AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13480/2020/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Nurofen Ultra 400 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 400 mg (sub formă de ibuprofen lizinat 684 mg). Excipienți cu efect cunoscut: Sodiu: 2,02 până la 3,02 mg (0,09 până la 0,13 mmol) per comprimat filmat Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate de culoară albă până la aproape albă, cu dimensiuni de 19,0 mm x 8,8 mm, cu logo-ul de identificare “N>>” de culoare neagră, pe una dintre fețe. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Pentru calmarea durerii uşoare până la moderate asociate cefaleei, migrenei, durerilor de spate, durerilor de cauză menstruală, durerilor dentare, durerilor reumatice şi musculare, a simptomelor de răceală şi gripă precum durere în gât şi febră. Nurofen Ultra este indicat la adulţi şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste) 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4). Adulţi şi adolescenţi cu greutatea corporală ≥40 kg (vârsta de 12 ani și peste) Doza iniţială este de un comprimat administrat cu apă. Apoi, dacă este necesar, se administrează un comprimat la un interval de 4-6 ore. A nu se depăşi trei comprimate (1200 mg) într-un interval de 24 de ore. 1 În cazul în care administrarea medicamentului este necesară la adulţi mai mult de 10 zile sau dacă simptomele se agravează, pacientului i se recomandă să se adreseze unui medic. Dacă acest medicament este necesar pentru adolescenţi cu vârsta între 12-18 ani mai mult de 5 zile pentru tratarea durerii şi mai mult de 3 zile pentru tratarea febrei sau dacă simptomele se agravează, trebuie consultat un medic. Grupe speciale de pacienţi Vârstnici: Nu necesită o ajustare specială a dozelor. Din cauza profilului posibil de reacţii adverse (vezi pct. 4.4.), se recomandă monitorizarea cu atenţie deosebită a vârstnicilor. Insuficienţă renală: La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3). Copii și adolescenți: Nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani. Mod de administrare Doar pentru utilizare orală şi pe termen scurt. Comprimatele filmate de Nurofen Ultra trebuie administrate cu o cantitate suficientă de apă. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic (ASA) sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Ulcer peptic recurent activ sau în antecedente sau hemoragie (două sau mai multe episoade distincte, diagnosticate, de ulcer sau sângerări). Antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau perforare, determinate de terapia anterioară cu AINS Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă severă (clasa IV clasificarea NYHA) (vezi şi pct. 4.4). Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6). Copii cu vârsta sub 12 ani. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesare pentru controlul simptomelor, pentru cea mai scurtă durată (vezi Riscuri gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos). Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS, în special hemoragie şi perforare gastro-intestinală (GI), care poate fi letală . Efecte respiratorii: Bronhospasmul se poate accentua la pacienţii cu sau care au avut în antecedente astm bronşic sau alergie. 2 Alte AINS: Trebuie evitată utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 (vezi pct.4.5). LES şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv: Lupus sistemic eritematos şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8). Efecte renale: Insuficienţă renală deoarece funcţia renală poate fi deteriorată suplimentar (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Există un risc de insuficienţă renală la adolescenţii deshidrataţi. Efecte hepatice: Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare Este necesară prudenţă (consultarea medicului sau a farmacistului) înainte de a începe tratamentul la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate retenţia de lichide, hipertensiunea arterială şi edemul în asociere cu terapia cu AINS. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic) poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de ibuprofen în doze mici (de exemplu ≤ 1200 mg zilnic) se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi). De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi). Afectarea fertilităţii feminine: Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-oxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6). Efecte gastro-intestinală: Se recomandă administrarea cu precauţie a AINS la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece boala acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8). Pentru toate AINS au fost raportate, în orice moment al tratamentului, hemoragie gastro-intestinală, ulcerare sau perforare, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro- intestinale. Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulcerare sau perforare este mai mare în cazul administrării de doze mari de AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în mod special dacă au existat complicaţii hemoragice sau perforări (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pacienţii cu antecedent de toxicitate gastro-intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie avertizaţi să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului. Se recomandă acordarea unei atenţii speciale la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care poate mări riscul de ulcerare sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante de tipul warfarinei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare cum este ASA (vezi pct. 4.5). Dacă la pacienţii trataţi cu ibuprofen apare hemoragie gastro-intestinală sau ulcerare, se recomandă întreruperea tratamentului. 3 Reacții cutanate severe: Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii par a fi expuşi celui mai mare risc de astfel de reacţii la scurt timp după inițierea tratamentului, debutul reacţiei survenind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin ibuprofen. Nurofen Ultra trebuie întrerupt la prima apariție a semnelor și simptomelor de reacții cutanate severe, cum ar fi erupţii cutanate, leziuni ale mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate. Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente: Nurofen Ultra poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Nurofen Ultra se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează. În mod excepţional, varicela poate fi cauza complicaţiilor infecţioase grave ale ţesutului moale sau ţesutului cutanat. Până în prezent, nu s-a putut determina rolul AINS în agravarea acestor afecţiuni. Prin urmare, se recomandă a se evita utilizarea Nurofen Ultra în caz de varicelă. Nurofen Ultra conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Ibuprofen (ca şi alte AINS) nu trebuie administrat în asocierea cu: Acid acetilsalicilic(doze mici): În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid  acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudinile în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic . Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).  Alte AINS, incluzând inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2: deoarece asocierea concomitentă a două sau mai multor AINS poate determina o incidenţă crescută a evenimentelor adverse. (vezi pct.4.4). Ibuprofen trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu:  Corticosteroizi: pot creşte riscul de ulcere sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4.) Medicamente antihipertensive (inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice:  AINS pot diminua efectele acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţia renală deficitară (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală deficitară), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la o deteriorare şi mai accentuată a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi este necesară monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi periodic, ulterior. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.  Anticoagulante: AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4). 4 Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Acestea pot  creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4.). Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară şi  creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace.  Litiu: Există date clinice referitoare la o potenţială creşterea a concentraţiilor plasmatice ale litiului. Metotrexat: Există date clinice referitoare la o potenţială creşterea a concentraţiilor plasmatice ale  metotrexatului.  Ciclosporină: Creşterea riscului de nefrotoxicitate. Mifepristonă:AINS nu trebuie să fie utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea  lor poate reduce efectul mifepristonei.  Tacrolimus: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate când AINS sunt administrate cu tacrolimus. Zidovudină: Pe durata administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de  hemotoxicitate. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi HIV (+) care utilizează zidovudină concomitent cu ibuprofen. Antibiotice chinolone: Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii  asociat antibioticelor chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc cresut de producere a convulsiilor. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Date obţinute din studii epidemiologice ridică un semn de întrebare cu privire la riscul crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine, în timpul primelor trimestre de sarcină. . Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%.Riscul este posibil să crească în funcţie de doza administrată şi durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat o creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post-implantare şi letalitate embrio-fetală mai mare. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză s-au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând malformaţii cardiovasculare. Se recomandă ca ibuprofenul să nu fie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. În cazul în care femeile care vor să rămână gravide sau care se află în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină utilizează ibuprofen, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai redus posibil şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai mică. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune  fătul la: -toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară); -disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnioză;  mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: -posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregare care poate apărea chiar după administrarea unor doze foarte mici; -inhibare a contracţiilor uterine, care provoacă întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, Nurofen Ultra este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. 5 Alăptarea În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil să afecteze negativ sugarul. Fertilitatea Există unele dovezi care sugerează că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina o reducere a fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului. Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nurofen Ultra nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, întrucât la doze mari pot să apară recţii adverse la nivelul sistemului nervos central, cum sunt oboseală şi ameţeli, abilitatea de a reacţiona şi abilitatea de a participa activ la traficul rutier şi de a folosi utilaje pot fi afectate, în cazuri izolate. Aceasta se aplică într-o măsură şi mai mare în cazul asocierii cu consumul de alcool. 4.8 Reacţii adverse Evenimentele adverse prezentate mai jos se referă la cele experimentate în urma administrării ibuprofen la doze OTC (maxim 1200 mg pe zi) şi utilizare pe termen scurt. În tratamentul unor afecţiuni cronice, în tratament pe termen lung, pot apărea evenimente adverse suplimentare. Evenimentele adverse care au fost asociate cu ibuprofen sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate şi sisteme, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10, 000 şi <1 / 1000), foarte rare (<1/10, 000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Evenimentele adverse sunt în majoritate dependente de doză, în special riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale, care este dependent de doză şi de durata tratamentului. Frecvenţă Reacţie adversă Foarte rare Tulburări hematopoietice1 Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate: urticarie şi pruritus2 Reacţii de hipersensibilitate severe. Simptomele pot fi edem al feţei, inflamarea limbii şi laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau şoc sever) 2 Cefalee Meningită aseptică3 Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Foarte rare Tulburari cardiace Tulburari vasculare Tulburări respiratorii, Insuficienţă cardiac și edem4 Cu frecvenţă necunoscută Cu frecvenţă necunoscută Cu frecvenţă Reactivitatea tractului respirator cuprinzând Hipertensiune arterială4 6 toracice și mediastinale Tulburări gastro-intestinale Tulburări hepato-biliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat necunoscută Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Foarte rare Mai puţin frecvente Foarte rare Cu frecvență necunoscută Tulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare astm, bronchospasm sau dispnee2 Durere abdominală, greată şi dispepsie Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu hemoragie şi perforare, melenă, hematemeză6; stomatite ulcerative, gastrită Exacerbare a colitei şi a bolii Crohn7 Disfuncţie hepatică Erupţii cutanate2 Forme severe de reacţii cutanate precum reacţii buloase incluzând sindromul Stevens- Johnson, necroliza epidermică toxică şi eritemul polimorf pot apărea2. Reacție indusă de medicament asociată cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), reacții de fotosensibilitate Insuficienţă renală acută8 Investigaţii Foarte rare Nivel scăzut de hemoglobină Descrierea reacțiilor adverse suspectate 1 Exemplele includ anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză. Primele semne pot fi febra, durerea în gât, leziuni superficiale la nivelul mucoasei bucale; manifestări asemănătoare gripei, oboseala severă, sângerări nazale şi cutanate, şi echimoze. 