1 
 
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13374/2020/01-02-03-04-05-06-07-08                         Anexa 2 
                                                                         NR. 13375/2020/01-02-03-04-05-06-07-08 
                                                                         NR. 13376/2020/01-02-03-04-05-06-07-08 
Rezumatul caracteristicilor produsului 
  
  
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 
 
 
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI 
 
Zeoks 90 mg comprimate filmate 
Zeoks 180 mg comprimate filmate 
Zeoks 360 mg comprimate filmate 
 
 
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ 
 
Zeoks 90 mg comprimate filmate 
Fiecare comprimat filmat conţine deferasirox 90 mg. 
 
Excipient cu efect cunoscut: 
Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 1,16 mg. 
 
Zeoks 180 mg comprimate filmate 
Fiecare comprimat filmat conţine deferasirox 180 mg. 
 
Excipient cu efect cunoscut: 
Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 1,54 mg. 
 
Zeoks 360 mg comprimate filmate 
Fiecare comprimat filmat conţine deferasirox 360 mg. 
 
Excipient cu efect cunoscut: 
Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 3,08 mg. 
 
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 
 
 
3. FORMA FARMACEUTICĂ 
 
Comprimate filmate 
 
Zeoks 90 mg comprimate filmate 
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albastru deschis, de aproximativ 10 mm lungime și 6 
mm lățime, gravate cu „D7FX” pe o față și cu „90” pe cealaltă față. 
 
Zeoks 180 mg comprimate filmate 
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albastru mediu, de aproximativ 13 mm lungime și 7 
mm lățime, gravate cu „D7FX” pe o față și cu „180” pe cealaltă față. 
 
Zeoks 360 mg comprimate filmate 
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albastru, de aproximativ 15 mm lungime și 9 mm 
lățime, gravate cu „D7FX” pe o față și cu „360” pe cealaltă față. 
 
 

 
2 
 
4. DATE CLINICE 
 
4.1 Indicații terapeutice 
 
Zeoks este indicat pentru tratamentul supraîncărcării cronice cu fier secundară transfuziilor de sânge 
frecvente (≥7 ml masă eritrocitară/kg şi lună) la pacienţii cu beta-talasemie majoră, cu vârsta de 6 ani 
sau peste. 
 
De asemenea, Zeoks este indicat pentru tratamentul supraîncărcării cronice cu fier secundară 
transfuziilor de sânge atunci când tratamentul cu deferoxamină este contraindicat sau inadecvat la 
următoarele grupe de pacienţi: 
- la pacienţii copii şi adolescenţi cu beta-talasemie majoră, cu supraîncărcare cu fier secundară 
transfuziilor de sânge (≥7 ml masă eritrocitară/kg şi lună), cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, 
- la pacienţii adulţi şi copii şi adolescenţi cu beta-talasemie majoră cu supraîncărcare cu fer 
secundară transfuziilor de sânge ocazionale (<7 ml masă eritrocitară/kg şi lună), cu vârsta de 2 ani 
sau mai mult, 
- la pacienţii adulţi şi copii şi adolescenţi cu alte anemii, cu vârsta de 2 ani sau mai mult. 
 
De asemenea, Zeoks este indicat pentru tratamentul supraîncărcării cronice cu fer care necesită 
tratament de chelare atunci când tratamentul cu deferoxamină este contraindicat sau inadecvat, la 
pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuzii, cu vârsta de 10 ani şi peste această 
vârstă. 
 
4.2 Doze și mod de administrare 
 
Toate referirile la forma farmaceutică de comprimate pentru dispersie orală din acest RCP se referă la 
medicamentul de referință sub formă de comprimate pentru dispersie orală. 
 
Tratamentul cu Zeoks trebuie iniţiat şi continuat de medici cu experienţă în tratamentul 
supraîncărcării cronice cu fer. 
 
Doze 
 
Supraîncărcarea cu fer secundară transfuziilor de sânge  
Se recomandă ca tratamentul să fie iniţiat după transfuzia a aproximativ 20 unităţi (aproximativ 100 
ml/kg) de masă eritrocitară (ME) sau când, în urma monitorizării clinice, există dovezi ale 
supraîncărcării cronice cu fer (de exemplu, concentraţia serică de feritină >1000 μg/l). Dozele 
(exprimate în mg/kg) trebuie calculate şi rotunjite la cea mai apropiată valoare a unui comprimat 
întreg.  
 
Obiectivele tratamentului de chelare a ferului sunt eliminarea cantităţii de fer administrate în transfuzii 
şi, dacă este cazul, reducerea încărcării cu fer existente.  
 
Trebuie procedat cu precauție în timpul terapiei de chelare, pentru a reduce la minimum riscul de 
chelare excesivă la toți pacienții (vezi pct. 4.4).  
 
În UE, medicamentele care conțin deferasirox sunt disponibile sub formă de comprimate filmate și 
comprimate pentru dispersie orală. Date fiind profilurile farmacocinetice diferite, este necesară o doză 
cu 30% mai mică de deferasirox comprimate filmate în comparație cu doza recomandată de 
deferasirox comprimate pentru dispersie orală (vezi pct. 5.1) 
 
Tabelul 1 Doze recomandate pentru supraîncărcarea cu fer secundară transfuziilor de sânge  
 
Comprimate filmate Transfuzii Feritină 
plasmatică 
Doza inițială 14 mg/kg/zi După 20 unități (aproximativ 100 
ml/kg) 
sau >1000 μg/l 

 
3 
 
de ME 
Doze inițiale 
alternative 
21 mg/kg/zi >14    ml/kg/lună    de    ME 
(aproximativ >4   unități/lună 
pentru un adult) 
 
 
7 mg/kg/zi <7 ml/kg/lună de ME (aproximativ 
<2 unități/lună pentru un adult) 
 
Pentru pacienții 
bine controlați cu 
deferoxamină 
O  treime  din  doza  de 
deferoxamină 
  
Monitorizare 
  
Lunar  
Interval-țintă 
  
500-1000 μg/l 
Treaptă de 
ajustare (la 
fiecare 3-6 luni) 
Creștere  >2500 μg/l 
3,5-7 mg/kg și zi  
Până la 28 mg/kg și zi 
  
Scădere   
3,5-7 mg/kg/zi 
 
<2500 μg/l 
La  pacienții  tratați  cu 
doze >21 mg/kg și zi 
  
Când se atinge valoarea-
țintă 
 500-1000 μg/l 
Doza maximă 28 mg/kg și zi 
  
Se va avea în 
vedere 
întreruperea 
tratamentului 
  
<500 μg/l  
 
Doza iniţială  
Doza zilnică iniţială recomandată de Zeoks comprimate filmate este 14 mg/kg. 
 
Poate fi avută în vedere administrarea unei doze zilnice iniţiale de 21 mg/kg la pacienţii care necesită 
reducerea concentrațiilor mari de fer din organism şi cărora li se administrează, de asemenea, masă 
eritrocitară mai mult de 14 ml/kg şi lună (aproximativ >4 unităţi/lună pentru un adult).  
 
Poate fi avută în vedere administrarea unei doze zilnice iniţiale de 7 mg/kg la pacienţii care nu 
necesită reducerea concentrațiilor de fer din organism şi cărora li se administrează, de asemenea, masă 
eritrocitară mai puţin de 7 ml/kg şi lună (aproximativ <2 unități/lună pentru un adult). Răspunsul 
pacientului trebuie monitorizat și trebuie avută în vedere o creștere a dozei dacă nu se obține o 
eficacitate suficientă (vezi pct. 5.1). 
 
La pacienţii aflaţi deja în tratament cu deferoxamină, controlaţi adecvat, trebuie avută în vedere 
administrarea unei doze iniţiale de Zeoks comprimate filmate care reprezintă, numeric, o treime din 
doza de deferoxamină (de exemplu, un pacient căruia i se administrează 40 mg deferoxamină/kg şi zi 
timp de 5 zile pe săptămână (sau o cantitate echivalentă) ar putea fi trecut la o doză zilnică iniţială de 
14 mg Zeoks comprimate filmate/kg şi zi). Când acest lucru are ca rezultat administrarea unei doze 
zilnice mai mici de 14 mg/kg, trebuie monitorizat răspunsul terapeutic al pacientului şi trebuie avută în 
vedere o creştere a dozei dacă nu se obţine o eficacitate suficientă (vezi pct. 5.1). 
 
Ajustarea dozei 
Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a feritinei în fiecare lună şi ajustarea dozei de 
Zeoks, dacă este necesar, la fiecare 3 până la 6 luni, pe baza tendinţei de evoluţie a concentraţiei 
plasmatice a feritinei. Ajustările dozei pot fi efectuate în trepte de 3,5 până la 7 mg/kg şi vor fi 
adaptate răspunsului terapeutic individual al fiecărui pacient şi obiectivelor terapeutice (menţinerea 
sau reducerea încărcării cu fer). La pacienţii care nu sunt controlaţi în mod adecvat cu doze de 21 

 
4 
 
mg/kg (de exemplu, concentraţia plasmatică a feritininei persistă la valori peste 2500 μg/l şi nu indică 
o tendinţă de scădere în timp), pot fi avute în vedere doze de până la 28 mg/kg. Disponibilitatea 
datelor privind eficacitatea şi siguranţa pe termen lung din studii clinice efectuate cu deferasirox sub 
formă de comprimate pentru dispersie orală utilizat la doze de peste 30 mg/kg este limitată în prezent 
(264 pacienţi urmăriţi pentru un interval mediu de 1 an după creşterea dozei). Dacă se realizează 
numai un control foarte redus al hemosiderozei prin administrarea unor doze de până la 21 mg/kg 
greutate corporală (doza de comprimate filmate echivalentul dozei de 30 mg/kg greutate corporală de 
comprimate pentru dispersie orală), este posibil ca o creştere suplimentară (la o doză maximă de 28 
mg/kg) să nu atingă un nivel satisfăcător de control şi pot fi avute în vedere opţiuni alternative de 
tratament. Dacă nu se realizează un control satisfăcător la administrarea de doze de peste 21 mg/kg, 
tratamentul cu astfel doze nu trebuie menţinut şi trebuie avute în vedere opţiuni alternative de 
tratament, oricând acest lucru este posibil. Nu se recomandă administrarea de doze mai mari de 28 
mg/kg, deoarece nu există decât experienţă limitată în ceea ce priveşte administrarea dozelor care 
depăşesc această valoare (vezi pct. 5.1).  
 
