Este eliminată aproape în întregime prin metabolizare hepatică. Timpul de înjumătăţire plasmatică la adult este de aproximativ 4 ore (mai mare dacă funcţia hepatică este deficitară). Principalii metaboliţi - acidul 1-metiluric s.i 1-metilxantina - se elimină urinar. Aproximativ 1-2% din doză se elimină urinar sub formă nemodificată. 5.3 Date preclinice de siguranță Nu există date preclinice suplimentare, în plus faţă de informaţiile cuprinse în alte puncte relevante ale rezumatului caracteristicilor produsului. Trebuie consultate pct. 4.3 şi 4.6 pentru informaţii la om şi pentru utilizarea în timpul sarcinii şi alăptării. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Celuloză microcristalină Amidon de porumb Povidonă K 30 Talc Dioxid de siliciu coloidal anhidru 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor 15 Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ SINTOFARM S.A. Str. Ziduri între Vii nr. 22, sector 2, Bucureşti, cod 023324, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 16244/2025/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: septembrie 2025 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Septembrie 2025 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 16