AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9162/2016/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Levofloxacină Teva 500 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat de Levofloxacină Teva 500 mg conţine levofloxacină 500 mg, sub formă de levofloxacină hemihidrat. Excipienți cu efect cunoscut: Fiecare comprimat de Levofloxacină Teva 500 mg conține lactoză monohidrat 7,68 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat. Comprimate ovale, biconvexe, de culoare roz, cu linie mediană pe una dintre feţe şi marcate cu „L” pe cealaltă faţă. Comprimatele au aproximativ 16 mm lungime şi 8 mm lăţime. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Levofloxacina este indicată la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1): • • • Pielonefrite acute şi infecţii complicate ale tractului urinar (vezi pct. 4.4); Prostatită bacteriană cronică; Antrax respirator: profilaxie post-expunere şi tratament curativ (vezi pct. 4.4). Pentru infecţiile menţionate mai jos, levofloxacina trebuie utilizată numai în cazul în care este considerată inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul acestor infecţii. • • • • • Sinuzite bacteriene acute; Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv a bronşitelor; Pneumonii dobândite în comunitate; Infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi; Cistite necomplicate (vezi pct 4.4) De asemenea, Levofloxacină Teva comprimate poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea tratamentului la pacienţi care au prezentat ameliorare în timpul tratamentul iniţial cu levofloxacină administrată intravenos. 1 Pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice oficiale. 4.2 Doze şi mod de administrare Levofloxacină Teva comprimate se administrează zilnic, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat. De asemenea, Levofloxacină Teva comprimate poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea tratamentului la pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată intravenos; datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze. Doze Următoarele doze pot fi recomandate pentru tratamentul cu Levofloxacină Teva: Pacienţii cu funcţia renală normală (clearance-ul creatininei >50 ml/min) Indicaţie Sinuzite bacteriene acute Exacerbări acute bacteriene ale bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv bronşite Pneumonii dobândite în comunitate 500 mg, o dată sau de două ori Schema terapeutică zilnică (în funcţie de severitatea infecţiei) 500 mg, în priză unică zilnică 500 mg pe zi, în priză unică zilnică Pielonefrită acută Infecţii complicate ale tractului urinar Cistită necomplicată Prostatită bacteriană cronică Infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi Antrax respirator Grupe speciale de pacienţi pe zi 500 mg pe zi, în priză unică zilnică 500 mg, în priză unică zilnică 250 mg, în priză unică zilnică 500 mg, în priză unică zilnică 500 mg, o dată sau de două ori pe zi pe zi 500 mg, în priză unică zilnică Pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min) Durata tratamentului (în funcţie de severitatea infecţiei) 10 - 14 zile 7 - 10 zile 7 - 14 zile 7 - 10 zile 7 - 14 zile 3 zile 28 zile 7 - 14 zile 8 săptămâni Schemă terapeutică 500 mg/24 ore 250 mg/24 ore prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg prima doză: 250 mg apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi : 250 mg/12 ore apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore 500 mg/12 ore Clearance-ul creatininei 50 - 20 ml/min 19-10 ml/min < 10 ml/min (incluzând hemodializa şi CAPD)1 1Nu sunt necesare doze în plus după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD). Pacienţii cu disfuncţie hepatică Nu este necesară reducerea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată în ficat în proporţie semnificativă şi este excretată predominant pe cale renală. 2 Pacienţii vârstnici La pacienţii vârstnici, nu este necesară nicio altă reducere a dozei, cu excepţia celei impuse de starea funcţiei renale (vezi pct. 4.4 “Tendinită şi ruptură de tendon” şi “ Prelungirea intervalului QT”). Copii şi adolescenţi Levofloxacină Teva este contraindicat la copii şi la adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct. 4.3). Mod de administrare Comprimatele de Levofloxacină Teva trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu o cantitate suficientă de lichid. Acestea pot fi divizate pe linia mediană, pentru a ajusta doza. Comprimatele se pot administra în timpul meselor sau între mese. Comprimatele de Levofloxacină Teva trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte de sau la cel puţin 2 ore după utilizarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi de tampon) şi sucralfat, deoarece poate apărea scăderea absorbţiei (vezi pct. 4.5). 