AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7498/2015/01                                                               Anexa 2 

                                                                  7500/2015/01           Rezumatul caracteristicilor produsului 

        7499/2015/01 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 

1. 

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI 

Renitec 5 mg comprimate 
Renitec 10 mg comprimate 
Renitec 20 mg comprimate 

2. 

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 

Renitec 5 mg 
Fiecare comprimat conţine 5 mg de maleat de enalapril. 
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine 198,1 mg lactoză monohidrat. 

Renitec 10 mg 
Fiecare comprimat conţine 10 mg de maleat de enalapril. 
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine 164,1 mg lactoză monohidrat. 

Renitec 20 mg 
Fiecare comprimat conţine 20 mg de maleat de enalapril. 
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine 153,9 mg lactoză monohidrat. 

Excipient(ți) cu efect cunoscut 
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 

3. 

FORMA FARMACEUTICĂ 

Comprimate 

10 mg 

Concentraţie 
5 mg 

Aspect 
Comprimat cu formă triunghiulară rotunjită, de 
culoare albă, cu o linie mediană pe o parte* şi 
marcat cu „MSD 712” pe cealaltă parte. 
Comprimat cu formă triunghiulară rotunjită, de 
culoare roşie-cafenie, cu o linie mediană pe o 
parte* şi marcat cu „MSD 713” pe cealaltă parte. 
Comprimat cu formă triunghiulară rotunjită, de 
culoarea piersicii, cu o linie mediană pe o parte* 
şi marcat cu „MSD 714” pe cealaltă parte. 
*Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de 
divizare în doze egale. Menţiunea referitoare la doza de 2,5 mg este făcută doar cu rol informativ. 
Deoarece doza de 2,5 mg nu poate fi obţinută dintr-un comprimat de Renitec 5 mg, trebuie utilizat un 
alt comprimat de enalapril existent pe piaţă pentru a obţine această doză. 

20 mg 

1 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
4. 

DATE CLINICE 

4.1 

Indicaţii terapeutice 

• 

• 

• 

Tratamentul hipertensiunii arteriale. 

Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice. 

Profilaxia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă 
asimptomatică (fracţie de ejecţie < 35 %). 

(Vezi pct. 5.1) 

4.2  Doze şi mod de administrare 

Doze 

Absorbţia comprimatelor de Renitec nu este afectată de alimente. 

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4,) şi de răspunsul 
tensiunii arteriale. 

Copii şi adolescenţi 
Experienţa din studiile clinice este limitată în ceea ce priveşte utilizarea Renitec la copii şi adolescenţi 
cu hipertensiune arterială (vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2). 

Hipertensiune arterială 
Doza iniţială este de 5 mg până la maxim 20 mg, în funcţie de gradul hipertensiunii arteriale şi de 
starea clinică a pacientului (vezi mai jos). Renitec se administrează o dată pe zi. În hipertensiune 
arterială uşoară, doza iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg. Pacienţii cu sistemul 
renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune arterială renovasculară, 
depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot 
prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale. La aceşti pacienţi se 
recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg, iar tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală. 

Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea riscului 
de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti pacienţi se 
recomandă administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil, tratamentul cu 
diuretice trebuie întrerupt pentru 2–3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu Renitec. Funcţia renală şi 
potasemia trebuie monitorizate. 

Doza uzuală zilnică de întreţinere este 20 mg zilnic. Doza zilnică maximă de întreţinere este 40 mg 
zilnic. 

Insuficienţă cardiacă/Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică 
În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, Renitec se utilizează în asociere cu diuretice şi, 
atunci când este cazul, cu digitalice sau beta-blocante. Doza iniţială de Renitec la pacienţii cu 
insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică este 2,5 mg şi 
trebuie administrată sub supraveghere medicală atentă, pentru a observa efectul iniţial asupra presiunii 
arteriale. În absenţa sau după tratamentul eficace al hipotensiunii arteriale simptomatice determinate 
de iniţierea tratamentului cu Renitec pentru insuficienţă cardiacă, doza trebuie crescută treptat până la 
doza de întreţinere uzuală de 20 mg, administrată în doză unică sau divizată în 2 prize, în funcţie de 
tolerabilitatea pacientului. Se recomandă titrarea dozei într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza 
zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize. 

2 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Tabelul 1: Recomandări referitoare la titrarea dozei de Renitec la pacienţii cu insuficienţă 
cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică 

Săptămâna 

Săptămâna 1 

Doza 
mg/zi 

Zilele 1 - 3: 2,5 mg pe zi* în doză unică 
Zilele 4 - 7: 5 mg pe zi divizată în 2 prize 

Săptămâna 2 

10 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize 

Săptămânile 3 şi 4 

20 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize 

*Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează diuretice 
(vezi pct. 4.4). 

Presiunea arterială şi funcţia renală trebuie monitorizate atent, atât înainte cât şi după iniţierea 
tratamentului cu Renitec (vezi pct. 4.4), deoarece s-au raportat hipotensiune arterială şi (mai rar) 
insuficienţă renală consecutivă. La pacienţii trataţi cu diuretice, doza trebuie redusă, pe cât posibil, 
înainte de iniţierea tratamentului cu Renitec. Apariţia hipotensiunii arteriale după doza iniţială de 
Renitec nu presupune reapariţia hipotensiunii arteriale în timpul terapiei cronice cu Renitec şi nu 
reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului. De asemenea, trebuie monitorizate 
potasemia şi funcţia renală. 

Doze în insuficienţa renală 
În general, se recomandă prelungirea intervalului dintre doze şi/sau reducerea dozajului. 

Tabelul 2: Doze în insuficienţa renală 

Clearance-ul creatininei (ClCr) 
ml/min 

30<ClCr< 80 ml/min 

10<ClCr≤ 30 ml/min 

Doza iniţială 
mg/zi 

5-10 mg 

2,5 mg 

ClCr≤ 10 ml/min 

2,5 mg în zilele în care se efectuează dializă* 

*Vezi pct. 4.4. Enalaprilatul este dializabil. În zilele în care nu se efectuează şedinţe de dializă, doza 
trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. 

Utilizarea la vârstnici 
Doza trebuie ajustată conform funcţiei renale a pacienţilor vârstnici (vezi pct. 4.4). 

