AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14036/2021/01-02 Anexa 2 Rezumatul Caracteristicilor Produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluţie perfuzabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare ml soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 2 mg. 100 ml soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 200 mg. 200 ml soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 400 mg. Excipient(ți) cu efect cunoscut: fiecare ml soluție perfuzabilă conține sodiu 3,724 mg (0,162 mmol) Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie perfuzabilă. Soluție incoloră, limpede, sterilă, fără particule. Valoarea pH-ului soluţiei perfuzabile variază de la 3,9 până la 4,5. Osmolaritatea soluției este cuprinsă între 270 – 320 mOsm/kg. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluţie perfuzabilă este indicat în tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Adulţi • Infecţii ale tractului respirator inferior determinate de bacterii Gram-negativ: - exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice; În exacerbările bolii pulmonare obstructive cronice, Ciprofloxacină VIOSER trebuie administrat doar dacă se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene recomandate în mod uzual pentru tratamentul acestor infecții. - - infecţii bronhopulmonare din fibroza chistică sau bronşiectazii; pneumonie; • Otită medie cronică purulentă; • Exacerbare acută a sinuzitei cronice, mai ales dacă aceasta este produsă de bacterii Gram-negativ; • Pielonefrită acută • • Prostatită bacteriană • Cistită acută necomplicată Infecţii complicate ale tractului urinar; Ciprofloxacină VIOSER trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective. • Infecții ale aparatului genital 1 - Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae; - Uretrită gonococcică și cervicite determinate de Neisseria gonorrhoeae - Boală inflamatorie pelvină, inclusiv cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae. Infecţii ale tractului gastro-intestinal (de exemplu „diareea călătorului”); Infecţii intra-abdominale; Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi determinate de bacterii Gram-negativ; • • • • Otită externă malignă; • • Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ). Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor; Ciprofloxacina poate fi utilizată în abordarea terapeutică a pacienților cu neutropenie care prezintă febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană. Infecţii bronhopulmonare din fibroza chistică produse de Pseudomonas aeruginosa; Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită acută; Copii şi adolescenţi • • • Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratament curativ). De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, dacă se consideră că este necesar. Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înainte de iniţierea terapiei, o atenţie specială trebuie acordată informaţiilor disponibile privind rezistenţa la ciprofloxacină. Trebuie luate în considerare recomandările oficiale despre utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Doza depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologic(e), de funcţia renală a pacientului şi de greutatea corporală la copii şi adolescenţi. Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice. După iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, se poate trece la administrarea pe cale orală sub formă de comprimate sau suspensie orală, dacă este indicat de contextul clinic şi sub supraveghere medicală. Tratamentul pe cale intravenoasă trebuie urmat de administrarea pe cale orală, cât mai curând posibil. În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală. Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate. Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţii neuropenici şi infecţii ale oaselor şi articulaţiilor) pot necesita administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi. Adulți Indicație Doza zilnică exprimată în mg Durata totală a tratamentului (incluzând trecerea la terapia cu administrare orală cât mai curând posibil) 2 Infecţii ale tractului respirator inferior Infecţii ale tractului respirator superior Exacerbare acută a sinuzitei cronice Infecții ale urechii Otită medie cronică supurativă Otită externă malignă Pielonefrite acute Infecţii ale tractului urinar Cistite necomplicate 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 7 până la 14 zile 7 până la 14 zile 7 până la 14 zile 28 zile până la 3 luni 7 până la 21 de zile, perioada poate fi prelungită peste 21 de zile în anumite circumstanțe specifice (cum sunt abcesele) 3 zile 200 mg de două ori pe zi până la 400 mg de două ori pe zi La femei în perioada pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică de 400 mg Uretrită gonococcică și cervicite determinate de Neisseria gonorrhoeae 400 mg ca doză unică 1 zi (doză unică) Prostatite bacteriene Infecţii ale tractului genital Orhiepididimită și boală inflamatorie pelvină Infecţii ale tractului gastro- intestinal și infecţii intra- abdominale Diarree cauzată de bacterii patogene incluzând Shigella spp. altele decât Shigella dysenteriae tip 1 și tratament empiric al diareei călătorului severe Diarree cauzată de Shigella dysenteriae tip 1 Diarree cauzată de Vibrio cholerae Febră tifoidă Infecţii intra-abdominale cauzate de bacterii Gram- negativ Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 2 până la 4 săptămâni (acut) Cel puțin 14 zile 1 zi 5 zile 3 zile 7 zile 5 până la 14 zile 7 până la 14 zile 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi 400 mg de două ori pe zi 400 mg de două ori pe zi 400 mg de două ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 3 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi 400 mg de două ori pe zi până la 400 mg de trei ori pe zi maxim 3 luni Tratamentul trebuie continuat pe toată durata neutropeniei 400 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea expunerii la Bacillus anthracis Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor Pacienți cu neutropenie care prezintă febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană Ciprofloxacina trebuie administrată concomitent cu alte medicamente antibacteriene adecvate în conformitate cu recomandările oficiale. Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratament curativ) pentru persoanele care necesită tratament parenteral Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată Copii şi adolescenţi Indicaţie Doza zilnică în mg Fibroza chistică Infecţiile complicate de tract urinar şi pielonefrite acute Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratament curativ) pentru persoanele care necesită tratament parenteral Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată Alte infecţii severe Durata totală a tratamentului (incluzând trecerea la terapia cu administrare orală cât mai curând posibil) 10 până la 14 zile 10 până la 21 zile 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză 6 mg/kg de trei ori pe zi până la 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză 60 zile de la confirmarea expunerii la Bacillus anthracis 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză În funcţie de tipul infecţiei Pacienţi vârstnici La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei. 4 Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică Dozele recomandate de iniţiere şi de întreţinere, pentru pacienţii cu insuficienţă renală: Clearance al creatininei [ml/min/1,73 m2] >60 30-60 <30 Pacienţi care efectuează hemodializă Pacienţi care efectuează dializă peritoneală Creatinină serică [µmol/l] <124 124 - 168 >169 >169 >169 Doza administrată intravenos [mg] Vezi doza uzuală 200-400 mg la interval de 12 ore 200-400 mg la interval de 24 ore 200-400 mg la interval de 24 ore (după dializă) 200-400 mg la interval de 24 ore La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei. Doza la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiată. Mod de administrare Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă trebuie inspectat vizual înainte de utilizare. Nu trebuie utilizat dacă este tulbure. Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de 60 minute. La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru doza de Ciprofloxacină VIOSER 400 mg şi de 30 minute pentru doza de Ciprofloxacină VIOSER 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase. Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile compatibile (vezi pct. 6.6). 4.3 Contraindicaţii • Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. • Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor conținând chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu (vezi și pct. 4.3). Reacții adverse grave la medicament, prelungite și potențial ireversibile La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse prelungite (care persistă timp de luni sau ani), reacții adverse grave și potențial ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Ciprofloxacina trebuie întreruptă imediat la primele semne sau simptome ale oricărei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul curant pentru recomandări. Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe Ciprofloxacina în monoterapie nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi determinate de microorganisme Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate. Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae) Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, din cauza eficacităţii inadecvate. 5 Infecţii ale tractului genital Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de izolate de Neisseria gonorrhoeae rezistente la fluorochinolone. Pentru orhiepididimită și boli inflamatorii pelviene, administrarea empirică de ciprofloxacină poate fi luată în considerare doar în asociere cu un alt agent antibacterian adecvat (de exemplu, o cefalosporină), doar dacă poate fi exclusă prezența Neisseria gonorrhoeae rezistent la ciprofloxacină. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată. Infecții complicate ale tractului urinar Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli - cel mai comun patogen implicat în infecțiile complicate ale tractului urinar – variază în Uniunea Europenă. Medicii prescriptori sunt sfătuiți să ia în considerare prevalența locală a rezistenței Escherichia coli la fluorochinolone. Infecții complicate ale tractului urinar și pielonefrite acute Tratamentul cu ciprofloxacină pentru infecțiile tractului urinar trebuie luat în considerare când nu pot fi utilizate alte terapii, și trebuie să se bazeze pe rezultatul investigațiilor microbiologice. Studiile clinice au inclus copii și adolescenți cu vârsta de la 1-17 ani. Infecţii intra-abdominale Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt limitate. Diareea călătorului Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină a microorganismelor patogene din ţările vizitate. Infecții ale oaselor și articulațiilor Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice. Antrax prin inhalare Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să urmeze recomandările internaţionale şi/sau naţionale cu privire la tratamentul antraxului. Copii și adolescenți Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare. Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice și/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi. S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi, respectiv, de 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost de 9,0% şi, respectiv, de 5,7%. Creșterea în timp a incidenței cazurilor de artropatie suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, din cauza evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturi adiacente (vezi pct. 4.8) Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult mai limitată. Alte infecţii severe specifice Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi 6 utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei. Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii. Hipersensibilitate Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice și anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat. Tendinite și rupturi de tendon În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei. Tendinitele și rupturile de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Achile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterale, pot apărea în primele 48 de ore de la începerea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone și apariția acestora a fost raportată chiar și timp de până la câteva luni după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8). Riscul de tendinite și rupturi de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organe solide și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. De aceea, administrarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată. La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamaţie), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectate trebuie tratate corespunzător (de exemplu, imobilizare). Corticosteroizii nu trebuie utilizați dacă apar semne de tendinopatie. Pacienți cu miastenia gravis Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauție la pacienți cu miastenia gravis, din cauză că simptomele pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8). Anevrism și disecție aortică Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție aortică după administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă. Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de anevrism sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție aortică, sau în prezența alți factori sau condiții care predispun la anevrism și disecție aortică (de exemplu, sindromul Marfan, sindrom vascular Ehlers-Danlos, arterită Takayasu, arterită cu celule gigantice, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză diagnosticată). În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență. Tulburări de vedere În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie solicitat imediat consultul unui medic oftalmolog. Fotosensibilitate S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8). Convulsii Ciprofloxacina, similar altor chinolone, este cunoscută că poate declanşa crize convulsive sau poate scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie 7 utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). Neuropatie periferică Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care au dus la parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune la pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone. Pacienții tratați cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să se adreseze medicului înainte de a continua tratamentul, dacă manifestă simptome de neuropatie cum ar fi durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală sau slăbiciune, pentru a preveni dezvoltarea unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8) Reacții psihice După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă. Tulburări cardiace Atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, este necesară atenție la pacienții cu factor de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu: - - Sindrom congenital QT prelungit Utilizare concomitentă de medicamente care sunt cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de exemplu antiaritmice de lasă IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) Dezechilibru electrolitic (de exemplu hipokalemie, hipomagnezie) Boli cardiace (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) - - Pacienții vârstnici și femeile pot fi mult mai sensibili la medicamentele ce prelungesc intervalul QT. De aceea, este necesară prudență dacă se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, la aceste grupe de populație (vezi pct. 4.2 Pacienți vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9) Disglicemie Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), în general la pacienții vârstnici cu diabet zaharat cărora li se administrează tratament concomitent cu un antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei. Aparatul gastro-intestinal Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune în pericol viaţa şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie. Tulburări renale şi ale căilor urinare S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii. Insuficiență renală Deoarece ciprofloxacina este excretată extensiv prin căile renale, se recomandă ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență renală, așa cum este descris la pct. 4.2, pentru a evita o creștere a reacțiilor adverse din cauza acumulării de ciprofloxacină. Sistemul hepatobiliar În cazul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen sensibil). 