La pacienţii cărora li se administrează doze mai mari de 21 mg/kg, trebuie avute în vedere reduceri ale 
dozei în trepte de 3,5 până la 7 mg/kg după ce s-a realizat controlul (de exemplu, concentraţia 
plasmatică a feritininei persistă sub 2500 μg/l şi indică o tendinţă de scădere în timp). La pacienţii la 
care concentraţia plasmatică de feritinină a atins valoarea ţintă (de regulă, între 500 şi 1000 μg/l), 
trebuie avute în vedere reduceri ale dozei în trepte de 3,5 până la 7 mg/kg pentru menţinerea 
concentrațiilor de feritinină în intervalul ţintă și a reduce la minimum riscul de chelare excesivă. În 
cazul în care concentraţia plasmatică a feritinei scade constant sub 500 μg/l, trebuie avută în vedere 
întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).  
 
Sindroame de talasemie independentă de transfuziile de sânge  
Tratamentul de chelare trebuie început numai atunci când există dovezi ale supraîncărcării cu fer 
(concentraţia hepatică de fer [CHF] ≥ 5 mg Fe/g masă uscată [mu] sau concentraţia plasmatică a 
feritinei în mod consecvent > 800 μg/l). CHF este metoda preferată de determinare a supraîncărcării 
cu fer şi trebuie utilizată oricând este disponibilă. Trebuie avută grijă în timpul tratamentului de 
chelare pentru a se reduce la minimum chelarea excesivă la toţi pacienţii (vezi pct. 4.4).  
 
În UE, medicamentele care conțin deferasirox sunt disponibile sub formă de comprimate filmate și 
comprimate pentru dispersie orală. Date fiind profilurile farmacocinetice diferite, este necesară o doză 
cu 30% mai mică de deferasirox comprimate filmate în comparație cu doza recomandată de 
deferasirox comprimate pentru dispersie orală (vezi pct. 5.1) 
 
Tabelul 2 Doze recomandate pentru sindroame de talasemie independentă de transfuziile de sânge 
 
Comprimate filmate Concentrație 
hepatică de fer 
(CHF)* 
Feritină 
plasmatică 
Doza inițială 7 mg/kg/zi  ≥5 mg Fe/g mu sau >800 μg/l 
Monitorizare 
  
Lunar 
Trepte de 
ajustare (la 
fiecare 3-6 luni) 
Creștere a dozei ≥7 mg Fe/g mu sau>2000 μg/l 
3,5-7 mg/kg/zi 
  
Scădere a dozei <7 mg Fe/g mu sau≤2000 μg/l 
3,5-7 mg/kg/zi 
  
Doza maximă 
 
14 mg/kg/zi  
La pacienți adulți 
  
7 mg/kg/zi  
La pacienți copii 
  
7 mg/kg/zi 
Atât la pacienți copii cât 
și la adulți 
neevaluat 
 
și≤2000 μg/l 
Întreruperea 
 
<3 mg Fe/g mu  sau <300 μg/l  

 
5 
 
tratamentului 
Readministrarea 
tratamentului 
 Nerecomandată 
*CHF este metoda preferată de determinare a supraîncărcării ferice. 
 
Doza iniţială  
Doza zilnică iniţială recomandată de Zeoks comprimate filmate la pacienţi cu sindroame de talasemie 
independentă de transfuzii este de 7 mg/kg corp.  
 
Ajustarea dozei  
Se recomandă ca feritina plasmatică să fie monitorizată lunar pentru a se evalua răspunsul pacientului 
la terapie și a reduce la minimum riscul de chelare excesivă (vezi pct. 4.4). La fiecare 3 până la 6 luni 
de tratament, trebuie avută în vedere o creştere treptată a dozei cu câte 3,5 până la 7 mg/kg dacă CHF 
a pacientului este ≥ 7 mg Fe/g mu sau dacă feritina plasmatică este în mod consecvent > 2000 μg/l şi 
nu prezintă o tendinţă descendentă, iar pacientul tolerează bine medicamentul. Dozele de peste 14 
mg/kg nu sunt recomandate, deoarece nu există experienţă cu doze peste această valoare la pacienţi cu 
sindroame de talasemie independentă de transfuzii.  
 
Atât la pacienţii copii şi adolescenţi cât şi la pacienții adulţii cărora nu li s-a evaluat CHF, iar feritina 
plasmatică este ≤ 2000 μg/l, doza nu trebuie să depăşească 7 mg/kg.  
 
La pacienţii la care doza a fost crescută la > 7 mg/kg, se recomandă reducerea dozei la 7 mg/kg sau 
mai puţin atunci când CHF este < 7 mg Fe/g mu sau feritina plasmatică este ≤ 2000 μg/l.  
 
Încetarea tratamentului  
Odată atinsă o concentraţie satisfăcătoare de fer în organism (CHF < 3 mg Fe/g mu sau feritină 
plasmatică < 300 μg/l), tratamentul trebuie oprit. Nu există date disponibile în ceea ce priveşte 
reluarea tratamentului la pacienţii care acumulează din nou fer după atingerea unei concentraţii 
satisfăcătoare de fer în organism şi, prin urmare, reluarea tratamentului nu poate fi recomandată.  
 
Grupe speciale de pacienţi 
 
Vârstnici (≥65 ani)  
Recomandările privind dozele pentru vârstnici sunt identice cu cele descrise mai sus. În studii clinice, 
pacienţii vârstnici au prezentat o frecvenţă mai ridicată a reacţiilor adverse, comparativ cu pacienţii 
mai tineri (în special diaree) şi trebuie monitorizaţi atent pentru decelarea reacţiilor adverse care pot 
necesita ajustarea dozei.  
 
Copii şi adolescenţi  
Supraîncărcarea cu fer secundară transfuziilor de sânge 
Recomandările privind dozele pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 17 ani, cu 
supraîncărcare de fer secundară transfuziilor de sânge, sunt identice cu cele pentru pacienţi adulţi (vezi 
pct. 4.2). Se recomandă ca valorile feritinei serice să fie monitorizate în fiecare lună, pentru a se evalua 
răspunsul pacientului și a reduce la minimum riscul de chelare excesivă (vezi pct. 4.4). Trebuie avute 
în vedere modificările în timp ale greutăţii corporale a pacienţilor copii şi adolescenţi atunci când se 
calculează doza.  
 
La copii cu supraîncărcare de fer secundară transfuziilor de sânge, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, 
expunerea este mai redusă decât la adulţi (vezi pct. 5.2). Ca urmare, la această grupă de vârstă poate fi 
necesară administrarea unor doze mai mari decât dozele necesare pentru adulţi. Cu toate acestea, doza 
iniţială trebuie să fie aceeaşi ca la adulţi, urmată de o stabilire treptată individuală a dozei.  
 
Sindroame de talasemie independentă de transfuziile de sânge 
La pacienţii copii şi adolescenţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuziile de sânge, doza 
nu trebuie să depăşească 7 mg/kg. La aceşti pacienţi, este esenţială monitorizarea valorii CHF şi 
feritinei pentru a evita chelarea excesivă (vezi pct. 4.4). Pe lângă evaluările lunare ale concentraţiei 

 
6 
 
feritinei plasmatice, valoarea CHF trebuie monitorizată la fiecare trei luni, atunci când valoarea 
feritinei plasmatice este ≤800 μg/l.  
 
Copii de la naştere până la vârsta de 23 luni 
Siguranţa şi eficacitatea deferasiroxului la copii începând de la naştere până la vârsta de 23 luni nu au 
fost stabilite. Nu sunt disponibile date.  
 
Insuficiență renală  
Nu s-a studiat administrarea deferasirox la pacienţii cu insuficienţă renală şi aceasta este contraindicată 
la pacienţii cu o valoare estimată a clearance-ului creatininei < 60 ml/minut (vezi pct. 4.3 şi 4.4).  
 
Insuficiență hepatică  
Zeoks nu este recomandat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh clasa C). La 
pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh clasa B), doza trebuie redusă considerabil, 
urmată de o creştere progresivă până la limita de 50% din doza recomandată pentru tratament la 
pacienții cu funcție hepatică normală (vezi pct. 4.4 şi 5.2), iar Zeoks trebuie utilizat cu precauţie la 
astfel de pacienţi. La toţi pacienţii trebuie monitorizată funcţia hepatică înaintea iniţierii tratamentului, 
la interval de 2 săptămâni în timpul primei luni şi apoi în fiecare lună (vezi pct. 4.4). 
 
Mod de administrare  
Pentru administrare orală.  
Comprimatele filmate trebuie înghițite cu puțină apă. Pentru pacienții care nu pot înghiți comprimatele 
întregi, comprimatele filmate pot fi sfărâmate și administrate prin amestecarea dozei complete cu 
alimente moi, de exemplu, iaurt sau piure de mere. Doza trebuie administrată imediat și intregal și nu 
trebuie păstrată pentru utilizare ulterioară.  
 
