AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13796/2021/01 Anexa 2 13797/2021/01-02 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Fiecare flacon conține ceftriaxonă 1 g sub formă de ceftriaxonă sodică. Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Fiecare flacon conține ceftriaxonă 2 g sub formă de ceftriaxonă sodică. Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Fiecare flacon conține aproximativ 82,8 mg (3,6 mmol) sodiu. Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Fiecare flacon conține aproximativ 165,6 mg (7,2 mmol) sodiu. Pentru lista completă a excipienților, a se vedea punctul 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă pH-ul și osmolalitatea: Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă pH Solvent Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă pH Solvent 3,5 ml lidocaină 1% 10 ml API* 10 ml API* + 10 ml API* *Apă pentru preparate injectabile 6,79 6,83 6,77 3,5 ml lidocaină 1% 10 ml API* 10 ml API* + 10 ml API* *Apă pentru preparate injectabile 6,79 6,83 6,77 Pulbere aproape albă sau gălbuie. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Osmolalitate (mOsmol/Kg) 1027 385 213 Osmolalitate (mOsmol/Kg) 1027 385 213 1 Ceftriaxonă AptaPharma este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții la adulți și copii, inclusiv nou-născuții la termen (de la naștere): - - - - - - - - - - - Meningită bacteriană Pneumonie dobândită în comunitate Pneumonie dobândită în spital Otită medie acută Infecții intraabdominale Infecții complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) Infecții ale oaselor și articulațiilor Infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi Gonoree Sifilis Endocardită bacteriană Se poate utiliza Ceftriaxonă AptaPharma: - - - - - Pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulți Pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (precoce (stadiul II) și târziu (stadiul III)) la adulți și copii, inclusiv nou-născuți de la vârsta de 15 zile. Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale În tratamentul pacienților neutropenici cu febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană În tratamentul pacienților cu bacteriemie care apare în asociere cu oricare dintre infecțiile enumerate mai sus sau se suspectează că este asociată cu aceasta. Ceftriaxonă AptaPharma trebuie administrat împreună cu alte medicamente antibacteriene ori de câte ori gama posibilă de bacterii cauzale nu se încadrează în spectrul său (a se vedea punctul 4.4). Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul și tipul infecției și de vârsta și funcția hepato- renală a pacientului. Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicații. În cazuri deosebit de severe, trebuie luate în considerare dozele la capătul mai mare al intervalului recomandat. Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) Doza de ceftriaxonă* 1-2 g Frecvența tratamentului** O dată pe zi 2 g O dată pe zi 2-4 g O dată pe zi Indicaţii Pneumonie dobândită în comunitate Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice Infecții intraabdominale Infecții complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) Pneumonie dobândită în spital Infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi Infecții ale oaselor și articulațiilor Tratamentul pacienților neutropenici cu febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană Endocardită bacteriană Meningită bacteriană 2 * În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze recomandat. ** Administrarea de două ori pe zi (la 12 ore) poate fi luată în considerare în cazul administrării dozelor mai mari de 2 g pe zi. Indicații pentru adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) care necesită programe de dozare specifice: Otită medie acută Se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 1-2 g. Datele limitate sugerează că, în cazurile în care pacientul este grav bolnav sau terapia anterioară a eșuat, Ceftriaxonă AptaPharma poate fi eficace atunci când este administrat ca o doză intramusculară de 1-2 g zilnic timp de 3 zile. Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale 2 g sub formă de doză preoperatorie unică. Gonoree 500 mg ca doză intramusculară unică. Sifilis Dozele recomandate în general sunt 500 mg-1 g o dată pe zi, crescut la 2 g o dată pe zi pentru neurosifilis, timp de 10-14 zile. Recomandările privind doza în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date limitate. Ar trebui luate în considerare ghidurile naționale sau locale. Borelioza Lyme diseminată (timpurie [Etapa II] și târzie [Etapa III]) 2 g o dată pe zi timp de 14-21 zile. Duratele de tratament recomandate variază și trebuie luate în considerare ghidurile naționale sau locale. Copii și adolescenţi Nou-născuți, sugari și copii cu vârsta cuprinsă între 15 zile și 12 ani (< 50 kg) Pentru copiii cu greutate corporală de 50 kg sau mai mult, trebuie administrată doza obișnuită pentru adulți. Doza de ceftriaxonă* 50-80 mg/kg Frecvența tratamentului** O dată pe zi 50-100 mg/kg (maximum 4 g) O dată pe zi Indicaţii Infecții intraabdominale Infecții complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) Pneumonie dobândită în comunitate Pneumonie dobândită în spital Infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi Infecții ale oaselor și articulațiilor Tratamentul pacienților neutropenici cu febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană O dată pe zi Meningită bacteriană 80-100 mg/kg (maximum 4 g) 100 mg/kg (maximum 4 g) * În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze recomandat. Endocardită bacteriană O dată pe zi 3 ** Administrarea de două ori pe zi (la 12 ore) poate fi luată în considerare în cazul administrării dozelor mai mari de 2 g pe zi. Indicații pentru nou-născuți, sugari și copii cu vârsta cuprinsă între 15 zile și 12 ani (< 50 kg) care necesită programe de dozare specifice: Otită medie acută Pentru tratamentul inițial al otitei medii acute, se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 50 mg/kg. Datele limitate sugerează că, în cazurile în care copilul este grav bolnav sau terapia inițială a eșuat, Ceftriaxonă AptaPharma poate fi eficace atunci când este administrat ca o doză intramusculară de 50 mg/kg zilnic timp de 3 zile. Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale 50-80 mg/kg ca doză preoperatorie unică. Sifilis Dozele recomandate în general sunt 75-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi timp de 10-14 zile. Recomandările de doză în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date foarte limitate. Ar trebui luate în considerare ghidurile naționale sau locale. Borelioza Lyme diseminată (timpurie [Etapa II] și târzie [Etapa III]) 50–80 mg/kg o dată pe zi timp de 14-21 zile. Duratele de tratament recomandate variază și trebuie luate în considerare ghidurile naționale sau locale. Nou-născuți 0-14 zile Ceftriaxonă AptaPharma este contraindicat la nou-născuții prematuri până la vârsta post-menstruală de 41 săptămâni (vârsta gestațională + vârsta cronologică). Doza de ceftriaxonă* 20-50 mg/kg Frecvenţa tratamentului O dată pe zi Indicaţii Infecții intraabdominale Infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi Infecții complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) Pneumonie dobândită în comunitate Pneumonie dobândită în spital Infecții ale oaselor și articulațiilor Tratamentul pacienților neutropenici cu febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană 50 mg/kg O dată pe zi Meningită bacteriană Endocardită bacteriană * În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze recomandat. Nu trebuie depășită doza zilnică maximă de 50 mg/kg. Indicații pentru nou-născuți 0-14 zile care necesită programe de dozare specifice: Otită medie acută Pentru tratamentul inițial al otitei medii acute, se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 50 mg/kg. 4 Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale 20-50 mg/kg ca doză preoperatorie unică. Sifilis Doza recomandată în general este de 50 mg/kg, o dată pe zi, timp de 10-14 zile. Recomandările de doză în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date foarte limitate. Ar trebui luate în considerare ghidurile naționale sau locale. Durata tratamentului Durata tratamentului variază în funcție de evoluția bolii. Ca și în cazul terapiei cu antibiotice în general, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48 - 72 de ore după ce pacientul a devenit afebril sau s-a obținut dovada eradicării bacteriene. Persoanele în vârstă Dozele recomandate pentru adulți nu necesită modificări la persoanele în vârstă, cu condiția ca funcția renală și hepatică să fie satisfăcătoare. Pacienți cu insuficiență hepatică Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în insuficiența funcției hepatice ușoare sau moderate, cu condiția ca funcția renală să nu fie afectată. Nu există date de studiu la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2). Pacienți cu insuficiență renală La pacienții cu insuficiență renală, nu este necesar să se reducă doza de ceftriaxonă, cu condiția ca funcția hepatică să nu fie afectată. Numai în cazurile de insuficiență renală pre-terminală (clearance creatinină <10 ml/minut), doza de ceftriaxonă nu trebuie să depășească 2 g zilnic. La pacienții supuși dializei nu este necesară administrarea suplimentară în urma dializei. Ceftriaxona nu este îndepărtată prin dializă peritoneală sau hemodializă. Se recomandă monitorizarea clinică atentă pentru siguranță și eficacitate. Pacienții cu insuficiență hepatică și renală severă La pacienții cu disfuncție renală și hepatică severă, se recomandă monitorizarea clinică atentă pentru siguranță și eficacitate. Mod de administrare Administrare intravenoasă Ceftriaxonă AptaPharma poate fi administrat prin perfuzie intravenoasă timp de cel puțin 30 de minute (calea preferată), prin injectare intravenoasă lentă timp de 5 minute. Injectarea intermitentă intravenoasă trebuie administrată timp de 5 minute, de preferință în vene mai mari. Dozele intravenoase de 50 mg/kg sau mai mult, la sugari și copii cu vârsta de până la 12 ani, trebuie administrate prin perfuzie. La nou- născuți, dozele intravenoase trebuie administrate timp de 60 de minute pentru a reduce riscul potențial de encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3 și 4.4). Administrarea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când calea intravenoasă nu este posibilă sau mai puțin adecvată pentru pacient. Pentru doze mai mari de 2 g trebuie să fie utilizată administrarea intravenoasă. Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuți (≤ 28 de zile) dacă aceștia necesită (sau se preconizează că vor necesita) tratament cu soluții intravenoase care conțin calciu, inclusiv perfuzii continue care conțin calciu, cum ar fi nutriția parenterală, din cauza riscului de precipitare a ceftriaxonei-calciu (vezi pct. 4.3). Solvenții care conțin calciu (de exemplu, soluția Ringer sau soluția Hartmann) nu trebuie utilizați pentru a reconstitui flacoanele de ceftriaxonă sau pentru a dilua în continuare un flacon reconstituit pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitarea ceftriaxonei- 5 calciu poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluții care conțin calciu în aceeași linie de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (a se vedea punctele 4.3, 4.4 și 6.2). Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale, ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenția chirurgicală. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se vedea pct. 6.6. Administrare intramusculară Ceftriaxonă AptaPharma poate fi administrat prin injecție intramusculară profundă. Injecțiile intramusculare trebuie injectate bine în cea mai mare parte a unui mușchi relativ mare și nu trebuie injectat mai mult de 1 g într-un singur loc. Deoarece solventul utilizat este soluția de lidocaină, soluția rezultată nu trebuie administrată niciodată intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informațiile din Rezumatul caracteristicilor produsului lidocainei. 