AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 16293/2025/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Inflanor 400 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat de Inflanor 400 mg conţine ibuprofen 400 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat. Inflanor 400 mg comprimate filmate: comprimate filmate rotunde, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul de 12 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Inflanor este indicat pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerilor uşoare până la moderate, migrenei, dismenoreei fără cauză organică şi/sau febrei la adulţi şi adolescenţi. Inflanor 400 mg este recomandat la adulți și adolescenți cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani). 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Numai pentru utilizare de scurtă durată. Dacă Inflanor este necesar la adulţi pentru mai mult de 3 zile în caz de febră sau cefalee migrenoasă, sau pentru mai mult de 5 zile pentru tratamentul durerii, sau dacă simptomele se agravează, atunci pacientul trebuie să se adreseze unui medic. Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4). Doza obişnuită pentru tratamentul durerii uşoare până la moderată şi al durerii acute şi febrei asociate cu răceala obişnuită este Adulţi şi adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta de 12 ani şi peste): 400 mg, cu administrare în doză unică sau de 3 ori pe zi, cu un interval de timp de cel puţin 4 până la 6 ore între doze. Doza în cefaleea migrenoasă trebuie să fie: 400 mg, cu administrare în doză unică, dacă este necesar 400 mg la un interval de timp de 4 până la 6 ore. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 1200 mg. 1 Dismenoreea primară Adulţi şi adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani): 400 mg, de 1-3 ori pe zi, cu un interval de cel puţin 4-6 ore între doze, la nevoie. Tratamentul trebuie început la primul semn de probleme menstruale. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 1200 mg. Copii şi adolescenţi Doza de ibuprofen la copii şi adolescenţi variază în funcţie de vârsta şi greutatea pacientului. Durere uşoară până la moderată şi durere acută şi febră asociate cu răceala obişnuită Inflanor 400 mg nu trebuie utilizat la adolescenţi cu greutatea sub 40 kg sau la copii cu vârsta sub 12 ani. Dacă la adolescenţi acest medicament este necesar pentru mai mult de 3 zile, sau dacă simptomele se agravează trebuie solicitat consultul unui medic. Grupe speciale de pacienţi Vârstnici AINS trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse şi au risc crescut de hemoragii gastro-intestinale cu potenţial letal, ulceraţii sau perforaţii (vezi pct. 4.4). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei. Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate de timp şi trebuie întrerupt dacă nu se observă niciun beneficiu sau dacă apare intoleranţă. Insuficienţă renală La pacienţii cu reducere uşoară sau moderată a funcţiei renale, doza trebuie menţinută cât mai scăzută cu putinţă, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor şi funcţia renală trebuie monitorizată. (Acest medicament este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3). Insuficienţă hepatică La pacienţii cu reducere uşoară sau moderată a funcţiei hepatice, doza trebuie menţinută cât mai scăzută cu putinţă, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor. (Acest medicament este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3). Mod de administrare Comprimatul trebuie înghiţit împreună cu conţinutul unui pahar cu apă. Comprimatele nu trebuie zdrobite, mestecate sau supte, pentru a evita iritaţia gâtului sau a stomacului. Se recomandă ca pacienţii cu sensibilitate gastrică să ia Inflanor împreună cu alimente. 4.3 Contraindicaţii • • • • • • • • • • Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Antecedente de reacţii de hipersensibilitate (cum sunt bronhospasm, astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). La pacienţi cu tulburări de coagulare şi afecţiuni care implică o tendinţă crescută la sângerare. Ulcer gastro-duodenal activ sau preexistent/hemoragie gastro-intestinală, active sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte cu ulceraţie sau hemoragie diagnosticate). Antecedente de hemoragie gastro-intestinală sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratament anterior cu AINS. Sângerare cerebrovasculară activă sau cu altă localizare. Tulburări ale hematopoezei. Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă (rata filtrării glomerulare sub 30 ml/min). Insuficienţă cardiacă severă (clasa IV clasificarea NIHA). În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6). 2 • Pacienţi cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, creşte riscul de reacţii adverse şi trebuie evitată. Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos). Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi mai jos riscuri gastro-intestinale şi cardiovasculare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie să efectueze controale medicale regulate pentru monitorizarea reacţiilor adverse. Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului risc/ beneficiu în următoarele situaţii: - - - - Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte boli autoimune. Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinelor (cum este porfiria acută intermitentă). Primul şi al treilea trimestru de sarcină. Alăptare. Este necesară o atenţie specială în următoarele cazuri: - Afecţiuni gastro-intestinale, inclusiv boală inflamatorie intestinală cronică (colită ulcerativă, boală Crohn). Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială. Funcţie renală scăzută. Disfuncţie hepatică. Tulburări de coagulare ale sângelui. Alergii, febra fânului, inflamaţie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală a căilor respiratorii obstructivă cronică sau astm bronşic. Imediat după intervenţii chirurgicale majore. - - - - - - Sângerare gastro-intestinală, ulceraţie şi perforaţie În cazul tuturor AINS s-au raportat, în orice moment al tratamentului, hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente GI grave. Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastrointestinală (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă a unor doze mici de acid acetilsalicilic sau alte substanţe active, care pot creşte riscul de evenimente adverse gastro-intestinale (vezi mai jos, şi la pct. 4.5). Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii administraţi oral, anticoagulante cum sunt warfarina sau heparina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante antiplachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Atunci când, la pacienţii trataţi cu ibuprofen, apare hemoragie GI sau ulceraţie, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3). 3 AINS trebuie administrate cu precauţie pacienţilor cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită ulceroasă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8). Vârstnici Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.8). Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă ușoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi consiliere adecvate, deoarece au fost raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edeme, asociate terapiei cu AINS. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu, ≤1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic. La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi). Înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi). Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Inflanor. Sindromul Kounis se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate - asociat cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic. Reacţii adverse cutanate severe (RACS) Reacţii adverse cutanate severe (RACS), inclusiv dermatită exfoliativă, eritem polimorf, sindrom Stevens- Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacţie indusă de medicament cu eozinofilie şi afectare sistemică (sindrom DRESS) şi pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), ce pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale, au fost raportate în asociere cu utilizarea ibuprofen (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacţii au survenit în prima lună. Dacă apar semne şi simptome ce sugerează aceste reacţii, administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă imediat şi va fi luat în considerare un tratament alternativ (după caz). În mod excepţional, varicela poate fi cauza complicaţiilor infecţioase grave ale ţesuturilor moi şi ţesutului cutanat. Până în prezent, nu se poate exclude rolul AINS de a contribui la agravarea acestor afecţiuni. Prin urmare, se recomandă a se evita utilizarea ibuprofenului în caz de varicelă. Efecte renale Ibuprofenul poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichide la pacienţi care nu au avut înainte tulburări renale, din cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Aceasta poate cauza, la pacienţii predispuşi, edeme sau chiar poate să ducă la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială. La fel ca în cazul altor AINS, administrarea prelungită de ibuprofen la animale a avut ca rezultat necroză papilară renală şi alte modificări patologice la nivel renal. La om, au existat raportări de nefrită interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, ocazional, sindrom nefrotic. Cazuri de toxicitate renală au fost observate, de asemenea, la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate cauza o scădere dependentă de doză a formării de 4 prostaglandine şi, secundar o scădere a fluxului renal, care poate precipita o decompensare renală cu manifestări clinice. Pacienţii cu cel mai mare risc de a prezenta această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de recuperarea la starea dinaintea tratamentului. Mascarea simptomelor infecţiilor concomitente Inflanor poate masca simptomele unei infecţii, ceea ce poate duce la întârzierea iniţierii unui tratament adecvat şi, prin urmare, la agravarea evoluţiei infecţiei. Aceasta a fost observată în cazul pneumoniei bacteriene dobândită în comunitate şi în complicaţiile bacteriene ale varicelei. Atunci când Inflanor este administrat pentru febră sau ameliorarea durerii în cadrul unei infecţii, este recomandată monitorizarea infecţiei. În medii non-spitalicești, pacientul trebuie să solicite consultul unui medic, dacă simptomele persistă sau se agravează. Alte atenţionări Reacţiile de hipersensibilitate acute, severe (de exemplu şoc anafilactic) sunt observate foarte rar. La primele semne de reacţie de hipersensibilitate după administrarea Inflanor, tratamentul trebuie oprit. Personalul specializat trebuie să iniţieze măsurile necesare din punct de vedere medical, corespunzătoare simptomelor. Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul pot fi declanşate la pacienții diagnosticați cu astm bronșic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau boli alergice sau cu antecedente de astfel de afecțiuni. Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru tratamentul cefaleei, poate duce la agravarea acesteia. Dacă această situație se manifestă sau este suspectată, este necesar consult medical, iar tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă de abuzul de medicamente (CAM) trebuie suspectat în cazul pacienților care prezintă dureri de cap frecvente sau zilnice, în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate a medicamentelor pentru tratamentul cefaleei. Administrarea obişnuită de analgezice, în special asocierea mai multor analgezice diferite, poate cauza afectare renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate fi crescut în caz de suprasolicitare fizică, asociată cu pierderea de săruri şi de deshidratare. Prin urmare, trebuie evitată. În timpul tratamentului cu ibuprofen, la pacienţi cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare. Ibuprofenul poate să inhibe temporar agregarea plachetară şi să prelungească timpul de sângerare. Prin urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează tratament anticoagulant trebuie monitorizaţi cu atenţie. În cazul administrării prelungite de ibuprofen este necesară verificarea regulată a funcţiei hepatice şi renale, precum şi a hemoleucogramei, în special la pacienţii cu risc crescut. Consumul concomitent de alcool trebuie evitat, deoarece poate intensifica reacţiile adverse la AINS, în special cele care implică tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central. Pacienţii tratați cu ibuprofen trebuie să anunţe imediat medicul, în caz de semne şi simptome de ulceraţie gastrointestinală sau hemoragie, vedere înceţoşată sau alte simptome oculare, erupţii pe piele, creştere în greutate sau edeme. Copii şi adolescenţi Există risc de afectare renală la copiii şi adolescenţii cu deshidratare. Inflanor conţine sodiu 5 Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Utilizarea concomitentă a ibuprofenului şi a următoarelor substanţe trebuie evitată: Acid acetilsalicilic, doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, limitările acestor date și incertitudinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situația clinică implică faptul că nu se pot trage concluzii ferme pentru utilizarea regulată a ibuprofenului și nu se consideră că este posibil un efect clinic relevant pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi pct. 5.1). În general, administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse. Alte AINS, inclusiv salicilaţi: administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastrointestinale, din cauza unui efect sinergic. Prin urmare, administrarea concomitentă a ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4). Anticoagulante: AINS pot să potenţeze efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina sau heparina (vezi pct. 4.4). Este recomandată monitorizarea funcţiei de coagulare în cazul tratamentului concomitent. Ticlopidină: AINS nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina, din cauza riscului de apariţie a efectului aditiv pentru inhibarea funcţiei plachetare. Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară anumite interacţiuni metabolice, având ca rezultat o rată de eliminare scăzută a metotrexatului. Prin urmare, în cazul tratamentului cu doze mari de metotrexat, trebuie evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos). Glicozide cardiace (de exemplu digoxină): AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot reduce RFG şi pot creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea concentraţiei serice a digoxinei. Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate într-un interval de timp de 8-12 ore după administrarea de mifepristonă, acestea pot scădea efectul mifepristonei. Sulfonilureice: AINS pot să crească efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor. În cazul unui tratament concomitent se recomandă monitorizarea valorilor glicemiei. Zidovudină: există dovezi cu privire la riscul crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii HIV pozitiv cu hemofilie care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Există un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină. Se recomandă efectuarea hemoleucogramei la 1-2 săpămâni de la începerea tratamentului concomitent. Ibuprofenul (ca și alte AINS) trebuie administrat cu precauție concomitent cu următoarele substanțe: Moclobemidă: potenţează efectul ibuprofenului. Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă a ibuprofenului cu medicamente care conţin fenitoină sau litiu poate creşte concentraţiile serice ale acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiei serice a litiului şi se recomandă verificarea concentraţiei serice a fenitoinei. Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot diminua efectul diureticelor şi al altor antihipertensive, inclusiv inhibitorii ECA şi beta-blocantele. La pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi antagonist al angiotensinei II cu 6 un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute. Aceasta este, de regulă, reversibilă. În consecinţă, această administrare concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente lichide şi trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a funcţiei renale, după iniţierea tratamentului concomitent. Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice care economisesc potasiul sau inhibitori ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiilor potasiului seric. Captopril: studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de creștere a excreției de sodiu. Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora. Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). Ciclosporină: administrarea concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene cu ciclosporină determină un risc crescut de afectare renală. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru administrarea concomitentă de ciclosporină cu ibuprofen. Colestiramină: în timpul tratamentului concomitent cu ibuprofen şi colestiramină, absorbţia ibuprofenului este întârziată şi redusă (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de câteva ore unul de celălalt. Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate. Metotrexat: riscul potenţial de interacţiune între un AINS şi metotrexat trebuie luat în considerare şi în cazul unui tratament cu doze mici de metotrexat, în special la pacienţii cu disfuncție renală. Atunci când se administrează concomitent, trebuie monitorizată funcţia renală. Se recomandă precauţie dacă în interval de 24 ore se administrează atât AINS, cât şi metotrexat, deoarece este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi, în consecinţă, creşterea toxicităţii acestuia (vezi mai sus). Ritonavir: pot creşte concentraţiile plasmatice ale AINS. Probenecid şi sulfpirazonă: pot întârzia excreţia ibuprofenului. Acţiunea uricozurică a acestor substanţe este diminuată. Antibiotice chinolone: datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat cu antibioticele chinolone. Pacienţii trataţi concomitentcu AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor. Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Antiagregante plachetare (de exemplu clopidogrel): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). Alcool, bifosfonați, oxpentifilină (pentoxifilină): pot potența reacţiile adverse gastrointestinale și pot crește riscul de sângerare sau ulceraţie. Baclofen: toxicitate crescută a baclofenului. Inhibitori ai CYP2C9: administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori ai CYP2C9 poate crește expunerea la ibuprofen (substrat CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o creştere a expunerii la ibuprofen D (+) cu aproximativ 80 până la100%. Dacă se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen, în special în cazul în care se administrează ibuprofen în doze mari concomitent cu voriconazol sau fluconazol. 7 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele obţinute din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis, după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte corelat cu doza şi cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină o creştere a incidenţei avortului spontan pre- şi post-implantare și o letalitate embrio-fetală mai mare. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în perioada organogenezei, au fost raportate incidenţe crescute ale unor malformaţii diferite, inclusiv malformaţii cardiovasculare. Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a ductului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-a remis după încetarea tratamentului. De aceea, în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. În cazul în care ibuprofenul este utilizat de către femeile care încearcă să rămână gravide sau care se află în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricție a ductului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Utilizarea de ibuprofen trebuie întreruptă dacă se diagnostichează oligohidramnios sau constricție a ductului arterial. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune • fătul la: - - toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară). disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidramnios (vezi mai sus). • mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: - - posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi după administrarea unor doze foarte mici. inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecință, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). Alăptarea Ibuprofenul este excretat în laptele uman dar, la doze terapeutice în timpul tratamentului pe termen scurt, riscul de influență asupra sugarului este puțin probabil. Cu toate acestea, dacă este prescris un tratament de o durată mai lungă, trebuie luată în considerare întreruperea timpurie a alăptării. Fertilitatea Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot influenţa în mod negativ fertilitatea la femei, prin efectul asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4). La femeile care au dificultăți în a rămâne gravide sau care sunt în investigaţii pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 8 Deoarece la utilizarea ibuprofenului în doze mari pot apărea reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central, cum sunt oboseală şi ameţeli, capacitatea de a reacţiona, de a participa activ la traficul rutier şi de a folosi utilaje poate fi afectată în cazuri izolate. Acest lucru se aplică în special în cazul utilizării concomitente de alcool etilic. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice, perforaţie sau hemoragie GI, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate ca urmare a administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost observată gastrita. Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În mod special, riscul de apariţie a hemoragiei gastrointestinale depinde de dozele administrate şi de durata utilizării. Următorul tabel rezumă reacțiile adverse la medicament asociate ibuprofenului împărțite în grupe conform terminologiei MedDRA împreună cu frecvența acestora: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile): Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Infecţii şi infestări Frecvenţă Foarte rare Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Reacţii adverse A fost descrisă agravarea inflamaţiilor în relaţie cu infecţiile (de exemplu apariţia fasceitei necrozante), care coincide cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Aceasta este posibil să fie asociată cu mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Simptome de meningită aseptică cu redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburare a stării de conştienţă au fost observate la utilizarea ibuprofenului. Pacienţii cu boli autoimune (LES, boală mixtă de ţesut conjunctiv) par a fi predispuşi. Tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele simptome sau semne pot să includă: febră, durere în gât, leziuni superficiale la nivelul gurii, simptome asemănătoare gripei, oboseală severă, hemoragii nazale şi hemoragii cutanate Cu frecvenţă necunoscută Neutropenie Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Rare 9 Reacţii de hipersensibilitate cum sunt urticarie, prurit, purpură şi exantem dar şi crize de astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială). Lupus eritematos sistemic Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastrointestinale Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severe. Simptomele pot să includă: edem facial, tumefiere a limbii, tumefiere în interiorul laringelui cu îngustare a căilor respiratorii, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială până la şoc, care pune viaţa în pericol. Depresie, confuzie, halucinaţii Reacţii psihotice Cefalee, somnolenţă, vertij, oboseală, agitaţie, ameţeală, insomnie, iritabilitate Meningită aseptică Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Anxietate Frecvente Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Nevrită optică, parestezie Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale auzului Rinită, bronhospasm Mai puţin frecvente Tulburări ale vederii Ambliopie toxică Tinitus Foarte frecvente Frecvente Tulburări gastrointestinale, cum sunt pirozis, dispepsie, dureri abdominale şi greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie Ulcere gastrointestinale, uneori cu hemoragie şi perforaţie (vezi pct. 4.4), sângerare ocultă care poate duce la anemie, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, colită, acutizare a colitei şi a bolii Crohn, complicaţii ale diverticulozei colonice (perforaţie, fistulă). Gastrită Esofagită, pancreatită, stenoze intestinale Disfuncţie hepatică, afecțiune hepatică, în special în terapia pe termen lung, insuficienţă hepatică, hepatită acută, icter Fotosensibilitate, erupţii cutanate tranzitorii Reacţii adverse cutanate severe (RACS) (inclusiv eritem polimorf, dermatită exfoliativă, reacţii buloase inclusiv sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică), alopecie, fasceită necrozantă. În cazuri excepţionale, în cursul varicelei pot să apară infecţii grave ale pielii şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi . Mai puţin frecvente Foarte rare Tulburări hepatobiliare Foarte rare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Foarte rare 10 Cu frecvenţă necunoscută Reacţie indusă de medicament Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Foarte rare asociată cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS), pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) Apariţia de edeme, în special la pacienţi cu hipertensiune arterială sau cu insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală Necroză papilară renală în cazul utilizării pe termen lung (vezi pct. 4.4) Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Tulburări cardiace Cu frecvenţă necunoscută Maleză Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, edem pulmonar acut, edeme Cu frecvenţă necunoscută Sindrom Kounis Tulburări vasculare Investigaţii diagnostice Foarte rare Rare Hipertensiune arterială, vasculită Creștere a valorii azotului ureic sanguin, a transaminazelor serice și a fosfatazei alcaline, scădere a valorilor hemoglobinei și hematocritului, inhibare a agregării plachetare, timp de sângerare prelungit, scădere a calciului seric, creștere a acidului uric seric Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) şi pe termen lung poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Toxicitate Există risc de apariţie a simptomelor de toxicitate la doze > 80-100 mg/kg. La doze > 200 mg/kg există un risc de simptome severe, deși cu variații considerabile între indivizi. O doză de 560 mg/kg la un copil cu vârsta de 15 luni a determinat intoxicație severă, 3,2 g la un copil cu vârsta de 6 ani a determinat o intoxicație ușoară până la moderată, 2,8-4 g la un copil cu vârsta de 1½ ani și 6 g la un copil cu vârsta de 6 ani – intoxicaţie severă, chiar și după lavajul gastric, 8 g administrate la un adult au determinat o intoxicație moderată și > 20 g la un adult au determinat o intoxicație foarte severă. Utilizarea unei doze de 8 g la un 11 adolescent de 16 ani a generat afectare renală iar utilizarea unei doze de 12 g în combinație cu alcool etlic la un adolescent a dus la necroză tubulară acută. Simptome Simptomele predominante sunt cele de la nivelul tractului gastrointestinal, cum sunt greaţă, durere abdominală, vărsături (posibil cu striuri de sânge) şi cefalee, tinitus, confuzie, nistagmus. La doze mari, pierdere a conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie, scădere a tensiunii arteriale, acidoză metabolică, hipernatremie, afectare renală, hematurie, posibil afectare hepatică. Ocazional au fost raportate hipotermie şi SDRA (sindrom de detresă respiratorie acută). Utilizarea prelungită de doze mai mari decât cele recomandate sau supradozajul pot să ducă la acidoză tubulară renală și hipokaliemie. Tratament Dacă este justificat - lavaj gastric, administrare de cărbune activat. În caz de probleme gastro-intestinale - antiacide. În caz de hipotensiune arterială - lichide administrate intravenos și, dacă este necesar, suport inotrop. Asigurarea unei diureze adecvate. Corectarea tulburărilor acido-bazice și electrolitice. Alte terapii simptomatice. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE01. Ibuprofenul este un AINS cu activitate antiinflamatoare, analgezică și antipiretică. Studiile la animale pentru durere și inflamație indică faptul că ibuprofenul inhibă în mod eficient sinteza prostaglandinelor. La om, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamație sau legată de aceasta, inflamaţia și febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor prin inhibarea activității ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor asupra ADP (adenozin difosfat) sau asupra agregării plachetare stimulate de colagen. Datele experimentale sugerează că, în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg), sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5). Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivelul uterului, reducând astfel tensiunea peretelui uterin și presiunea activă, contracțiile uterine periodice și cantitatea de prostaglandine eliberate în circulație. Se presupune că aceste modificări explică ameliorarea durerii menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza renală de prostaglandine care poate duce la insuficiență renală, retenție de lichide și insuficiență cardiacă la pacienții cu risc (vezi pct. 4.3). Prostaglandinele sunt legate de ovulație și utilizarea medicamentelor care inhibă sinteza prostaglandinelor poate afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 și 5.3). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie 12 Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal, cu o biodisponibilitate de 80-90%. Concentrațiile plasmatice maxime apar la una până la două ore după administrare. Dacă se administrează împreună cu alimente, concentrațiile plasmatice maxime sunt mai mici și se realizează mai lent, comparativ cu administrarea în condiții de reapaus alimentar. Alimentele nu afectează marcat biodisponibilitatea totală. Distribuţie Ibuprofenul se leagă extensiv de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de distribuție, de aproximativ 0,12-0,2 l/kg, la adulți. Metabolizare Ibuprofenul este metabolizat rapid în ficat, pe calea citocromului P450, preferențial prin intermediul izoenzimei CYP2C9, la doi metaboliți primari inactivi, 2-hidroxiibuprofen și 3-carboxiibuprofen. După ingestia medicamentului, puțin sub 90% din doza de ibuprofen administrată oral poate fi regăsită în urină sub formă de metaboliți oxidativi și glucurono-conjugaţii acestora. O cantitate foarte mică de ibuprofen este excretată nemodificată prin urină. Eliminare Excreția prin rinichi este atât rapidă, cât și completă. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore. Excreția ibuprofenului este practic completă la 24 de ore după administrarea ultimei doze. Grupe speciale de pacienţi Vârstnici Dacă nu există insuficiență renală, sunt prezente doar diferențe mici, clinic nesemnificative în ceea ce privește profilul farmacocinetic și excreția urinară între tineri și vârstnici. Copii Expunerea sistemică la ibuprofen după administrarea de doze terapeutice ajustate în funcție de greutate (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copii cu vârsta de peste 1 an, pare similară cu cea la adulți. Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 2,5 ani au un volum mai mare de distribuție (l/kg) și clearance-ul ibuprofenului mai mare (l/kg/oră) decât copiii cu vârsta> 2,5 până la 12 ani. Insuficienţă renală Pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară au fost raportate creşterea cantităţii de (S)-ibuprofen nelegat de proteinele plasmatice, valori mai mari ale ASC pentru (S)-ibuprofen și creşterea valorilor raportului ASC ale enantiomerilor (S/R), în comparaţie cu subiecții sănătoși. La pacienții cu boală renală în stadiu terminal care efectuează dializă, fracția medie liberă de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoși. Afectarea severă a funcției renale poate duce la acumularea de metaboliți ai ibuprofenului. Semnificația acestui efect nu este cunoscută. Metaboliții pot fi eliminați prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4). Insuficienţă hepatică Boala hepatică alcoolică, cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, nu a dus la modificarea substanțială a parametrilor farmacocinetici. La pacienții cu ciroză cu insuficiență hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) tratați cu ibuprofen racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătățire și raportul ASC al enantiomerilor (S/R) a fost semnificativ mai mic, comparativ cu voluntarii sănătoşi din grupul de control, sugerând o afectare a inversiunii metabolice a (R)-ibuprofenului către enantiomerul activ (S) (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4). 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranței, în afară de cele prezentate deja în acest Rezumat al caracteristicilor produsului. 13 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Celuloză microcristalină Croscarmeloză sodică Hipromeloză Acid stearic Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu Film Hipromeloză Macrogol Talc Dioxid de titan (E171) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Comprimatele sunt ambalate în blistere din PVC/Al. Mărimi de ambalaj: 10, 12 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Zentiva, k.s. U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10 Republica Cehă 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 16293/2025/01-02 14 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Mai 2021 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2025 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie 2025 15