Comprimatele filmate trebuie administrate o dată pe zi, de preferință, la aceeași oră în fiecare zi, și pot 
fi administrate înainte de masă sau cu o masă ușoară (vezi pct. 4.5 și 5.2). 
 
4.3 Contraindicații 
 
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.  
Asocierea cu alte tratamente de chelare a ferului, deoarece nu s-a stabilit siguranţa unor astfel de 
asocieri (vezi pct. 4.5).  
Pacienţi cu o valoare estimată a clearance-ului creatininei <60 ml/minut. 
 
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare 
 
Funcţia renală  
S-a studiat administrarea deferasiroxului numai la pacienţii cu valoare iniţială a creatininemiei 
cuprinsă în intervalul normal corespunzător vârstei.  
 
În timpul studiilor clinice, la aproximativ 36% din pacienţi, au apărut creşteri ale creatininemiei de 
>33% în ≥ 2 ocazii consecutive, uneori peste limita superioară a intervalului valorilor normale. 
Acestea au fost dependente de doză. La aproximativ două treimi dintre pacienţii care au prezentat 
creşteri ale creatininemiei, acestea au revenit sub 33% din valoare fără ajustarea dozei. La cealaltă 
treime, creşterea creatininemiei nu a răspuns de fiecare dată la reducerea dozei sau la întreruperea 
administrării. În unele cazuri, s-a observat numai o stabilizare a valorilor creatininei serice după 
scăderea dozei. În urma utilizării deferasirox, după punerea pe piaţă, s-au raportat cazuri de 
insuficienţă renală acută (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, după punerea pe piaţă, deteriorarea funcţiei 
renale a condus la insuficienţă renală care a necesitat dializă temporară sau permanentă.  
 
Cauzele creşterii creatininemiei nu au fost elucidate. Ca urmare, trebuie acordată o atenţie deosebită 
monitorizării creatininemiei la pacienţii cărora li se administrează medicamente care deprimă funcţia 
renală şi la pacienţii cărora li se administrează doze mari de deferasirox şi/sau volume scăzute de 
transfuzie (<7 ml masă eritrocitară/kg și lună sau <2 unități/lună pentru un adult). Deși nu s-a observat 
o creștere a incidențelor reacțiilor adverse renale după creșterea dozei de deferasirox comprimate 

 
7 
 
pentru dispersie orală la peste 30 mg/kg în cadrul studiilor clinice, nu poate fi exclus un risc mărit de 
reacții adverse renale la administrarea de comprimate filmate în doze de peste 21 mg/kg.  
 
Se recomandă determinarea creatininemiei de două ori înainte de iniţierea tratamentului. 
Creatininemia, clearance-ul creatininei (estimat pe baza formulei Cockcroft-Gault sau MDRD la 
adulţi şi a formulei Schwartz la copii şi adolescenţi) şi/sau concentraţiile plasmatice ale cistatinei C 
trebuie monitorizate, anterior tratamentului, săptămânal în prima lună după iniţierea sau 
modificarea tratamentului cu deferasirox (inclusiv trecerea de la o formă la alta) şi după aceea, 
lunar. Pacienţii cu afecţiuni renale preexistente sau pacienţii cărora li se administrează medicamente 
care deprimă funcţia renală pot prezenta un risc crescut pentru complicaţii. Este necesară precauţie 
pentru a se menţine o hidratare adecvată a pacienţilor la care apar diaree sau vărsături.  
 
Au existat raportări după punerea pe piaţă privind apariţia acidozei metabolice în timpul tratamentului 
cu deferasirox. Majoritatea acestor pacienţi avea insuficienţă renală, tubulopatie renală (sindromul 
Fanconi) sau diaree, sau afecţiuni a căror complicaţie cunoscută este dezechilibrul acidobazic. 
Dezechilibrul acido-bazic trebuie monitorizat după cum este indicat clinic la aceste categorii de 
pacienţi. Întreruperea tratamentului cu deferasirox trebuie avută în vedere la pacienţii care dezvoltă 
acidoză metabolică.  
 
La pacienții tratați cu deferasirox, în special copii, după punerea pe piață, au fost raportate cazuri cu 
forme severe de tubulopatie renală (cum este sindromul Fanconi) și insuficiență renală, asociate cu 
modificări ale conștienței în contextul encefalopatiei hiperamonemice. Se recomandă să se aibă în 
vedere encefalopatia hiperamonemică și să se măsoare valorile amoniului la pacienții care dezvoltă 
modificări inexplicabile ale statusului mental în decursul tratamentului cu deferasirox. 
 
Tabelul 3 Ajustarea dozelor și întreruperea tratamentului în funcție de monitorizarea  
                renală 
 Creatinină serică  Clearance-ul creatininei 
Înaintea începerii tratamentului De două ori (2x) și O dată (1x) 
Contraindicat  
  
<60 ml/min  
Monitorizare  
   
Prima lună după începerea 
tratamentului sau modificarea 
dozei (inclusiv trecerea de la o 
formă la alta) 
Săptămânal și Săptămânal 
Ulterior Lunar și Lunar 
Scăderea dozei zilnice cu 7 mg/kg și zi (forma farmaceutică de comprimat filmat), dacă sunt observați 
următorii parametri renali la două evaluări consecutive și nu pot fi atribuiți altor cauze 
Pacienți adulți >33% peste media 
anterioară 
tratamentului 
și Scăderi <LIN*  
(<90 ml/min) 
Pacienți copii și adolescenți > LSN** adecvată 
vârstei  
și/sau Scăderi <LIN*  
(<90 ml/min) 
După scăderea dozei, se întrerupe tratamentul dacă 
Adulți, adolescenți și copii  Rămâne >33% peste 
media anterioară 
tratamentului 
și/sau Scăderi <LIN*  
(<90 ml/min) 
*LNI: limita inferioară a valorilor normale  
**LNS: limita superioară a valorilor normale 
 
Tratamentul poate fi reînceput în funcție de contextul clinic individual. 
 

 
8 
 
Scăderea dozei sau întreruperea tratamentului pot fi, de asemenea, avute în vedere dacă apar 
modificări ale valorilor marker-ilor funcției renale tubulare și/sau conform indicațiilor clinice:  
- Proteinurie (trebuie efectuat un test înaintea tratamentului și, ulterior, lunar)  
- Glicozurie la pacienți fără diabet și valori scăzute ale potasiului, fosfatului, magneziului sau uraților 
plasmatici, fosfaturie, aminoacidurie (se vor monitoriza, după cum este necesar).  
Tubulopatia renală a fost raportată, în principal, la copii și adolescenți cu beta-talasemie, tratați cu 
deferasirox.  
 
Pacienții trebuie trimiși la un specialist pe probleme renale și, ulterior, pot fi avute în vedere alte 
investigații de specialitate (cum este biopsie renală) dacă apar următoarele, în ciuda scăderii dozei și 
întreruperii tratamentului:  
- Creatinina plasmatică rămâne semnificativ crescută și  
- Modificări persistente ale valorii altui marker al funcției renale (de exemplu, proteinurie, sindromul 
Fanconi).  
 
Funcţia hepatică  
S-au observat creşteri ale valorilor testelor funcţionale hepatice la pacienţii trataţi cu deferasirox. După 
punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de insuficienţă hepatică, dintre care unele au fost letale. La 
pacienții tratați cu deferasirox, în special copii, pot apărea forme severe, asociate cu modificări ale 
conștienței în contextul encefalopatiei hiperamonemice. Se recomandă să se aibă în vedere 
encefalopatia hiperamonemică și să se măsoare valorile amoniului la pacienții care dezvoltă modificări 
inexplicabile ale statusului mental în decursul tratamentului cu deferasirox. Trebuie procedat cu 
precauție pentru a menține un nivel adecvat de hidratare la pacienții care prezintă evenimente de 
depleție de volum (cum sunt diareea sau vărsăturile), mai ales la copiii cu boală acută. Majoritatea 
raportărilor de insuficienţă hepatică s-au referit la pacienţi cu comorbidități semnificative, incluzând 
afecțiuni hepatice cronice preexistente (incluzând ciroză și hepatită C) și insuficiență multisistemică. 
Cu toate acestea, rolul deferasiroxului ca factor participant sau agravant nu poate fi exclus (vezi pct. 
4.8).  
 
Se recomandă să se verifice concentraţiile plasmatice ale transaminazelor, bilirubinei şi fosfatazei 
alcaline înainte de iniţierea tratamentului, la intervale de 2 săptămâni în prima lună şi apoi lunar. Dacă 
există o creştere persistentă şi progresivă a concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor, care nu 
poate fi pusă pe seama altor cauze, tratamentul cu Zeoks trebuie întrerupt. Odată clarificată cauza 
valorilor anormale ale testelor funcţionale hepatice sau după revenirea la valori normale, poate fi avută 
în vedere reiniţierea cu precauţie a tratamentului, cu o doză mai mică, urmată de o creştere treptată a 
dozei.  
 
Nu se recomandă administrarea Zeoks la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh clasa C) 
(vezi pct. 5.2). 
 
Tabelul 4 Rezumatul recomandărilor privind monitorizarea de siguranţă 
Test  Frecvenţă 
Creatinina serică De două ori, anterior tratamentului.  
Săptămânal, în timpul primei luni de 
tratament sau după modificarea dozei 
(inclusiv trecerea de la o formă la alta).  
Ulterior, lunar. 
Clearance al creatininei şi/sau cistatină C plasmatică Anterior tratamentului.  
Săptămânal, în prima lună de tratament sau 
după ajustarea dozei (inclusiv trecerea de 
la o formă la alta).  
Ulterior, lunar. 
Proteinurie Anterior tratamentului. 
Ulterior, lunar. 