4.3 Contraindicații - - Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la orice altă cefalosporină sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu reacție anafilactică) la orice alt tip de medicament antibacterian beta-lactamic (peniciline, monobactame și carbapeneme). Ceftriaxona este contraindicată la: - Nou-născuți prematuri până la vârsta post-menstruală de 41 săptămâni (vârstă gestațională + vârstă cronologică)* Nou-născuți la termen (până la vârsta de 28 de zile): - cu hiperbilirubinemie, icter, sau care sunt hipoalbuminemici sau acidotici, deoarece • acestea sunt afecțiuni în care legarea bilirubinei este probabil să fie afectată* • dacă necesită (sau se preconizează că necesită) tratament intravenos cu calciu sau perfuzii care conțin calciu din cauza riscului de precipitare a unei sări ceftriaxonă-calciu (vezi pct. 4.4, 4.8 și 6.2). * Studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina din locurile sale serice de legare a albuminei, ceea ce duce la un posibil risc de encefalopatie bilirubinică la acești pacienți. Contraindicațiile la lidocaină trebuie excluse înainte de injectarea intramusculară de ceftriaxonă atunci când se utilizează soluție de lidocaină ca solvent (a se vedea pct. 4.4). A se vedea informațiile din Rezumatul caracteristicilor produsului lidocainei, în special contraindicațiile. Soluțiile de ceftriaxonă care conțin lidocaină nu trebuie administrate niciodată intravenos. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Reacții de hipersensibilitate Ca în cazul tuturor agenților antibacteriani beta-lactamici, au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave și ocazional letale (vezi pct. 4.8). În cazul reacțiilor severe de hipersensibilitate, tratamentul cu ceftriaxonă trebuie întrerupt imediat și trebuie inițiate măsuri de urgență adecvate. Înainte de începerea tratamentului, trebuie stabilit dacă pacientul are antecedente de reacții severe de hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la orice alt tip de agent beta-lactamic. Se recomandă prudență dacă ceftriaxona este administrată pacienților cu antecedente de hipersensibilitate non-severă la alte medicamente beta-lactamice. 6 Reacții adverse cutanate severe (sindromul Stevens Johnson sau sindromul Lyell/necroliza epidermică toxică și reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)) care pot pune viața în pericol sau sunt letale au fost raportate în asocierea tratamentului cu ceftriaxonă; cu toate acestea, frecvența acestor evenimente nu este cunoscută (a se vedea punctul 4.8). Interacțiunea cu produsele care conțin calciu Au fost descrise cazuri de reacții letale cu precipitare de calciu-ceftriaxonă în plămâni și rinichi la nou- născuții prematuri și la termen cu vârsta mai mică de 1 lună. Cel puțin unul dintre ei a primit ceftriaxonă și calciu la momente diferite și prin diferite linii intravenoase. În datele științifice disponibile, nu există rapoarte de precipitații intravasculare confirmate la pacienți, alții decât nou- născuții, tratați cu ceftriaxonă și soluții care conțin calciu sau orice alte produse care conțin calciu. Studiile in vitro au demonstrat că nou-născuții au un risc crescut de precipitare a ceftriaxonei-calciu în comparație cu alte grupe de vârstă. La pacienții de orice vârstă, ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu soluții intravenoase care conțin calciu, chiar și prin diferite linii de perfuzie sau în diferite locuri de perfuzie. Cu toate acestea, la pacienții cu vârsta mai mare de 28 de zile, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu pot fi administrate secvențial unul după altul dacă se utilizează linii de perfuzie în locuri diferite sau dacă liniile de perfuzie sunt înlocuite sau spălate bine între perfuzii cu soluție fiziologică de sare pentru a evita precipitările. La pacienții care necesită perfuzie continuă cu soluții de nutriție parenterală totală (NPT) care conțin calciu, personalul medical poate dori să ia în considerare utilizarea unor tratamente antibacteriene alternative care nu prezintă un risc similar de precipitare. Dacă utilizarea ceftriaxonei este considerată necesară la pacienții care necesită nutriție continuă, soluțiile NPT și ceftriaxona pot fi administrate simultan, dra prin diferite linii de perfuzie în diferite locuri. Alternativ, perfuzia cu soluție NPT poate fi oprită pe perioada perfuziei cu ceftriaxonă, iar liniile de perfuzie spălate între soluții (vezi pct. 4.3, 4.8, 5.2 și 6.2). Copii și adolescenţi Siguranța și eficacitatea ceftriaxonei la nou-născuți, sugari și copii au fost stabilite pentru dozele descrise la Doze și mod de administrare (vezi pct. 4.2). Studiile au arătat că ceftriaxona, la fel ca alte cefalosporine, poate deplasa bilirubina din albumina serică. Ceftriaxona este contraindicată la nou- născuții prematuri și la termen cu risc de a dezvolta encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3). Anemie hemolitică mediată imun La pacienții cărora li s-au administrat antibacteriene din clasa cefalosporinelor, inclusiv ceftriaxonă, a fost observată o anemie hemolitică mediată imun (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu ceftriaxonă au fost raportate cazuri severe de anemie hemolitică, inclusiv decese, atât la adulți, cât și la copii. Dacă un pacient dezvoltă anemie în timpul tratamentului cu ceftriaxonă, trebuie luat în considerare diagnosticul anemiei asociate cefalosporinei și administrarea ceftriaxonei întreruptă până la determinarea etiologiei. Tratament pe termen lung În timpul tratamentului prelungit, hemoleucograma completă trebuie efectuată la intervale regulate. Colită/Supracreștere a microorganismelor nesensibile Colita asociată agenților antibacterieni și colita pseudo-membranoasă au fost raportate cu aproape toți agenții antibacterieni, inclusiv ceftriaxona, și pot varia în severitate de la ușoară până la punerea vieții în pericol. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienții care prezintă diaree în timpul sau după administrarea ceftriaxonei (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă și administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul. Pot apărea suprainfecții cu microorganisme nesensibile ca și în cazul altor medicamente antibacteriane.;. 7 Insuficiență renală și hepatică severe În cazul insuficienței renale și hepatice severe, se recomandă monitorizarea clinică atentă a siguranței și eficacității (vezi pct. 4.2). Interferența cu testarea serologică Poate apărea interferența cu testele Coombs, deoarece ceftriaxona poate duce la rezultate fals pozitive ale testelor. Ceftriaxona poate duce, de asemenea, la rezultate fals pozitive ale testelor pentru galactozemie (vezi pct. 4.8). Metodele non-enzimatice pentru determinarea glucozei în urină pot da rezultate fals pozitive. Determinarea glucozei în urină în timpul tratamentului cu ceftriaxonă trebuie efectuată enzimatic (vezi pct. 4.8). Prezența ceftriaxonei poate reduce în mod fals valorile estimate ale glicemiei obținute cu unele sisteme de monitorizare a glicemiei. Vă rugăm să consultați instrucțiunile de utilizare pentru fiecare sistem. Dacă este necesar, trebuie utilizate metode alternative de testare. Spectru antibacterian Ceftriaxona are un spectru limitat de activitate antibacteriană și poate să nu fie adecvată pentru utilizarea ca agent unic pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care agentul patogen a fost deja confirmat (vezi pct. 4.2). În infecțiile polimicrobiene, unde agenții patogeni suspectați includ organisme rezistente la ceftriaxonă, trebuie luată în considerare administrarea unui antibiotic suplimentar. Utilizarea lidocainei În cazul în care se utilizează o soluție de lidocaină ca solvent, soluțiile de ceftriaxonă trebuie utilizate numai pentru injectare intramusculară. Înainte de utilizare, trebuie luate în considerare contraindicațiile la lidocaină, avertismentele și alte informații relevante, astfel sunt detaliate în Rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină (a se vedea punctul 4.3). Soluția de lidocaină nu trebuie administrată niciodată intravenos. Litiază biliară Când se observă umbre pe sonograme, trebuie luată în considerare posibilitatea precipitării ceftriaxonei-calciu. Umbre, care au fost confundate cu calculi biliari, au fost detectate pe sonograme ale vezicii biliare și au fost observate mai frecvent la doze de ceftriaxonă de 1 g pe zi și mai sus. Trebuie luată în considerare prudență în special la copii și adolescenți. Astfel de precipitate dispar după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă. Rareori precipitate de ceftriaxonă-calciu au fost asociate cu simptome. În cazurile simptomatice, se recomandă administrarea conservatoare non- chirurgicală și întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă trebuie luată în considerare de către medic pe baza evaluării specifice a raportului beneficiu/risc (vezi pct. 4.8). Stază biliară Au fost raportate cazuri de pancreatită, posibil de etiologie a obstrucției biliare, la pacienții tratați cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienților prezentați cu factori de risc pentru stază biliară și nămol biliar, de exemplu înainte de terapia majoră, boală severă și nutriție parenterală totală. Nu poate fi exclus un declanșator sau un co-factor al precipitărilor biliare legate de ceftriaxonă. Litiază renală Au fost raportate cazuri de litiază renală, care este reversibilă după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). În cazurile simptomatice, trebuie efectuată sonografia. Utilizarea la pacienții cu antecedente de litiază renală sau cu hipercalciurie trebuie luată în considerare de către medic pe baza evaluării specifice a raportului beneficiu/risc. Reacția Jarisch-Herxheimer (RJH) Unii pacienți cu infecții cu spirochete pot prezenta o reacție Jarisch-Herxheimer (RJH) la scurt timp după începerea tratamentului cu ceftriaxonă. RJH este de obicei o condiție de auto-limitare sau poate fi 8 gestionată prin tratament simptomatic. Tratamentul cu antibiotice nu trebuie întrerupt dacă apare o astfel de reacție. Encefalopatie În asociere cu utilizarea ceftriaxonei au fost raportate cazuri de encefalopatie (vezi pct. 4.8), în special la pacienți vârstnici cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.2) sau cu tulburări ale sistemului nervos central. În cazul în care se suspectează apariția encefalopatiei asociate cu utilizarea ceftriaxonei (de exemplu, scădere a nivelului de conștiență, modificare a stării mintale, mioclonie, convulsii), trebuie luată în considerare întreruperea administrării medicamentului. Sodiu Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Acest medicament conține 82,8 mg sodiu per doză de 1,0 g, echivalentul a 4,15% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Acest medicament conține 165,6 mg sodiu per doză de 2,0 g, echivalentul a 8,3% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Solvenții care conțin calciu, cum ar fi soluția Ringer sau soluția Hartmann, nu trebuie utilizați pentru a reconstitui flacoanele cu Ceftriaxonă AptaPharma sau pentru a dilua în continuare un flacon reconstituit pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitarea ceftriaxonei-calciu poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluții care conțin calciu în aceeași linie de administrare intravenoasă. Ceftriaxona nu trebuie administrată simultan cu soluții intravenoase care conțin calciu, inclusiv perfuzii continue care conțin calciu, cum ar fi nutriția parenterală prin intermediul unui sit Y. Cu toate acestea, la alți pacienți decât