Utilizarea la copii şi adolescenţi 
La pacienţii care pot înghiţi comprimate, doza trebuie individualizată în funcţie de caracteristicile 
pacientului şi răspunsul tensiunii arteriale. Doza iniţială recomandată este 2,5 mg la pacienţi cu 
greutate de 20 până la 50 kg, şi 5 mg la pacienţii cu greutate peste 50 kg. Renitec se administrează o 
dată pe zi. Doza trebuie ajustată în funcţie de necesarul pacientului, până la maxim 20 mg pe zi la 
pacienţii cu greutate de 20 până la 50 kg şi de maxim 40 mg la pacienţii cu greutate peste 50 kg (vezi 
pct. 4.4). 

Renitec nu se administrează la nou-născuţi şi la copii sau adolescenţi cu rata filtrării glomerulare 
<30 ml/min şi1,73 m2 deoarece nu sunt date disponibile pentru aceste grupe de pacienţi. 

3 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Mod de administrare 

Administrare orală. 

4.3  Contraindicaţii 

• 

• 
• 
• 
• 

• 

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la 
oricare alt inhibitor al ECA 
Antecedente de angioedem asociate cu administrarea tratamentului cu un inhibitor ECA 
Angioedem ereditar sau idiopatic 
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6). 
Administrarea concomitentă a Renitec cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată 
la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min și 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 
şi 5.1). 
Administrarea concomitentă cu terapia cu sacubitril/valsartan. Tratamentul cu Renitec nu trebuie 
inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze de sacubitril/valsartan (vezi și 
pct. 4.4 și 4.5). 

4.4  Atenţionări speciale şi precauţii pentru utilizare 

Hipotensiune arterială simptomatică 
Hipotensiunea arterială simptomatică este rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială fără 
complicaţii. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială simptomatică să apară la pacienţii 
hipertensivi trataţi cu Renitec, dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu, după tratament diuretic, 
regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături (vezi pct. 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu insuficienţă 
cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a raportat apariţia hipotensiunii arteriale 
simptomatice. Aceasta apare cel mai probabil la acei pacienţi cu insuficienţă cardiacă în stadiu avansat 
şi este determinată de utilizarea unor doze mari de diuretice de ansă, de hiponatremie sau de 
insuficienţă renală funcţională. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere 
medicală şi este necesară urmărirea atentă a acestora ori de câte ori doza de Renitec şi/sau de diuretic 
este ajustată. Se recomandă supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau 
boli cerebrovasculare, la care o scădere accentuată a presiunii arteriale poate determina infarct 
miocardic sau accident vascular cerebral. 

Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar, se 
administrează soluţie salină normală în perfuzie intravenoasă. Un răspuns hipotensiv tranzitor nu 
constituie contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care poate fi administrat, de obicei, fără 
dificultate, după ce tensiunea arterială a crescut prin corectarea hipovolemiei. 

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care prezintă tensiune arterială normală sau mică, Renitec 
poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este previzibil şi, de 
obicei, nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine 
simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului 
cu Renitec. 

Stenoză de valvă aortică sau mitrală/Cardiomiopatie hipertrofică 
Similar tuturor vasodilatatoarelor, inhibitorii ECA trebuie administraţi cu prudenţă la pacienţii cu 
stenoză mitrală sau aortică şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen şi obstrucţie hemodinamică 
semnificativă. 

Insuficienţă renală 
În caz de afectare a funcţiei renale (clearance-ul creatininei < 80 ml/min) doza iniţială de enalapril 
trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul plasmatic al creatininei pacientului (vezi pct. 4.2) şi ulterior, 
în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi trebuie monitorizate de rutină 
potasemia şi concentraţia plasmatică a creatininei. 

4 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
S-a raportat apariţia insuficienţei renale asociată tratamentului cu enalapril, în special la pacienţi cu 
insuficienţă cardiacă severă sau afecţiuni renale preexistente, inclusiv stenoză de arteră renală. Dacă 
este diagnosticată prompt şi tratată corespunzător, insuficienţa renală asociată tratamentului cu 
enalapril este de obicei reversibilă. 

La unii pacienţi cu hipertensiune arterială fără afectare renală manifestă preexistentă, administrarea 
enalapril concomitent cu un diuretic a determinat creşterea uremiei şi a creatininemiei. La aceşti 
pacienţi poate fi necesară reducerea dozei de enalapril şi/sau întreruperea administrării diureticului. În 
acest caz, trebuie avută în vedere posibilitatea existenţei unei stenoze de arteră renală preexistentă 
(vezi pct. 4.4, Hipertensiune arterială renovasculară). 

Hipertensiune arterială renovasculară 
Există un risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale şi insuficienţei renale atunci când pacienţii cu 
stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcţional sunt trataţi cu 
inhibitori ai ECA. Pierderea funcţiei renale poate fi însoţită numai de modificări uşoare ale 
creatininemiei. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală strictă, cu doze 
mici, titrare atentă şi monitorizare a funcţiei renale. 

Transplant renal 
Nu există date referitoare la administrarea Renitec la pacienţi cu transplant renal recent. Ca urmare, nu 
se recomandă administrarea Renitec la aceşti pacienţi. 

Insuficienţă hepatică 
Administrarea inhibitorilor ECA a fost asociată, rar, cu apariţia unui sindrom care debutează cu icter 
colestatic sau hepatită şi evoluează spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul 
acestui sindrom nu este deplin înţeles. La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA care dezvoltă icter sau 
creşteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice trebuie întrerupt tratamentul cu inhibitori ai 
ECA şi trebuie să se iniţieze monitorizare medicală corespunzătoare. 

Neutropenie/Agranulocitoză 
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA s-au raportat neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi 
anemie. La pacienţii cu funcţie renală normală fără afecţiuni asociate, neutropenia apare rar. 
Enalaprilul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu boli de colagen cu afectare vasculară, tratament 
imunosupresor, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o asociere a acestor factori care pot 
determina complicaţii, în special în caz de insuficienţă renală preexistentă. Unii dintre aceşti pacienţi 
au dezvoltat infecţii grave care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul intensiv cu antibiotice. 
Dacă enalaprilul este administrat la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea periodică a numărului 
de leucocite, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al infecţiei. 

