1 REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI RUPALYN 200 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg (echivalent cu lizinat de ibuprofen 342 mg). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate filmate Comprimate filmate de culoare roşu pal, biconvexe, netede pe ambele feţe, cu diametrul nucleului de 11 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Este indicat în ameliorarea simptomatică a durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt cefaleea, durerea dentară, durerea musculară și durerea menstruală. De asemenea, este indicat pentru tratamentul simptomatic al febrei. Rupalyn 200 mg este indicat la adulţii şi adolescenţii cu greutatea peste 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste). 4.2 Doze şi mod de administrare Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4). Doze Adulţi şi adolescenţi cu greutatea >40 kg (cu vârsta de 12 ani sau peste): Doza inițială este de 200 mg până la 400 mg (1 sau 2 comprimate), și apoi, dacă este necesar, repetați la fiecare 6 ore. Doza maximă zilnică de 1200 mg (6 comprimate) nu trebuie depășită în decurs de 24 ore. Dacă administrarea acestui medicament este necesară pentru mai mult de 3 zile, în caz de febră, sau pentru mai mult de 5 zile, în cazul tratamentului durerii, sau dacă simptomele se agravează, se recomandă ca pacientul să se adreseze unui medic. Dacă administrarea acestui medicament la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) este necesară pentru mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, trebuie cerut sfatul unui medic. AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13664/2021/01-11 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului 2 Vârstnici Nu este necesară ajustarea specială a dozelor. Pacienți cu insuficiență renală/hepatică La pacienții cu insuficiență renală sau hepatică ușoară până la moderată, trebuie utilizată întotdeauna cea mai mică doză eficace și este necesară precauţie sporită (pacienții cu insuficiență renală sau hepatică severă, vezi pct. 4.3). Mod de administrare Medicamentul este pentru administrare orală, de preferință după masă, luat cu un pahar cu apă. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 Antecedente de sângerare sau perforare gastrointestinală legate de terapia anterioară cu AINS. Ulcer peptic/hemoragie activ(ă) sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte şi dovedite de ulcerare sau sângerare). Pacienţii care au prezentat anterior reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, astm bronşic, bronhospasm, rinită, angioedem sau urticarie) ca răspuns la administrarea de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Insuficienţă renală severă. Insuficienţă hepatică severă. Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA). Tulburări de coagulare (cu tendință de sângerare crescută), hemoragie cerebrală sau altă hemoragie activă. Pacienţi cu deshidratare severă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide). Al treilea trimestru de sarcină. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlarea simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro- intestinale, prezentate mai jos). Este necesară precauție la pacienții cu: - Pacienți cu antecedente de hipertensiune arterială sau insuficiență cardiacă congestivă; - Boală cardiacă ischemică stabilită; - Boală arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară; - Colită ulcerativă, boala Crohn; - Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte boli autoimune. Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/ sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi). De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi). 3 Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Rupalyn. Sindromul Kounis se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociate cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic. Este necesară precauţie (să se adreseze unui medic sau farmacist) în cazul pacienţilor cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă înainte de iniţierea tratamentului, deoarece au fost raportate retenţie de lichide şi edeme asociate terapiei cu AINS. Efecte gastro-intestinale Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). În cazul tuturor AINS s-au raportat hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală care pot fi letale, apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de reacţii adverse gastro-intestinale grave. Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastro-intestinală (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte substanţe active care pot creşte riscul de evenimente adverse gastrointestinale (vezi, mai jos, precum şi pct. 4.5). Este recomandată precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală, cum sunt corticosteroizi administraţi oral sau anticoagulante cum este warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamente antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Atunci când apare hemoragia sau ulceraţia GI la pacienţii la care se administrează ibuprofen, trebuie întrerupt tratamentul. AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot exacerba (vezi pct. 4.8). Efecte hepatice Funcția hepatică trebuie monitorizată cu atenție la pacienții tratați cu ibuprofen care raportează simptome compatibile cu insuficiență hepatică (anorexie, greață, vărsături, icter) și / sau anomalii ale funcției hepatice (transaminaze, bilirubină, fosfatază alcalină, gamma-GT). În prezența valorilor mai mari de 2 ori decât limita superioară normală pentru transaminaze, bilirubină conjugată sau fosfatază alcalină, administrarea medicamentului trebuie întreruptă imediat