 
9 
 
Alţi markeri ai funcţiei renale (cum sunt glicozuria la 
pacienţii fără diabet zaharat şi concentraţiile plasmatice 
reduse ale potasiului, fosfatului, magneziului sau uraţilor, 
fosfaturia, aminoaciduria) 
La nevoie. 
Transaminaze plasmatice, bilirubină, fosfatază alcalină Anterior tratamentului.  
La intervale de 2 săptămâni în timpul 
primei luni de tratament.  
Ulterior, lunar. 
Testare auditivă şi oftalmologică Anterior tratamentului.  
Ulterior, anual. 
Greutate corporală, înălţime şi dezvoltare sexuală Anterior tratamentului.  
Anual, la pacienţi copii şi adolescenţi. 
 
La pacienţii cu speranţă de viaţă redusă (de exemplu, risc ridicat de sindroame mielodisplazice), în 
special când afecţiunile concomitente pot creşte riscul apariţiei evenimentelor adverse, efectul benefic 
al deferasiroxului poate fi limitat şi inferior riscurilor. În consecinţă, tratamentul cu Zeoks nu este 
recomandat la aceşti pacienţi.  
 
Este necesară precauţie la administrarea la pacienţi vârstnici din cauza unei frecvenţe mai mari a 
reacţiilor adverse (mai ales diaree).  
 
Datele la copii şi adolescenţi privind talasemia independentă de transfuziile de sânge sunt foarte 
limitate (vezi pct. 5.1). Ca urmare, tratamentul cu Zeoks trebuie monitorizat atent pentru a se identifica 
reacţiile adverse şi a se urmări încărcarea cu fer la copii şi adolescenţi. În plus, înainte de a trata cu 
Zeoks copiii cu supraîncărcare cu fer diagnosticaţi cu talasemie independentă de transfuziile de sânge, 
medicul trebuie să fie conştient de faptul că urmările pe termen lung ale expunerii la aceşti pacienţi nu 
sunt cunoscute în prezent.  
 
Tulburări gastrointestinale  
S-au raportat ulceraţii şi hemoragie la nivelul tractului gastrointestinal superior, la pacienţi cărora li s-a 
administrat deferasirox, inclusiv copii şi adolescenţi. La unii dintre pacienţi s-au observat ulcere 
multiple (vezi pct. 4.8). Au existat raportări privind apariţia ulcerelor, complicate cu perforaţie la nivel 
digestiv. De asemenea, au fost raportate hemoragii gastrointestinale letale, în special la pacienţi 
vârstnici cu afecţiuni maligne hematologice şi/sau număr redus de trombocite. Medicii şi pacienţii 
trebuie să fie permanent atenţi la apariţia semnelor şi simptomelor de ulceraţie şi hemoragie 
gastrointestinală în timpul terapiei cu deferasirox. În caz de ulcerație gastro-intestinală sau hemoragie, 
administrarea de deferasirox trebuie întreruptă, este necesară evaluare suplimentară şi tratamentul 
trebuie inițiat cu promptitudine. Este necesară precauţie la pacienţii care utilizează Zeoks concomitent 
cu substanţe cu potenţial ulcerogen cunoscut, cum sunt AINS, corticosteroizi sau bifosfonaţi cu 
administrare orală, la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante şi la pacienţii al căror număr 
de trombocite se situează sub 50000/mm
3
 (50 x 10
9
/l) (vezi pct. 4.5).  
 
Afecţiuni cutanate  
Pot să apară erupţii cutanate în timpul tratamentului cu Zeoks. Erupţiile cutanate tranzitorii se remit 
spontan în majoritatea cazurilor. Atunci când poate fi necesară întreruperea tratamentului, tratamentul 
poate fi reintrodus după dispariţia erupţiei cutanate tranzitorii, cu o doză mai scăzută, urmată de o 
creştere treptată a dozei. În cazurile severe, această reintroducere poate fi realizată în asociere cu 
administrarea de glucocorticoizi pe cale orală, pentru o perioadă scurtă de timp. Au fost raportate 
reacţii adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică 
toxică (NET) şi reacţie la medicament, însoţită de eozinofilie şi simptome sistemice (RMESS), care 
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. Dacă se suspectează RACS, administrarea Zeoks trebuie 

 
10 
 
întreruptă şi nu trebuie reluată. La momentul prescrierii, pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la 
semnele şi simptomele reacţiilor cutanate severe şi trebuie monitorizaţi cu atenţie.  
 
Reacţii de hipersensibilitate  
S-au raportat cazuri de reacţii de hipersensibilitate grave (cum sunt anafilaxie şi angioedem) la 
pacienţii cărora li s-a administrat deferasirox, debutul reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în 
prima lună de tratament (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel de reacţii, tratamentul cu Zeoks trebuie 
întrerupt şi trebuie instituit tratament medical adecvat. Din cauza riscului de apariție a șocului 
anafilactic, administrarea deferasiroxului nu trebuie reîncepută la pacienții care au prezentat o reacție 
de hipersensibilitate (vezi pct. 4.3).  
 
Tulburări de vedere şi auditive  
S-au raportat tulburări auditive (diminuarea auzului) şi oculare (opacifieri ale cristalinului) (vezi pct. 
4.8). Astfel, înainte de începerea tratamentului şi, după aceea, la intervale regulate (la fiecare 12 luni) 
se recomandă control auditiv şi oftalmologic (inclusiv examenul fundului de ochi). Dacă se observă 
tulburări în timpul tratamentului, poate fi avută în vedere reducerea dozei sau întreruperea 
administrării. 
 
Tulburări hematologice  
După punerea pe piaţă s-au raportat cazuri de leucopenie, trombocitopenie sau pancitopenie (sau 
agravarea acestor citopenii) şi anemie agravată la pacienţii cărora li s-a administrat deferasirox. 
Majoritatea acestor pacienţi aveau tulburări hematologice preexistente care sunt frecvent asociate cu 
afecțiuni ale măduvei hematogene. Cu toate acestea, nu poate fi exclusă contribuţia sau rolul agravant 
al medicamentului. Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului la pacienţii care dezvoltă o 
citopenie inexplicabilă.  
 
Alte consideraţii  
Se recomandă monitorizarea lunară a concentraţiei plasmatice a feritinei pentru a evalua răspunsul 
pacientului la tratament și pentru a evita chelarea excesivă (vezi pct. 4.2). Se recomandă scăderea 
dozei sau monitorizarea atentă a funcției renale și hepatice și a valorilor de feritină în perioadele de 
tratament cu doze mari și atunci când valorile de feritină sunt aproape de intervalul țintă. În cazul în 
care concentraţia plasmatică a feritinei scade constant sub 500 μg/l (în supraîncărcarea cu fer 
secundară transfuziilor de sânge) sau sub 300 μg/l (în sindroamele de talasemie independentă de 
transfuzii), trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.  
 
Rezultatele determinărilor creatininemiei, concentraţiilor plasmatice ale feritinei şi transaminazelor 
trebuie înregistrate şi evaluate periodic pentru stabilirea tendinţelor de evoluţie.  
 
În cadrul a două studii clinice cu durata de până la 5 ani, creşterea şi dezvoltarea sexuală a pacienţilor 
copii şi adolescenţi trataţi cu deferasirox nu au fost afectate (vezi pct. 4.8). Cu toate acestea, ca măsură 
de precauţie generală în tratamentul pacienţilor copii şi adolescenţi cu supraîncărcare cu fer secundară 

 
11 
 
transfuziilor, trebuie monitorizate, înaintea tratamentului și la intervale regulate (la fiecare 12 luni) 
greutatea corporală, înălţimea şi dezvoltarea sexuală.  
 
Disfuncţia cardiacă este o complicaţie cunoscută a supraîncărcării severe cu fer. Trebuie monitorizată 
funcţia cardiacă în timpul tratamentului de lungă durată cu Zeoks la pacienţii cu supraîncărcare severă 
cu fer.  
 
Excipienți  
Zeoks conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de 
lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.  
 
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune  
 
Nu a fost stabilită siguranţa administrării deferasirox în asociere cu alţi chelatori de fer. Prin urmare, 
acesta nu trebuie administrat în asociere cu alţi cu chelatori de fer (vezi pct. 4.3). 
 
Interacţiuni cu alimente 
C
max
 a deferasiroxului sub formă de comprimate filmate a crescut (cu 29%) atunci când a fost 
administrat împreună cu alimente cu conținut ridicat de grăsimi. Prin urmare, Zeoks comprimate 
filmate poate fi administrat fie în condiţii de repaus alimentar, fie cu o masă ușoară, preferabil la 
aceeaşi oră în fiecare zi (vezi pct. 4.2 şi 5.2).  
 
Substanţe care pot scădea expunerea sistemică la deferasirox 
Metabolizarea deferasiroxului depinde de enzimele UGT. În cadrul unui studiu la voluntari sănătoşi, 
administrarea concomitentă de deferasirox (doză unică de 30 mg/kg, forma farmaceutică de 
comprimate pentru dispersie orală) şi a unui inductor UGT puternic, rifampicină (doze repetate de 600 
mg/zi) a determinat o scădere a expunerii la deferasirox cu 44% (IÎ 90%: 37% - 51%). Prin urmare, 
utilizarea concomitentă de deferasirox cu inductori UGT puternici (de exemplu, rifampicină, 
carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, ritonavir) poate determina o scădere a eficacităţii Zeoks. 
Trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a feritinei pacientului în timpul şi după administrarea 
concomitentă, iar doza de Zeoks trebuie ajustată dacă este necesar. 
 
Colestiramina a redus semnificativ expunerea la deferasirox în cadrul unui studiu farmacologic 
efectuat pentru a stabili gradul de recirculare enterohepatică (vezi pct. 5.2).  
 