2Reacţii de hipersensibilitate: Acestea pot fi reprezentate de (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, (b) reactivitatea tractului respirator cuprinzând astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diverse reacţii cutanate de exemplu, erupţii cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, în cazuri extrem de rare, dermatoze exfoliative şi buloase inclusiv necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf. 3Mecanismul patogenic al meningitei aseptice induse de medicament nu este pe deplin înţeles. Cu toate acestea, datele disponibile privind meningita aseptică determinată de AINS sugerează o reacţie de hipersensibilitate (din cauza unei relaţii temporale cu administrarea medicamentului, precum şi dispariţia simptomelor după întreruperea tratamentului). De notat, la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate cazuri izolate de simptome de meningită aseptică, cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare. 4Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doză mare (2400 mg zilnic), poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). 5Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală 6Uneori letal 7Vezi punctul 4.4 7 8Mai ales la tratament îndelungat, asociat cu un nivel seric crescut al concentraţiei de uree şi edem. De asemenea include necroză papilară Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro 4.9 Supradozaj La copii, ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate determina apariţia simptomelor de supradozaj. La adulţi, efectul răspunsului la doză este mai puţin delimitat. Timpul de înjumătăţire plasmatică în supradozaj este de 1,5 – 3 ore. Simptome: Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee şi hemoragie gastro-intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă. Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. Ocazional pacienţii pot dezvolta convulsii mioclonice. În cazul intoxicaţiei grave poate apărea acidoza metabolică şi timpul de protombină/INR poate fi prelungit, posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există posibilitatea exacerbării astmului bronşic. Managementul supradozajului: Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi include menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea acestora. Lavajul gastric sau administrarea orală de cărbune activat sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia unei cantităţi potenţial toxice. Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazepam sau lorazepam. Pentru astm bronşic, trebuie administrate bronhodilatoare. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivat de acid propionic, codul ATC: M01AE01. Ibuprofen lizinat este sarea lizină de ibuprofen. Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care, în modelele inflamatorii convenţionale din experimentele efectuate la animale, s-a dovedit a fi eficace, prin inhibarea sintezei de prostaglandine. La oameni, ibuprofenul reduce durerea inflamatorie, inflamaţiile şi febra. În plus, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară. Datele clinice demonstrează că ibuprofenul, sub formă de săruri cum ar fi ibuprofen sodic sau lizinat de ibuprofen, acţionează semnificativ mai rapid decât comprimatele standard de ibuprofen acid pentru calmarea durerilor uşoare până la moderate. Datele clinice demonstrează că atunci când se administrează ibuprofen 400 mg efectele ameliorării durerii pot să dureze mai mult de 8 ore. 8 Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că, administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg), sub formă farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situaţia clinică, , nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Proprietăţile farmacocinetice ale ibuprofenului lizinat sunt aceleaşi ca ale ibuprofenului acid. Ibuprofenul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal. Ibuprofenul se leagă extensiv de proteinele plasmatice. Ibuprofenul difuzează în lichidul sinovial. Concentraţia plasmatică maximă a ibuprofenului este atinsă în 45 minute de la ingestie dacă se administrează pe stomacul gol. Când este luat cu alimente, picul concentraţiei plasmatice a ibuprofenului apare după 1-2 ore de la administrarea. Totuşi, ibuprofenul este mai repede absorbit din tractul gastro-intestinal după administrarea Nurofen Ultra, cu picul concentraţiei plasmatice în aproximativ 35 minute în cazul administrării pe stomacul gol. Ibuprofenul este metabolizat în ficat în principal sub forma a doi metaboliţi cu excreţie primară renală, ca atare sau sub forma conjugaţilor principali, împreună cu o cantitate neglijabilă de ibuprofen netransformat. Excreţia urinară este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire biologică este de aproximativ 2 ore. Nu s-au observat diferenţe semnificative în profilul farmacocinetic la vârstnici. În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern într-o cantitate foarte mică. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu există date preclinice relevante suplimentare faţă de cele deja incluse în alte secţiuni ale acestui RCP. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu: Povidonă Amidonglicolat de sodiu tip A Stearat de magneziu (E572) Strat de drajefiere: Hipromeloză Talc Opaspray White M-1-7111B (conține hipromeloză și dioxid de titan (E171)) Cerneala de imprimare: Opacode S-1-277001 [Shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol. 9 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 1 blister din PVC/PVdC/Al a 10 comprimate filmate. Cutie cu 1 blister din PVC/PVdC/Al a 12 comprimate filmate. Cutie cu 2 blistere din PVC/PVdC/Al a cate 8 comprimate filmate. Cutie cu 2 blistere din PVC/PVdC/Al a cate 12 comprimate filmate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ RECKITT BENCKISER (ROMÂNIA) SRL Bulevardul Iancu de Hunedoara, Nr. 48, Clădirea Crystal Tower, Etaj 11 Sectorul 1, București, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 13480/2020/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Septembrie 2020 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai, 2022 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 10