Hipersensibilitate/Angioedem 
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv Renitec, s-au raportat 
cazuri de angioedem al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acesta poate să 
apară oricând pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu Renitec trebuie întrerupt 
imediat şi trebuie asigurată monitorizarea corespunzătoare până la remiterea simptomelor înainte de 
externarea pacientului. Chiar şi în situaţia în care edemul este localizat numai la nivelul limbii, fără 
afectare respiratorie, pacienţii trebuie supravegheaţi o perioadă mai lungă de timp, deoarece 
tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient. 

Foarte rar, s-au raportat cazuri letale ca urmare a angioedemului însoţit de edem laringian sau edem la 
nivelul limbii. Pacienţii cu angioedem la nivelul limbii, glotei sau laringelui, în special cei cu 
intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii în antecedente, prezintă risc de producere a 
obstrucţiei căilor respiratorii. Acolo unde există angioedem la nivelul limbii, glotei sau laringelui ce 
poate cauza obstrucţia căilor respiratorii, trebuie instituit prompt tratament adecvat care poate include 
administrarea subcutanată de soluţie de adrenalină 1:1000 (0,3 ml până la 0,5 ml) şi/sau măsuri care să 
asigure permeabilitatea căilor respiratorii. 

5 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
S-a raportat faptul că pacienţii de rasă neagră trataţi cu inhibitori ai ECA prezintă o incidenţă mai mare 
a angioedemului, comparativ cu pacienţii de alte rase. 

Pacienţii cu antecedente de angioedem fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai ECA pot prezenta 
risc crescut de apariţie a angioedemului atunci când li se administrează inhibitori ai ECA (vezi 
pct. 4.3). 

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată din cauza 
riscului crescut de apariție a angioedemului. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai 
devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze de Renitec. Tratamentul cu Renitec nu trebuie 
inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 
4.5). 

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, 
sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de apariție a 
angioedemului (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) 
(vezi pct. 4.5). Se recomandă precauție la inițierea tratamentului cu racecadotril, tratamentului cu 
inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și tratamentului cu vildagliptin 
la un pacient căruia i se administrează deja un inhibitor al ECA. 

Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării faţă de hymenoptere 
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul desensibilizării faţă de veninul de hymenoptere au 
prezentat, rar, reacţii anafilactoide care le-au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii au fost prevenite prin 
întreruperea temporară a administrării inhibitorilor ECA înaintea fiecărei desensibilizări. 

Reacţii anafilactoide în timpul aferezei LDL 
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei cu dextran sulfat al lipoproteinelor de densitate 
joasă (LDL) au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care le-au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii au fost 
prevenite prin întreruperea temporară a administrării inhibitorilor ECA înaintea fiecărei şedinţe de 
afereză. 

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă 
Au fost raportate reacţii anafilactoide la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă cu membrane 
cu flux crescut (de exemplu, AN69) trataţi concomitent cu un inhibitor al ECA. La aceşti pacienţi se 
recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de antihipertensive. 

Hipoglicemie 
Pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, care încep tratamentul cu un 
inhibitor al ECA, ar trebui să li se spună să îşi monitorizeze cu atenţie glicemia pentru a depista 
eventuale hipoglicemii, în special în timpul primei luni de tratament concomitent (vezi pct. 4.5). 

Tuse 
Tusea a fost raportată în timpul administrării inhibitorilor ECA. În mod caracteristic, tusea este 
neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Tusea determinată de inhibitorii 
ECA trebuie avută în vedere în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei. 

Chirurgie/anestezie 
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi care 
determină hipotensiune arterială, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării 
compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că este determinată de 
acest mecanism, aceasta poate fi corectată prin expansiune volemică. 

Hiperpotasemie 
Inhibitorii ECA pot determina hiperpotasemie deoarece aceștia inhibă eliberarea aldesteronului. De 
obicei, efectul este nesemnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții 
cu insuficiență renală și/sau la pacienții care iau suplimente cu potasiu (inclusiv substituenţi de sare), 
diuretice care economisesc potasiu, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute și sub denumirea de 

6 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
trimetoprim/sulfametoxazol și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocante ale receptorilor 
pentru angiotensină, poate să apară hiperpotasemie. Diureticele care economisesc potasiu și blocantele 
receptorilor pentru angiotensină trebuie utilizate cu precauție la pacienții cărora li se administrează 
inhibitori ai ECA și potasiul seric și funcția renală trebuie să fie monitorizate (vezi pct. 4.5). 

Litiu 
În general, nu se recomandă utilizarea concomitentă a litiului şi enalaprilului (vezi pct. 4.5). 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) 
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor 
angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de 
diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată 
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor 
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). 

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai 
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, 
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. 

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu 
nefropatie diabetică.  

Copii şi adolescenţi 
Există o experienţă limitată în eficacitatea şi siguranţa la copiii hipertensivi cu vârsta mai mare de 
6 ani, dar nicio experienţă în alte indicaţii. Datele de farmacocinetică sunt limitate la copii cu vârsta 
peste 2 luni (vezi pct. 4.2, 5.1 şi 5.2). Nu se recomandă administrarea Renitec la copii în alte indicaţii 
decât hipertensiunea arterială. 

Renitec nu este recomandat la nou-născuţi sau la copii şi adolescenţi care au rata filtrării glomerulare 
< 30 ml/min şi1,73 m2, deoarece nu există date disponibile (vezi pct. 4.2). 

Sarcina 
Tratamentul cu inhibitori ai ECA nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea 
tratamentului cu inhibitori ai ECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină 
trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru 
utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ai ECA 
trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6). 

Diferenţe de rasă 
Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, enalaprilul pare a fi mai puţin eficace 
în scăderea tensiunii arteriale la rasa neagră, comparativ cu alte rase, probabil datorită prevalenţei 
crescute a hiporeninemiei la populaţia hipertensivă aparţinând rasei negre. 

Lactoză 
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de 
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. 

Sodiu 
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu 
conţine sodiu”. 