Interacţiune cu midazolam şi alte substanţe metabolizate de CYP3A4  
Într-un studiu la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de deferasirox comprimate pentru 
dispersie orală şi midazolam (un substrat test al CYP3A4) a determinat scăderea expunerii la 
midazolam cu 17% (IÎ 90%: 8% - 26%). În clinică, acest efect ar putea fi mai pronunţat. Ca urmare, 
din cauza unei posibile scăderi a eficacităţii, este necesară precauţie atunci când se administrează 
deferasirox concomitent cu substanţe metabolizate pe calea CYP3A4 (de exemplu, ciclosporină, 
simvastatină, contraceptive hormonale, bepridil, ergotamină).  
 
Interacţiune cu repaglinidă şi alte substanţe metabolizate de CYP2C8  
În cadrul unui studiu la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de deferasirox, ca inhibitor 
moderat al CYP2C8 (30 mg/kg zilnic, forma farmaceutică de comprimate pentru dispersie orală), cu 
repaglinidă, un substrat al CYP2C8, administrată sub forma unei doze unice de 0,5 mg, a crescut ASC 
şi C
max
 ale repaglinidei de aproximativ 2,3 ori (IÎ 90% [2,03-2,63]) şi, respectiv, de 1,6 ori (IÎ 90% 
[1,42-1,84]). Întrucât nu a fost stabilită interacţiunea în cazul administrării de doze de repaglinidă mai 
mari de 0,5 mg, utilizarea concomitentă de deferasirox şi repaglinidă trebuie evitată. Dacă această 
administrare concomitentă se dovedeşte necesară, trebuie să se efectueze monitorizarea atentă a 
statusului clinic şi glicemiei (vezi pct. 4.4). Nu se poate exclude o interacţiune între deferasirox şi alte 
substraturi ale CYP2C8, cum este paclitaxel.  
 
Interacţiune cu teofilină şi alte substanţe metabolizate de CYP1A2  
În cadrul unui studiu la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de deferasirox ca inhibitor al 
CYP1A2 (doză repetată de 30 mg/kg şi zi, forma farmaceutică de comprimate pentru dispersie orală) 

 
12 
 
şi teofilină substrat CYP1A2 (doză unică de 120 mg) a determinat o creştere a ASC a teofilinei cu 
84% (IÎ 90%: 73% la 95%). C
max
 la administrarea dozei unice nu a fost afectată, dar se anticipează să 
apară o creştere a C
max
 a teofilinei în cazul administrării de lungă durată. Ca urmare, nu se recomandă 
utilizarea concomitentă de deferasirox cu teofilină. Dacă deferasirox şi teofilina se utilizează 
concomitent, trebuie avute în vedere monitorizarea concentraţiei de teofilină şi scăderea dozei de 
teofilină. Nu poate fi exclusă o interacţiune între deferasirox şi alte substraturi ale CYP1A2. Pentru 
substanţele care sunt metabolizate predominant pe calea CYP1A2 şi care au un indice terapeutic îngust 
(de exemplu clozapină, tizanidină), se aplică aceleaşi recomandări ca pentru teofilină.  
 
Alte informaţii  
Nu au fost efectuate studii specifice privind administrarea concomitentă a deferasirox cu medicamente 
antacide care conţin aluminiu. Deşi deferasirox are o afinitate mai scăzută pentru aluminiu decât 
pentru fer, nu se recomandă administrarea deferasirox comprimate concomitent cu medicamente 
antacide care conţin aluminiu.  
 
Administrarea concomitentă a deferasirox cu substanţe care sunt cunoscute că au potenţial ulcerogen, 
cum sunt AINS (incluzând acidul acetilsalicilic în doze mari), corticosteroizi sau bifosfonaţi cu 
administrare orală, poate creşte riscul toxicităţii gastrointestinale (vezi pct. 4.4). Administrarea 
concomitentă a deferasirox cu anticoagulante poate, de asemenea, să crească riscul apariţiei 
hemoragiei gastrointestinale. Este necesară monitorizare clinică atentă atunci când deferasirox este 
administrat concomitent cu aceste medicamente.  
 
Administrarea concomitentă de deferasirox și busulfan a determinat o creștere a expunerii la busulfan 
(ASC), dar mecanismul de interacțiune rămâne neclar. Dacă este posibil, trebuie efectuată o evaluare 
farmacocinetică (ASC, clearance) a unei doze de busulfan de testare pentru a permite ajustarea dozei. 
 
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea 
 
Sarcina  
Pentru deferasirox nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea la gravide. Studiile la animale au 
evidenţiat unele efecte toxice asupra funcţiei de reproducere în cazul administrării de doze 
maternotoxice (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.  
 
Ca măsură de precauţie, se recomandă să nu se utilizeze Zeoks în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor 
în care este absolut necesar.  
 
Deferasirox poate scădea eficacitatea contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.5). Femeilor cu potenţial 
fertil li se recomandă utilizarea unor metode non-hormonale suplimentare sau alternative de 
contracepţie atunci când utilizează Zeoks. 
 
Alăptarea  
În studiile la animale, s-a observat că deferasirox este eliminat rapid şi în proporţie mare în lapte. Nu 
s-au observat efecte asupra puilor. La om, nu se cunoaşte dacă deferasirox se elimină în lapte. Nu se 
recomandă alăptarea în timpul utilizării Zeoks.  
 
Fertilitatea  
Nu sunt disponibile date privind fertilitatea la om. La animale, nu s-au observat reacţii adverse asupra 
fertilităţii masculilor sau femelelor (vezi pct. 5.3). 
 
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 
 
Zeoks are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii care 
prezintă reacţia adversă, mai puţin frecventă, de ameţeală trebuie să fie precauţi atunci când conduc 
vehicule sau folosesc utilaje (vezi pct. 4.8). 
 

 
13 
 
4.8 Reacții adverse 
 
Rezumat al profilului de siguranţă  
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse în timpul tratamentului cronic din studiile clinice efectuate 
cu deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie orală, la pacienţii adulţi şi copii şi 
adolescenţi includ tulburări gastrointestinale (în principal, greaţă, vărsături, diaree sau durere 
abdominală) şi erupţii cutanate. Diareea a fost raportată mai frecvent la pacienţii copii cu vârsta 
cuprinsă între 2 şi 5 ani şi la pacienţii vârstnici. Aceste reacţii sunt dependente de doză, majoritatea au 
intensitate uşoară până la moderată, sunt în general, tranzitorii şi, de regulă, se remit chiar dacă se 
continuă tratamentul.  
 
În timpul studiilor clinice, creşteri ale creatininemiei dependente de doză au apărut la aproximativ 
36% dintre pacienţi, deşi, în cele mai multe cazuri, aceasta a rămas în intervalul normal. S-au observat 
scăderi ale valorilor medii ale clearance-ului creatininei atât la pacienţii copii şi adolescenţi, cât şi la 
pacienţii adulţi, cu beta-talasemie şi supraîncărcare cu fer, în timpul primului an de tratament, dar 
există dovezi conform cărora acestea nu au scăzut şi mai mult în anii ulteriori de tratament. Au fost 
raportate creşteri ale valorilor transaminazelor hepatice. Se recomandă scheme de monitorizare de 
siguranţă pentru parametrii renali şi hepatici. Sunt mai puţin frecvente tulburările auditive (diminuarea 
auzului) şi oculare (opacitatea cristalinului) şi, de asemenea, se recomandă examinări anuale (vezi pct. 
4.4).  
 
În asociere cu utilizarea deferasirox, au fost raportate reacţii adverse cutanate severe (RACS), inclusiv 
sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) şi reacţie la medicament, însoţită 
de eozinofilie şi simptome sistemice (RMESS) (vezi pct. 4.4).  
 
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse  
Reacţiile adverse sunt ordonate mai jos utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), 
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); 
foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În 
cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a 
gravităţii.  
 
Tabelul 5 Reacții adverse 
 
Tulburări hematologice și limfatice 
Cu frecvență necunoscută: Pancitopenie
1
, trombocitopenie
1
, anemie agravată
1
, neutropenie
1
 
Tulburări ale sistemului imunitar 
Cu frecvență necunoscută: Reacții de hipersensibilitate (incluzând reacții anafilactice și 
angioedem)
1
 
Tulburări metabolice și de nutriție 
Cu frecvență necunoscută: Acidoză metabolică
1
 
Tulburări psihice 
Mai puțin frecvente: Anxietate, tulburări ale somnului 
Tulburări ale sistemului nervos 
Frecvente: Cefalee 
Mai puțin frecvente: Amețeli 
Tulburări oculare 
Mai puțin frecvente: Cataractă, maculopatie 
Rare: Nevrită optică 
Tulburări acustice și vestibulare 
Mai puțin frecvente: Surditate 
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale 

 
14 
 
Mai puțin frecvente: Durere laringiană 
Tulburări gastro-intestinale 
Frecvente: Diaree, constipaţie, vărsături, greaţă, durere abdominală, distensie 
abdominală, dispepsie 
Mai puțin frecvente: Hemoragie gastrointestinală, ulcer gastric (inclusiv ulcere multiple), 
ulcer duodenal, gastrită 
Rare: Esofagită 
Cu frecvență necunoscută: Perforare gastrointestinală
1
, pancreatită acută
1
 
Tulburări hepatobiliare 
Frecvente: Valori crescute ale transaminazelor 
Uncommon: Hepatită, colelitiază 
Cu frecvență necunoscută: Insuficiență hepatică
1,2
 
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat 
Frecvente: Erupție cutanată tranzitorie, prurit 
Mai puțin frecvente: Tulburări de pigmentare 
Rare: Reacţie la medicament, însoţită de eozinofilie şi simptome sistemice 
(RMESS) 
Not known: Sindrom Stevens-Johnson
1
, vasculită alergică
1
, urticarie
1
, eritem 
polimorf
1
, alopecie
1
, necroliză epidemică toxică (NET)
1
 
Tulburări renale și ale căilor urinare 
Foarte frecvente: Valori crescute ale creatininemiei 
Frecvente: Proteinurie 
Mai puțin frecvente: Tulburare tubulară renală
2
 (sindrom Fanconi dobândit), glicozurie 
Cu frecvență necunoscută: Insuficiență renală acută
1,2
, nefrită tubulointerstițială
1
, nefrolitiază
1
, 
necroză tubulară renală
1
 
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare 
Mai puțin frecvente: Febră, edeme, fatigabilitate 
1  
Reacţii adverse raportate în timpul experienţei după punerea pe piaţă. Acestea provin din 
raportări spontane, pentru care nu este întotdeauna posibil să se determine frecvenţa exactă sau 
relaţia de cauzalitate cu expunerea la medicament.  
2
  Au fost raportate forme severe, asociate cu modificări ale conștienței în contextul encefalopatiei 
hiperamonemice. 
 