nou-născuții, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu pot fi administrate secvențial unul de altul dacă liniile de perfuzie sunt bine spălate între perfuzii cu un lichid compatibil. Studiile in vitro care au utilizat plasmă adultă și neonatală din sângele din cordonul ombilical au demonstrat că nou-născuții prezintă un risc crescut de precipitare a ceftriaxonei-calciu. (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4, 4.8 și 6.2). Utilizarea concomitentă cu anticoagulante orale poate crește efectul anti-vitamina K și riscul de sângerare. Se recomandă ca raportul internațional normalizat (INR) să fie monitorizat frecvent, iar posologia medicamentului anti-vitamină K să fie ajustată în consecință, atât în timpul, cât și după tratamentul cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). Există dovezi contradictorii cu privire la o potențială creștere a toxicității renale a aminoglicozidelor atunci când sunt utilizate cu ceftriaxonă. Monitorizarea recomandată a nivelurilor de aminoglicozidă (și a funcției renale) în practica clinică trebuie respectate îndeaproape în astfel de cazuri. Într-un studiu in vitro au fost observate efecte antagoniste cu combinația de cloramfenicol și ceftriaxonă. Relevanța clinică a acestei constatări nu este cunoscută. Nu au fost raportate interacțiuni între ceftriaxonă și produsele care conțin calciu cu administrare orală sau interacțiuni între ceftriaxona administrată intramuscular și produsele care conțin calciu (cu administrare intravenoasă sau orală). La pacienții tratați cu ceftriaxonă, testul Coombs poate duce la rezultate fals pozitive ale testului. Ceftriaxona, ca și alte antibiotice, poate duce la teste fals pozitive pentru galactozemie. De asemenea, metodele non-enzimatice pentru determinarea glucozei în urină pot da rezultate fals pozitive. Din acest motiv, determinarea nivelului de glucoză în urină în timpul tratamentului cu ceftriaxonă trebuie efectuată enzimatic. 9 Nu s-a observat nicio afectare a funcției renale după administrarea concomitentă a unor doze mari de ceftriaxonă și diuretice puternice (de exemplu, furosemid). Administrarea simultană a probenecidului nu reduce eliminarea ceftriaxonei. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Ceftriaxona traversează bariera placentară. Există date limitate din utilizarea ceftriaxonei la femeile gravide. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește dezvoltarea embrionară/fetală, perinatală și postnatală (a se vedea punctul 5.3). Ceftriaxona trebuie administrată în timpul sarcinii și în special în primul trimestru de sarcină, numai dacă beneficiul depășește riscul. Alăptarea Ceftriaxona este excretată în laptele uman în concentrații mici, dar la doze terapeutice de ceftriaxonă nu se anticipează efecte asupra sugarilor alăptați. Cu toate acestea, nu poate fi exclus un risc de diaree și infecție fungică a membranelor mucoase. Ar trebui să se țină seama de posibilitatea sensibilizării. Trebuie luată decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/se abține de la tratamentul cu ceftriaxonă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Studiile de reproducere nu au arătat nicio dovadă de efecte adverse asupra fertilității masculine sau feminine. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje În timpul tratamentului cu ceftriaxonă, pot apărea reacții adverse (de exemplu amețeli), care pot influența capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie să fie prudenți atunci când conduc vehicule sau în exploatarea utilajelor. 4.8 Reacții adverse Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent la ceftriaxonă sunt eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie, diaree, erupții cutanate tranzitorii și enzime hepatice crescute. Datele pentru determinarea frecvenței reacțiilor adverse la ceftriaxonă au fost obținute din studiile clinice. Următoarea convenție a fost utilizată pentru clasificarea frecvenței: Foarte frecvente (≥ 1/10) Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10) Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 la < 1/100) Rare (≥ 1/10000 la < 1/1000) Cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile) Clasa de organe și sisteme Infecții și infestări Frecvente Mai puțin frecvente Infecție fungică genitală Cu frecvență necunoscută а Superinfecțieb Rare Colită pseudomembran oasă b Tulburări hematologice și limfatice Eozinofilie Leucopenie Trombocitopenie Granulocitopenie Anemie Coagulopatie Anemie hemoliticăb Agranulocitoză 10 Tulburări ale sistemului imunitar Șoc anafilactic Reacție anafilactică Reacție anafilactoidă Hipersensibilitateb Reacția Jarisch- Herxheimerb Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Amețeală Encefalopatie Convulsii Tulburări acustice și vestibulare Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Tulburări gastro-intestinale Diareeb Tulburări hepatobiliare Scaune moi Creștere a valorilor enzimelor hepatice Greață Vărsături Vertij Bronhospasm Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Erupţie cutanată tranzitorie Prurit Urticarie Tulburări renale și ale căilor urinare Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Investigaţii diagnostice Hematurie Glicozurie Edem Frisoane Flebită Durere la locul de injectare Pirexie Creștere a creatinemiei 11 Pancreatităb Stomatită Glosită Precipitare în vezica biliară (reversibilă)b Icter nuclear Hepatităc Hepatită colestaticăb,c Sindromul Stevens- Johnsonb Necroliză epidermică toxicăb Eritem polimorf Pustuloză generalizată acută exantematoasă Reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)b Oligurie Precipitare la nivel renal (reversibilă) Test Coombs fals- pozitivb Test de galactozemie fals-pozitivb Metode neenzimatice pentru determinarea glucozei cu rezultate fals-pozitiveb a Pe baza raportărilor din perioada ulterioară punerii pe piaţă. Deoarece aceste reacţii adverse sunt raportate în mod voluntar de