4.5 

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune 

Medicamente care cresc riscul de apariție a angioedemului 
Utilizarea concomitentă a inhibitoritorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece 
aceasta crește riscul de apariție a angioedemului (vezi pct. 4.3 și 4.4). 

7 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, 
sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de apariție a 
angioedemului (vezi pct. 4.4). 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) 
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor 
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor 
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv 
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra 
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). 

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente cu potasiu sau alte medicamente care pot determina 
creșterea valorii serice a potasiului 
Deși potasemia rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu Renitec poate să 
apară hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamterenă 
sau amiloridă), suplimente cu potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri 
semnificative ale potasemiei. De asemenea, trebuie luate măsuri de precauție atunci când tratamentul 
cu Renitec este administrat concomitent cu alte medicamente care cresc potasemia, cum sunt 
trimetoprim și cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece se cunoaște faptul că trimetoprim 
acționează ca un diuretic care economisește potasiu, cum este amiloridul. Prin urmare, nu se 
recomandă combinarea Renitec cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea 
concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasemiei. 

Ciclosporină 
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină, poate să apară hiperkaliemia. Se 
recomandă monitorizarea potasemiei. 

Heparină 
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, poate să apară hiperkaliemia. Se 
recomandă monitorizarea potasemiei. 

Diuretice (diuretice tiazidice sau de ansă) 
Utilizarea anterioară de doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi risc de apariţie a 
hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril (vezi pct. 4.4). Efectele hipotensive pot fi 
diminuate prin întreruperea tratamentului cu diuretic, prin creşterea aportului hidric sau de sare, sau 
prin iniţierea tratamentului cu o doză mică de enalapril. 

Alţi agenţi antihipertensivi 
Utilizarea concomitentă a acestor agenţi poate creşte efectele hipotensive ale enalaprilului. Utilizarea 
concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare poate reduce şi mai mult tensiunea 
arterială. 

Litiu 
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu litiu s-au raportat creşteri reversibile ale 
concentraţiilor plasmatice ale litiului şi toxicitate. Utilizarea concomitentă a diureticelor tiazidice 
poate creşte suplimentar concentraţiile plasmatice ale litiului şi spori riscul apariţiei toxicităţii 
determinate de administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a litiului. Nu se recomandă utilizarea 
enalaprilului în asociere cu litiu, dar dacă este necesară administrarea concomitentă, trebuie 
monitorizată cu atenţie concentraţia plasmatică a litiului (vezi pct. 4.4). 

Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice/Narcotice 
Utilizarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori ai 
ECA poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). 

8 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 
(COX-2) 
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-
2 (inhibitori ai COX-2) pot diminua efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. Prin 
urmare, efectul antihipertensiv al antagoniştilor receptorilor angiotensinei II sau al inhibitorilor ECA 
poate fi diminuat de AINS inclusiv inhibitorii selectivi ai COX-2. 

Administrarea concomitentă a AINS (inclusiv inhibitorii COX-2) şi a antagoniştilor receptorilor 
angiotensinei II sau inhibitorilor ECA exercită un efect aditiv asupra creşterii potasemiei şi pot 
determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte sunt, de obicei, reversibile. Rar, poate să apară 
insuficienţă renală acută, în special la pacienţii cu afectare a funcţiei renale, (cum sunt vârstnicii şi 
pacienţii cu depleţie de volum, inclusiv cei care utilizează tratament diuretic). Prin urmare, această 
combinaţie trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu funcţia renală afectată. Pacienţii trebuie să 
fie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea 
tratamentului concomitent şi periodic după aceea. 

Săruri de aur 
La pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv enalapril şi săruri de aur cu administrare 
injectabilă (aurotiomalat de sodiu), au fost raportate, rar, reacţii nitritoide (simptome incluzând eritem 
facial, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială). 

Simpatomimetice 
Simpatomimeticele pot diminua efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. 

Antidiabetice 
Studii epidemiologice sugerează că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a 
medicamentelor antidiabetice (insulină, agenţi hipoglicemici orali) pot determina creşterea efectului 
hipoglicemiant cu risc de producere a hipoglicemiei. Acest fenomen pare a fi prezent cu probabilitate 
mai mare în timpul primelor săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu funcţia renală afectată. 
(vezi pct. 4.4 şi 4.8). 

Alcool etilic 
Alcoolul etilic creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA. 

Acid acetilsalicilic, trombolitice şi beta-blocante 
Enalaprilul poate fi administrat în siguranţă concomitent cu acidul acetilsalicilic (în doze utilizate în 
cardiologie), trombolitice şi beta-blocante. 

Copii şi adolescenţi 
Studii de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi. 

4.6  Fertilitatea, sarcina şi alăptarea 

Sarcina 
Inhibitori ai ECA 
Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). 
Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi 
pct. 4.3 şi 4.4). 

Dovezile epidemiologice referitoare la riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai ECA în 
primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; totuşi, o uşoară creştere a riscului nu poate fi 
exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA nu este considerată esenţială, 
pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil 
de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. 

În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat şi, dacă 
este cazul, trebuie început un tratament alternativ. 

9 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte 
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi 
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). S-a 
raportat oligohidramnios matern, datorat probabil scăderii funcţiei renale fetale, care poate avea ca 
rezultat contracturi ale membrelor, deformări cranio-faciale şi dezvoltare pulmonară hipoplazică. 

Dacă expunerea la inhibitori ai ECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă 
monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. 

Nou născuţii şi sugarii ai căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie atent monitorizaţi în vederea 
depistării hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.3 şi 4.4). 

Alăptarea 
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi 
pct. 5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Renitec în 
timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere, 
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu 
există suficientă experienţă clinică. În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Renitec de către mamele 
care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul 
va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse. 

4.7  Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 

La conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei 
ocazionale a vertijului şi oboselii. 

