AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13500/2020/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI BETOPTIC S 2,5 mg/ml picături oftalmice, suspensie 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 1 ml picături oftalmice, suspensie conţine betaxolol 2,5 mg sub formă de clorhidrat de betaxolol 2,8 mg. Excipient(ţi) cu efect cunoscut: Un ml de suspensie conține clorură de benzalconiu 0,1 mg (vezi pct. 4.4). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Picături oftalmice, suspensie. BETOPTIC S 2,5 mg/ml picături oftalmice, suspensie, se prezintă sub forma unei suspensii sterile, multidoză, cu administrare topică oftalmică. Este o suspensie de culoare albă până la aproape albă , pH 7. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Scăderea hipertensiunii intraoculare la pacienţii cu glaucom cronic cu unghi deschis. Poate fi folosit în monoterapie sau asociat cu alte antiglaucomatoase. 4.2 Doze şi mod de administrare Betoptic S este destinat numai uzului oftalmic. Doze Utilizarea la adulţi, inclusiv vârstnici Doza recomandată este o picătură Betoptic S în sacul conjunctival al ochiului/ochilor afectat/afectaţi de două ori pe zi. La unii pacienţi, scăderea presiunii intraoculare ca răspuns la tratamentul cu Betoptic S poate necesita câteva săptămâni până la stabilizare. Se recomandă monitorizare cu atenţie a pacienţilor cu glaucom. 1 Dacă presiunea intraoculară a pacientului nu poate fi controlată adecvat la aceste doze, se poate institui tratament asociat cu pilocarpină şi alte miotice şi/sau adrenalină (epinefrină) şi/sau inhibitori ai anhidrazei carbonice sau analogi de prostaglandine. Absorbția sistemică este redusă dacă se aplică ocluzia nazolacrimală sau închiderea pleoapelor timp de 2 minute. Astfel, pot fi reduse reacțiile adverse sistemice, favorizând activitatea locală. Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la interval de 5 minute. Unguentele oftalmice vor fi ultimele administrate. Utilizarea la copii şi adolescenţi Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa administrării Betoptic S la pacienţi cu vârsta mai mică de 18 ani. Utilizarea în insuficienţa hepatică şi renală Betoptic S nu a fost studiat la aceste categorii de pacienţi. Mod de administrare Uz oftalmic. Flaconul trebuie agitat înainte de întrebuinţare. Pentru a evita contaminarea vârfului picurător şi a picăturilor oftalmice, suspensie, se va evita atingerea acestuia de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe. Dacă după deschiderea flaconului sigiliul este desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza produsul. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Bradicardie sinusală, sindromul de sinus bolnav, bloc sinoatrial, bloc atrioventricular de grad II-III fără pacemaker, insuficienţă cardiacă manifestă sau șoc cardiogen. Sindromul disfuncției reactive a căilor aeriene, inclusiv astm bronșic sever sau istoric de astm bronșic sever, afecțiuni pulmonare obstructive cronice severe. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare General La fel ca în cazul altor agenți cu administrare topică oftalmică, betaxololul este absorbit sistemic. Din cauza componentei beta-adrenergice, betaxolol, pot apărea același tip de reacții adverse cardiovasculare, pulmonare și de alte natură ca în cazul blocantelor beta-adrenergice administrate sistemic. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul administrării sistemice. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2. La pacienţii cu glaucom cu unghi închis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului prin constricţie pupilară cu un miotic. Betaxololul are efect minim sau nul asupra pupilei. Atunci când Betoptic S este utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cu unghi închis, nu trebuie administrat singur, ci împreună cu un miotic. Tulburări cardiace La pacienții care suferă de afecțiuni cardiovasculare (de ex. boală coronariană, angina Prinzmetal și insuficiență cardiacă) și hipotensiune, necesitatea tratamentului cu beta-blocante trebuie analizată în 2 profunzime, luându-se în considerare și administrarea altor substanțe active. Pacienții care suferă de afecțiuni cardiovasculare trebuie monitorizați cu atenție pentru a detecta o eventuală înrăutățire a bolii și a reacțiilor adverse. S-a demonstrat în studii clinice că betaxololul administrat oftalmic are un efect minor asupra valorilor pulsului şi tensiunii sanguine. Administrarea acestui medicament la pacienţi cu istoric de insuficienţă cardiacă sau bloc atrio-ventricular trebuie să se facă cu prudenţă. Tratamentul cu Betoptic S trebuie întrerupt la primele semne ale unei insuficienţe cardiace. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul administrării sistemice. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2. Tulburări vasculare Administrarea tratamentului la pacienții care suferă de tulburări/dereglări severe ale sistemului circulator periferic (și anume forme severe ale bolii Raynaud și sindromului Raynaud) trebuie realizată cu precauție. Tulburări respiratorii În urma administrării oftalmice de beta-blocante au fost raportate reacții respiratorii, inclusiv deces cauzat de bronhospasm la pacienții cu astm. În studii clinice controlate, s-a demonstrat că betaxololul administrat oftalmic are efecte scăzute asupra funcţiei respiratorii şi a celei cardio-vasculare. Cu toate acestea, este necesară prudenţă în tratamentul pacienţilor glaucomatoşi cu funcţia pulmonară sever afectată. Au fost raportate cazuri de crize de astm şi dispnee în timpul tratamentului cu betaxolol. Deşi administrarea oftalmică a betaxololului la unii dintre aceşti pacienţi nu a afectat rezultatele probelor funcţionale respiratorii, posibilitatea reacţiilor adverse de acest tip la pacienţii sensibili la beta-blocante trebuie avută în vedere. Betoptic S nu trebuie administrat la pacienţi cu astm sau cu istoric de afecţiuni obstructive ale căilor respiratorii decât în situaţia în care nu există o altă alternativă de tratament. În cazul pacienților care suferă de astm bronșic ușor/moderat, cu istoric de astm bronșic ușor/moderat sau boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) ușoară/moderată tratamentul trebuie administrat cu precauție. Hipoglicemie/diabet Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă pacienţilor cu tendinţă la crize hipoglicemice spontane sau pacienţilor cu diabet labil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele hipoglicemiei acute. Hipertiroidism Beta-blocantele pot de asemenea masca semnele clinice de hipertiroidism. Pacienţii suspectaţi de tireotoxicoză vor fi urmăriţi cu atenţie, deoarece întreruperea bruscă a beta- blocantului poate precipita criza tiroidiană. Hipotonia musculară Au fost raportate cazuri în care blocantele beta-adrenergice au potenţat hipotonia musculară, producând anumite simptome asemănătoare celor de miastenie (de exemplu diplopie, ptoză şi slăbiciune generalizată). Betoptic S se va prescrie cu prudenţă pacienţilor cu miastenie. 3 Reacții anafilactice În timpul tratamentului cu beta-blocante pacienții cu istoric de atopie sau reacții anafilactice severe la alergeni pot reacționa mai puternic la expunerea repetată la astfel de alergeni. De asemenea, se poate ca acești pacienți să nu reacționeze la doza obișnuită de adrenalină utilizată la tratarea reacțiilor anafilactice. Anestezie chirurgicală Din cauza capacităţii reduse a inimii de a răspunde la stimuli reflexi simpatici mediaţi beta-adrenergic, se va lua în considerare reducerea progresivă a dozelor de blocante beta-adrenergice în vederea eventualei întreruperi a tratamentului înaintea anesteziei generale. Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale substanțelor beta-agoniste, de ex. adrenalina. Anestezistul trebuie informat în cazul în care un pacient este sub tratament cu betaxolol. Alți agenți beta-blocanți Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi accentuate atunci când betaxololul este administrat pacienţilor deja în tratament cu beta-blocante administrate sistemic. Reacțiile acestor pacienți trebuie atent monitorizate. Folosirea concomitentă a două blocante beta-adrenergice administrate topic nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Boli ale corneei Beta-blocanţii cu administrare oftalmică pot induce uscăciunea ochilor. Pacienţii care au afectare corneană trebuie trataţi cu precauţie. Detaşări coroidiene În cazul tratamentului cu antiglaucomatoase apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă) au fost raportate detaşări coroidiene după procedurile de filtrare. Lentile de contact Betoptic S conţine clorură de benzalconiu, care poate produce iritaţii şi cauzează decolorarea lentilelor de contact moi. Evitați contactul cu lentilele de contact moi. Pacienţii trebuie instruiți să îndepărteze lentilele de contact înainte de administrarea Betoptic S şi să aştepte cel puțin 15 minute după instilarea Betoptic S înainte de a le aplica din nou. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune În principiu, toate interacţiunile asociate cu administrarea sistemică a beta-blocantelor pot să apară la administrarea oftalmică a acestora. Dacă beta-blocantele soluții oftalmice sunt administrate concomitent cu blocante orale ale canalelor de calciu, blocante beta-adrenergice, antiaritmice (incluzând amiodaronă), glicozide digitalice, parasimpatomimetice sau guanetidină, sunt posibile efecte aditive constând în hipotensiune arterială şi/sau bradicardie marcată. Pacienţii sub tratament cu blocante beta-adrenergice administrate oral, concomitent cu Betoptic S, trebuie urmăriţi cu atenţie pentru detectarea unui eventual efect aditiv fie asupra presiunii intraoculare, fie asupra efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate. 4 Beta-blocantele pot reduce răspunsul la adrenalina utilizată în tratarea reacțiilor anafilactice. În cazul pacienților cu istoric de atopie sau anafilaxie se recomandă precauții speciale. Se recomandă urmărirea cu atenţie a pacienţilor cărora li se administrează beta-blocante concomitent cu medicamente care au ca efect depleţia de catecolamine (cum ar fi rezerpina), din cauza unor posibile efecte aditive ce determină hipotensiune arterială şi/sau bradicardie. Deoarece betaxololul este un blocant beta-adrenergic, pacienţii care sunt sub tratament cu medicamente psihotrope adrenergice vor fi atent monitorizaţi. Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu betaxolol. Au fost raportate ocazional cazuri de midriază rezultând din tratamentul concomitent cu beta-blocante oftalmice şi adrenalină (epinefrină). În cazul în care este utilizat concomitent încă un medicament cu administrare oftalmică, se recomandă păstrarea unui interval de 5 minute între administrările acestora. Unguentele oftalmice vor fi ultimele administrate. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Fertilitate Nu există date privind efectele Betoptic S asupra fertilității la om. Sarcină Nu există date adecvate privind utilizarea betaxololului, la gravide. Betaxololul nu va fi utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Pentru a reduce absorbția sistemică vezi pct. 4.2. Studiile epidemiologice nu au evidenţiat niciun efect teratogen, dar au pus în evidenţă un risc de întârziere a creşterii intrauterine atunci când beta-blocantele se administrează pe cale orală. În plus,atunci când beta- blocantele s-au administrat până în momentul naşterii, la nou-născuţi s-au observat semne şi simptome de beta-blocada (de exemplu, bradicardie, hipotensiune, detresă respiratorie şi hipoglicemie). Betaxololul nu va fi utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. În cazul administrării Betoptic S până în momentul naşterii, nou-născuţii trebuie monitorizaţi atent în primele zile de viaţă. Betoptic S se poate administra în timpul sarcinii numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial pentru făt (vezi pct. 5.3). Alăptare Beta-blocantele se elimină în laptele matern, existând riscul unor reacții adverse grave la sugar. Cu toate acestea, la dozele terapeutice de betaxolol din picăturile oftalmice, cantitatea de betaxolol din laptele matern este puțin probabil să fie suficientă încât să producă efecte clinice beta-blocante la sugar. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 5 Înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări ale vederii pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Betaxololul nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranță Beta-blocantele administrate topic pot fi absorbite sistemic. În consecinţă, pot să apară aceleaşi reacţii adverse ca şi în cazul beta-blocantelor administrate sistemic. În studiile clinice cu betaxolol picături oftalmice, cea mai frecventă reacție adversă a fost disconfortul ocular tranzitoriu, la 12% dintre pacienți. Tabelul reacțiilor adverse Următoarele reacții adverse au fort raportate în cadrul studiilor clinice și în cadrul raportărilor spontane apărute după punerea pe piață a Betoptic -S, acestea fiind clasificate conform următoarei convenții MedDRA privind frecvenţa: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) și foarte rare (<1/10000) sau cu frecvență necunoscută (nu