către o populaţie de dimensiuni incerte, frecvenţa acestora nu poate fi estimată, fiind clasificate ca reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută. b Vezi pct. 4.4 c De obicei reversibilă după oprirea tratamentului cu ceftriaxonă Descrierea reacțiilor adverse selectate Infecții și infestări Raportările de diaree apărute după tratamentul cu ceftriaxonă pot fi asociate cu prezenţa Clostridium difficile. Trebuie instituit tratamentul adecvat cu administrarea de lichide şi electroliţi (vezi pct. 4.4) Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei Au fost raportate rar reacţii adverse severe, în unele cazuri letale, la nou-născuţii prematuri şi la cei la termen (cu vârsta < 28 de zile) care au fost trataţi cu ceftriaxonă şi calciu administrate intravenos. Precipitatele sare de calciu-ceftriaxonă au fost observate la nivelul plămânilor şi rinichilor, după deces. Riscul mare de precipitare la nou-născuţi este determinat de volumul de sânge scăzut şi de timpul de înjumătăţire plasmatică mai lung al ceftriaxonei, în comparaţie cu cel al adulţilor (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2). Au fost raportate cazuri de apariţie a precipitatelor la nivel renal, iniţial la copiii cu vârsta de peste 3 ani care au fost trataţi fie cu doze zilnice mari (de exemplu, ≥ 80 mg/kg şi zi) sau cu doze totale care depăşesc 10 g şi care au prezentat alţi factori de risc (de exemplu, restricţii ale aportului de lichide sau imobilizare la pat). Riscul de formare a precipitatelor este crescut la pacienţii imobilizaţi sau deshidrataţi. Această reacţie poate fi simptomatică sau asimptomatică, poate conduce la insuficienţă renală sau anurie şi este reversibilă după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.4). Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei la nivelul vezicii biliare a fost observată iniţial la pacienţii trataţi cu doze mai mari decât doza standard recomandată. La copii, studiile prospective au arătat o incidenţă variabilă a precipitării după administrarea intravenoasă - peste 30% în unele studii. Incidenţa pare să fie mai mică în cazul administrării lente a perfuziei (20-30 de minute). Această reacţie este de obicei asimptomatică, precipitatele fiind însoţite rar de simptome clinice cum sunt durere, greaţă şi vărsături. În aceste cazuri se recomandă tratamentul simptomatic. De obicei, precipitarea este reversibilă la întreruperea administrării ceftriaxonei (vezi pct. 4.4). Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj, pot apărea simptome de greaţă, vărsături şi diaree. Concentraţia ceftriaxonei nu poate fi redusă prin hemodializă sau prin dializă peritoneală. Nu există un antidot specific. În caz de supradozaj, tratamentul este simptomatic. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: 12 J01DD04 Mecanism de acțiune Ceftriaxona inhibă sinteza peretelui celular bacterian prin legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Aceasta conduce la întreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglican), ceea ce determină în final liza şi moartea celulei bacteriene. Rezistenţă Rezistența bacteriană la ceftriaxonă se poate datora unuia sau mai multora dintre următoarele mecanisme: • hidroliză prin beta-lactamaze, inclusiv beta-lactamaze cu spectru extins (BLSE), carbapenemaze și enzime de tipul amp C care pot fi induse sau inhibate în mod constant la anumite specii bacteriene gram-negative aerobe. • scăderea afinităţii ceftriaxonei pentru proteinele de legare a penicilinei. • impermeabilitatea membranei externe a microorganismelor Gram-negative. • prezenţa pompelor de eflux bacteriene. Valori critice pentru testarea sensibilității Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) stabilite de Comitetul European privind Testarea Sensibilităţii Microbiene (EUCAST) sunt următoarele: Patogen Test de diluție (MIC, mg/L) Sensibile ≤ 1 a. b. Enterobacteriaceae Staphylococcus spp. Streptococcus spp. (grupele A, B, C și G) Streptococcus pneumoniae Streptococci din grupul Viridans Haemophilus influenzae Moraxella cataralis Neisseria gonorrhoeae Neisseria meningitidis Nu este corelat cu nicio specie < 1d ≤ 0,12c ≤ 1 ≤0.12 ≤ 0,12c ≤ 0,5c ≤ 0,5 Rezistente > 2 a. b. > 2 >0,5 >0,12 >2 >0,12 >0,12 >2 a. Sensibilitate dedusă din sensibilitatea la cefoxitină. b. Sensibilitate dedusă din sensibilitatea la penicilină. c. Izolatele cu CMI pentru ceftriaxonă peste valoarea critică de sensibilitate sunt rare şi, dacă sunt observate, acestea trebuie retestate. Dacă sunt confirmate, ele trebuie să fie trimise la un laborator de referinţă. d. Valorile critice se aplică în cazul unei doze zilnice de 1 g x 1 şi a unei doze mai mari, de cel puţin 2 g x 1, administrate intravenos. Eficacitatea clinică împotriva agenților patogeni specifici Pentru anumite specii, prevalenţa rezistenţei dobândite poate să varieze din punct de vedere geografic şi temporal, fiind de dorit obţinerea de informaţii de la nivel local privind rezistenţa, în special în cazul tratamentului infecţiilor severe. În funcţie de necesităţi, trebuie solicitată opinia experţilor în cazurile în care prevalenţa rezistenţei este de natură să pună sub semnul întrebării eficacitatea medicamentului, cel puţin în unele tipuri de infecţii. Specii frecvent sensibile Microorganisme aerobe Gram-pozitive Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)£ Staphyloccoci coagulazo-negativi (meticilino-sensibili)£ Streptococcus pyogenes (Grup A) Streptococcus agalactiae (Grup B) Streptococcus pneumoniae 13 Streptococci din grupul Viridans Microorganisme aerobe Gram-negative Borrelia burgdorferi Haemophilus influenzae Haemophilus parainfluenzae Moraxella cataralis Neisseria gonorrhoea Neisseria meningitidis Proteus mirabilis Provivencia spp. Treponema pallidum Specii la care rezistența dobândită poate constitui o problemă Microorganisme aerobe Gram-pozitive Staphylococcus epidermidis+ Staphylococcus