10 

 
 
 
 
 
 
 
4.8  Reacţii adverse 

Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru enalapril în studii clinice şi în experienţa după 
punerea pe piaţă: 

Tabelul 1. Reacţiile adverse pentru Renitec 

11 

 
 
 
Mai puţin 
frecvente 
(≥1/1000 şi 
<1/100) 

Anemie 
(incluzând 
anemie aplastică 
şi hemolitică) 

Rare (≥1/10000 
şi <1/1000) 

Foarte rare 
(<1/10000) 

Cu frecvenţă 
necunoscută 
(care nu poate 
fi estimată din 
datele 
disponibile) 

Neutropenie, 
scădere a 
concentraţiei 
plasmatice de 
hemoglobină, 
scădere a 
hematocritului, 
trombocitopenie, 
agranulocitoză, 
supresie 
medulară, 
pancitopenie, 
limfadenopatie, 
boli autoimune 

Sindrom de 
secreţie 
inadecvată de 
hormon 
antidiuretic 
(SIHAD) 

Aparate, 
sisteme şi 
organe 

Foarte 
frecvent
e (≥1/10) 

Frecvente  
(≥1/100 şi 
<1/10) 

Tulburări 
hematologice şi 
limfatice 

Tulburări 
endocrine 

Tulburări 
metabolice şi de 
nutriţie 
Tulburări 
psihice 

Tulburări ale 
sistemului 
nervos 

Tulburări 
oculare 

Tulburări 
acustice şi 
vestibulare 
Tulburări 
cardiace 

Ameţeli 

Vedere 
înceţoşat
ă 

Tulburări 
vasculare 

Tuse 

Tulburări 
respiratorii, 
toracice şi 
mediastinale 

Depresie 

Cefalee, 
sincopă, 
modificări ale 
percepţiei 
gustului 

dureri toracice, 
tulburări de 
ritm, angină 
pectorală, 
tahicardie 

Hipotensiune 
arterială 
(incluzând 
hipotensiune 
arterială 
ortostatică) 
Dispnee 

Hipoglicemie 
(vezi pct. 4.4) 

Confuzie, 
nervozitate, 
insomnie 
Somnolenţă, 
parestezii, vertij 

Vise anormale, 
tulburări ale 
somnului 

Tinitus 

palpitaţii, infarct 
miocardic sau 
accident vascular 
cerebral*, posibil 
datorat 
hipotensiunii 
arteriale marcate 
la pacienţii cu 
risc crescut (vezi 
pct. 4.4) 
Înroşirea feţei, 
hipotensiune 
arterială 
ortostatică 

Fenomen 
Raynaud 

Rinoree, dureri 
faringiene şi 
răguşeală, 
bronhospasm/ast
m bronşic 

Infiltrate 
pulmonare, rinită, 
alveolită 
alergică/pneumon
ie eozinofilică 

12 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Aparate, 
sisteme şi 
organe 

Foarte 
frecvent
e (≥1/10) 

Frecvente  
(≥1/100 şi 
<1/10) 

Tulburări 
gastrointestinal
e 

Greaţă 

Diaree, dureri 
abdominale 

Mai puţin 
frecvente 
(≥1/1000 şi 
<1/100) 

Ileus, pancreatită, 
vărsături, 
dispepsie, 
constipaţie, 
anorexie, iritaţie 
gastrică, 
xerostomie, ulcer 
peptic 

Diaforeză, prurit, 
urticarie, alopecie 

Rare (≥1/10000 
şi <1/1000) 

Foarte rare 
(<1/10000) 

Stomatită/ulceraţi
i aftoase, glosită 

Angioedem 
intestinal 

Cu frecvenţă 
necunoscută 
(care nu poate 
fi estimată din 
datele 
disponibile) 

Insuficienţă 
hepatică, hepatită 
fie 
hepatocelulară, 
fie colestatică, 
care poate evolua 
cu necroză 
hepatică, 
colestază 
(inclusiv icter) 
Eritem polimorf, 
sindrom Stevens-
Johnson, 
dermatită 
exfoliativă, 
necroliză 
epidermică 
toxică, pemfigus, 
eritrodermie. 

S-a raportat un 
complex de 
simptome care 
poate include 
câteva sau toate 
reacţiile 
adverse 
următoare: 
febră, serozită, 
vasculită, 
mialgii/miozită, 
artralgii/artrită, 
prezenţa 
anticorpilor 
antinucleari, 
VSH crescut, 
eozinofilie şi 
leucocitoză. Pot 
să apară erupţii 
cutanate 
tranzitorii, 
fotosensibilitate 
sau alte 
manifestări 
dermatologice. 

Erupţii cutanate 
tranzitorii, 
hipersensibilitat
e/angioedem: 
au fost 
raportate cazuri 
de angioedem 
al feţei, 
extremităţilor, 
buzelor, limbii, 
glotei şi/sau 
laringelui (vezi 
pct. 4.4) 

Crampe 
musculare 

Afectare a 
funcţiei renale, 
insuficienţă 
renală, 
proteinurie 
Impotenţă 

Oligurie 

Ginecomastie 

Astenie 

Fatigabilitate 

Stare generală de 
rău, febră 

13 

Tulburări 
hepatobiliare 

Afecţiuni 
cutanate şi ale 
ţesutului 
subcutanat 

Tulburări 
musculo-
scheletice, ale 
ţesutului 
conjunctiv şi 
osoase 
Tulburări 
renale şi ale 
căilor urinare 

Tulburări ale 
aparatului 
genital şi ale 
sânului 
Tulburări 
generale şi la 
nivelul locului 
de administrare 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Aparate, 
sisteme şi 
organe 

Foarte 
frecvent
e (≥1/10) 

Frecvente  
(≥1/100 şi 
<1/10) 

Investigaţii 
diagnostice 

Hiperpotasemie
, creştere a 
concentraţiei 
plasmatice a 
creatininei 

Mai puţin 
frecvente 
(≥1/1000 şi 
<1/100) 

Creştere a 
uremiei, 
hiponatremie 

Rare (≥1/10000 
şi <1/1000) 

Foarte rare 
(<1/10000) 

Cu frecvenţă 
necunoscută 
(care nu poate 
fi estimată din 
datele 
disponibile) 

Creştere a 
valorilor serice 
ale enzimelor 
hepatice, creştere 
a bilirubinemiei 

*Ratele de incidenţă au fost comparabile cu cele din grupurile placebo şi active de control în studiile 
clinice. 