8 Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi, dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei. Rezistenţă În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţă la ciprofloxacină trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. În mod particular în timpul tratamentului de lungă durată şi/sau în cazul infecţiilor nozocomiale, în special în cazul infecţiilor provocate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas, este posibil riscul de selectare a unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacină. Citocrom P450 Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate provoca creşterea concentraţiei serice a medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină), administrate concomitent. În consecinţă, pacienţii cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice, în special în cazul teofilinei (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu tizanidină este contraindicată. Metotrexat Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5). Interacţiuni cu teste de laborator Activitatea in-vitro a ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis poate determina rezultate fals negative ale testelor bacteriologice în probele prelevate de la pacienții tratați cu ciprofloxacină. Reacţii la nivelul locului injectării S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de ciprofloxacină. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤ 30 minute. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea perfuziei. Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care reacţiile reapar sau se agravează. Conținut de sodiu Acest medicament conține 3,724 mg sodiu per 1 ml. Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml (flacon a 100 ml) Acest medicament conține 372,4 mg sodiu per 100 ml, echivalent cu 19% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml (flacon a 200 ml) Acest medicament conține 744,8 mg sodiu per 200 ml, echivalent cu 37% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Doza zilnică maximă din acest medicament conține sodiu echivalent cu 112% din doza zilnică maximă recomandată de OMS. Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă are un conținut crescut de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în mod special la pacienții care urmează o dietă hiposodată. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Efecte ale altor medicamente asupra ciprofloxacinei: Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT 9 Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii tratați cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4). Probenecid Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei. Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente: Tizanidină Tizanidina nu trebuie administrată concomitent cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3). Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative. Metotrexat Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Teofilină Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4). Alţi derivaţi xantinici S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină). Fenitoină Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale fenitoinei. Ciclosporină La administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent (bisăptămânal) al valorilor creatininemiei. Antagonişti ai vitaminei K Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K poate creşte efectele anticoagulante ale acestuia. Factorii de risc pot varia în funcţie de stările infecţioase, vârsta şi starea generală a pacientului. În aceste circumstanţe este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi imediat după administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină, acenocumarol, fenprocumonă sau fluindionă). Duloxetină În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi Cmax pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, în cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4). 10 Ropinirol Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi, respectiv, 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4). Lidocaină La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de lidocaină şi ciprofloxacină, care este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apărea o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente. Clozapină După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi, respectiv, 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4). Sildenafil Cmax şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după administrarea orală a unei doze de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea, luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi sildenafil. Agomelatină În studiile clinice s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a expunerii la agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot aștepta efecte similare (vezi ‘Citocrom P450’ la pct. 4.4). Zolpidem Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de aceea administrarea concomitentă nu este recomandată. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale/ neonatale. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, nu pot fi excluse leziunile induse de medicament la nivelul cartilajelor articulare în cazul organismului uman imatur/făt (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii. Alăptarea Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Din cauza riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării. Fertilitatea 11 Nu sunt disponibile date la om cu privire la fertilitatea bărbaților și femeilor. Studiile de fertilitate efectuate la animale nu au prezentat dovezi de afectare a fertilității. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă are influență moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Din cauza efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. 4.8 Reacţii adverse Cele mai frecvente reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţa, diareea, vărsăturile, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii şi reacţii la locul injectării şi perfuzării. Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos clasificate în funcție de frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei. Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare ≥1/100 și <1/10 ≥1/1000 şi <1/100 ≥1/10000 şi <1/1000 <1/10000 Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Suprainfecţii micotice Eozinofilie Leucopenie Anemie Neutropenie Leucocitoză Trombocitopeni e Trombocitemie Reacţii alergice Edem alergic/ angioedem Anemie hemolitică Agranulocitoz ă Pancitopenie (cu risc letal) Aplazie medulară (cu risc letal) Reacţie anafilactică Șoc anafilactic (cu risc letal) (vezi pct. 4.4) Reacţie de tip boala serului Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Infecţii şi infestări Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări endocrine Tulburări metabolice şi de nutriţie Apetit diminuat Hiperglicemie Hipoglicemie (vezi pct. 4.4) 12 Sindromul de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) Comă hipoglicemic ă (vezi pct. 4.4) Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Manie, incluzând hipomanie Neuropatie periferică și polineuropati e (vezi pct. 4.4) Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Tulburări psihice* Tulburări ale sistemului nervos* Tulburări oculare* Tulburări acustice şi vestibulare* Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare ≥1/100 și <1/10 ≥1/1000 şi <1/100 ≥1/10000 şi <1/1000 <1/10000 Hiperactivitate psihomotorie / agitaţie Cefalee Ameţeli Tulburări ale somnului Tulburări ale sensibilităţii gustative (disgeuzie) Reacţii psihotice (care pot culmina potenţial cu ideaţie/gându ri sucidale, tentative de suicid sau suicid) (vezi pct. 4.4) Migrenă Tulburări de coordonare Tulburări de mers Tulburări ale sensibilităţii olfactive Hipertensiune intracraniană și pseudotumor cerebral Tulburări ale percepţiei culorilor Confuzie şi dezorientare Reacţie de anxietate Vise anormale Depresie (care poate culmina potenţial cu ideaţie/gânduri sucidale, tentative de suicid sau suicid) (vezi pct. 4.4) Halucinaţii Parestezie şi disestezie Hipoestezie Tremor Convulsii (inclusiv status epilepticus, vezi pct. 4.4) Vertij Tulburări de vedere (de exemplu, diplopie) Tinnitus (zgomote în urechi) Pierdere a auzului/tulburări de auz 13 Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Aritmie ventriculară și torsada vârfurilor (raportate predominant la pacienţii cu factori de risc de prelungire a QT), prelungire a intervalului QT , evidenţiată ECG (vezi pct. 4.4 şi 4.9) Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Tulburări cardiace Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare ≥1/100 și <1/10 ≥1/1000 şi <1/100 ≥1/10000 şi <1/1000 <1/10000 Tahicardie Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastro- intestinale Tulburări hepatobiliare Greaţă Diaree Vasodilataţie Hipotensiune arterială Sincopă Dispnee (inclusiv status astmatic) Diaree asociată antibioterapiei, inclusiv colita pseudomembran oasă (foarte rar asociată cu deces) (vezi pct. 4.4) Insuficienţă hepatică Icter colestatic Hepatită Vasculită Pancreatită Necroză hepatică (în cazuri foarte rare cu evoluţie către insuficienţă hepatică cu risc letal) (vezi pct. 4.4) Vărsături Dureri gastrointestinal e şi abdominale Dispepsie Flatulenţă Creşteri ale transaminazelo r Creşteri ale bilirubinei 14 Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Pustuloză exantematoas ă generalizată acută (PEGA), Reacție alergică la medicament, cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări musculo- scheletice și ale ţesutului conjunctiv * Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare ≥1/100 și <1/10 ≥1/1000 şi <1/100 ≥1/10000 şi <1/1000 <1/10000 Erupţii cutanate tranzitorii Prurit Urticarie Reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4) Mialgie Artrită Tonus muscular crescut şi crampe Durere musculo- scheletică (dureri ale extremităţilor, dorsalgii, dureri toracice) Artralgie Peteşii Eritem polimorf Eritem nodos Sindrom Stevens- Johnson (care poate avea risc letal) Necroliză epidermică toxică (care poate avea risc letal) Astenie musculară Tendinită Ruptură de tendoane (în special a tendonului lui Achile) (vezi pct. 4.4) Exacerbarea simptomelor de miastenie gravis (vezi pct. 4.4) Tulburări renale şi ale căilor urinare Disfuncție renală Astenie Febră Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare * Reacţii la nivelul locului de perfuzare (numai pentru administrare a intravenoasă ) Insuficienţă renală Hematurie Cristalurie (vezi pct. 4.4) Nefrită tubulo- interstiţială Edem Transpiraţii (hiperhidroză) 15 Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Investigaţii diagnostice Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare ≥1/100 și <1/10 ≥1/1000 şi <1/100 ≥1/10000 şi <1/1000 <1/10000 Creşterea fosfatazei alcaline serice Creşterea amilazei serice Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) INR crescut (la pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamină K) *Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie și nevralgie, oboseală, simptome psihiatrice (inclusiv tulburări ale somnului, anxietate, atacuri de panică, depresie și idei suicidare), afectare a memoriei și concentrării, și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4). Următoarele reacţii adverse au mai frecvente la subgrupurile de pacienţi la care s-a administrat tratament pe cale intravenoasă sau la care s-a administrat tratament secvenţial (intravenos, apoi oral): Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii Mai puţin frecvente Rare Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii, parestezie şi disestezie, convulsii, vertij, tulburări de vedere, surditate, tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, insuficienţă hepatică tranzitorie, icter colestatic, insuficienţă renală, edem Pancitopenie, deprimare medulară, şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă, tulburări olfactive, tulburări auditive, vasculită, pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon Copii şi adolescenţi Frecvenţa artropatiei (artralgie, artrite), menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La copii și adolescenți, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4). Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro. 4.9 Supradozaj S-a raportat că un supradozaj cu 12 g de ciprofloxacină duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj cu 16 g de ciprofloxacină determină insuficienţă renală acută. Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă. În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar şi acidificarea urinii, 16 dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic, antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de supradozaj. Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%). În caz de supradozaj trebuie instituit tratamentul simptomatic. Din cauza posibilităţii prelungirii intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, fluorchinolone, codul ATC: J01MA02 Mecanism de acţiune: Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian. Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie): Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism bacterian patogen şi, respectiv, de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI. Mecanismul rezistenţei: Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul obţinut al rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din clasa terapeutică. Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizicochimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacină. S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr. Spectrul de activitate antibacteriană: Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente: Recomandările EUCAST Microorganisme Enterobacteriaceae Salmonella spp. Pseudomonas spp. Acinetobacter spp. Staphylococcus spp.1 Haemophilus influenzae Moraxella catarrhalis Neisseria gonorrhoeae Susceptibil S ≤ 0.25 mg/l S ≤ 0.06 mg/l S ≤ 0.5 mg/l S ≤ 1 mg/l S ≤ 1 mg/l S ≤ 0,06 mg/l S ≤ 0,125 mg/l S ≤ 0,03 mg/l 17 Rezistent R > 0,5 mg/l R > 0,06 mg/l R > 0,5 mg/l R > 1 mg/l R > 1 mg/l R > 0,06 mg/l R > 0,125 mg/l R > 0,06 mg/l Neisseria meningitidis Concentraţii ţintă nelegate de speciile microbiene* 1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari. R > 0,03 mg/l R > 0,5 mg/l S ≤ 0,03 mg/l S ≤ 0,25 mg/l * Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată. Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert. Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile Streptococcus vezi pct. 4.4). SPECII FRECVENT SENSIBILE Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Bacillus anthracis (1) Microorganisme aerobe Gram-negativ Aeromonas spp. Brucella spp. Citrobacter koseri Francisella tularensis Haemophilus ducreyi Haemophilus influenzae* Legionella spp. Moraxella catarrhalis* Neisseria meningitidis Pasteurella spp. Salmonella spp.* Shigella spp. * Vibrio spp. Yersinia pestis Microorganisme anaerobe Mobiluncus Alte microorganisme Chlamydia trachomatis ($) Chlamydia pneumoniae ($) Mycoplasma hominis ($) Mycoplasma pneumoniae ($) SPECII PENTRU CARE REZISTENŢA DOBÂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Enterococcus faecalis ($) Staphylococcus spp. *(2) Microorganisme aerobe Gram-negativ Acinetobacter baumannii+ Burkholderia cepacia +* Campylobacter spp.+* Citrobacter freundii* Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae * Escherichia coli* Klebsiella oxytoca 18 Klebsiella pneumoniae* Morganella morganii* Neisseria gonorrhoeae* Proteus mirabilis* Proteus vulgaris* Providencia spp. Pseudomonas aeruginosa* Pseudomonas fluorescens Serratia marcescens* Microorganisme anaerobe Peptostreptococcus spp. Propionibacterium acne MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Actinomyces Enteroccus faecium Listeria monocytogenes Microorganisme aerobe Gram-negativ Stenotrophomonas maltophilia Microorganisme anaerobe Excepted as listed above Alte microorganisme Mycoplasma genitalium Ureaplasma urealitycum * Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE ($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului. (2): Suşele de S-aureus rezistente la meticilină exprimă foarte frecvent rezistenţă concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 - 50% pentru toate speciile de stafilococi, şi este în general mai mare în infecţii nozocomiale izolate. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrarea în perfuzie intravenoasă a ciprofloxacinei, media concentraţiilor serice maxime a fost obţinută la sfârşitul perfuziei. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost liniară pentru un interval de doze de până la 400 mg administrate intravenos. Compararea parametrilor farmacocinetici rezultaţi după un tratament intravenos de două şi de trei ori pe zi nu a evidenţiat acumularea ciprofloxacinei şi a metaboliţilor acesteia. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost echivalentă în cazul administrării unei doze de 200 mg ciprofloxacină în perfuzie intravenoasă, timp de 60 minute cu 19 administrarea pe cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele fiind administrate la interval de 12 ore. O perfuzie intravenoasă timp de 60 minute cu doza de 400 mg ciprofloxacină la interval de 12 ore şi o doză de 500 mg administată orală, ambele la interval de 12 ore au fost bioechivalente din punct de vedere al ASC. Doza de 400 mg administrată intravenos timp de 60 minute, la interval de 12 ore, a determinat o Cmax similară celei observate în cazul administrării unei orale a unei doze de 750 mg. Doza de 400 mg administrată intravenos timp de 60 minute, la interval de 8 ore şi o doză de 750 mg administrată oral la interval de 12 ore sunt echivalente din punct de vedere al ASC. Distribuţie Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%).ciprofloxacina este prezentă în plasmă în cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 până la 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care le depăşesc concentraţiile plasmatice. Metabolizare Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel: dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul parental. Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450. Eliminare Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în măsură mai mică, prin materii fecale. Excreţia ciprofloxacinei (% din doză) Ciprofloxacină Metaboliţi (M1-M4) Administrare intravenoasă Urină 61,5 9,5 Materii fecale 15,2 2,6 Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins între 480 – 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi celor de secreţie tubulară. Funcţia renală sever afectată duce la creşterea timpului de înjumătăţire al ciprofloxacinei cu până la 12 ore. Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans-intestinale, dar şi metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii mari. Copii şi adolescenţi Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate. Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi). La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru 20 copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*oră/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*oră/l) şi 16,5 mg*oră/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*oră/l) la cele două grupe de vârstă. Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei. Tolerabilitate articulară Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Acid lactic (S) Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Clorură de sodiu Acid clorhdric diluat (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilităţi Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6. Soluția perfuzabilă trebuie administrată întotdeauna separat, cu excepția situațiilor în care s-a confirmat compatibilitatea cu alte soluții/medicamente. Semnele vizibile de incompatibilitate sunt, de exemplu, precipitarea, aspectul tulbure și modificările de culoare. Incompatibilitatea apare cu toate soluțiile perfuzabile/medicamentele care sunt chimic sau fizic instabile la pH-ul soluției (de exemplu soluții de penicilină, heparină), în special în combinaţie cu soluţii ajustate la un pH alcalin (pH-ul soluțiilor de ciprofloxacină: 3,9 – 4,5). 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani. După desigilare și diluare Medicamentul trebuie utilizat imediat după prima deschidere și diluare. 21 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură pentru păstrare. A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. Pentru condiții de păstrare după desigilare și diluare, vezi pct. 6.3. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Flacoane transparente de polietilenă de joasă densitate (PEJD), cu capacitate nominală de 100 ml (volum de umplere de 100 ml) și capacitate nominală de 250 ml (volum de umplere de 200 ml). Flaconele au atasate dopuri PEJD cu dublu port. Mărimea ambalajului: Cutii din carton cu flacoane PEJD N10 x 100 ml, N10 x 200 ml Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Soluția perfuzabilă de ciprofloxacină este compatibilă cu soluție Ringer, soluție Ringer lactat și soluții de glucoză 5% și 10%. Când soluția perfuzabilă de ciprofloxacină este amestecată cu soluții perfuzabile compatibile, din punctele de vedere microbian și al sensibilității la lumină, soluțiile rezultate trebuie administrate imediat după amestecare. Deoarece soluția perfuzabilă este sensibilă la lumină, flacoanele trebuie scoase din cutii doar înainte de utilizare. Pentru o singură administrare. Soluția perfuzabilă trebuie inspectată vizual înainte de utilizare, pentru a identifica particulele vizibile și modificările de culoare. Trebuie utilizate doar soluțiile limpezi și incolore. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ VIOSER S.A. Parenteral Solutions Industry 9th km National Road Trikala-Larisa, Taxiarches, Trikala, 42100, Grecia tel: +30 24310 83441 fax: +30 24310 83550 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 14036/2021/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Iulie 2021 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2025 22