AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12696/2019/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Paracetamol Sopharma 500 mg comprimate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conţine paracetamol 500 mg. Excipienți cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 61 mg și amidon din grâu 36 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat. Comprimat rotund, de culoare albă, cu diametrul de 13 mm, cu o linie mediană pe una dintre feţe. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată şi/sau al febrei. 4.2 Doze şi mod de administrare Paracetamol Sopharma500 mg comprimate este indicat la adulți, adolescenți și copii cu greutatea peste 26 kg. Doze Adulţi şi adolescenţi (cu greutate peste 50 kg) Doza uzuală este de 500 mg până la 1000 mg, la interval de 4 până la 6 ore, dacă este necesar, până la o doză maximă de 3 g zilnic. Doza unică maximă este de 1000 mg. Doza maximă zilnică nu trebuie depăşită, din cauza riscului de afectare hepatică gravă (vezi pct. 4.4 şi 4.9). Copii şi adolescenţi (cu greutate de 26 - 50 kg) Doza zilnică recomandată de paracetamol este de aproximativ 60 mg/kg, divizată în 4 sau 6 prize zilnice sau de aproximativ 15 mg/kg la interval de 6 ore sau de 10 mg/kg la interval de 4 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie depăşită, din cauza riscului de afectare hepatică gravă (vezi pct. 4.4 şi 4.9). La copii şi adolescenţi dozele trebuie stabilite în raport cu greutatea şi se vor utiliza forme farmaceutice adecvate. Informaţiile despre relaţia vârstă/greutate detaliate mai jos sunt doar orientative. Administrarea regulată reduce fluctuaţiile de intensitate ale durerii sau febrei. La copii, administrarea trebuie să fie regulată, incluzând perioada noapţii, de preferat la interval de 6 ore, sau la intervale de minim 4 ore. Copii şi adolescenţi cu greutate între 43 şi 50 kg (cu vârsta de aproximativ 12 -15 ani) Doza uzuală este de 500 mg, la interval de 4 ore, dacă este necesar, până la o doză maximă zilnică de 2,5 g. Copii cu greutate între 34 şi 43 kg (cu vârsta de aproximativ 11 - 12 ani) Doza uzuală este de 500 mg, la interval de 6 ore, dacă este necesar, până la o doză maximă zilnică de 2 g. Copii cu greutate între 26 şi 33 kg (cu vârsta de aproximativ 8 -11 ani) Doza uzuală este de 500 mg, la interval de 6 ore, dacă este necesar, până la o doză maximă zilnică de 1,5 g. Insuficienţă renală Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală, iar în caz de insuficienţă renală severă se recomandă creşterea intervalului dintre administrări. Atunci când clearance-ul creatininei este mai mic de 10 ml/min, intervalul minim dintre două administrări trebuie să fie de 8 ore. Insuficienţă hepatică Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cu sindrom Gilbert. Doza trebuie redusă sau intervalul dintre administrarea dozelor trebuie prelungit. Pacienţi vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Alcoolism cronic Consumul cronic de alcool etilic poate scădea pragul toxicităţii paracetamolului. La aceşti pacienţi, intervalul dintre administrarea a două doze trebuie să fie de minimum 8 ore. Nu trebuie depăşită doza de 2 g paracetamol pe zi. Mod de administrare Pentru administrare orală. Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă. În cazul în care febra persistă după mai mult de 3 zile de tratament sau durerea persistă după mai mult de 5 zile de tratament, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze unui medic. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţi. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Utilizarea prelungită sau frecventă nu este indicată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente care conţin paracetamol. Supradozajul prin ingestia mai multor doze zilnice luate într-o singură priză poate afecta sever ficatul; în astfel de cazuri nu apare starea de pierdere a conştienţei. Cu toate acestea, trebuie acordată imediat asistenţă medicală. Utilizarea prelungită, cu excepţia utilizării sub supraveghere medicală, poate fi nocivă. La adolescenţii trataţi cu doza de 60 mg paracetamol/kg zilnic, asocierea unui alt tip de medicament antipiretic nu este justificată, cu excepţia cazului când tratamentul nu este eficace. Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu insuficienţă renală moderată şi severă, pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (incluzând sindromul Gilbert), pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh>9), pacienţi cu hepatită acută, pacienţi trataţi concomitent cu medicamente care afectează funcţia hepatică, pacienţi cu deficit de glucoză-6-fostat-dehidrogenază, pacienţi cu anemie hemolitică, pacienţi cu deshidratare determinată de abuzul de alcool etilic şi pacienţi cu malnutriţie cronică. Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică non-alcoolică. În caz de alcoolism cronic se recomandă prudenţă. În astfel de cazuri, doza zilnică nu trebuie să depăşească 2 grame. Se va evita consumul de băuturi alcoolice în cursul tratamentului cu paracetamol. În caz de febră mare sau semne de infecţie după mai mult de 3 zile de tratament, sau dacă durerea persistă după mai mult de 5 zile de tratament, pacientul trebuie sfătuit să ceară sfatul unui medic. În cazul tratamentului de lungă durată (>3 luni) cu analgezice utilizate la interval de două zile sau mai frecvent, poate să apară cefaleea sau aceasta se poate agrava. Cefaleea provocată de utilizarea în exces a analgezicelor nu trebuie tratată prin creşterea dozei. În astfel de cazuri, întreruperea utilizării analgezicelor se va face numai la recomandarea medicului. Întreruperea bruscă după utilizarea pe termen lung, în doze mari, sau utilizarea incorectă a analgezicelor poate duce la cefalee, oboseală, dureri musculare, nervozitate şi simptome vegetative autonome. Aceste simptome de întrerupere se remit în câteva zile. Până la acel moment, se va evita administrarea ulterioară a analgezicelor iar utilizarea acestora nu va fi reluată fără recomandare medicală. Se recomandă precauţie la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic, deoarece a fost raportată o reacţie uşoară de bronhospasm la paracetamol (reacţie încrucişată). În eventualitatea unui supradozaj se recomandă asistenţă medicală de urgenţă, chiar dacă pacientul este asimptomatic, din cauza riscului de afectare hepatică ireversibilă (vezi pct. 4.9). 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Paracetamolul este metabolizat în proporţie mare în ficat şi, ca urmare, poate interacţiona cu alte medicamente care utilizează aceleaşi căi de metabolizare sau care au efecte inductoare sau inhibitoare asupra acestor căi. S-a observat că inductorii enzimatici reduc concentraţiile plasmatice ale paracetamolului cu până la 60%. Consumul cronic de alcool etilic sau administrarea de medicamente inductoare enzimatice, cum sunt barbituricele, carbamazepina, fenitoina, rifampicina, izoniazida şi planta sunătoare (Hypericum perforatum) pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului, prin formarea mai rapidă şi în cantitate mai mare a metaboliţilor toxici. Prin urmare, administrarea concomitentă a substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu prudenţă (vezi pct. 4.9). În cazul tratamentului concomitent cu probenecid se recomandă scăderea dozei de paracetamol, deoarece probenecidul determină o scădere aproape la jumătate a clearance-ului paracetamolului, prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al paracetamolului. Paracetamolul poate scădea biodisponibilitatea lamotriginei, cu o posibilă reducere a efectelor acesteia, printr-o posibilă inducţie a metabolizării lamotriginei în ficat. Paracetamolul poate prelungi semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al cloramfenicolului. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale cloramfenicolului, dacă administrează concomitent paracetamol cu cloramfenicol administrat injectabil. Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi accelerată de către metoclopramidă sau domperidonă şi poate fi redusă de către colestiramină. Pentru a obţine efect maxim, se recomandă ca între administrarea paracetamolului şi cea a colestiraminei să fie o pauză de o oră. Administrarea concomitentă cu medicamente care pot încetini evacuarea gastrică poate întârzia absorbţia şi debutul acţiunii paracetamolului. Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor anticoagulante cumarinice poate fi crescut de utilizarea cronică prelungită de paracetamol, determinând un risc crescut de sângerare. Efectul poate să apară şi la administrarea de doze zilnice de 1,5-2 g paracetamol, timp de 5-7 zile. Dozele ocazionale nu au efect semnificativ. Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator Paracetamolul poate influenţa valorile acidului uric determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi ale glicemiei determinată prin testul la glucozo-oxidazo-peroxidază. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcină Studiile epidemiologice privind administrarea pe cale orală a dozelor terapeutice de paracetamol nu indică apariţia unor reacţii adverse asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/noului-născut. Datele prospective privind supradozajul în timpul sarcinii nu au arătat un risc crescut de malformaţii. Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere care au investigat administrarea orală nu au indicat niciun semn de malformaţie sau fetotoxicitate (vezi pct. 5.3). Paracetamolul este considerat sigur în cazul utilizării de doze uzuale, terapeutice, pe termen scurt şi poate fi utilizat în timpul sarcinii, după o evalure a raportului risc-beneficiu. Alăptare După administrarea orală, paracetamolul este eliminat în cantităţi mici în laptele matern. Nu au fost raportate reacţii adverse la sugari. Paracetamolul poate fi utilizat la femeile care alăptează, atâta timp cât dozele recomandate nu sunt depăşite. Se recomandă prudenţă în cazul utilizării pe termen lung. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Paracetamol Sopharmanu are sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse La doze terapeutice apar puţine reacţii adverse. Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice Frecvenţă Rare: Foarte rare: Rare: Foarte rare: Rare: Tulburări ale sistemului nervos Rare: Tulburări oculare Tulburări cardiace Tulburări gastro-intestinale Rare: Rare: Rare: Tulburări hepatobiliare Rare: Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte rare: Rare: Tulburări renale şi urinare Foarte rare: Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare: Foarte rare: Rare: Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Simptome Afecţiuni plachetare, afecţiuni ale celulelor stem Trombocitopenie, leucopenie, neutropenie şi anemie hemolitică Hipersensibilitate (excluzând angioedem) Hipoglicemie Depresie nespecificată, confuzie, halucinaţii Tremor nespecificat, cefalee nespecificată Vedere anormală Edeme Hemoragie nespecificată, durere abdominală nespecificată, diaree nespecificată, greaţă, vărsături Funcţie hepatică anormală, insuficienţă hepatică, necroză hepatică, icter Hepatotoxicitate Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, transpiraţii, purpură, angioedem, urticarie Piurie sterilă (urină tulbure) şi reacţii adverse renale Ameţeli (excluzând vertij), stare generală de rău, febră, sedare, interacţiuni medicamentoase nespecificate Reacţii de hipersensibilitate (necesitând întreruperea tratamentului) Supradozaj şi intoxicaţie Au fost raportate cazuri foarte rare de necroliză epidermică, sindrom Stevens Johnson, eritem polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie, tulburări hepatice şi hepatită, afectare renală (insuficienţă renală severă, nefrită interstiţială, hematurie, anurie), tulburări gastro-intestinale şi vertij. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată, la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Există risc de intoxicaţie cu paracetamol, în special la vârstnici, copiii mici, pacienţii cu boli hepatice, etilism cronic, malnutriţie cronică sau la cei trataţi cu inductori enzimatici. Supradozajul poate fi letal. Simptome Simptomele intoxicaţiei cu paracetamol apar de obicei în primele 24 de ore după administrare şi constau în: greaţă, vărsături, anorexie, paloare şi durere abdominală. Supradozajul cu 7,5 g paracetamol sau peste în administrare unică la adulţi sau cu 140 mg paracetamol/kg în administrare unică la copii, determină citoliză hepatică, care induce necroză completă şi ireversibilă şi determină insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie, care pot evolua către comă şi deces. Concomitent, au fost observate creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenazei şi bilirubinei, precum şi scăderea valorilor protrombinemiei, care poate să apară la 12 - 48 ore după administrare. De regulă, semnele clinice ale afectării hepatice devin manifeste pentru prima dată după 2 zile şi ating o intensitate maximă după 4 până la 6 zile. Poate să apară insuficienţă renală acută cu necroză renală tubulară, chiar în absenţa afectării hepatice grave. Alte simptome non-hepatice după supradozajul cu paracetamol pot fi anomalii miocardice şi pancreatită. Măsuri terapeutice de urgenţă - - - - - - - Spitalizare de urgenţă Trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice a paracetamolului, cât mai devreme posibil după supradozaj, înaintea începerii tratamentului. Evacuare rapidă a medicamentului ingerat prin lavaj gastric, urmată de administrarea de cărbune activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ). Dializa poate scădea concentraţiile plasmatice ale paracetamolului. Tratamentul constă în administrarea antidotului N-acetilcisteină (NAC) pe cale intravenoasă sau orală, dacă este posibil în decursul primelor zece ore post-ingestie. Totuşi, NAC poate asigura un anumit nivel de protecţie, chiar dacă este administrat după 10 ore de la producerea supradozajului, dar în acest caz trebuie prelungită perioada de tratament. Tratament simptomatic. Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi trebuie repetate la intervale de 24 ore. În majoritatea cazurilor, valorile concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice revin la normal în decurs de una până la două săptămâni, cu recuperarea în totalitate a funcţiei hepatice. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare poate fi recomandat transplant hepatic. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide, codul ATC: N02BE01 Paracetamolul are atât efecte analgezice cât şi antipiretice. Cu toate acestea, paracetamolul nu are efect antiinflamator. Mecanismul de acţiune prin care se obţine efectul analgezic al paracetamolului nu este pe deplin elucidat. Principala acţiune a paracetamolului este inhibarea ciclooxigenazei, o enzimă importantă pentru sinteza prostaglandinelor. Ciclooxigenaza de la nivelul sistemului nervos central este mai sensibilă la acţiunea paracetamolului decât cea periferică şi acest fapt explică de ce acesta are doar eficacitate analgezică şi antipiretică. Paracetamolul, probabil, are efect antipiretic prin acţiunea asupra centrului termoreglator hipotalamic. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrarea orală, paracetamolul este rapid şi aproape complet absorbit. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 30 de minute până la 2 ore. Distribuţie Paracetamolul este rapid distribuit în toate ţesuturile. Concentraţiile sunt comparabile în sânge, salivă şi plasmă. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg. La doze terapeutice, legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Metabolizare La adulţi, paracetamolul este metabolizat în ficat prin 2 căi majore de metabolizare: glucuronoconjugare (~60 %) şi sulfoconjugare (~35 %). Ultima cale este rapid saturată la doze mai mari decât cele terapeutice. O cale de metabolizare minoră, catalizată de citocromul P450, duce la formarea unui metabolit intermediar ( N acetil- p-benzochinonimină), care în condiţii normale este rapid detoxifiat de glutation şi eliminat în urină, după conjugarea cu cisteina (~3 %) şi acidul mercapturic. La nou-născuţi şi copii cu vârsta sub 12 ani, sulfoconjugarea este principala cale de metabolizare, iar glucuronoconjugarea este mai redusă decât la adulţi. Eliminarea totală la copii este comparabilă cu cea de la adulţi, datorită capacităţii crescute pentru sulfoconjugare. Eliminare Paracetamolul este excretat în principal prin urină. Aproximativ 90% din doza de paracetamol administrată este eliminată din organism prin rinichi în decurs de 24 ore, predominant sub formă de glucuronat (60 până la 80%) şi sulfat (20 până la 30%). Aproximativ 5% este eliminat sub formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore. În caz de insuficienţă renală sau hepatică, după supradozaj şi la nou-născuţi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit. Efectul maxim corespunde concentraţiilor plasmatice maxime. În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată. La pacienţii vârstnici, capacitatea de conjugare nu este modificată. 5.3 Date preclinice de siguranţă În cadrul studiilor la animale, care au investigat toxicitatea acută, subcronică şi cronică a paracetamolului, efectuate la şobolan şi şoarece, au fost observate leziuni gastro-intestinale, modificări ale numărului de celule sanguine, degenerescenţă a parenchimului hepatic şi renal şi necroză. Aceste modificări sunt atribuite pe de o parte mecanismului de acţiune şi pe de altă parte metabolizării paracetamolului. Investigaţiile extensive nu au arătat vreun risc genotoxic relevant al paracetamolului administrat în doze terapeutice, adică doze non-toxice. Studiile de lungă durată efectuate la şobolani şi şoareci nu au demonstrat efecte carcinogene în cazul administrării de paracetamol în doze non-hepatotoxice. Paracetamolul traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au indicat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Povidonă K 30 Lactoză monohidrat Amidon din grâu Talc Stearat de magneziu 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC/Al cu 20 de comprimate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Sopharma AD Iliensko Shosse 16 1220 Sofia, Bulgaria 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 12696/2019/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI Autorizare – Noiembrie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie 2021