Raportarea reacţiilor adverse suspectate 
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru 
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din 
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la 
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România 
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 
București 011478- RO 
e-mail: adr@anm.ro 
Website: www.anm.ro 

4.9  Supradozaj 

Datele referitoare la supradozajul la om sunt limitate. Până în prezent, cele mai importante simptome 
raportate în caz de supradozaj sunt hipotensiune arterială marcată, care apare la aproximativ 6 ore de la 
administrarea comprimatelor, concomitentă cu blocarea sistemului renină-angiotensină şi stare de 
stupoare. Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include şoc, dezechilibru 
electrolitic, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi 
tuse. După administrarea a 300 mg şi respectiv 440 mg enalapril s-au înregistrat concentraţii 
plasmatice ale enalaprilatului de 100 şi respectiv de 200 ori mai mari decât cele observate după 
administrarea dozelor terapeutice. 

Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă. 
Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal cu picioarele ridicate. 
Dacă este disponibilă, poate fi luată în considerare şi administrarea în perfuzie intravenoasă de 
angiotensină II şi/sau catecolamine. Dacă ingestia este recentă, trebuie instituite măsuri de eliminare a 
maleatului de enalapril (cum sunt provocarea vărsăturilor, lavaj gastric, administrarea de substanţe 
absorbante şi sulfat de sodiu). Enalaprilatul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă (vezi 
pct. 4.4). În caz de bradicardie rezistentă la tratamentul medicamentos, se recomandă implantarea de 
pacemaker. Trebuie monitorizate în permanenţă semnele vitale, concentraţia de electroliţi plasmatici şi 
concentraţiile plasmatice de creatinină. 

5. 

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 

5.1  Proprietăţi farmacodinamice 

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, codul ATC: C09AA02 

Renitec (maleat de enalapril) este sarea maleată a enalaprilului, un derivat a 2 aminoacizi, L-alanina şi 
L-prolina. Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) este o peptidil-dipeptidază care catalizează 
transformarea angiotensinei I în angiotensină II, substanţă cu proprietăţi vasopresoare. După absorbţie, 
enalaprilul este hidrolizat în enalaprilat, care inhibă ECA. Inhibarea ECA determină scăderea 
concentraţiei plasmatice a angiotensinei II şi creşterea consecutivă a activităţii reninei plasmatice (ca 

14 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
urmare a anulării mecanismului de feed-back negativ de eliberare a reninei) şi scăderea secreţiei de 
aldosteron. 

ECA este identică cu kininaza II. Astfel, Renitec poate să blocheze şi degradarea bradikininei, un 
vasodilatator puternic de natură peptidică. Totuşi, rolul acesteia în cadrul efectelor terapeutice ale 
Renitec rămâne să fie studiat. 

Mecanism de acţiune 
Deşi se consideră că mecanismul prin care Renitec scade tensiunea arterială este, în principal, supresia 
sistemului renină-angiotensină-aldosteron, Renitec prezintă efect antihipertensiv chiar şi la pacienţii cu 
hipertensiune arterială cu valori mici ale concentraţiei plasmatice a reninei. 

Efecte farmacodinamice 
Administrarea Renitec la pacienţii cu hipertensiune arterială determină scăderea tensiunii arteriale atât 
în clinostatism, cât şi în ortostatism, fără o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace. 

Apariţia hipotensiunii arteriale ortostatice simptomatice nu este frecventă. La unii pacienţi, pot fi 
necesare mai multe săptămâni de tratament pentru obţinerea unei reduceri optime a presiunii arteriale. 
Întreruperea bruscă a tratamentului cu Renitec nu a fost asociată cu o creştere rapidă a tensiunii 
arteriale. 

Inhibarea eficace a activităţii ECA apare, de obicei, la 2 până la 4 ore după administrarea pe cale orală 
a unei doze unice de enalapril. Debutul efectului antihipertensiv apare, de obicei, la o oră, iar 
reducerea maximă a tensiunii arteriale a fost obţinută la 4 până la 6 ore de la administrare. Durata 
efectului este dependentă de doză. Totuşi, la dozele recomandate, s-a dovedit că efectele 
antihipertensive şi hemodinamice au fost menţinute timp de cel puţin 24 de ore. 

În studiile de hemodinamică efectuate la pacienţi cu hipertensiune arterială esenţială, scăderea 
tensiunii arteriale a fost însoţită de reducerea rezistenţei arteriale periferice cu creşterea consecutivă a 
debitului cardiac şi cu efect minim sau fără nici un efect asupra frecvenţei cardiace. După 
administrarea Renitec s-a observat creşterea fluxului sanguin renal; rata filtrării glomerulare a rămas 
nemodificată. Nu s-a observat retenţie de sodiu sau de apă. Totuşi, la pacienţii cu o rată a filtrării 
glomerulare mică preexistentă, de obicei, aceasta a crescut. 

În studii clinice pe termen scurt efectuate la pacienţi cu sau fără diabet zaharat cu afectare renală, după 
administrarea de enalapril s-a observat scăderea albuminuriei, a excreţiei urinare de IgG şi a 
proteinuriei totale. 

Administrarea concomitentă a Renitec cu diuretice tiazidice, determină efect hipotensor cumulat. 
Renitec poate reduce sau preveni hipopotasemia indusă de diureticele tiazidice. 

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu digitalice şi diuretice, tratamentul cu Renitec administrat 
oral sau injectabil a fost asociat cu reducerea rezistenţei vasculare periferice şi a presiunii arteriale. 
Debitul cardiac a crescut, în timp ce frecvenţa cardiacă (de obicei crescută la pacienţii cu insuficienţă 
cardiacă) a scăzut. Presiunea capilară la nivel pulmonar a fost, de asemenea, redusă. Toleranţa la efort 
şi gradul insuficienţei cardiace, măsurate conform criteriilor New York Heart Association, s-au 
îmbunătăţit. Aceste efecte s-au menţinut pe durata tratamentului cronic. 

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară până la moderată, enalaprilul încetineşte 
dilatarea/hipertrofia progresivă a cordului şi evoluţia insuficienţei cardiace, efecte evidenţiate prin 
reducerea volumelor telediastolic şi sistolic ale ventriculului stâng şi creşterea fracţiei de ejecţie. 

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) 
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in 
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat 
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The 
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, 

15 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor 
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II. 

ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau 
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA 
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică. 

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau 
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, 
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile 
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai 
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II. 

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi 
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. 