și trebuie inițiată investigația pentru a clarifica situația. Trebuie evitată reînceperea administrării ibuprofenului. Efecte renale La începutul tratamentului, ibuprofenul, ca și alte AINS, trebuie administrat cu precauție la pacienții cu deshidratare considerabilă. Este necesară precauție la pacienții cu insuficiență renală, cardiacă sau hepatică, deoarece funcția renală se poate deteriora. Reacţii adverse cutanate severe (RACS) Reacţii adverse cutanate severe (RACS), inclusiv dermatită exfoliativă, eritem polimorf, sindrom Stevens- Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție indusă de medicament cu eozinofilie și afectare sistemică (sindrom DRESS), și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), ce pot pune viața în pericol sau pot fi letale, au fost raportate în asociere cu utilizarea de ibuprofen (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacții au survenit în prima lună de tratament. Dacă apar semne și simptome ce sugerează aceste reacții, administrarea de ibuprofen trebuie oprită imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ (după caz). Efecte asupra agregării plachetare 4 Ibuprofenul, ca și alte AINS, poate inhiba agregarea plachetară și poate prelungi timpul de sângerare la pacienții normali. Tulburări de vedere În cazul apariției unor tulburări de vedere în timpul tratamentului cu ibuprofen, administrarea medicamentului trebuie întreruptă imediat și trebuie efectuat un examen oftalmologic complet. Lupus eritematos sistemic Acest medicament trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu lupus eritematos sistemic și boală mixtă de țesut conjunctiv, din cauza riscului crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8). Efecte respiratorii: Poate fi precipitat un episod de bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu antecedente de astm bronşic sau afecțiune alergică. Alte efecte Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, trebuie evitată din cauza efectului aditiv potențial. Mascare a simptomelor infecțiilor subiacente Ibuprofenul poate masca simptomele infecției, ceea ce poate duce la inițierea întârziată a tratamentului adecvat și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei dobândite în comunitate, de etiologie bacteriană și al complicațiile bacteriene ale varicelei. Când ibuprofenul este administrat pentru ameliorarea febrei sau a durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să se adreseze unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează. Alcoolul etilic nu trebuie consumat în timpul tratamentului. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Trebuie evitată administrarea concomitentă a ibuprofenului cu: Acid acetilsalicilic: în general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Cu toate că există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit, cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). Alte AINS Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, trebuie evitată din cauza efectului aditiv potențial. Ibuprofenul trebuie administrat cu precauţie concomitent cu: Anticoagulante orale: AINS pot mări efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Antihipertensive (inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA sau a antagoniştilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, incluzând posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute, care este de obicei reversibilă. Prin urmare, administrarea concomitentă 5 trebuie efectuată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea unui tratament concomitent şi periodic după aceea. Corticosteroizi: Administrarea concomitentă a corticosteroizilor cu ibuprofen poate creşte riscul de ulcerare sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4) Agenţi antiplachetari şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Administrarea concomitentă de AINS și agenţi antiplachetari şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei creşte riscul de ulcerare sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4) Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește nivelul glicozidelor plasmatice. Litiu: Ibuprofenul, ca și alte AINS, nu trebuie utilizat în asociere cu litiu. Există o potențială creștere a concentrației plasmatice de litiu. Metotrexat: Ibuprofenul, ca și alte AINS, nu trebuie utilizat în asociere cu metotrexat. Există o potențială creștere a concentrației plasmatice de metotrexat. Ciclosporină: Administrarea concomitentă de AINS și ciclosporină prezintă un risc crescut de nefrotoxicitate. Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei. Tacrolimus: Administrarea concomitentă de AINS și tacrolimus prezintă un risc crescut de nefrotoxicitate. Zidovudină: Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze și hematom la pacienţii hemofilici şi cu infecţie concomitentă cu virusul HIV la care se administrează concomitent zidovudină și ibuprofen. Antibiotice chinolonice: datele din studiile la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat cu antibioticele din clasa chinolonelor. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor. Ibuprofenul poate interacționa și cu următoarele medicamente: - Colestiramină - Ticlopidină - Aminoglicozide - Ginkgo biloba - Inhibitori CYP2C9 - Agenți antidiabetici orali (sulfoniluree) - Fenitoină - Probenecid sau sulfinpirazonă 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în primele stadii ale sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine determină creşterea avorturilor pre- şi post-implantare şi mortalitate 6 embriofetală. În plus, la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, incluzând cele cardiovasculare. Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea de ibuprofen poate provoca oligohidramnios, ca rezultat al disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil după întreruperea administrării. De aceea, ibuprofenul nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru sarcină, decât dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea prenatală cu privire la oligohidramnios după expunerea la ibuprofen timp de mai multe zile, începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios sau constricție a ductului arterial. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune • fătul la următoarele riscuri: - toxicitate cardiopulmonară (cu constricție/închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară); - afectare a funcţiei renale (a se vedea mai sus); • mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii, la: - o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici. - inhibare a contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului. Ca urmare, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi punctele 4.3 şi 5.3). Alăptarea Conform unor date limitate din studii, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil ca acesta să afecteze negativ sugarul alăptat la sân. Fertilitatea Există unele dovezi care indică faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot determina reducerea fertilităţii la femei, prin influenţarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Rupalyn nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Lista cu următoarele reacţii adverse cuprinde toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu ibuprofen la doze fără prescripție medicală (maximum 1200 mg pe zi) pentru utilizare de scurtă durată. Reacţii adverse suplimentare pot apărea în tratamentul bolilor cronice și a tratamentelor de lungă durată. Următorul tabel prezintă pe scurt reacţiile adverse medicamentoase ale ibuprofenului, împărţite pe clase conform clasificării MedDRA, împreună cu frecvenţele lor: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100); rare (1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, evenimentele adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. 7 Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Tulburări de hematopoieză 1 Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cu urticarie şi prurit 2 Foarte rare Reacţii severe de hipersensibilizare, inclusiv tumefiere a feței, limbii, edem faringian, dispnee, tahicardie și hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau șoc sever) 2 Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Cefalee Foarte rare Meningită aseptică 3 Tulburări cardiace Cu frecvenţă necunoscută Insuficiență cardiacă și edem 4 , Sindrom Kounis Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipertensiune arterială 4 Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Cu frecvenţă necunoscută Reactivitate a tractului respirator, incluzând astm bronșic, bronhospasm sau dispnee 5 Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente Dureri abdominale, greață și dispepsie 5 Rare Diaree, flatulență, constipație și vărsături Foarte rare Ulcer peptic, perforație gastro-intestinală sau hemoragie gastro-intestinală, melenă și hematemeză. 6 Ulcerații bucale și gastrită Cu frecvenţă necunoscută Exacerbarea colitei și a bolii Crohn 7 Tulburări hepatobiliare Foarte rare Afecțiuni hepatice Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Erupție cutanată tranzitorie 2 Foarte rare Reacții buloase 2 , reacții adverse cutanate severe (RACS) (inclusiv eritem polimorf, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens- Johnson și necroliză epidermică toxică) Cu frecvenţă necunoscută Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) Reacție indusă de medicament asociată cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS) Reacţie de fotosensibilitate Tulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare Insuficienţă renală acută 8 Investigații Foarte rare Scădere a valorii hemoglobinemiei 1 Exemplele includ anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie și agranulocitoză. Primele semne pot fi febră, durere în gât, leziuni superficiale la nivelul cavităţii bucale, simptome asemănătoare gripei, slăbiciune severă, sângerări și vânătăi inexplicabile. 2 Reacții de hipersensibilitate: Acestea pot consta în (a) reacții alergice nespecifice și anafilaxie, (b) reactivitate a tractului respirator, inclusiv astm, astm agravat, bronhospasm și dispnee sau (c) diferite reacții cutanate, inclusiv prurit, urticarie, purpură, angioedem și, mai rar, dermatoze exfoliative și buloase, inclusiv necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson și eritem polimorf. 3 Mecanismul patogen al meningitei aseptice induse de medicamente nu este pe deplin înțeles. Cu toate acestea, datele disponibile despre meningita aseptică legată de AINS indică o reacție de hipersensibilitate (pe baza unei relații temporale cu administrarea de medicamente și dispariția simptomelor după întreruperea tratamentului). De remarcat, cazuri individuale de simptome ale meningitei aseptice (cum sunt rigiditatea 8 gâtului, cefaleei, greață, vărsături, febră sau dezorientare) au fost observate în timpul tratamentului cu ibuprofen la pacienții cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupus eritematos sistemic și boală mixtă a ţesutului conjunctiv). 4 Studiile clinice și studiile epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului (în special la doze mari de 2400 mg pe zi) și în tratamentul de lungă durată poate fi asociată cu un risc crescut mic de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4) 5 Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. 