AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7461/2015/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Brufen Retard 800 mg comprimate cu eliberare prelungită. 2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un comprimat cu eliberare prelungită conţine ibuprofen 800 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3 FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat cu eliberare prelungită. Comprimat filmat alb, oval de aproximativ 21x10 mm. 4 DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Brufen Retard este indicat la adulţi şi adolescenţi. Tratament simptomatic al durerii şi inflamaţiei în artrită reumatoidă şi osteoartrită. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză preconizată a fi eficientă, care ulterior poate fi ajustată, în funcţie de răspunsul la tratament şi de apariţia oricăror reacţii adverse. În cazul tratamentului pe termen lung, trebuie să se respecte o doză de întreţinere redusă. Riscul de apariţie a reacţiilor adverse poate fi diminuat utilizându-se cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4). Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutatea ≥ 40 kg): Două comprimate seara. Doza poate fi crescută la trei comprimate administrate zilnic, divizate dimineaţa şi seara. Doza maximă într-o perioadă de 24 de ore este de 2400 mg. Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă. Pacienţii cunoscuți cu dispepsie sau sângerări gastrointestinale în timpul administrării altor medicamente antiinflamatoare orale au tolerat bine ibuprofenul, însă trebuie monitorizaţi regulat atunci când sunt trataţi prima dată cu Brufen Retard. Copii şi adolescenţi Brufen Retard nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 12 ani. 1 Persoane vârstnice Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în ceea ce priveşte sângerările gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual. Insuficienţă renală Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte dozajul la pacienţii cu insuficienţă renală. Doza trebuie stabilită individual. Doza trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil şi trebuie monitorizată funcţia renală (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2). Insuficienţă hepatică Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte administrarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Doza trebuie stabilită individual şi trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2). Mod de administrare Se recomandă ca pacienții cu afecţiuni ale stomacului să utilizeze ibuprofen împreună cu alimente. Brufen Retard comprimate cu eliberare prelungită se administrează cu un pahar cu apă. Comprimatele cu eliberare prelungită de Brufen Retard trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul cavităţii bucale şi iritaţia de la nivelul faringelui. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/sângerări gastrointestinale recurente (două sau mai multe episoade ulceroase sau de sângerare dovedite). Insuficienţă hepatică gravă. Insuficienţă cardiacă gravă (clasă IV NYHA). Insuficienţă renală gravă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min). Afecţiuni care implică o tendinţă crescută de sângerare. Sângerare sau perforaţie gastrointestinală legată de tratamentul anterior cu AINS. Ultimul trimestru de sarcină. Datorită unor reacţii încrucişate, Brufen Retard nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie în urma utilizării acidului acetilsalicilic sau a altor AINS. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Precauţii generale Efectele nedorite pot fi diminuate utilizându-se cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi efectele gastrointestinale şi cardiovasculare de mai jos). La utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice poate să apară cefalee care nu trebuie tratată cu doze crescute ale acestui medicament. 2 Consumul concomitent de alcool etilic şi AINS poate determina potenţarea reacţiilor adverse ale substanţei active, în special la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central. Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot determina tulburări ale fertilităţii la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului. Efecte cardiovasculare În cazul pacienţilor cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la moderată este necesară monitorizarea şi informarea adecvată, întrucât s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc uşor crescut pentru evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accidentul vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mică (de exemplu 1200 mg pe zi) de ibuprofen se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II- III NYHA), angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, ibuprofenul trebuie utilizat doar în urma unei evaluări atente și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi) trebuie evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (spre exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători) în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi). Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS. Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Brufen Retard. Sindromul Kounis se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociat cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic. Hemoragii, ulceraţii şi perforatii gastrointestinale Există o legătură puternică între doză şi sângerarea gastrointestinală severă. Trebuie evitată administrarea concomitentă de ibuprofen şi alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2). Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în mod special riscului de sângerare şi perforaţie gastrointestinală, care pot fi letale. Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia cu potenţial letal au fost raportate în asociere cu tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau episoade anterioare de evenimente gastrointestinale grave. Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare în cazul dozelor crescute de AINS la pacienţii cu istoric de ulcer, în special dacă este complicat de prezenţa unei hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3), precum şi în cazul vârstnicilor. Pacienţii expuşi factorilor de risc de mai sus trebuie să iniţieze tratamentul cu cea mai mică doză posibilă. În cazul acestor pacienţi trebuie luat în considerare tratamentul cu medicamente protectoare ale mucoasei gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), precum şi la pacienţii cărora li se administrează doze scăzute de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5). 3 Pacienţii cu antecedente de reacţii gastrointestinale, în special pacienţii vârstnici, trebuie atenţionaţi cu privire la orice simptome abdominale neobişnuite (în mod special sângerare gastrointestinală), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului şi, dacă apar astfel de simptome, să solicite îngrijiri medicale. Se recomandă prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de ulceraţii sau sângerări, precum corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). În cazul în care pacientul prezintă sângerare gastrointestinală sau ulceraţie, tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt. AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de boală gastrointestinală, de exemplu, colită ulcerativă şi boală Crohn, datorită potenţialului de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8). Efecte renale Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală în special la adolescenţii deshidrataţi și la vârstnici. Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroză papilară şi alte modificări patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renală a fost de asemenea observată la pacienţii la care prostaglandinele renale au rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a formării de prostaglandine şi secundar, a nivelului fluxului sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienţă renală. Pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, vârstnicii şi pacienţii care se află în tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cei mai expuşi acestui risc. În mod normal, simptomele sunt reversibile în urma întreruperii tratamentului cu AINS. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3). Efecte hematologice Ibuprofen poate inhiba agregarea trombocitelor, determinând un timp de sângerare mai mare. Tulburări respiratorii Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce prezintă, sau au antecedente de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi a fost raportate bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen. Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri) Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri), inclusiv dermatită exfoliativă, eritem polimorf, sindromul Stevens-Johnson (SSJ), Necroliză Epidermică Toxică (NET), Reacție Indusă Medicamentos cu Eozinofilie și Afectare Sistemică (sindrom DRESS), și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), ce pot pune viața în pericol sau pot fi fatale, au fost raportate în asociere cu utilizarea ibuprofen (a se vedea pct 4.8). Majoritatea acestor reacții au survenit în prima lună. Dacă apar semne și simptome ce sugerează aceste reacții, ibuprofenul trebuie retras imediat și luat în considerare un tratament alternativ (după caz). Infecții și infestări În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale ţesuturilor moi. Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea acestor complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen Retard în cazurile de varicelă. 4 Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente Brufen Retard poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Brufen Retard se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează. Meningită aseptică Meningita aseptică a fost observată rar la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen. Cu toate că este mult mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului conjunctiv, aceasta a fost raportată şi la pacienţii care nu au avut o boală cronică existentă. Pacienţii cu probleme gastrointestinale, lupus eritematos sistemic (LES), tulburări hematologice sau de coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu AINS deoarece afecţiunea lor poate fi exacerbată de AINS. Brufen Retard nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 12 ani. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Trebuie evitate următoarele asocieri cu Brufen Retard: Clasa dicumarol: AINS pot potenţa efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studiile experimentale demonstrează că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de sângerare. AINS şi medicamentele din clasa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă CYP2C9. Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante plachetare cum este ticlopidina datorită inhibării cumulative a funcţiei trombocitare (vezi mai jos). Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi în consecinţă, pot de asemenea să apară unele interacţiuni metabolice cu reducerea clearance-ului metotrexatului. În consecinţă, în tratamentul cu doze crescute de metotrexat trebuie întotdeauna evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos). Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse. Datele experimentale indică faptul că, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1). Glicozide cardotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea glumerulară şi pot creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină). Mifepristonă: Teoretic, poate să apară o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) inclusiv, a acidului acetilsalicilic. Datele limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării de prostaglandină nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonei sau pe cele ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractibilităţii uterine şi că nu reduce eficienţa clinică a avortului medical. Sulfoniluree: Există cazuri rare de hipoglicemie la pacienţii care utilizează ibuprofen şi care se află în tratament cu sulfoniluree. 