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease 
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii 
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul 
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de 
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune 
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a 
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai 
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care 
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes 
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în 
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat 
placebo. 

Eficacitate şi siguranţă clinică 
Într-un studiu clinic multicentric randomizat, dublu orb, controlat placebo (studiul clinic de profilaxie 
SOLVD) a fost evaluată o populaţie de 4228 pacienţi cu disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică 
(FEVS < 35 %) cărora li s-a administrat randomizat fie placebo (n = 2117), fie enalapril (n = 2111). În 
grupul de tratament cu placebo, 818 pacienţi (38,6 %) au prezentat insuficienţă cardiacă sau au 
decedat, comparativ cu 630 pacienţi (29,8 %) în grupul de tratament cu enalapril (reducerea riscului: 
29 %; interval de încredere 95 %; 21–36 %; p < 0,001). 518 pacienţi din grupul de tratament cu 
placebo (24,5 %) şi 434 pacienţi (20,6 %) din grupul de tratament cu enalapril au decedat sau au fost 
spitalizaţi pentru apariţia sau agravarea insuficienţei cardiace (reducerea riscului 20 %; interval de 
încredere 95 %; 9–30 %; p < 0,001). 

Într-un studiu clinic multicentric, randomizat, dublu orb, controlat placebo (studiul clinic de tratament 
SOLVD) a fost evaluată o populaţie de pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă simptomatică 
determinată de disfuncţia sistolică (fracţia de ejecţie < 35 %). La 2569 pacienţi trataţi convenţional 
pentru insuficienţă cardiacă, s-a administrat randomizat fie placebo (n = 1284), fie enalapril 
(n = 1285). În grupul de tratament cu placebo s-au înregistrat 510 decese (39,7 %), comparativ cu 
452 decese (35,2 %) în grupul de tratament cu enalapril (reducerea riscului 16 %; interval de încredere 
95 %; 5–26 %; p = 0,0036). Au fost 461 decese de cauză cardiovasculară în grupul de tratament cu 
placebo, comparativ cu 399 de cazuri în grupul de tratament cu enalapril (reducerea riscului 18 %; 
interval de încredere 95 %; 6–28 %; p < 0,002), diferenţa de număr fiind determinată, în principal, de 
reducerea numărului de decese datorate insuficienţei cardiace progresive (251 decese în grupul de 
tratament cu placebo, faţă de 209 decese în grupul de tratament cu enalapril, reducerea riscului 22 %; 
interval de încredere 95 %; 6–35 %). Un număr mai mic de pacienţi a decedat sau a fost spitalizat 
pentru agravarea insuficienţei cardiace (736 pacienţi în grupul de tratament cu placebo şi 613 pacienţi 
în grupul de tratament cu enalapril; reducerea riscului 26 %; interval de încredere 95 %; 18–34 %; 
p < 0,0001). Pe întreaga durată a studiului clinic SOLVD, administrarea Renitec la pacienţii cu 
disfuncţie ventriculară stângă a determinat reducerea riscului de producere a infarctului miocardic cu 

16 

 
 
 
 
 
 
 
23 % (interval de încredere 95 %, 11–34 %; p < 0,001) şi a spitalizării pentru angină pectorală 
instabilă cu 20 % (interval de încredere 95 %, 9–29 %; p < 0,001). 

Copii şi adolescenţi 
Există experienţă limitată referitoare la utilizarea Renitec la copii şi adolescenţi cu hipertensiune 
arterială cu vârsta peste 6 ani. Într-un studiu clinic efectuat la 110 copii cu hipertensiune arterială cu 
vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, cu greutatea peste 20 kg şi cu rata filtrării glomerulare > 30 ml/min și 
1,73 m2, la copiii cu greutate sub 50 kg s-au administrat doze de 0,625 mg, 2,5 mg sau 20 mg enalapril 
pe zi, iar la copiii cu greutatea peste 50 kg s-au administrat doze de 1,25 mg, 5 mg sau 40 mg enalapril 
pe zi. Administrarea enalaprilului o dată pe zi a scăzut tensiunea arterială în mod dependent de doză. 
Dependenţa de doză a efectului enalaprilului a fost descrisă la toate subgrupurile (vârstă, stadiu 
Tanner, sex, rasă). Totuşi, se pare că cele mai mici doze studiate, 0,625 mg şi 1,25 mg, corespunzând 
unei doze medii de 0,02 mg/kg administrate o dată pe zi, nu au fost eficace din punct de vedere al 
efectului hipotensiv. Doza maximă studiată a fost 0,58 mg/kg (până la 40 mg) administrată o dată pe 
zi. Reacţiile adverse raportate la copii şi adolescenţi sunt asemănătoare celor observate la adulţi. 

5.2  Proprietăţi farmacocinetice 

Absorbţie 
Enalaprilul administrat oral este absorbit rapid, concentraţiile plasmatice maxime de enalapril fiind 
atinse după o oră. Pe baza cantităţii regăsite în urină, absorbţia enalaprilului administrat oral este de 
aproximativ 60 %. Absorbţia Renitec după administrare orală nu este influenţată de prezenţa 
alimentelor în tractul gastro-intestinal. 

După absorbţie, enalaprilul administrat oral este hidrolizat rapid şi în proporţie mare la enalaprilat, un 
inhibitor puternic al enzimei de conversie a angiotensinei. Concentraţiile plasmatice maxime de 
enalaprilat sunt atinse la aproximativ 4 ore după administrarea orală a dozei de enalapril. Timpul de 
înjumătăţire plasmatică prin acumularea de enalaprilat, consecutiv administrării pe cale orală de doze 
multiple de enalapril este de 11 ore. La subiecţii cu funcţie renală normală, concentraţiile plasmatice 
de enalaprilat la starea de echilibru au fost atinse după 4 zile de tratament. 

Distribuţie 
În intervalul de concentraţii relevante terapeutic, legarea enalaprilatului de proteinele plasmatice 
umane nu depăşeşte 60 %. 

Metabolizare 
Cu excepţia conversiei la enalaprilat, nu există dovezi sugestive referitoare la metabolizarea 
semnificativă a enalaprilului. 

Eliminare 
Excreţia enalaprilului se realizează predominant renal. Principalele componente din urină sunt 
enalaprilat, reprezentând aproximativ 40 % din doză, şi enalapril intact (aproximativ 20 %). 