haemolyticus+ Staphylococcus hominis+ Microorganisme aerobe Gram-negative Citrobacter freundii Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Escherichia coli% Klebsiella pneumoniae% Klebsiella oxitoca% Morganella morganii Proteus vulgaris Serratia marcescens Microorganisme anaerobe Bacteroides spp. Fusobacterium spp. Peptostreptococcus spp. Clostridium perfringens Microorganisme cu rezistență naturală Microorganisme aerobe Gram-pozitive Enterococcus spp. Listeria monocytogenes Microorganisme aerobe Gram-negative Acinetobacter baumannii Pseudomonas aeruginosa Stenotropomonas maltophilia Microorganisme anaerobe Clostridium difficile Altele: Chlamydia spp. Chlamydophila spp. Mycoplasma spp. Legionella spp. Ureaplasma urealyticum 14 £ Toate speciile de stafilococi meticilino-rezistenţi sunt rezistente la ceftriaxonă.. + Rate de rezistență >50% în cel puțin o regiune % Tulpinile producătoare de beta lactamaze cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbţie Administrare intravenoasă După administrarea intravenoasă în bolus a unor doze de 500 mg şi 1 g ceftriaxonă, media concentraţiilor plasmatice maxime de ceftriaxonă este de aproximativ 120 şi respectiv, 200 mg/l. După administrarea prin perfuzie intravenoasă a unor doze de 500 mg, 1 g şi 2 g ceftriaxonă, concentraţiile plasmatice de ceftriaxonă sunt de aproximativ 80, 150 şi respectiv, 250 mg/l. Administrare intramusculară După administrarea injectabilă intramusculară, valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime de ceftriaxonă sunt aproximativ jumătate din cele observate după administrarea intravenoasă a unei doze echivalente. Concentraţia plasmatică maximă după administrarea unei singure doze de 1 g este de aproximativ 81 mg/l şi este atinsă la 2-3 ore după administrare. După administrarea intramusculară, aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este echivalentă cu cea corespunzătoare administrării intravenoase a unei doze echivalente Distribuţie Volumul de distribuţie al ceftriaxonei este de 7-12 l. Concentraţiile care depăşesc concentraţiile minime inhibitorii ale celor mai relevanţi patogeni sunt detectabile în ţesuturi incluzând plămâni, inimă, tract biliar/ficat, amigdale, ureche medie şi mucoasă nazală şi în lichidul cefalorahidian, pleural, prostatic şi sinovial. Este observată o creştere a valorii medii a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) cu 8-15% după administrarea repetată; în cele mai multe cazuri, starea de echilibru este atinsă în decurs de 48-72 de ore, în funcţie de calea de administrare. Penetrarea în anumite țesuturi Ceftriaxona penetrează meningele. Penetrarea atinge punctul maxim atunci când meningele este inflamat. Valorile medii ale concentraţiilor maxime de ceftriaxonă în lichidul cefalorahidian (LCR) la pacienţii cu meningită bacteriană au fost raportate ca fiind de până la 25% din concentraţiile plasmatice, comparativ cu 2% din concentraţiile plasmatice la pacienţii la care meningele nu a fost inflamat. Concentraţiile maxime de ceftriaxonă din LCR sunt atinse în aproximativ 4-6 ore după administrarea intravenoasă a injecţiei. Ceftriaxona traversează bariera placentară şi se excretă în lapte la concentraţii mici (vezi pct. 4.6). Legarea de proteinele plasmatice Ceftriaxona se leagă reversibil de albumină. La concentraţii plasmatice de sub 100 mg/l, procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Legarea este un proces saturabil, iar procentul de legare scade o dată cu creşterea concentraţiei (până la 85% la o concentraţie de 300 mg/l. Metabolizare Ceftriaxona nu este metabolizată sistemic, dar este transformată într-un metabolit inactiv cu ajutorul florei intestinale. Eliminare Clearance-ul plasmatic al ceftriaxonei totale (legate şi nelegate) este de 10-22 ml/minut. Clearance-ul renal este de 5-12 ml/minut. 50-60% din doza de ceftriaxonă este excretată nemodificată prin urină, în primă fază prin filtrare glomerulară, în timp ce 40-50% din doză este excretată nemodificată în bilă. La adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ceftriaxonei totale este de aproximativ 8 ore. Pacienți cu insuficiență renală sau hepatică La pacienţii cu disfuncţii renale sau hepatice, farmacocinetica ceftriaxonei este influenţată doar în proporţie mică, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este uşor crescut (sub dublul 15 valorii sale normale), chiar dacă aceştia au funcţia renală afectată sever. Creşterea relativ modestă a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare în cazul insuficienţei renale se explică printr-o creştere compensatorie a clearance-ului non-renal, ceea ce rezultă dintr-o scădere a legării de proteinele plasmatice şi o creştere corespunzătoare a clearance-ului non-renal al ceftriaxonei totale. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este crescut datorită unei creşteri compensatorii a clearance-ului renal. Acest fapt este de asemenea datorat unei creşteri a fracţiunii libere de ceftriaxonă din plasmă, ceea ce contribuie la creşterea paradoxală a clearance-ului total al medicamentului, justificată prin creşterea în paralel a volumului de distribuţie. Pacienți vârstnici La pacienţii vârstnici cu vârsta peste 75 de ani, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de regulă de două sau trei ori mai mare decât cel al adulţilor tineri. Copii și adolescenţi La nou-născuţi, timpul de înjumătăţire plasmatică al ceftriaxonei este prelungit. De la vârsta de 14 zile, concentraţiile de ceftriaxonă liberă pot creşte din cauza unor factori precum scăderea filtrării glomerurale şi afectarea legării de proteinele plasmatice. În timpul copilăriei, timpul de înjumătăţire plasmatică este mai scăzut decât la nou-născuţi sau adulţi. Clearance-ul plasmatic şi volumul de distribuţie al ceftriaxonei totale sunt mai mari la nou-născuţi, sugari şi copii decât la adulţi. Linearitate/Non-liniaritate Farmacocinetica ceftriaxonei este non-lineară, iar toţi parametrii farmacocinetici standard, cu excepţia timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, sunt depedenţi de doză, crescând mai puţin decât proporţional cu doza. Non-linearitatea este determinată de saturarea procesului de legare de proteinele plasmatice şi de aceea, aceasta este observată pentru ceftriaxona totală din plasmă şi nu pentru ceftriaxona liberă (nelegată). Relație farmacocinetică/farmacodinamie Ca şi în cazul altor antibiotice beta-lactamice, parametrul farmacocinetic-farmacodinamic care demonstrează cel mai bine corelarea cu eficacitatea in vivo este procentul din intervalul de dozare în care concentraţia medicamentului nelegat se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) de ceftriaxonă pentru fiecare specie ţintă în parte (adică %T > CMI). 