5 Zidovudină: Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor HIV(+) cu hemofilie determină un risc crescut de hemartroze şi hematoame. Următoarele asocieri cu Brufen Retard 800 mg pot necesita ajustarea dozei: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. De asemenea, diureticele pot creşte riscul nefrotoxic al AINS. AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor. Litiu: Ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi drept rezultat, concentraţiile serice ale litiului pot creşte. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care se pot efectua verificări frecvente ale valorilor litiului plasmatic şi dacă este posibilă reducerea dozei de litiu. Inhibitori ECA şi antagonişti de angiotensină-II: Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de obicei reversibilă, la pacienţii cu insuficienţă renală (spre exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau vârstnici) atunci când se administrează tratament concomitent cu inhibitori ECA sau antagonişti de angiotensină II si AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Astfel, asocierea acestor medicamente trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor cu insuficienţă renală, în special în cazul vârstnicilor. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi la intervale regulate pe parcursul tratamentului (vezi pct. 4.4). Beta-blocante: AINS reduc efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): ISRS şi AINS implică fiecare un risc crescut de sângerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este amplificat de un tratament care asociază aceste două tipuri de medicamente. Este posibil ca mecanismul să fie corelat cu captarea redusă a serotoninei la nivel trombocitar (vezi pct. 4.4). Ciclosporină: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină poate să crească riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei scăzute de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, în cazul unui tratament asociat, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie. Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul antagonizează efectul captoprilului asupra excreţiei de sodiu. Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%) absorbţia ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore distanţă. Tiazide, diuretice înrudite cu tiazide şi diuretice de ansă: AINS pot antagoniza efectul diuretic al furosemidului şi bumetanidei, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandină. Acestea pot reduce de asemenea efectul antihipertensiv al tiazidelor. Tacrolimus: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus poate creşte riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei reduse de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie în cazul unui tratament asociat. Metotrexat: Riscul unei posibile interacţiuni între un medicament AINS şi metotrexat trebuie să fie de asemenea luat în considerare în cazul tratamentului cu doze reduse de metotrexat, în special la pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării tratamentului asociat. Se recomandă precauţie în cazul în care atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în decurs de 24 de ore unul după celălalt deoarece valorile plasmatice ale metotrexatului pot creşte, ducând astfel la creşterea toxicităţii (vezi mai sus). Corticosteroizi: Tratamentul concomitent determină creşterea riscului de ulceraţie sau sângerare gastrointestinală. 6 Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi mai sus). Inhibitori CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate să crească riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la S(+) ibuprofen cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării concomitente de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol. Studiile privind interacţiunile medicamentoase au fost efectuate numai la adulţi. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează că există un risc crescut pentru avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiace a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata terapiei. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat creşterea pierderilor pre- şi post implantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele care au primit inhibitori ai sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea Brufen Retard poate provoca oligohidramnios ca rezultat al disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil după întreruperea administrării. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, Brufen Retard nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar. În cazul în care Brufen Retard este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial după expunerea la Brufen Retard timp de mai multe zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea Brufen Retard trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios sau constricția canalului arterial. Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la: - Toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a canalului arterial şi cu hipertensiune pulmonară), - Disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios (vezi mai sus). Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou născutul, la sfârşitul sarcinii, la: - Prelungirea timpului de sângerare, - Inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca încetinirea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, administrarea de Brufen Retard este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină. Alăptarea Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar în cazul administrării dozelor terapeutice pe parcursul unui tratament de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului este puţin probabil. În cazul în care se prescrie un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea prematură a alăptării. Fertilitatea Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână 7 gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care efectuează investigaţii pentru infertilitate. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje În urma tratamentului cu Brufen Retard, în cazul anumitor pacienţi, timpul de reacţie poate fi întârziat. Acest fapt trebuie luat în considerare în cazurile în care este necesară o atenţie crescută, de exemplu, atunci când se conduce un vehicul și se aplică într-o mai mare măsură dacă Brufen este utilizat concomitent cu alcool. Nu au fost efectuate studii. 