6 Uneori letală. 7 A se vedea pct. 4.4. 8 Mai ales în cazul utilizării de lungă durată, asociat cu creșterea ureei serice și a edemului. Include și necroza papilară. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj La adulţi, dependenţa efectului de doză este mai puţin evidentăm ca la copii, unde ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate cauza simptome. Timpul de înjumătăţire plasmatică în caz de supradozaj este de 1,5-3 ore. Simptome Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi clinic importante de AINS vor dezvolta cel mult greaţă, vărsături, amețeli, somnolență, hipotensiune arterială. durere epigastrică sau, mai rar, diaree. Pot să apară şi acufene, cefalee şi hemoragie gastrointestinală. În cazurile mai severe de intoxicație, se constată toxicitate asupra sistemului nervos central, manifestată prin somnolenţă, ocazional excitaţie şi dezorientare sau comă. Ocazional, pacienţii manifestă convulsii. În cazul intoxicației grave poate apărea acidoza metabolică, iar timpul de protrombină/INR-ul se poate prelungi, probabil din cauza interferenţei cu acţiunea factorilor circulanţi ai coagulării. Pot să apară insuficienţă renală acută și afectare hepatică. La cei cunoscuți cu astm bronșic este posibilă exacerbarea astmului. Abordare terapeutică Abordarea terapeutică trebuie să fie simptomatică şi de susţinere şi să includă menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi a celor vitale până la stabilizarea lor. Se poate lua în considerare administrarea orală de cărbune activ în cazul în care pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingerarea unei cantităţi potenţial toxice. Dacă sunt frecvente şi prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam administrate intravenos. Pentru astm bronşic, se administrează bronhodilatatoare. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE01. 9 Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care s-a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea indusă de inflamaţie, edemul şi febra. De asemenea, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară. Lizinatul de ibuprofen este sarea lizinată a ibuprofenului. După administrarea orală, lizinatul de ibuprofen se disociază în ibuprofen acid şi lizină. Lizina nu are activitate farmacologică cunoscută. Proprietăţile farmacologice ale ibuprofenului lizinat sunt, prin urmare, aceleaşi cu cele ale ibuprofenului acid. Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit, cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice După administrare, lizinatul de ibuprofen se împarte în ibuprofen și lizină. Sarea de lizină a ibuprofenului este mai solubilă în apă decât ibuprofenul acid, ceea ce permite o absorbție mai rapidă. Farmacocinetica ibuprofenului este liniară la doze terapeutice. Absorbţie Ibuprofenul se absoarbe rapid după administrare și se distribuie rapid în organism. Alimentele întârzie absorbția ibuprofenului. Distribuție Administrarea ibuprofenului nu determină fenomene de acumulare. Legarea de proteinele plasmatice este de 99%. În lichidul sinovial, există ibuprofen cu concentrații stabile între a doua și a opta oră după administrare, C max sinovial fiind aproximativ egal cu o treime din C max în plasmă. După administrarea de ibuprofen 400 mg la interval de 6 ore la femeile care alăptează, cantitatea de ibuprofen regăsită în lapte este mai mică de 1 mg per 24 de ore. Metabolizare În funcție de metabolismul hepatic (hidroxilare, carboxilare, conjugare), ibuprofenul nu are efect inductor enzimatic. 90% din acesta este metabolizat sub formă de metaboliți inactivi din punct de vedere farmacologic. Eliminare Eliminarea este în principal urinară (90%), dar și biliară. Se finalizează în 24 de ore, la o rată de 10% sub formă nemodificată și 90% sub formă de metaboliți inactivi, în esență glucoronoconjugați. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase și la cei cu afecțiuni hepatice și renale este de 1,8 până la 3,5 ore. Proprietăți farmacocinetice specifice medicamentului Timpul pentru atingerea concentrației plasmatice maxime (T max ) este mult redus pentru medicamentul care conține lizinat de ibuprofen, în comparație cu medicamentul echivalent care conține ibuprofen acid. Concentrația plasmatică maximă este atinsă la aproximativ 35 de minute după administrarea orală. 10 După un singur comprimat de 200 mg, concentrațiile plasmatice maxime la adulți sunt de 48,5 ± 3,4 μg / ml pentru lizinat de ibuprofen și T max este de 0,58 ore pentru lizinat de ibuprofen, comparativ cu 1,33 ore pentru ibuprofen acid. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu există informații relevante suplimentare față de cele conținute în alte secțiuni ale RCP. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Celuloza microcristalină PH102 Crospovidonă (tip A) Copovidonă (Plasdone S-630) Talc purificat Stearat de magneziu Film Opadry II white 85F18422: Alcool polivinilic parţial hidrolizat Dioxid de titan Macrogol 4000 Talc purificat Oxid roşu de fier (E172) 6.2 Incompatibilităţi Nu se aplică. 6.3 Perioadă de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere cu folie opacă din PVC-PVdC/Al în cutii cu 2, 4, 6, 8, 10, 12, 15, 16, 20, 24 sau 30 de comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Ibuprofenul poate prezenta un risc pentru mediu. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 11 Medochemie Ltd., 1-10 Constantinoupoleos Str., 3011 Limassol, Cipru 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 13664/2021/01-11 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Autorizare - Ianuarie 2021 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI August 2024