5.3 Date precilinice de siguranță Există dovezi din studiile efectuate la animale că doze mari de sare de calciu a ceftriaxonei au condus la formarea de calculi şi precipitate la nivelul vezicii biliare a câinilor şi maimuţelor, acestea dovedindu-se a fi reversibile. Studiile efectuate la animale nu au arătat nicio dovadă de toxicitate asupra reproducerii şi de genotoxicitate. Nu au fost desfăşurate studii de carcinogenitate 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Nu conține excipienți. 6.2 Incompatibilități Pe baza rapoartelor din literatura de specialitate, ceftriaxona nu este compatibilă cu amsacrina, vancomicina, fluconazolul și aminoglicozidele și labetalolul. 16 Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la punctul 6.6. În special, solvenții care conțin calciu, (de exemplu, soluție Ringer, soluție Hartmann) nu ar trebui să fie folosiţi pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua în continuare un flacon reconstituit pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma precipitat. Ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu soluții care conțin calciu, inclusiv soluţii pentru nutriția parenterală totală (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4 și 4.8). 6.3 Perioada de valabilitate Înainte de reconstituire: 3 ani După reconstituire: Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere/reconstituire/diluare exclude riscul de contaminare microbiană, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Înainte de reconstituire: Acest medicament nu necesită condiții de temperatură speciale de păstrare. Păstrați flaconul în cutia exterioară pentru a fi protejat de lumină. După reconstituire: Pentru condițiile de depozitare după reconstituirea și diluarea medicamentului, a se vedea punctul 6.3. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă sau perfuzabilă Flacoane din sticlă de tip III, incolore, de 10 ml, cu dop de cauciuc bromobutilic siliconat și sigilate cu capsă din aluminiu flip-off cu disc de culoare roşie, în cutie de carton. Ambalaje cu 10 flacoane în cutie. Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă sau perfuzabilă Flacoane din sticlă de tip III, incolore, de 10 ml, cu dop de cauciuc bromobutilic siliconat și sigilate cu capsă din aluminiu flip-off cu disc de culoare violet, în cutie de carton. Ambalaje cu 5 sau 10 flacoane în cutie. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Concentrații pentru injectarea intravenoasă: 100 mg/ml Concentrații pentru perfuzia intravenoasă: 50 mg/ml (Vă rugăm să consultați secțiunea 4.2 pentru informații suplimentare.) Pentru o singură utilizare. Prepararea soluției injectabile și perfuzabile Se recomandă utilizarea soluțiilor proaspăt preparate. Pentru condițiile de depozitare a medicamentului reconstituit, a se vedea punctul 6.3. Ceftriaxonă AptaPharma nu trebuie amestecat în aceeași seringă cu orice alt medicament decât 1% (10 mg/ml) soluție de clorhidrat de lidocaină (numai pentru injectare intramusculară). 17 Linia de perfuzie trebuie spălată după fiecare administrare. Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Pentru injectarea i.v. 1 g Ceftriaxonă AptaPharma se dizolvă în 10 ml de apă pentru preparate injectabile. Injecția trebuie administrată timp de 5 minute, direct în venă sau prin tubul unei perfuzii intravenoase. Pentru injectarea i.m. 1 g Ceftriaxonă AptaPharma se dizolvă în 3,5 ml soluție de clorhidrat de lidocaină 1% (10 mg/ml). Soluția trebuie administrată prin injecție intramusculară profundă. Dozele mai mari de 1 g trebuie împărțite și injectate în mai mult de un loc. Pentru perfuzia intravenoasă scurtă 1 g Ceftriaxonă AptaPharma se dizolvă în 20 ml de apă pentru preparate injectabile, clorură de sodiu 0,9 % (9 mg/ml), clorură de sodiu 0,45% (4,5 mg/ml) + soluție de glucoză 2,5% (25 mg/ml), 5% (50 mg/ml) sau 10% (100 mg/ml), dextran 6% (60 mg/ml) în glucoză 5% (50 mg/ml) sau hidroxietil-amidon 6-10% (60-100 mg/ml). Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Pentru perfuzia i.v. 2 g Ceftriaxonă AptaPharma se dizolvă în 40 ml de apă pentru preparate injectabile, clorură de sodiu 0,9 % (9 mg/ml), clorură de sodiu 0,45% (4,5 mg/ml) + soluție de glucoză 2,5% (25 mg/ml), 5% (50 mg/ml) sau 10% (100 mg/ml), dextran 6% (60 mg/ml) în glucoză 5% (50 mg/ml) sau hidroxietil-amidon 6-10% (60-100 mg/ml). Perfuzia trebuie administrată timp de cel puțin 30 de minute. Vezi, de asemenea, informațiile de la pct. 6.2. La nou-născuți, dozele intravenoase trebuie administrate timp de 60 de minute pentru a reduce riscul potențial de encefalopatie bilirubinică. Variațiile de culoare, de la incolor la galben, nu afectează potența produsului. Utilizați numai soluții clare, fără particule vizibile. Orice medicament sau material rezidual neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Apta Medica Internacional d.o.o Likozarjeva ul. 6 1000 Ljubljana Slovenia 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 13796/2021/01 13797/2021/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Martie 2021 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai 2023 18