Descrierea reacțiilor adverse selectate  
La aproximativ 2% dintre pacienţi s-a raportat apariţia calculilor biliari şi a tulburărilor biliare 
asociate. Creşteri ale valorilor concentraţiilor serice ale transaminazelor hepatice au fost raportate ca 
reacţie adversă la medicament la 2% din pacienţi. Creşteri ale valorilor concentraţiilor serice ale 
transaminazelor mai mari de peste 10 ori limita superioară a intervalului valorilor normale, sugerând 
apariţia hepatitei, au fost mai puţin frecvente (0,3%). În timpul experienţei după punerea pe piaţă, s-a 
raportat insuficienţă hepatică, uneori letală, asociată cu deferasirox (vezi pct. 4.4). Au existat raportări, 
după punerea pe piaţă, privind apariţia acidozei metabolice. Majoritatea acestor pacienţi avea 
insuficienţă renală, tubulopatie renală (sindromul Fanconi) sau diaree sau afecţiuni a căror complicaţie 
cunoscută este dezechilibrul acido-bazic (vezi pct. 4.4). Au fost observate cazuri de pancreatită acută 
gravă, fără a fi documentate afecțiuni biliare existente. Similar tratamentului cu alţi chelatori ai ferului, 
la pacienţii trataţi cu deferasirox s-a observat mai puţin frecvent pierderea auzului pentru sunetele cu 
frecvenţă înaltă şi apariţia opacifierii cristalinului (cataractă incipientă) (vezi pct. 4.4).  
 
Clearance-ul creatininei în supraîncărcarea cronică cu fer secundară transfuziilor de sânge 
În cadrul unei metaanalize retrospective la 2102 pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cu betatalasemie, 
cu supraîncărcare cu fer secundară transfuziilor de sânge, trataţi cu deferasirox sub formă de 
comprimate pentru dispersie orală, în cadrul a două studii clinice randomizate şi a patru studii deschise 

 
15 
 
cu durata de până la cinci ani, în timpul primului an de tratament s-a observat o scădere medie a 
clearance-ului creatininei cu 13,2% la pacienţii adulţi (IÎ 95%: -14,4% la -12,1%; n=935) şi cu 9,9% 
(IÎ 95%: -11,1% la -8,6%; n=1142) la pacienţi copii şi adolescenţi. La 250 pacienţi urmăriţi timp de 
până la cinci ani, nu s-a observat nicio scădere ulterioară a valorilor medii ale clearance-ului 
creatininei.  
 
Studiu clinic la pacienţii cu sindroame de talasemie independentă de transfuziile de sânge  
În cadrul unui studiu cu durata de 1 an, efectuat la pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de 
transfuzii şi supraîncărcare cu fer (comprimate pentru dispersie orală la o doză de 10 mg/kg şi zi), 
diareea (9,1%), erupţiile cutanate tranzitorii (9,1%) şi greaţa (7,3%) au fost cele mai frecvente reacţii 
adverse cauzate de medicament. Au fost raportate concentraţii plasmatice anormale ale creatininei şi 
valori anormale ale clearance-ului creatininei la 5,5%, respectiv, 1,8% dintre pacienţi. Creşterile 
concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice mai mari de 2 ori față de valoarea iniţială şi de 
5 ori limita normală superioară au fost raportate la 1,8% dintre pacienţi. 
 
Copii şi adolescenţi  
În cadrul a două studii clinice cu durata de până la 5 ani, creşterea şi dezvoltarea sexuală a pacienţilor 
copii şi adolescenţi trataţi cu deferasirox nu au fost afectate (vezi pct. 4.4).  
 
Diareea este raportată mai frecvent la copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani decât la pacienţii cu 
vârste mai mari.  
 
Tubulopatia renală a fost raportată, în principal, la copii şi adolescenţi cu beta-talasemie tratați cu 
deferasirox. În raportările de după punerea pe piață, un procentaj mare de cazuri de acidoză metabolică 
a apărut la copii în contextul sindromului Fanconi.  
 
A fost raportată pancreatită acută, mai ales la copii și adolescenți.  
 
Raportarea reacţiilor adverse suspectate 
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru 
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din 
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la  
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România 
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, Sector 1,  
București 011478-RO 
e-mail: adr@anm.ro 
Website: www.anm.ro 
 
4.9 Supradozaj 
 
Semnele precoce de supradozaj acut sunt efectele digestive, cum sunt durere abdominală, diaree, 
greață și vărsături. Au fost raportate tulburări hepatice și renale, inclusiv cazuri de valori crescute ale 
enzimelor hepatice și creatininei, cu revenirea la normal după întreruperea definitivă a tratamentului. 
O doză unică de 90 mg/kg, administrată în mod eronat, a dus la apariția sindromului Fanconi, care s-a 
rezolvat după tratament.  
 
Nu există un antidot specific pentru deferasirox. Pot fi indicate proceduri standard pentru abordarea 
terapeutică a supradozajului și tratament simptomatic, după cum este clinic adecvat. 
 
 
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 
 
5.1 Proprietăți farmacodinamice 
 
Grupa farmacoterapeutică: chelatori de fer, codul ATC: V03AC03 
 
Mecanism de acţiune  

 
16 
 
Deferasiroxul este un chelator activ cu administrare orală, foarte selectiv pentru fer (III). Este un 
ligand tridentat care leagă cu afinitate mare ferul, în proporţie de 2:1. Deferasiroxul favorizează 
eliminarea ferului, în principal în materiile fecale. Deferasiroxul are o afinitate scăzută pentru zinc şi 
cupru şi nu determină scăderea constantă a valorilor concentraţiilor plasmatice ale acestor metale.  
 
Efecte farmacodinamice  
Într-un studiu privind echilibrul metabolic al ferului la pacienţii adulţi cu talasemie cu supraîncărcare 
cu fer, administrarea deferasirox, în doze zilnice de 10, 20 şi 40 mg/kg (forma farmaceutică de 
comprimate pentru dispersie orală), a determinat o valoare medie netă a excreţiei de 0,119, 0,329 şi, 
respectiv, 0,445 mg Fe/kg şi zi.  
 
Eficacitate şi siguranţă clinică  
Au fost efectuate studii privind eficacitatea clinică a deferasiroxului sub formă de comprimate pentru 
dispersie orală. Comparativ cu deferasirox comprimate pentru dispersie orală, doza de deferasirox 
comprimate filmate este cu 30% mai mică, valoarea dozei fiind rotunjită la cea a unui comprimat cu 
concentrația cea mai apropiată (vezi pct. 5.2). 
 
S-a studiat administrarea deferasiroxului la 411 pacienţi adulţi şi adolescenţi (cu vârsta  16 ani) şi la 
292 pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta de 2 până la < 16 ani) cu supraîncărcare cronică cu fer 
secundară transfuziilor de sânge. Dintre pacienţii copii şi adolescenţi, 52 aveau vârsta cuprinsă între 2 
şi 5 ani. Afecţiunile subiacente care au necesitat transfuzii au inclus beta-talasemie, siclemie şi alte 
anemii congenitale şi dobândite (sindroame mielodisplazice [SMD], sindrom Diamond-Blackfan, 
anemie aplastică şi alte anemii foarte rare). 
 
Tratamentul zilnic cu deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie orală, cu doze de 20 şi 30 
mg/kg, efectuat timp de un an la pacienţi adulţi şi copii şi adolescenţi cu beta-talasemie cărora li sau 
efectuat frecvent transfuzii, a determinat reduceri ale parametrilor concentraţiei totale de fer din 
organism; concentraţia hepatică de fer a fost redusă, în medie, cu aproximativ -0,4 şi, respectiv, - 8,9 
mg Fe/g ficat (masă uscată biopsie (mu)), iar concentraţia plasmatică a feritinei a fost redusă, în 
medie, cu aproximativ -36 şi, respectiv, -926 μg/l. În cazul administrării acestor doze similare, valorile 
raportului dintre cantitatea de fer excretată: aport de fer au fost de 1,02 (indicând echilibrul net al 
ferului) şi, respectiv, 1,67 (indicând eliminarea netă a ferului). Deferasirox a indus răspunsuri similare 
la pacienţii cu supraîncărcare cu fer având alte tipuri de anemie. Administrarea de doze zilnice de 10 
mg/kg (forma farmaceutică de comprimate pentru dispersie orală) timp de un an poate menţine 
concentraţia hepatică de fer şi concentraţia plasmatică a feritinei şi induce un echilibru net al ferului la 
pacienţii cărora li se efectuează transfuzii ocazionale sau exsanguino-transfuzii. Concentraţia 
plasmatică a feritinei, evaluată prin monitorizare lunară, a evidenţiat modificări ale concentraţiei 
hepatice de fer, indicând faptul că tendinţa de evoluţie a concentraţiei plasmatice a feritinei poate fi 
utilizată pentru a monitoriza răspunsul terapeutic. Date clinice limitate (29 pacienţi cu funcţie cardiacă 
normală la momentul iniţial) obţinute prin utilizarea IRM indică faptul că tratamentul cu deferasirox 
10-30 mg/kg şi zi (formula comprimate pentru dispersie orală) timp de 1 an, poate reduce, de 
asemenea, cantitatea de fer depozitată în inimă (în medie, valoarea T2* din cadrul IRM a crescut de la 
18,3 la 23,0 milisecunde).  
 
