AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 16302/2025/01-02-03-04 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Dekenor 25 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine dexketoprofen 25 mg (sub formă de dexketoprofen trometamol). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat (comprimat) Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, biconvexe, cu o linie mediană pe una dintre fețe. Dimensiuni: diametrul de aproximativ 10 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate ușoară până la moderată, cum sunt durerile musculo- scheletice, dismenoree, durerile dentare, la adulți. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţi În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare 4-6 ore sau 25 mg la fiecare 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 75 mg dexketoprofen. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Dekenor comprimate nu se utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea trebuie limitată la perioada simptomatică. Vârstnici 1 La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului la limita inferioară a intervalului de dozare (50 mg doză maximă zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi doar dacă există o toleranţă generală bună. Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu doze mici (50 mg doză maximă zilnică), asociat cu o monitorizare atentă. Dekenor comprimate nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3). Insuficiență renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 60 - 89 ml/min) doza iniţială trebuie redusă până la 50 mg dexketoprofen doză maximă zilnică (vezi pct. 4.4). Dekenor comprimate nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤ 59 ml/min) (vezi pct. 4.3). Copii şi adolescenţi Nu a fost studiată utilizarea Dekenor la copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite şi, de aceea, medicamentul nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi. Mod de administrare Comprimatele trebuie înghițite cu o cantitate suficientă de lichid (spre exemplu, un pahar cu apă). Administrarea împreună cu alimentele întârzie rata de absorbție a medicamentului (vezi pct. „Proprietăți farmacocinetice”). În cazul durerii acute, se recomandă să se administreze cu cel puțin 30 minute înainte de masă. 4.3 Contraindicaţii Dekenor comprimate nu trebuie administrat în următoarele cazuri: - pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. pacienţi la care substanţele cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic şi alte AINS) declanşează crize astmatice, bronhospasm, rinită acută sau provoacă polipoză nazală, urticarie sau angioedem. fotoalergii cunoscute sau reacţii fototoxice apărute ca urmare a tratamentului cu ketoprofen sau fibraţi. pacienţi cu antecedente de sângerări sau perforații gastro-intestinale, determinate de un tratament anterior cu AINS. pacienţi cu ulcer peptic activ/hemoragie gastro-intestinală activă sau cu orice antecedente de sângerare gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie. pacienţi cu dispepsie cronică. pacienţi cu alte hemoragii active sau tulburări de coagulare. pacienţi diagnosticați cu boală Crohn sau colită ulcerativă. pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă. pacienţi cu insuficiență renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤ 59 ml/min). pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh 10 - 15). pacienţi cu diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare. pacienţi cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingerare insuficientă de lichide). în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6). - - - - - - - - - - - - - 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare 2 Se va administra cu prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente alergice. Utilizarea de Dekenor concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază 2, trebuie evitată. Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare de mai jos). Siguranţă gastro-intestinală S-a raportat apariţia de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale, în cazul tuturor AINS, în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau istoric anterior de evenimente gastro-intestinale grave. În cazul apariţiei hemoragiei sau ulceraţiei gastro- intestinale la pacienţii tratați cu Dekenor, tratamentul trebuie întrerupt. Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu creşterea dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Vârstnici: Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerare şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Ca în cazul tuturor AINS, trebuie evaluate cu atenție orice antecedente de esofagită, gastrită şi/sau ulcer gastro-duodenal pentru a garanta vindecarea totală înainte de începerea tratamentului cu dexketoprofen. Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau istoric de boală gastro-intestinală trebuie monitorizaţi pentru tulburări digestive, în special hemoragii gastro-intestinale. AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8). Pentru aceşti pacienţi, trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) şi, de asemenea, acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5). Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (mai ales hemoragie gastro-intestinală), îndeosebi în stadiile iniţiale ale tratamentului. Este recomandată precauţie la pacienţii tratați concomitent cu medicamente care pot determina creşterea riscului de ulceraţie sau sângerări, cum sunt corticosteroizii cu administrare pe cale orală, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină sau medicamentele antiplachetare precum acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Siguranţă renală Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală. La acești pacienți, utilizarea AINS poate duce la deteriorarea funcției renale, retenție de lichide și edeme. Este, de asemenea, necesară precauţie la pacienții care utilizează diuretice sau la cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece există un risc crescut de 3 nefrotoxicitate. Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide în timpul tratamentului, pentru a preveni deshidratarea și toxicitatea renală asociată acesteia. Similar tuturor AINS, acest medicament poate determina creşterea uremiei şi creatininemiei. Similar altor inhibitori ai sintezei de prostaglandine, acest medicament poate fi asociat cu reacţii adverse la nivelul aparatului renal, care pot duce la glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută. Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să manifeste insuficență renală (vezi pct. 4.2). Siguranţă hepatică Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență hepatică. Similar altor AINS, acest medicament poate provoca creşteri tranzitorii minore ale anumitor parametri hepatici şi, de asemenea, să determine creşteri semnificative ale AST şi ALT. În cazul unei creşteri semnificative ai acestor parametri, tratamentul trebuie întrerupt. Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să manifeste insuficență hepatică (vezi pct. 4.2). Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare și precauții adecvate. O atenție specială trebuie exercitată la pacienții cu antecedente de boli cardiace, în special cei cu episoade anterioare de insuficienţă cardiacă, existând un risc crescut de declanşare a insuficienței cardiace, deoarece la aceşti pacienţi au fost raportate retenţie de lichide şi edeme în asociere cu tratamentul cu AINS. Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze mari și în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen. Prin urmare, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică instalată, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu dexketoprofen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de inițierea tratamentului de lungă durată la pacienții cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară si prelungi timpul de sângerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea de dexketoprofen la pacienții cărora li se administrează alte tratamente care interferează cu hemostaza, cum sunt warfarina sau alte anticoagulante cumarinice sau heparine (vezi pct. 4.5). Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să manifeste insuficență cardiacă (vezi pct. 4.2). Reacţii cutanate Reacţii cutanate grave, unele chiar letale, cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS. Pacienţii prezintă cel mai mare risc de apariție a acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în majoritatea 4 cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu Dekenor trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiilor cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate. Alte informaţii Este necesară prudență deosebită la pacienții cu: - - - tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie intermitentă acută) deshidratare imediat după intervenții chirurgicale majore În cazul în care medicul consideră că tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung, este necesară monitorizarea regulată a funcției hepatice și renale și a hemoleucogramei. Reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu, șoc anafilactic) au fost observate foarte rar. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de reacții severe de hipersensibilitate apărute ca urmare a utilizării Dekenor. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie să fie inițiate de către profesioniştii în domeniul sănătăţii. Pacienții cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică și/sau polipoză nazală au un risc crescut de alergie la acid acetilsalicilic și/sau AINS, comparativ cu restul populației. Administrarea acestui medicament poate provoca crize de astm bronşic sau bronhospasm, în special la subiecţii cu alergie la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3). În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicaţiilor infecţioase grave cutanate și ale ţesuturilor moi. Până în prezent, rolul AINS în agravarea acestor infecții nu a fost exclusă. Ca urmare, este recomandabil să se evite utilizarea Dekenor în caz de varicelă. Dekenor trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu tulburări hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv. Mascarea simptomelor infecțiilor subiacente Dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infecţioase, ceea ce poate duce la întârzierea începerii tratamentului adecvat și, prin urmare, la agravarea rezultatului infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei bacteriene dobândită în comunitate și complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când se administrează dexketoprofen împotriva febrei sau durerii musculare determinate de o infecție, se recomandă monitorizarea infecției. Se recomandă ca pacientul să se adreseze imediat unui medic dacă în timpul tratamentului apar sau se agravează simptomele unei infecţii bacteriene. Copii și adolescenți Utilizarea în condiții de siguranță la copii și adolescenți nu a fost stabilită. Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu conține sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Următoarele interacţiuni se aplică în general antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS): Administrări concomitente nerecomandate: 5 - - - - - - - Alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2) și doze mari de salicilaţi (≥ 3 g/zi): administrarea asociată a câtorva antiinflamatoare nesteroidiene poate creşte riscul de ulcer gastro-intestinal şi de hemoragie, prin efect sinergic. Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din cauza legării crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului şi a inhibării funcţiei plachetare şi a lezării mucoasei gastroduodenale. Dacă nu se poate evita administrarea concomitentă, este necesară monitorizarea atentă clinică şi a analizelor de laborator. Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibării funcţiei plachetare şi lezării mucoasei gastroduodenale). Dacă nu se poate evita administrarea concomitentă, este necesară monitorizarea atentă clinică şi a valorilor de laborator. Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Litiu (interacțiune descrisă în cazul administrării concomitente cu diverse AINS): AINS cresc concentrațiile plasmatice de litiu, putând atinge valori toxice (scade eliminarea renală a litiului). Din acest motiv, se impune monitorizarea acestui parametru la iniţierea, în timpul stabilirii dozelor şi la întreruperea tratamentului cu dexketoprofen. Metotrexat, utilizat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mari: creşte toxicitatea hematologică a metotrexatului prin reducerea eliminării sale renale de către agenți antiinflamatori, în general. Hidantoine şi sulfonamide: efectele toxice ale acestor substanţe pot fi crescute. Administrări concomitente care necesită precauţie: - Diuretice, inhibitori ai ECA, antibacteriene aminoglicozidice şi antagonişti ai receptorilor de angiotensină II: dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală acută (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu insuficienţă renală acută), administrarea concomitentă de medicamente care inhibă ciclo-oxigenaza şi inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept efect deteriorarea ulterioară a funcţiei renale, de obicei, reversibilă. În cazul administrării concomitente de dexketoprofen cu un diuretic, este esenţial ca pacientului să i se asigure o hidratare corespunzătoare, iar funcţia renală să fie monitorizată la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). - - - - Metotrexat, la doze mai mici de 15 mg/săptămână: creştere a toxicităţii hematologice a metotrexatului, prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în general. Se recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni de administrare concomitentă. Se recomandă intensificarea monitorizării în cazul modificării, fie şi uşoare, a funcţiei renale, precum şi la vârstnici. Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi evaluarea frecventă a timpului de sângerare. Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare, prin acţiunea asupra reticulocitelor, cu anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu AINS. Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureei prin deplasarea acesteia de pe locurile de legare de proteinele plasmatice. 6 Administrări concomitente care trebuie luate în considerare: - Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei de prostaglandine. - - - - - - - - - - Ciclosporină şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de prostaglandine. În timpul terapiei concomitente, trebuie monitorizată funcţia renală. Trombolitice: risc crescut de hemoragie. Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): creştere a riscului de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4). Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune poate fi determinată de inhibarea secreţiei tubulare renale şi a glucuronoconjugării şi necesită ajustarea dozei de dexketoprofen. Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia de glicozide plasmatice. Mifepristonă: există un risc teoretic ca inhibitorii prostaglandin-sintetazei să afecteze eficacitatea mifepristonei. Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării de prostaglandină nu influențează negativ efectele mifepristonei sau ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau a contractilității uterine și nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii medicale a sarcinii. Antibiotice chinolone: testele la animale arată că administrarea de doze mari de chinolone concomitent cu AINS poate creşte riscul apariţiei convulsiilor. Tenofovir: administrarea concomitentă cu AINS poate crește uremia și creatininemia; funcția renală trebuie monitorizată pentru controlul unei potențiale afectări sinergice a funcției renale. Deferasirox: utilizarea concomitentă cu AINS poate crește riscul de toxicitate gastrointestinală. Este necesară o monitorizare clinică adecvată atunci când deferasirox este administrat concomitent cu AINS. Pemetrexed: utilizarea concomitentă cu AINS poate scădea eliminarea pemetrexedului, prin urmare este necesară prudență la administrarea unor doze mai mari de AINS. La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei de la 45 până la 79 ml/min), administrarea concomitentă de pemetrexed și AINS trebuie evitată cu 2 zile înainte și cu 2 zile după administrarea pemetrexedului. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Dekenor comprimate este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandină poate să influenţeze negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice avertizează asupra riscului crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în primele luni de sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit că duce la creşterea pierderii sarcinii pre- şi postimplantare şi a mortalităţii embriofetale. În plus, s-a raportat creşterea incidenţei în cazul diverselor 7 malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea dexketoprofenului poate provoca oligohidramnios ca rezultat al disfuncției renale fetale. Aceasta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind, de obicei, reversibil după întreruperea administrării. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, dexketoprofenul nu trebuie administrat decât dacă este strict necesar. Dacă se utilizează dexketoprofen de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea prenatală cu privire la oligohidramnios după expunerea la dexketoprofen timp de mai multe zile, începând cu săptămâna gestațională 20. Administrarea dexketoprofen trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la: - toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea/constricția prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară); disfuncţie renală, care poate evolua spre insuficienţă renală cu oligohidramnios (a se vedea mai sus); - precum și mama şi nou-născutul, la finalul sarcinii, la: - posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar şi la cele mai mici doze; inhibarea contracţiilor uterine, ducând la travaliu întârziat sau prelungit. - Alăptarea Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul se excretă în laptele uman. Dekenor este contraindicat în perioada alăptării (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Similar altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminină și nu este recomandat femeilor care intenționează să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu dexketoprofen trometamol. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Dekenor comprimate poate determina reacții adverse cum sunt amețelile, tulburările vizuale sau somnolența. În acest caz, capacitatea de reacție și de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje pot fi afectate. 4.8 Reacţii adverse Evenimentele adverse raportate ca cel puţin posibil legate de dexketoprofen în studiile clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a Dekenor comprimate sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi ordonate după frecvenţă: Aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente (≥ 1/100 și <1/10) Mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 și <1/100) Rare (≥ 1/10 000 și <1/1000) Foarte rare (<1/10 000) Neutropenie, trombocitopenie 8 Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro- intestinale Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări ale aparatului genital şi sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Investigaţii diagnostice Edem laringian Anorexie Reacţie anafilactică inclusiv şoc anafilactic Insomnie, anxietate Cefalee, ameţeli, somnolenţă Parestezii, sincopă Vertij Extrasistole Eritem facial tranzitoriu Vedere înceţoşată Tinitus Tahicardie Hipertensiune arterială Hipotensiune Bradipnee Greaţă și/sau vărsături, durere abdominală, diaree, dispepsie Gastrită, constipaţie, xerostomie, flatulență Ulcer peptic, ulcer peptic hemoragic sau ulcer peptic perforat (vezi pct. 4.4) arterială Bronhospasm, dispnee Pancreatită Leziuni hepatocelulare Sindrom Stevens Johnson, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell), angioedem, edem facial, reacţie de fotosensibilitate, prurit Nefrită sau sindrom nefrotic Erupţie cutanată tranzitorie Urticarie, acnee, hipersudoraţie Dureri de spate Insuficienţă renală acută, poliurie Tulburări menstruale, tulburări prostatice Edem periferic Valori anormale ale testelor funcţiei hepatice Oboseală, durere, astenie, frisoane, stare de rău Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Poate să apară ulcerul 9 peptic, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letale, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). Mai puţin frecvent a fost observată gastrita. În asociere cu tratamentul AINS au fost raportate: edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă. Similar altor AINS, pot apărea următoarele reacţii adverse: meningită aseptică, care poate apărea predominant la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de ţesut conjunctiv şi reacţii hematologice (purpură, anemie hemolitică şi aplastică, rareori agranulocitoză şi hipoplazie medulară). Reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens Johnson şi Necroliza Epidermică Toxică (foarte rar). Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (mai ales în doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere mică a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Simptomatologia în caz de supradozaj nu este cunoscută. Medicamente similare au determinat tulburări gastro-intestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) şi neurologice (somnolenţă, vertij, dezorientare, cefalee). În caz de administrare excesivă sau ingestie accidentală, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic, în conformitate cu starea clinică a pacientului. Poate fi administrat cărbune activat dacă au fost ingerate mai mult de 5 mg/kg de către un adult sau un copil, în decurs de o oră. Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1. Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE17. Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului S-(+)-2-(3-benzoilfenil)propionic, un medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (M01AE). Mecanism de acţiune Mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei 10 de prostaglandine prin inhibarea căii ciclooxigenazei. Mai precis, este inhibată transformarea acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici, PGG2 şi PGH2, care produc prostaglandine PGE1, PGE2, PGF2α şi PGD2 şi, de asemenea, prostaciclină PGI2 şi tromboxani (TxA2 şi TxB2). În plus, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt kininele, determinând o acţiune indirectă, care se sumează acţiunii directe. Efecte farmacodinamice În studiile la animale şi la om s-a demonstrat că dexketoprofen este un inhibitor al acţiunii COX-1 şi COX-2. Eficacitate şi siguranţă clinică Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitatea analgezică eficientă a dexketoprofenului. Începutul activităţii analgezice a fost obţinut în unele studii la 30 de minute după administrare. Efectul analgezic persistă 4-6 ore. 5.2. Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrarea orală a dexketoprofen trometamol la om, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în 30 minute (15 - 60 min). ASC nu se schimbă la administrarea concomitentă cu alimente, cu toate acestea, Cmax a dexketoprofen scade și viteza de absorbție este întârziată (creșterea tmax). Distribuţie Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie şi eliminare este de 0,35 ore, respectiv 1,65 ore. Deoarece medicamentul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent de distribuţie este de 0,25 l/kg. În studiile farmacocinetice cu doze repetate s-a observat că ASC după ultima administrare nu este diferită de cea obţinută după o doză unică, ceea ce arată că nu apare fenomenul de acumulare a medicamentului. Metabolizare şi eliminare După administrarea de dexketoprofen trometamol, în urină se regăseşte doar enantiomerul S-(+), demonstrând faptul că la om nu apare fenomenul de conversie la enantiomerul R-(-). Calea principală de eliminare pentru dexketoprofen este reprezentată de glucuronoconjugare, urmată de excreţie renală. 5.3. Date preclinice de siguranţă Datele preclinice din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, genotoxicitate şi de imunofarmacologie nu au evidenţiat vreun pericol anume pentru om. Studiile privind toxicitatea cronică efectuate la şoareci şi maimuţe au evidenţiat o valoare a dozei la care nu apare nicio reacție adversă (NOAEL) la doze de 2 ori mai mari decât cele maxime recomandate la om. La maimuțe, principala reacție adversă observată la doze mari a fost reprezentată de prezența sângelui în materiile fecale, scăderea câștigului în greutate corporală și, la dozele maxime, leziuni erozive gastro-intestinale. Aceste efecte au apărut la doze de 14-18 ori mai mari decât cele maxime recomandate la om. Nu există studii de evaluare a potențialului carcinogenic la animale. Aşa cum este recunoscut pentru toată clasa farmacologică a AINS, dexketoprofen trometamol poate provoca modificări ale supravieţuirii embrio-fetale pe modelele animale, atât indirect, prin intermediul 11 toxicităţii gastro-intestinale asupra femelelor gestante, cât şi direct asupra dezvoltării fetusului. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleul comprimatului Celuloză microcristalină Croscarmeloză sodică Amidon de porumb Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu Filmul comprimatului Hipromeloză Macrogol 6000 Propilenglicol Dioxid de titan (E171) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30°C. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu blister securizat pentru copii/ușor de utilizat de către vârstnici (PVC-PVDC-film alb PVC/hârtie- folie Al): 10 x 1, 20 x 1, 30 x 1 și 50 x 1 comprimat filmat. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ KRKA, d. d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 16302/2025/01-04 12 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Noiembrie 2020 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2025 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie 2025 13