Insuficienţă renală 
Expunerea la enalapril şi enalaprilat este crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii cu 
insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei 40-60 ml/min) cărora li s-a 
administrat zilnic o doză de 5 mg enalapril, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de 
timp (ASC) a enalaprilatului la starea de echilibru a fost de aproximativ 2 ori mai mare decât la 
pacienţii cu funcţie renală normală. În cazul insuficienţei renale severe (clearance-ul creatininei 
≤ 30 ml/min), ASC este de aproximativ 8 ori mai mare. La acest nivel de insuficienţă renală, timpul de 
înjumătăţire plasmatică a enalaprilatului după administrarea de doze repetate de maleat de enalapril 
este prelungit, iar timpul până la atingerea stării de echilibru este prelungit (vezi pct. 4.2). 
Enalaprilatul poate fi îndepărtat din circulaţia sanguină prin hemodializă. Clearance-ul prin dializă este 
de 62 ml/min. 

17 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Copii şi adolescenţi 
A fost efectuat un studiu farmacocinetic la 40 de copii, băieţi şi fete, cu vârsta cuprinsă între 2 luni şi 
16 ani, cu hipertensiune arterială, cărora li s-a administrat pe cale orală o doză zilnică de 0,07 până la 
0,14 mg/kg maleat de enalapril. Nu au existat diferenţe majore între profilul farmacocinetic al 
enalaprilatului la copii şi adolescenţi, comparativ cu datele obţinute la adulţi. Datele indică o creştere a 
ASC (raportată la doză şi greutate) proporţională cu vârsta; totuşi, nu s-a observat creşterea ASC 
atunci când aceasta a fost raportată la suprafaţa corporală. La starea de echilibru, timpul mediu de 
înjumătăţire plasmatică prin acumulare a enalaprilatului a fost de 14 ore. 

Alăptarea 
După administrarea unei doze orale unice de 20 mg la 5 femei aflate în perioada post-partum, valoarea 
medie a concentraţiei maxime de enalapril în lapte a fost de 1,7 micrograme/l (interval 0,54 până la 
5,9 micrograme/L) la 4-6 ore după administrare. Valoarea medie a concentraţiei maxime de enalaprilat 
a fost 1,7 micrograme/l (interval 1,2 până la 2,3 micrograme/l); concentraţiile maxime s-au înregistrat 
la momente diferite de timp, pe o perioadă de 24 ore. Utilizând datele despre concentraţia maximă în 
lapte, se estimează că, pentru un sugar alimentat exclusiv cu lapte uman, cantitatea maximă ingerată ar 
putea fi de aproximativ 0,16% din doza administrată mamei, ajustată în funcţie de greutate.  
La o femeie căreia i s-a administrat o doză orală zilnică de 10 mg enalapril timp de 11 luni s-a 
determinat în lapte o concentraţie maximă de enalapril de 2 micrograme/l după 4 ore de la 
administrare şi o concentraţie maximă de enalaprilat de 0,75 micrograme/l la aproximativ 9 ore de la 
administrare. Cantităţile totale de enalapril şi enalaprilat măsurate în lapte pe o perioadă de 24 ore a 
fost de 1,44 micrograme/l şi, respectiv, 0,63 micrograme/l. 
Concentraţiile de enalaprilat din laptele uman au fost nedetectabile (< 0,2 micrograme/l) la 4 ore după 
administrarea unei doze unice de 5 mg enalapril la o mamă şi a unei doze unice de 10 mg la două 
mame; concentraţiile de enalapril nu au fost determinate. 

5.3  Date preclinice de siguranţă 

Datele preclinice nu au evidenţiat un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale 
farmacologice referitoare la evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi 
potenţialul carcinogen. Studiile referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au arătat că 
enalaprilul nu are niciun efect asupra potenţialului fertil şi ratei de reproducere la şobolan şi nu are 
efecte teratogene. Într-un studiu în care s-a administrat Renitec la femelele de şobolan înainte de 
împerechere şi pe perioada gestaţiei, a crescut rata mortalităţii puilor în timpul alăptării. S-a 
demonstrat că medicamentul traversează bariera feto-placentară şi se excretă în lapte. Atunci când au 
fost administraţi în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină, s-a demonstrat că inhibitorii enzimei de 
conversie a angiotensinei induc fetotoxicitate (determinând afectarea şi/sau moartea fetuşilor). 

6. 

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 

6.1  Lista excipienţilor 

Renitec 5 mg comprimate 
Hidrogenocarbonat de sodiu 
Lactoză monohidrat 
Amidon de porumb 
Amidon pregelatinizat 
Stearat de magneziu 

Renitec 10 mg comprimate 
Hidrogenocarbonat de sodiu 
Lactoză monohidrat 
Amidon de porumb 
Amidon pregelatinizat 
Oxid roşu de fer (E 172) 
Stearat de magneziu 

18 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
Renitec 20 mg comprimate 
Hidrogenocarbonat de sodiu 
Lactoză monohidrat 
Amidon de porumb 
Amidon pregelatinizat 
Oxid roşu de fer (E 172) 
Oxid galben de fer (E 172) 
Stearat de magneziu 

6.2 

Incompatibilităţi 

Nu este cazul. 

6.3  Perioada de valabilitate 

2 ani 

6.4  Precauţii speciale pentru păstrare 

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate. 

6.5  Natura şi conţinutul ambalajului 

Renitec 5 mg comprimate 
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 14 comprimate 

Renitec 10 mg comprimate 
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 14 comprimate 

Renitec 20 mg comprimate 
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 14 comprimate 

6.6  Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor 

Fără cerinţe speciale. 

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările 
locale. 

7. 

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 

ORGANON BIOSCIENCES S.R.L. 
Strada Av. Popișteanu, Nr. 54A, Expo Business Park, Clădirea 2 
Birou 306 și Birou 307, Etaj 3, Sectorul 1, București, România 

8. 

NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 

7498/2015/01 
7499/2015/01 
7500/2015/01 

9. 

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI 

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2015 

19 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
10.  DATA REVIZUIRII TEXTULUI 

Septembrie  2024 

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a 
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România  http://www.anm.ro. 

20