Analiza principală a studiului pivot comparativ care a inclus 586 pacienţi cu beta-talasemie şi 
supraîncărcare cu fer secundară transfuziilor nu a demonstrat non-inferioritatea deferasiroxului 
comprimate pentru dispersie orală faţă de deferoxamină în cadrul analizei populaţiei totale de pacienţi. 
Într-o analiză post-hoc a acestui studiu, a rezultat că, în subgrupul de pacienţi care prezentau 
concentraţii hepatice ale ferului ≥7 mg Fe/g mu trataţi cu deferasirox sub formă de comprimate pentru 
dispersie orală (20 şi 30 mg/kg) sau deferoxamină (35 până la ≥ 50 mg/kg), s-au obţinut criteriile de 
noninferioritate. Cu toate acestea, la pacienţii cu concentraţii hepatice ale ferului < 7 mg Fe/g mu 
trataţi cu deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie orală (5 şi 10 mg/kg) sau 
deferoxamină (20 până la 35 mg/kg), nu s-a putut stabili non-inferioritatea, din cauza dezechilibrului 
de administrare a celor doi chelatori. Acest dezechilibru s-a produs deoarece pacienţilor trataţi cu 
deferoxamină li s-a permis să continue tratamentul cu doza utilizată înaintea studiului, chiar dacă 
aceasta era mai mare decât doza specificată în protocol. Cincizeci şi şase de pacienţi cu vârstă sub 6 

 
17 
 
ani au fost incluşi în acest studiu pivot, iar la 28 dintre aceştia s-a administrat deferasirox sub formă de 
comprimate pentru dispersie orală.  
 
Conform rezultatelor studiilor preclinice şi clinice, a rezultat că deferasirox sub formă de comprimate 
pentru dispersie orală poate fi la fel de activ ca deferoxamina atunci când este utilizat într-un raport al 
dozelor de 2:1 (adică o doză de deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie orală care 
reprezintă numeric jumătate din doza de deferoxamină). Pentru deferasirox sub formă de comprimate 
filmate, poate fi avut în vedere un raport de doze de 3:1 (de exemplu, o doză de deferasirox sub formă 
de comprimate filmate care, numeric, reprezintă o treime din doza de deferoxamină). Cu toate acestea, 
această recomandare de doze nu a fost evaluată prospectiv în studii clinice.  
 
În plus, la pacienţii cu diverse tipuri rare de anemie sau cu siclemie, având concentraţii hepatice ale 
ferului ≥ 7 mg Fe/g mu, administrarea deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie orală în 
doze de până la 20 şi 30 mg/kg a determinat o scădere a concentraţiei hepatice a ferului şi a 
concentraţiei plasmatice a feritinei comparabilă cu cea obţinută la pacienţii cu beta-talasemie.  
 
A fost efectuat un studiu randomizat, controlat cu placebo, la 225 pacienți cu SMD (risc 
redus/intermediar-1) și supraîncărcare cronică cu fier secundară transfuziilor de sânge. Rezultatele 
acestui studiu sugerează faptul că există un impact pozitiv al deferasirox asupra supraviețuirii fără 
evenimente (SFE, un criteriu final compus, care include evenimente cardiace non-letale sau 
evenimente hepatice) și concentrațiilor plasmatice ale feritinei. Profilul de siguranță a corespuns 
studiilor anterioare efectuate la pacienții adulți cu SMD. 
 
Într-un studiu observațional, cu durata de 5 ani, în care s-a administrat deferasirox la 267 copii cu 
vârsta cuprinsă între 2 și <6 ani (la înrolare), cu hemosideroză transfuzională, nu au existat diferențe 
semnificative din punct de vedere clinic privind profilul de siguranță și tolerabilitatea deferasiroxului 
la pacienții copii, cu vârsta cuprinsă între 2 și <6 ani, comparativ cu populația generală de pacienți 
adulți și pacienți copii și adolescenți cu vârsta mai mare, inclusiv creșteri ale valorilor creatininemiei 
de 33% și peste limita superioară a valorilor normale, în ≥2 ocazii consecutive (3,1%), și creșterea 
valorilor alanin aminotransferazei (ALT) de peste 5 ori limita superioară a valorilor normale (4,3%). 
Au fost raportate evenimente unice de creștere a valorilor ALT și aspartat aminotransferazei la 20,0%, 
respectiv, 8,3%, dintre cei 145 pacienți care au finalizat studiul.  
 
Într-un studiu pentru evaluarea siguranței deferasirox sub formă de comprimate filmate și comprimate 
pentru dispersie orală, 173 pacienți adulți, copii și adolescenți, cu talasemie dependentă de transfuziile 
de sânge sau sindrom mielodisplazic, au fost tratați timp de 24 săptămâni. S-a observat un profil 
comparabil de siguranță pentru deferasirox sub formă de comprimate filmate și comprimate pentru 
dispersie orală.  
 
A fost efectuat un studiu randomizat, deschis 1:1, la 224 pacienți copii și adolescenți, cu vârsta 
cuprinsă între 2 și <18 ani, cu anemie dependentă de transfuzii și supraîncărcare cu fer, pentru a evalua 
complianța la tratament, eficacitatea și siguranța deferasirox în formă farmaceutică de granule, 
comparativ cu forma farmaceutică de comprimate pentru dispersie orală. Majoritatea pacienților (142, 
63,4%) din studiu au avut beta-talasemie majoră, 108 (48,2%) pacienți nu au fost supuși anterior 
terapiei de chelare cu fer (TCF) (vârsta medie de 2 ani, 92,6% cu vârsta cuprinsă între 2 și <10 ani) și 
116 (51,8%) au fost supuși anterior TCF (vârsta medie de 7,5 ani, 71,6% cu vâsta cuprinsă între 2 și 
<10 ani) fiind administrat anterior deferasirox la 68,1% dintre aceștia. În analiza primară efectuată la 
pacienții care nu au fost supuși anterior la TCF, după 24 de săptămâni de tratament, rata complianței a 
fost de 84,26% în brațul de tratament cu comprimate pentru dispersie orală, și respectiv de 86,84% în 
brațul de tratament cu deferasirox granule, fără diferențe statistice semnificative. În mod similar, nu a 
existat nicio diferență semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește modificările 
valorilor medii față de cele inițiale ale feritinei serice (FS) între cele două brațe de tratament (-171,52 
μg/l [IÎ 95%: -517,40, 174,36] pentru comprimate cu dispersie orală (DO) și 4,84 μg/l [IÎ 95%: -
333,58, 343,27] pentru forma farmaceutică de granule, diferența dintre valorile medii [granule - DO] 
176,36 μg/l [IÎ 95%: -129,00, 481,72], valoarea p=0,25 în ambele cazuri). Studiul a concluzionat că 
eficacitatea și complianța la tratament nu au fost diferite între brațul de tratament în care s-a 
administrat deferasirox granule și brațul de tratament în care s-a administrat deferasirox comprimate 

 
18 
 
pentru dispensie orală, la momente diferite în timp (24 și 48 săptămâni). Per total, profilul de siguranță 
a fost comparabil între formele farmaceutice de granule și comprimate pentru dispersie orală. 
 
La pacienţii cu sindroame de talasemie independentă de transfuziile de sânge şi supraîncărcare cu fer, 
tratamentul cu deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie orală a fost evaluat în cadrul 
unui studiu cu durata de 1 an, randomizat, dublu orb, placebo controlat. Studiul a comparat eficacitatea 
a două scheme de tratament diferite cu deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie orală 
(doze iniţiale de 5 şi 10 mg/kg şi zi, 55 pacienţi în fiecare grup de tratament) cu administrarea de 
placebo (56 de pacienţi). Studiul a inclus 145 de pacienţi adulţi şi 21 de pacienţi copii şi adolescenţi. 
Parametrul primar de eficacitate a fost modificarea concentraţiei hepatice de fer (CHF) de la valoarea 
iniţială la 12 luni de tratament. Unul dintre parametrii secundari de eficacitate a fost modificarea 
concentraţiei plasmatice de feritină de la valoarea iniţială la valoarea înregistrată în al patrulea 
trimestru. La doza iniţială de 10 mg/kg şi zi, deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie 
orală a determinat reduceri ale parametrilor concentraţiei totale de fer din organism. În medie, 
concentraţia hepatică de fer a scăzut cu 3,80 mg Fe/g mu la pacienţii trataţi cu deferasirox sub formă 
de comprimate pentru dispersie orală (doza iniţială 10 mg/kg şi zi) şi a crescut cu 0,38 mg Fe/g mu la 
pacienţii la care s-a administrat placebo (p<0,001). În medie, concentraţia plasmatică de feritină a 
scăzut cu 222,0 μg/l la pacienţii trataţi cu deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie orală 
(doza iniţială 10 mg/kg şi zi) şi a crescut cu 115 μg/l la pacienţii la care s-a administrat placebo 
(p<0,001). 
 