4.8 Reacţii adverse Tabloul reacţiilor adverse raportate pentru ibuprofen este similar cu al celorlalte AINS. • Tulburări gastrointestinale Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastrointestinală. La administrarea ibuprofenului au fost raportate: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, hemoragie gastrointestinală şi exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.3). Mai puţin frecvent s-au observat gastrită, ulcer duodenal şi gastric şi perforaţie gastrointestinală. Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici (vezi pct. 4.4). • Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv la cazurile de infecţie cu varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS. • Tulburări cardiace şi vasculare Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se poate asocia cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4). În contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, hipertensiunii arteriale şi insuficienţei cardiace. • Tulburări hematologice şi limfatice Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării trombocitare. • Infecţii şi infestări În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, a existat o anumită formă de boală autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv asociate). Reacţiile adverse cel puţin posibil legate de administrarea de ibuprofen sunt prezentate conform Convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate următoarele intervale de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Infecţii şi infestări Frecvenţă Reacţie adversă Mai puţin frecvente Rinită Rare Meningită aseptică (vezi pct. 4.4) 8 Mai puţin frecvente Leucopenie, trombocitopenie, Tulburări hematologice şi limfatice Tuburări psihice Tulburări ale sistemului nervos agranulocitoză, anemie aplastică şi anemie hemolitică Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Hipersensibilitate Rare Mai puţin frecvente Rare Frecvente Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă Rare Mai puţin frecvente Deficienţă vizuală Rare Mai puţin frecvente Deficienţă auditivă Tinitus, vertij Rare Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee Reacţie anafilactică Insomnie, anxietate Depresie, stare confuzională Cefalee, ameţeli Tulburări acustice şi vestibulare Neuropatie optică toxică Tulburări oculare Nevrită optică Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastrointestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături, dureri abdominale, flatulenţă, constipaţie, melena, hematemeză, hemoragie gastrointestinală Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulceraţie bucală, perforaţie gastrointestinală Pancreatită Exacerbare a colitei şi bolii Crohn Foarte rare Frecvenţă necunoscută Mai puţin frecvente Hepatită, icter, funcţie hepatică deteriorată Leziuni hepatice Insuficienţă hepatică Erupţii cutanate tranzitorii Rare Foarte rare Frecvente Mai puţin frecvente Urticaire, prurit, purpură, angioedem, Foarte rare Cu frecvență necunoscută reacţii de fotosensibilitate Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri) (inclusiv eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică) Reacție indusă de medicament asociată cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS) Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de exemplu: nefrită tubulo-interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală Fatigabilitate Edem Insuficienţă cardiacă, infarct miocardic (vezi pct. 4.4). Sindrom Kounis Hipertensiune arterială Frecvente Rare Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută 9 Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Toxicitate Risc de apariţie a simptomelor la doze > 80–100 mg/kg. La doze > 200 mg/kg există riscul unor simptome grave, deşi cu variabilitate considerabilă între indivizi. O doză de 560 mg/kg la un copil în vârstă de 15 luni a condus la o intoxicaţie gravă, o doză de 3,2 g la un copil de 6 ani a condus la intoxicaţie uşoară până la moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil de 1 an şi jumătate şi de 6 g la un copil de 6 ani a condus la o intoxicaţie gravă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g la un adult a avut ca rezultat intoxicaţie moderată şi o doză > 20 g la un adult a condus la intoxicaţie foarte gravă. În cazul unei doze de 8 g administrate unui pacient de 16 ani a rezultat afectare renală iar 12 g în asociere cu alcool etilic administrate unui adolescent au condus la necroză tubulară acută. Simptome Simptomele predominante apar la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri abdominale, vărsături (cu posibile striuri de sânge) precum şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. În cazul dozelor mari pot să apară pierdere a conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie, hipotensiune arterială, acidoză metabolică, hipernatremie, efecte renale, hematurie, eventuale efecte hepatice, hipotermie. Ocazional, s-au raportat cazuri de sindrom respirator acut sever. Utilizarea prelungită la doze mai mari decât cele recomandate sau utilizarea excesivă pot cauza acidoză tubulară renală și hipokaliemie. Tratament Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul unor probleme gastroinestinale, se recomandă administrarea de antiacide. În caz de hipotensiune, se administrează lichide intravenos şi, dacă este necesar, se acordă suport inotropic. Se va asigura diureza adecvată. Corectarea tulburărilor echilibrului acido-bazic şi electrolitic. Alte terapii simptomatice. 5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de acid propionic. Cod ATC: M01AE01. Mecanism de acţiune Brufen Retard aparţine clasei de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine derivatul de acid propionic, acid p-izobutil hidratrop, cu numele generic de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cel al acidului acetilsalicilic şi indometacinului. Efectul farmacologic al ibuprofenului este probabil asociat cu capacitatea acestuia de a inhiba sinteza de prostaglandine. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare prin intermediul inhibării reversibile a agregării trombocitare. Eficacitate şi siguranţă clinică Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii 10 farmacodinamice arată că, atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare mediată de acid acetilsalicilic (81 mg,), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau asupra agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5). Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor renale. La pacienţii cu funcţie renală normală acest efect nu are semnificaţie deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, insuficienţă cardiacă sau hepatică decompensată şi afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei de prostaglandine poate conduce la insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.3). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Ibuprofen este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal având o biodisponibilitate de 80-90%. Concentraţiile serice maxime sunt atinse în decurs de o oră până la două ore după administrarea formelor farmaceutice cu eliberare imediată. Brufen Retard comprimate cu eliberare prelungită determină eliberarea treptată a substanţei active, care este astfel eliberată mai încet în comparaţie cu formele cu eliberare imediată şi are o valoare mai scăzută a concentraţiei plasmatice maxime care este atinsă la aproximativ trei ore după administrare. Faza de absorbţie susţinută determină valori plasmatice prelungite de ibuprofen în cadrul circulaţiei sistemice. Astfel, este suficient să se administreze Brufen Retard o dată pe zi. Profilul farmacocinetic a două comprimate de Brufen Retard, în comparaţie cu cel al comprimatelor cu eliberare imediată de 400 mg administrate de patru ori pe zi, a demonstrat că forma cu eliberare prelungită a redus diferenţa între concentraţia maximă şi cea minimă a comprimatelor cu eliberare imediată şi a avut ca rezultat valori plasmatice medii mai mari la 5, 10, 15 şi 24 de ore. Comparativ cu comprimatele cu eliberare imediată, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru comprimatele cu eliberare prelungită a fost similară. Studiile au arătat că alimentele nu afectează considerabil biodisponibilitatea totală. Distribuţie Ibuprofenul se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de distribuţie, de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi. Metabolizare Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivelul ficatului prin citocromul P 450, în special de CYP2C9, în doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen şi 3-carboxi-ibuprofen. În urma administrării orale a medicamentului, mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen ajunge în urină sub formă de metaboliţi oxidativi şi conjugaţii lor glucuronici. O cantitate foarte mică de ibuprofen este eliminată nemodificată în urină. Eliminare Eliminarea renală este atât rapidă cât şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore. Eliminarea ibuprofenului este încheiată efectiv la 24 de ore de la administrarea ultimei doze. Grupe speciale de pacienţi Vârstnici 11 În condiţiile în care nu există insuficienţă renală, între persoanele tinere şi cele în vârstă există puţine diferenţe, nesemnificative din punct de vedere clinic, la nivelul profilului farmacocinetic şi al excreţiei urinare. Copii şi adolescenţi Brufen Retard nu este recomandat copiilor sub 12 ani. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară s-au raportat valori crescute de (S) ibuprofen liber, valori ASC crescute pentru (S) ibuprofen şi valori ASC enantiomerice (S/R) crescute în comparaţie cu voluntarii sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă renală în fază terminală trataţi prin dializă, media fracţiei libere a ibuprofenului a fost de aproximativ 3% în comparaţie cu 1% la voluntarii sănătoşi. Insuficienţa severă a funcţiei renale poate avea ca rezultat acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte semnificaţia acestui efect. Metaboliţii se pot elimina numai prin hemodializă. (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4). Insuficienţă hepatică Asocierea bolilor hepatice alcoolice cu insuficienţa hepatică uşoară până la moderată nu a avut ca rezultat modificarea semnificativă a parametrilor farmacocinetici. La pacienţii cu ciroză şi cu insuficienţă hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) trataţi cu ibuprofen racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică iar raportul ASC enantiomeric (S/R) a fost semnificativ mai scăzut în comparaţie cu voluntarii sănătoşi, fapt ce sugerează o afectare a inversiei metabolice a (R) ibuprofenului la enantiomerul activ (S) (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4). 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranţă, cu excepţia celor care au fost deja luate în considerare în acest rezumat al caracteristicilor produsului. 6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Interiorul comprimatului Gumă Xantan Povidonă Acid stearic Dioxid de siliciu coloidal anhidru Învelişul comprimatului Talc Hipromeloză Dioxid de titan (E171) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani. 12 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Cutia cu blistere: A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. Flaconul din plastic PEÎD: A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra flaconul bine închis pentru a fi protejat de umiditate. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 30 de comprimate cu eliberare prelungită în blistere din PVC-PVdC/Al. Flacon PEÎD cu capac din polipropilenă cu 100 de comprimate cu eliberare prelungită. Este posibil ca nu toate ambalajele să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale. 7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Viatris Healthcare Limited Damastown Industrial Park Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN, Irlanda 8 NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 7461/2015/01-02 9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015 10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI August 2025 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro 13