4.3 Contraindicaţii Levofloxacina Teva comprimate nu trebuie utilizat: • la pacienţii cu hipersensibilitate la levofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1; la pacienţii cu epilepsie; la pacienţii cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor determinate de administrarea fluorochinolonelor; la copii sau adolescenţi în perioada de creştere; în timpul sarcinii; la femei care alăptează. • • • • • 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat anterior reacții adverse grave la administrarea unui antibiotic din clasa chinolonelor sau a fluorochinolonelor (vezi pct. 4.8). La acești pacienți, tratamentul cu levofloxacină trebuie inițiat doar în absența unei opțiuni alternative de tratament și după evaluarea cu atenție a raportului beneficiu/risc (vezi pct. 4.3). Riscuri de rezistență S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor diagnosticate sau suspectate cu SARM, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor SARM sunt considerate inadecvate). Levofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul sinuzitei bacteriene acute şi al acutizărilor bronşitei cronice, atunci când aceste infecţii au fost diagnosticate în mod adecvat. Rezistenţa la fluorochinolone a E. coli - microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile tractului urinar – este valabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone. Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe datele privind sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis şi pe date experimentale obţinute la animale, împreună cu datele limitate obţinute din utilizarea la om. Medicii curanţi trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau internaţional referitor la tratamentul antraxului. Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și potențial ireversibile 3 La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și potențial ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări. Tendinită şi ruptură de tendon Tendinita şi ruptura de tendon (în special tendonul lui Ahile, dar nu numai), uneori bilaterale, pot apărea în decurs de 48 de ore de la începerea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone şi au fost raportate până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de apariţie a tendinitei şi a rupturilor de tendon este mai mare la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficiență renală, la cei cu transplant de organ solid, la pacienții care utilizează doze zilnice de 1000 mg levofloxacina şi la cei trataţi concomitent cu corticosteroizi. Astfel, trebuie să se evite tratamentul concomitent cu corticosteroizi. Tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt la primul semn de tendinită (ex.: umflături dureroase, inflamație) și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Membrul afectat trebuie tratat corespunzător (ex.: imobilizare). Corticoizii nu trebuie utilizați dacă apar semne de tendinopatie. Boală asociată cu Clostridium difficile Diareea, mai ales dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, în cursul sau după terapia cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi simptomul infecţiei cu Clostridium difficile (Clostridium difficile – associated disease - CDAD). CDAD poate varia în severitate de la uşoară până la punerea în pericol a vieţii, forma cea mai severă a acesteia fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să se ia în considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină. Dacă se suspectează sau confirmă CDAD , administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiat, fără întârziere, tratamentul adecvat. Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate în această situaţie. Pacienţi cu predispoziţie la convulsii Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze crize convulsive. Levofloxacina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie administrată cu maximă prudenţă la pacienţii cu predispoziţie la convulsii, sau cei aflaţi sub tratament concomitent cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În cazul apariţiei crizelor convulsive (vezi pct. 4.8) tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt. Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază Pacienţii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii hemolitice în cursul tratamentului cu chinolone. Prin urmare, dacă levofloxacina trebuie utilizată la aceşti pacienţi, trebuie monitorizată posibila apariţie a hemolizei. Pacienţi cu insuficienţă renală Deoarece levofloxacina este excretată predominant pe cale renală, doza de Levofloxacină Teva trebuie redusă corespunzător la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). Reacţii de hipersensibilizare Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilizare grave, potenţial letale (de exemplu angioedem până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului lor sau unui medic din departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate. Reacții adverse cutanate severe La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe 4 (SCAR), incluzând necroliză epidermică toxică (TEN: cunoscută și sub numele de sindromul Lyell), sindrom Stevens Johnson (SJS) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), cu risc vital sau letală (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, TEN sau DRESS la utilizarea levofloxacinei, tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat la acest pacient în orice moment. Disglicemie Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât şi hiperglicemie, care apar mai frecvent la vârstnici, de obicei la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un medicament antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu levofloxacină trebuie oprit imediat dacă pacientul raportează tulburări ale glucozei serice și trebuie luată în considerare terapia alternativă antibacteriană nonfluorochinolonică. Prevenirea fotosensibilizării La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienţii să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu lampa de ultraviolete, solar) în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după întreruperea tratamentului, pentru a evita fotosensibilizarea. Pacienţi trataţi cu antagonişti ai vitaminei K Din cauza posibilei creşteri a valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină, INR) şi/sau a apariţiei sângerărilor, la pacienţii trataţi cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina) se recomandă monitorizarea testelor de coagulare (vezi pct. 4.5). Reacţii psihotice Reacţiile psihotice au fost raportate la pacienţi trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat la idei suicidare şi comportament auto-distructiv, chiar şi după o singură doză de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei acestor reacţii, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat, de la primele semne și simptome ale acestor reacții și pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul prescriptor pentru consiliere. Trebuie luată în considerare terapia alternativă antibacteriană nonfluorochinolonică şi trebuie instituite măsuri adecvate. În cazul administrării levofloxacinei la pacienţi psihotici sau cu antecedente de boli psihice, se recomandă prudenţă. Prelungire a intervalului QT Administrarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, trebuie făcută cu atenţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu: - - sindrom congenital de interval QT prelungit utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie) - - afecţiuni cardiace (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie). Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la aceste grupe de pacienţi. (vezi pct. 4.2 “Pacienții vârstnici”, 4.5, 4.8 şi 4.9). Neuropatie periferică Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzitivă sau senzitivo-motorie care determină parestezie, hiperstezie, disestezie sau slăbiciune la pacienții care utilizează chinolone și fluorochinolone. Pacienții aflați sub tratament cu levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte să 5 continue tratamentul, dacă apar simptome de neuropatie cum ar fi durere, arsură, furnicătură, amorțeală sau slăbiciune pentru a preveni dezvoltarea unei afecţiuni potențial ireversibile (vezi pct. 4.8). Tulburări hepatobiliare La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală. Agravare a miasteniei gravis Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava slăbiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Reacţiile adverse grave raportate după punerea pe piaţă, inclusiv decese şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor la pacienţi cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu antecedente cunoscute de miastenia gravis. Tulburări de vedere În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8). Suprainfecţii Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea microorganismelor rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate măsurile adecvate. Anevrism și disecție de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai ales la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8). De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o atentă evaluare beneficiu-risc și după evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină predispoziție pentru apariția - - - atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv, precum sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Tuner, boală Behçet, hipertensiune arterială, poliartrită reumatoidă) sau, în plus, anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus, regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, endocardită infecțioasă). De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică. Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul apariției bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate. Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare. Influenţare a rezultatelor testelor de laborator 6 La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive. Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare a opioizilor. Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei. Excipienți Lactoză Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Efectul altor medicamente asupra Levofloxacină Teva Săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu, didanozină Absorbţia levofloxacinei este semnificativ redusă dacă Levofloxacină Teva se administrează concomitent cu săruri de fier, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon). Administrarea fluorochinolonelor concomitent cu multi-vitamine care conţin zinc pare să scadă absorbţia orală a acestora. Se recomandă ca preparatele care conţin cationi bivalenţi sau trivalenţi, cum sunt sărurile de fier, sărurile de zinc, antiacidele care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon), să nu se administreze timp de 2 ore înainte de sau după administrarea Levofloxacină Teva (vezi pct. 4.2). Sărurile de calciu au un efect minim asupra absorbţiei orale a levofloxacinei. Sucralfat Biodisponibilitatea Levofloxacină Teva este semnificativ redusă dacă se administrează concomitent cu sucralfat. Dacă pacientului trebuie să i se administreze concomitent Levofloxacină Teva şi sucralfat, se recomandă administrarea sucralfatului la 2 ore după administrarea comprimatelor de Levofloxacină Teva (vezi pct. 4.2). Teofilină, fenbufen şi alte antiinflamatoare nesteroidiene similare Nu s-au evidenţiat niciun fel de interacţiuni între levofloxacină şi teofilină într-un studiu clinic. Totuşi, în cursul administrării concomitente de chinolone cu teofilină, alte antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant, poate să apară o scădere marcată a acestui prag. Concentraţia plasmatică de levofloxacină a fost cu aproximativ 13% mai mare în cazul administrării concomitente cu fenbufen, faţă de administrarea în monoterapie. Probenecid şi cimetidină Probenecidul şi cimetidina modifică semnificativ statistic eliminarea levofloxacinei. Clearance-ul renal al levofloxacinei este redus de către probenecid (34%) şi cimetidină (24%). Această reducere este determinată de faptul că ambele medicamente pot bloca secreţia tubulară renală a levofloxacinei. Totuşi, la dozele testate în studiu, este improbabil ca diferenţele de cinetică relevante statistic să fie relevante clinic. Este necesară prudenţă atunci când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă renală. Corticosteroizi 7 Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții care utilizează corticosteroizi (vezi pct. 4.4). Alte informaţii semnificative Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu este influenţată într-o măsură relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină. Efectul Levofloxacină Teva asupra altor medicamente Ciclosporina Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% când s-a administrat concomitent cu levofloxacină. Antagonişti ai vitaminei K La pacienţii trataţi cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina), au fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină, INR) şi/sau apariţia sângerărilor, care pot fi severe. Prin urmare, la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K se recomandă monitorizarea testelor de coagulare (vezi pct. 4.4). Medicamentele cunoscute că prelungesc intervalul QT Levofloxacina, ca şi alte fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4 „Prelungirea intervalului QT”). Alte informaţii relevante Într-un studiu de farmacocinetică privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica teofilinei (care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al CYP1A2. Alte forme de interacţiune Alimente Nu există o interacţiune relevantă din punct de vedere clinic cu alimentele. Prin urmare, Levofloxacină Teva comprimate se poate administra fără a ţine cont de ingestia de alimente. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Totuşi, în lipsa datelor la om şi din cauza riscului experimental al fluorochinolonelor de afectare a cartilajelor articulare la organismele în creştere, este contraindicată folosirea levofloxacinei în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 şi 5.3). Alăptare Levofloxacină Teva este contraindicată la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia levofloxacinei în laptele matern; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele uman. În absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele provenite din studiile preclinice sugerează un risc de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie administrată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3). Fertilitatea Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan. 8 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Levofloxacina are o influență minoră sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Anumite reacţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea pacientului de a se concentra şi reacţiona şi pot constitui un risc în situaţii în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje). 