5.2 Proprietăți farmacocinetice 
 
Deferasiroxul sub formă de comprimate filmate demonstrează o biodisponibilitate mai mare 
comparativ cu cea a deferasiroxului sub formă de comprimate pentru dispersie orală. După ajustarea 
concentrației, deferasirox sub formă de comprimate filmate (concentrație 360 mg) a fost echivalent cu 
deferasirox sub formă de comprimate pentru dispersie orală (concentrație 500 mg) în ce privește aria 
de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) medie, în condiții de repaus alimentar. 
C
max
 a crescut cu 30% (IÎ 90%: 20,3% - 40,0%); totuși, analiza expunerii clinice/răspuns nu a 
evidențiat dovezi ale efectelor relevante din punct de vedere clinic al unei astfel de creșteri. 
 
Absorbţie  
Deferasiroxul (forma farmaceutică de comprimate pentru dispersie orală) este absorbit după 
administrare orală, cu o valoare a medie a timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime 
(t
max
) de aproximativ 1,5 până la 4 ore. Biodisponibilitatea absolută (ASC) pentru deferasirox (forma 
farmaceutică de comprimate pentru dispersie orală) este de aproximativ 70% comparativ cu cea 
determinată de doza administrată intravenos. Nu a fost stabilită biodisponibilitatea absolută a formei 
farmaceutice de comprimate filmate. Biodisponibilitatea deferasiroxului sub formă de comprimate 
filmate a fost cu 36% mai mare decât cea asociată comprimatelor pentru dispersie orală. 
 
Un studiu privind efectul alimentelor, care a implicat administrarea de deferasirox sub formă de 
comprimate filmate la voluntari sănătoși, în condiții de repaus alimentar și împreună cu alimente cu 
conținut scăzut de grăsimi (conținut de grăsimi <10% din calorii) sau cu conținut crescut de grăsimi 
(conținut de grăsimi 50% din calorii), a evidențiat faptul că ASC și C
max
 au înregistrat o scădere ușoară 
după o masă cu conținut scăzut de grăsimi (cu 11%, respectiv, 16%). După o masă cu conținut crescut 
de grăsimi, ASC și C
max
 au crescut (cu 18%, respectiv, 29%). Creșterile C
max
 determinate de 
modificarea formei farmaceutice administrate și de efectul mesei cu conținut ridicat de grăsimi pot fi 
aditive, prin urmare, se recomandă administrarea comprimatelor filmate fie în condiții de repaus 
alimentar, fie cu o masă ușoară. 
 
Distribuţie  
Deferasirox se leagă în proporţie mare (99%) de proteinele plasmatice, aproape exclusiv de albuminele 
plasmatice şi are un volum de distribuţie redus, de aproximativ 14 litri la adulţi. 
 
Metabolizare  
Glucuronoconjugarea este principala cale de metabolizare a deferasiroxului, urmată de excreţia biliară. 
Este probabil să aibă loc deconjugarea glucuronoconjugaţilor în intestin şi reabsorbţia ulterioară (ciclu 

 
19 
 
enterohepatic): într-un studiu la voluntari sănătoşi, administrarea de colestiramină după o doză unică 
de deferasirox a determinat reducere cu 45% a expunerii la deferasirox (ASC).  
 
Deferasiroxul este, în principal, glucuronoconjugat pe calea UGT1A1 şi, într-o mai mică măsură, pe 
calea UGT1A3. Metabolizarea (oxidativă) catalizată de CYP450 a deferasiroxului pare să aibă 
importanţă minoră la om (aproximativ 8%). In vitro, nu s-a observat inhibarea metabolizării 
deferasiroxului de către hidroxiuree.  
 
Eliminare  
Deferasiroxul şi metaboliţii săi sunt excretaţi, în principal, în materiile fecale (84% din doză). Excreţia 
renală a deferasiroxului şi metaboliţilor săi este minimă (8% din doză). Timpul mediu de înjumătăţire 
prin eliminare (t
1/2
) a variat între 8 şi 16 ore. Transportorii MRP2 şi MXR (BCRP) sunt implicaţi în 
excreţia biliară a deferasirox.  
 
Liniaritate/Non-liniaritate  
La starea de echilibru, valorile C
max
 şi ASC0-24ore ale deferasiroxului cresc aproximativ liniar cu doza 
administrată. După administrarea de doze multiple, expunerea a crescut cu un factor de acumulare de 
1,3 până la 2,3.  
 
Caracteristici la pacienţi  
Pacienţi copii şi adolescenţi  
Expunerea totală la deferasirox observată la adolescenţi (cu vârsta de 12 până la ≤ 17 ani) şi copii (2 
până la <12 ani), după administrarea de doze unice și repetate, a fost mai mică decât la pacienții adulți. 
La copiii cu vârsta mai micâ de 6 ani, expunerea a fost cu aproximativ 50% mai scăzută decât la adulți. 
Deoarece doza este ajustată individual în funcție de răspuns, nu se anticipează ca acest lucru să aibă 
consecințe clinice. 
 
Sex  
Femeile prezintă o valoare mai redusă (cu 17,5%) a clearance-ului aparent al deferasiroxului faţă de 
bărbaţi. Deoarece doza este ajustată individual în funcţie de răspuns, nu se anticipează ca acest lucru 
să aibă consecinţe clinice. 
 
Vârstnici  
Nu s-a studiat profilul farmacocinetic al deferasiroxului la vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau mai mult). 
 
Insuficienţa renală sau hepatică  
Nu s-a studiat profilul farmacocinetic al deferasiroxului la pacienţii cu insuficienţă renală. Profilul 
farmacocinetic al deferasiroxului nu a fost influenţat de concentraţiile plasmatice ale transaminazelor 
hepatice de până la 5 ori mai mari decât limita superioară a intervalului valorilor normale.  
 
În cadrul unui studiu clinic care a utilizat doze unice de 20 mg/kg deferasirox sub formă de 
comprimate pentru dispersie orală, expunerea medie a crescut cu 16% la subiecţii cu insuficienţă 
hepatică uşoară (ChildPugh clasa A) şi cu 76% la subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-
Pugh clasa B), comparativ cu subiecții cu funcţie hepatică normală. C
max
 medie a deferasirox la 
subiecţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată a crescut cu 22%. Expunerea a crescut de 2,8 ori 
la un subiect cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh clasa C) (vezi pct. 4.2 şi 4.4). 
 
5.3 Date preclinice de siguranță 
 
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale 
farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea  sau 
carcinogenitatea. Principalele constatări au fost toxicitatea renală şi opacifierea cristalinului 
(cataractă). Rezultate similare s-au constatat la animalele nou-născute şi foarte tinere. Se consideră că 
toxicitatea renală apare, în principal, ca urmare a carenţei de fer la animalele care nu au avut anterior 
supraîncărcare cu fer.  
 

 
20 
 
Rezultatele testelor de genotoxicitate in vitro au fost negative (testul Ames, testul aberaţiilor 
cromozomiale) în timp ce administrarea dozelor letale de deferasirox a determinat in vivo formarea de 
micronuclei la nivelul măduvei hematogene, dar nu şi la nivelul ficatului, la şobolanii fără 
supraîncărcare cu fer. Nu s-au observat asemenea efecte la şobolanii cu supraîncărcare anterioară cu 
fer. Deferasiroxul nu a fost carcinogen atunci când a fost administrat la şobolani în cadrul unui studiu 
cu durata de 2 ani şi la şoareci heterozigoţi transgenici p53+/- în cadrul unui studiu cu durata de 6 luni.  
 
Potenţialul de toxicitate asupra funcţiei de reproducere a fost evaluat la şobolani şi iepuri. 
Deferasiroxul nu a fost teratogen, dar a determinat, la şobolani, o frecvenţă crescută a variaţiilor 
scheletice şi a puilor născuţi morţi în cazul administrării de doze mari, care au determinat toxicitate 
severă la femelele care nu prezentau supraîncărcare cu fer. Deferasiroxul nu a determinat alte efecte 
asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere. 
 
 
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 
 
6.1 Lista excipienților 
 
Conținutul comprimatului:  
Celuloză microcristalină  
Crospovidonă  
Povidonă K-30 
Stearat de magneziu 
Dioxid de siliciu coloidal anhidru  
Poloxamer 188 
 
Filmul comprimatului:  
Hipromeloză (E464)  
Lactoză monohidrat  
Dioxid de titan (E171) 
Triacetină 
Indigo carmin lac de aluminiu (E132) 
 
6.2 Incompatibilități 
 
Nu este cazul. 
 
6.3 Perioada de valabilitate 
 
3 ani 
 
6.4 Precauții speciale pentru păstrare 
 
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 
 
6.5 Natura și conținutul ambalajului <și echipamente speciale pentru utilizare 
 
Blistere din PVC-PVDC/Al 
OPA-Al-PVC/Al (Al/Al) 
 
Cutii cu 30 sau 90 de comprimate filmate. 
Blisterul poate fi perforat sau neperforat. 
 
Mărimi de ambalaj: 
30 comprimate filmate 
30 x 1 comprimate filmate 
90 comprimate filmate 

 
21 
 
90 x 1 comprimate filmate 
 
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 
 
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor  
 
Fără cerințe speciale. 
 
 
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 
 
Zentiva, k.s. 
U Kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga,Republica Cehă 
 
 
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ  
 
13374/2020/01-02-03-04-05-06-07-08 
13375/2020/01-02-03-04-05-06-07-08 
13376/2020/01-02-03-04-05-06-07-08 
 
 
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI 
 
Data primei autorizări - Iulie 2020 
 
 
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI 
 
Martie 2023