4.8 Reacţii adverse Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studii clinice efectuate la peste 8300 de pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă. Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tabelul reacțiilor adverse Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvente (≥1/100 şi <1/10 ) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Infecţii şi infestări Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări endocrine Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice* Insomnie Infecţii fungice, inclusiv infecţii cu Candida Rezistenţă a microorganismului patogen Leucopenie Eozinofilie Trombocitopenie Neutropenie Angioedem Hipersensibilizare (vezi pct. 4.4) Pancitopenie Agranulocitoză Anemie hemolitică Şoc anafilactic a Şoc anafilactoid (vezi pct. 4.4) a Sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) Hipoglicemie, în special la pacienţii cu diabet zaharat, Comă hipoglicemică (vezi pct. 4.4) Reacţii psihotice (de exemplu cu halucinaţii, paranoia) Anorexie Anxietate Stare confuzională Nervozitate 9 Hiperglicemie (vezi pct. 4.4) Tulburări psihotice cu comportament de auto-vătămare, inclusiv ideaţie Depresie Agitaţie Vise anormale Coşmaruri Delir Tulburări de memorie Convulsii (vezi pct. 4.3 şi 4.4) Prestezii Tulburări ale sistemului nervos* Cefalee Ameţeli Somnolenţă Tremor Disgeuzie Tulburări oculare* Tulburări acustice şi vestibulare* Tulburări cardiace** Tulburări de vedere, cum este vederea înceţoşată (vezi pct. 4.4) Vertij Tinitus Tahicardie Palpitaţii Tulburări vasculare** Tulburări respiratorii, Se aplică doar formei cu administrare i.v.: Flebită Dispnee 10 Hipotensiune arterială suicidară sau tentativă de suicid (vezi pct. 4.4) Neuropatie periferică senzitivă (vezi pct. 4.4) Neuropatie periferică senzitivo-motorie (vezi pct. 4.4) Parosmie, inclusiv anosmie Diskinezie Tulburări extrapiramidale Ageuzie Sincopă Hipertensiune intracraniană benignă Pierdere tranzitorie a vederii (vezi pct. 4.4) Uveită Pierdere a auzului Afectare a auzului Tahicardie ventriculară, care poate duce la stop cardiac Aritmii ventriculare şi torsada vârfurilor (raportată predominant la pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungire a intervalului QT observată pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 şi 4.9) Bronhospasm Pneumonită alergică toracice şi mediastinale Tulburări gastrointestinale Diaree Vărsături Greaţă Dureri abdominale Dispepsie Flatulenţă Constipaţie Tulburări hepatobiliare Creştere a bilirubinemiei Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (ALAT/ASAT, fosfatază alcalină, GGT) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat b Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv* Erupţie cutanată tranzitorie Prurit Urticarie Hiperhidroză Artralgii Mialgii Tulburări renale şi ale căilor urinare Creştere a creatininemiei Tulburări generale şi la nivelul locului de Se aplică doar formei cu administrare i.v.: Astenie 11 Diaree - hemoragică, care în cazuri foarte rare poate să indice o enterocolită, inclusiv colită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4) Pancreatită Icter şi leziuni hepatice severe, inclusiv cazuri de insuficienţă hepatică acută letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe (vezi pct. 4.4) Hepatită Necroliză epidermică toxică Sindrom Stevens- Johnson Eritem polimorf Reacţii de fotosensibilizare (vezi pct. 4.4) Vasculită leucocitoclastică Stomatită Rabdomioliză Ruptură de tendon (de exemplu a tendonului lui Ahile) (vezi pct. 4.3 şi 4.4) Ruptură de ligament Ruptură musculară Artrită Durere (inclusiv dureri de spate, toracice şi la nivelul extremităţilor) Reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.4), Erupție fixă indusă medicamentos Afecţiuni ale tendoanelor (vezi pct. 4.3 şi 4.4), inclusiv tendinită (de exemplu la nivelul tendonului lui Ahile) Slăbiciune musculară, care poate avea o importanţă deosebită la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.4 ) Insuficienţă renală acută (de exemplu din cauza nefritei interstiţiale) Febră administrare* Reacţie la nivelul locului de perfuzare (durere, eritem) aReacţiile anafilactice şi anafilactoide pot să apară, uneori, chiar după prima doză. bReacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză. * Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave, prelungite (până la luni sau ani) invalidante și potențial ireversibile care afectează câteva, uneori multiple, sisteme, clase de organe și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, dureri la nivelul extremităților, tulburări de mers, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectarea memoriei, tulburări de somn, afectarea auzului, a văzului, a gustului și a mirosului) la pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone, în unele cazuri indiferent de vârstă și factori de risc preexistenți (vezi pct. 4.4). ** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4). Alte reacţii adverse care apar în cazul tratamentului cu fluorochinolone includ: • crize de porfirie la pacienţi cu porfirie. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice farmacologice efectuate cu doze mai mari decât cele recomandate, cele mai importante manifestări care se pot aştepta consecutiv supradozajului acut cu Levofloxacină Teva comprimate sunt cele de la nivelul sistemului nervos central de tip confuzie, ameţeli, modificări ale stării de conştienţă, crize convulsive, prelungire a intervalului QT, precum şi reacţii gastro-intestinale cum sunt: greaţă şi eroziuni ale mucoaselor. În experienţa după punerea pe piaţă au fost observate efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională, convulsii, halucinaţii şi tremor. În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Este necesară monitorizarea ECG, din cauza posibilităţii de prelungire a intervalului QT. Pentru protecţia mucoasei gastrice se pot administra antiacide. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi CAPD, nu sunt eficiente în îndepărtarea levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12. Levofloxacina este un chimioterapic antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul (-L) al substanţei active racemice, ofloxacina. Mecanism de acţiune 12 Fiind o fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului ADN-ADN-girază şi topoizomerazei IV. Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă (C ) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi max concentraţia minimă inhibitorie (CMI). Mecanismul rezistenţei Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr-un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale situsului ţintă de la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme ale rezistenţei, cum sunt permeabilizarea membranelor (frecventă la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot, de asemenea, influenţa sensibilitatea la levofloxacină. Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului de acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de medicamente antibacteriene. Valori critice Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) pentru levofloxacină, care separă microorgnismele sensibile de cele cu expunere crescută susceptibi şi pe acestea din urmă de microorganismele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l). Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (Versiunea 12.0, 2022- 01-01): Microorganism patogen Enterobacterales Pseudomonas spp. Acinetobacter spp. Staphylococcus aureus Coagulase-negative staphylococci Enterococcus spp.1 Streptococcus groups A, B, C and G Streptococcus pneumoniae Haemophilus influenzae Moraxella catarrhalis Helicobacter pylori Aerococcus sanguinicola and urinae 1,2 Aeromonas spp. Vibrio spp. PK-PD (Neînrudit cu speciile) valori critice Sensibil ≤0,5mg/l ≤0,001 mg/l ≤0,5 mg/l ≤0,001 mg/l ≤4 mg/l ≤0,001 mg/l ≤0,001 mg/l ≤0,06 mg/l ≤0,125 mg/l ≤1 mg/l ≤2 mg/l ≤0,5 mg/l ≤0,25 mg/l ≤0,5 mg/l Rezistent >1 mg/l >2 mg/l >1 mg/l >1 mg/l >4 mg/l >2 mg/l >2 mg/l >0,06 mg/l >0,125 mg/l >1 mg/l >2 mg/l >1 mg/l >0,25 mg/l >1 mg/l 1 numai infecții necomplicate ale tractului urinar 2 Sensibilitatea poate fi dedusă din sensibilitatea la ciprofloxacină 13 Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, astfel încât informaţiile locale sunt mai utile, mai ales atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât oportunitatea utilizării medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării. Specii frecvent sensibile Bacterii aerobe Gram-pozitiv Bacillus anthracis Staphylococcus aureus sensibil la meticilină Staphylococcus saprophyticus Streptococci de grup C şi G Streptococcus agalactiae Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes Bacterii aerobe Gram-negativ Eikenella corrodens Haemophilus influenzae Haemophilus para-influenzae Klebsiella oxytoca Moraxella catarrhalis Pasteurella multocida Proteus vulgaris Providencia rettgeri Bacterii anaerobe Peptostreptococcus Altele Chlamydophila pneumoniae Chlamydophila psittaci Chlamydia trachomatis Legionella pneumophila Mycoplasma pneumoniae Mycoplasma hominis Ureaplasma urealyticum Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă Bacterii aerobe Gram-pozitiv Enterococcus faecalis Staphylococcus aureus rezistent la meticilină Staphylococcus spp coagulazo-negativ # Bacterii aerobe Gram-negativ Acinetobacter baumannii Citrobacter freundii Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Escherichia coli Klebsiella pneumoniae Morganella morganii Proteus mirabilis Providencia stuartii 14 Pseudomonas aeruginosa Serratia marcescens Bacterii anaerobe Bacteroides fragilis Tulpini cu rezistenţă intrinsecă Bacterii aerobe Gram-pozitiv Enterococcus faecium # S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Levofloxacina administrată oral este rapid şi aproape complet absorbită, concentraţia plasmatică maximă fiind atinsă în decurs de 1- 2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99 -100%. Alimentele au o influenţă mică asupra absorbţiei de levofloxacină. Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după utilizarea unei scheme de tratament cu administrare zilnică a dozei de 500 mg, o dată sau de două ori pe zi. Distribuţie Aproximativ 30-40% din doza de levofloxacină este legată de proteinele plasmatice. Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea dozei de 500 mg ca doză unică sau ca doze repetate, ceea ce indică o distribuţie largă în ţesuturile organismului. Pătrundere în ţesuturile şi lichidele organismului S-a arătat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, în lichidele interstiţiale, macrofagele alveolare, ţesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi în urină. Cu toate acestea, levofloxacina are o pătrundere redusă în lichidul cefalorahidian. Metabolizare Levofloxacina se metabolizează într-o foarte mică măsură, metaboliţii fiind demetil-levofloxacina şi levofloxacină N-oxid. Metaboliţii reprezintă < 5% din doză şi sunt excretaţi în urină. Levofloxacina este stereochimic stabilă şi nu prezintă inversiune chirală. Eliminare După administrarea orală sau intravenoasă, levofloxacina se elimină relativ lent din plasmă (timpul de înjumătăţire plasmatică este de 6-8 ore). Excreţia se face, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată). Valoarea medie a clearence-ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze unice de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min. Nu există diferenţe majore în farmacocinetica levofloxacinei atunci când este administrată oral sau intravenos, ceea ce sugerează că administrările orală şi intravenoasă sunt interschimbabile. Liniaritate Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg. Grupe speciale de pacienţi 15 Pacienţii cu insuficienţă renală Farmacocinetica levofloxacinei este influenţată de disfuncţia renală. Odată cu scăderea funcţiei renale, scad eliminarea şi clearance-ul, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte conform tabelului de mai jos: Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral Clcr [ml/min] ClR [ml/min] t1/2 [ore] <20 13 35 20 - 49 26 27 50 - 80 57 9 Pacienţii vârstnici Nu există diferenţe semnificative în farmacocinetica levofloxacinei la tineri faţă de vârstnici, cu excepţia celor asociate cu diferenţele clearance-ului creatininei. Diferenţe legate de sex Analize separate la subiecţi de sex masculin, respectiv feminin, demonstrează diferenţe mici până la nesemnificative ale farmacocineticii levofloxacinei. Aceste diferenţe nu s-au dovedit a avea relevanţă clinică. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. La şobolani, levofloxacina nu a afectat fertilitatea şi nici performanţa reproductivă şi singurul efect asupra fetusului a fost întârzierea maturizării, ca un rezultat al toxicităţii materne. Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la bacterii sau la celulele de mamifere, dar in vitro a indus aberaţii cromozomiale la celulele pulmonare de hamster. Aceste efecte pot fi atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (micronuclei, schimb de cromatidă soră, sinteză de ADN neprogramată, testele dominante letale) nu au arătat niciun potenţial genotoxic. Studiile efectuate la şoarece cu levofloxacină au arătat că aceasta are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus creşterea tumorii într-un test de fotocarcinogenitate. Ca şi alte fluorochinolone, levofloxacina a afectat cartilajul (formare de vezicule şi cavităţi) la şobolani şi câini. Aceste efecte au fost mai pronunţate la animalele tinere. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu Stearil fumarat de sodiu Crospovidonă tip A Dioxid de siliciu coloidal anhidru Copovidonă K 25 Celuloză microcristalină silicică (celuloză microcristalină 98% şi dioxid de siliciu coloidal anhidru 2%). Film Opadry II Roz (lactoză monohidrat, hipromeloză 15 cP, dioxid de titan (E171), triacetină, oxid roşu de fer (E172), oxid galben de fer (E172)). 6.2 Incompatibilităţi 16 Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Mărimi de ambalaj: Cutii cu blistere din Al/PVC cu 1, 3, 5, 7,10, 14, 50, 200 comprimate filmate. Cutii cu flacoane din PEÎD, prevăzute cu capac din PEJD, cu 50 şi 100 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale Orice produs rezidual sau material neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Teva B.V. Swensweg 5, 2031 GA Haarlem Țările de Jos 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 9162/2016/01-10 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizaţiei - Iulie 2016 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie 2024 17