poate fi determinată pe baza datelor existente). În cadrul fiecărei categorii de frecvență reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări gastrointestinale Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări ale aparatului genital şi sânului Reacții adverse Rare: anxietate Necunoscute: insomnie, depresie Frecvente: dureri de cap Rare: sincopă Necunoscute: amețeală Foarte frecvente: disconfort ocular Frecvente: vedere încețoșată, lacrimație excesivă Mai puțin frecvente: keratită punctată, keratită, conjunctivită, blefarită, afectarea vederii, fotofobie, durere oculară, uscăciune, astenopie, blefarospasm, prurit ocular, secreții oculare, cruste depuse pe gene, inflamație, iritație oculară, afecțiuni conjunctivale, edem conjunctival, hiperemie oculară Rare: cataractă Necunoscute: eritem al pleoapei Mai puțin frecvente: bradicardie, tahicardie Necunoscute: aritmie Rare: hipotensiune Mai puțin frecvente: astm, dispnee, rinită Rare: tuse, rinoree Mai puțin frecvente: greață Rare: disgeuzie Rare: dermatită, erupție cutanată Necunoscute: alopecie Rare: scăderea libidoului 6 Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Necunoscute: hipersensibilitate Necunoscute: astenie La fel ca alte medicamente administrate topic oftalmic, betaxololul este absorbit în circulația sistemică. Astfel, pot apărea reacții adverse similare celor produse de beta-blocanții administrați sistemic. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul administrării sistemice. Reacțiile adverse menționate includ reacții raportate în clasa beta-blocantelor oftalmice. Tulburări ale sistemului imunitar: Reacțiile alergice sistemice include angioedemul, urticaria, erupția cutanată localizată sau generalizată, pruritul, reacţiile anafilactice. Tulburări metabolice şi de nutriţie: Hipoglicemie Tulburări psihice: Insomnie, depresie, coșmaruri, pierderea memoriei. Tulburări ale sistemului nervos: Sincopă, accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, accentuarea semnelor şi simptomelor de miastenia gravis, amețeală, parestezie și dureri de cap. Tulburări oculare: Semne și simptome de iritație oculară (de ex. senzație de arsură, înțepătură, mâncărime, lăcrimare, roșeață), blefarită, keratită, încețoșarea vederii și detaşări coroidiene după procedurile chirurgicale de filtrare (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare), scăderea sensibilității corneei, uscăciune a ochilor, eroziune corneeană, ptoză, diplopie. Tulburări cardiace: Bradicardie, durere în piept, palpitații, edem, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă, bloc atrioventricular, stop cardiac, insuficiență cardiacă. Tulburări vasculare: Hipotensiune, fenomenul Raynaud, mâini și picioare reci. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: Bronhospasm (în special la pacienții cu boală bronhospastică pre-existentă) dispnee, tuse. Tulburări gastrointestinale: Disgeuzie, greață, dispepsie, diaree, gură uscată, durere abdominală, vomă. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Alopecie, rash psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, erupție cutanată. Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: Mialgie Tulburări ale aparatului genital şi sânului: 7 Disfuncție sexuală, scăderea libidoului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: Astenie/oboseală Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro 4.9 Supradozaj În cazul instilării accidentale a unei doze mai mari decât cea recomandată, Betoptic S poate fi îndepărtat prin spălare cu apă călduţă din abundenţă. În caz de ingestie accidentală, simptomele supradozajului unui beta-blocant includ bradicardia, hipotensiunea, insuficienţa cardiacă și bronhospasmul. În cazul unui supradozaj cu Betoptic S, se recomandă tratament simptomatic și de substituție. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi. Cod ATC: S01E D02. Betaxololul este un blocant cardioselectiv al receptorilor beta-1-adrenergici, nu are acţiune semnificativă de stabilizare a membranei (acţiune anestezică locală) şi este lipsit de acţiune simpatomimetică intrinsecă. Presiunea intraoculară (PIO) crescută reprezintă un factor de risc major pentru reducerea câmpului vizual în glaucom. Cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât creşte riscul lezării nervului optic şi a reducerii câmpului vizual. După administrare oftalmică, betaxololul reduce atât PIO crescută, cât şi pe cea normală, însoţită sau nu de glaucom, iar mecanismul acţiunii hipotensoare pare a fi diminuarea producţiei de umoare apoasă, aşa cum s-a demonstrat prin tonografie şi fluorofotometrie. Efectul începe în general după 30 minute şi este maxim la 2 ore de la administrarea locală. O singură doză asigură o reducere a PIO timp de 12 ore. Betoptic S picături oftalmice, suspensie (betaxolol 0,25%) asigură o reducere a PIO echivalentă cu cea demonstrată la Betoptic picături oftalmice, soluţie (betaxolol 0,50%). Acţiunea vasorelaxantă periferică a betaxololului a fost demonstrată într-un studiu in vivo la câini, în timp ce acţiunea vasorelaxantă şi cea de blocare a canalelor de calciu ale betaxololului au fost demonstrate în mai multe studii in vitro , utilizând vase de la nivel ocular şi non-ocular de şobolan, cobai, iepure, câine, porc şi bovine. Acţiunea de agent neuroprotector a betaxololului a fost demonstrată atât in vivo cât şi in 8 vitro prin experimente efectuate pe retină de iepure, culturi corticale de şobolan şi culturi retiniene de pui de găină. Date obţinute pe durata unor studii clinice controlate, la pacienţi suferind de glaucom cronic cu unghi deschis şi hipertensiune oculară, indică faptul că tratamentul cu betaxolol aduce un plus de beneficiu pe termen lung asupra câmpului vizual, comparativ cu tratamentul cu timolol, un beta-blocant neselectiv. În plus, pe durata terapiei cu betaxolol, nu a fost observat nici un efect negativ asupra irigaţiei sanguine la nivelul nervului optic. Mai mult decât atât, betaxololul menţine sau îmbunătăţeşte fluxul/perfuzia sanguină oculară. Betaxololul administrat topic sub formă de picături oftalmice are un efect minim sau nul asupra constricţiei pupilare şi un efect minim asupra parametrilor pulmonari şi cardio-vasculari. Betaxololul administrat oftalmic nu are efect semnificativ asupra funcţiei pulmonare, măsurate prin volumul maxim expirat pe secundă, capacitatea vitală maximă şi relaţia dintre acestea. Nu a fost observată nici o dovadă a blocadei beta-adrenergice cardio-vasculare în timpul efectuării exerciţiilor. Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta- adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate. Rezultatele studiilor clinice indică faptul că Betoptic S picături oftalmice, suspensie este semnificativ mai confortabil decât Betoptic picături oftalmice, soluţie. Polaritatea betaxololului poate produce disconfort ocular aparent. În Betoptic S, moleculele de betaxolol sun legate ionic de acidul poli(stirendivinilbenzen) sulfonic. După instilare, moleculele de betaxolol sunt înlocuite de ionii de sodiu din filmul lacrimal. Procesul de înlocuire durează câteva minute şi creşte confortul ocular observat la Betoptic S. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Betaxolol este foarte lipofil, ceea ce duce la o bună penetrare a corneei, cu nivele intraoculare crescute ale medicamentului. Expunerea plasmatică la betaxolol este scăzută după administrare topică oftalmică. În studii clinice de farmacocinetică, concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie de 2 ng/ml. Betaxolol este caracterizat printr-o bună absorbţie orală, extracţie redusă la primul pasaj hepatic şi un timp de înjumătăţire relativ mare, de aproximativ 16-22 ore. Eliminarea betaxololului se face în primul rând prin urină şi mai puţin prin fecale. Căile metabolice majore produc două forme de acid carboxilic care se elimină prin urină alături de betaxolol nemodificat (aproximativ 16% din doza administrată). 5.3 Date preclinice de siguranţă Studii cu betaxolol efectuate la şoarece pe toată durata vieţii, în care s-au administrat oral doze de 6, 20 sau 60 mg/kg/zi şi la şobolan la care s-au administrat oral doze de 3, 12 sau 48 mg/kg/zi au demonstrat absenţa carcinogenităţii. O varietate de studii in vitro şi in vivo efectuate cu betaxolol la bacterii şi pe culturi de celule de mamifere au demonstrat absenţa efectelor mutagene. Studiile asupra reproducerii, teratogenice, peri- şi post-natale, cu clorhidrat de betaxolol administrat oral la şobolan şi iepure au demonstrat existenţa unei legături între această administrare şi pierderea sarcinii la doze de peste 12 mg/kg şi, respectiv, 128 mg/kg. 9 Clorhidratul de betaxolol s-a dovedit a fi lipsit de teratogenitate şi nu s-au semnalat alte reacţii adverse asupra reproducerii la nivele subtoxice ale dozelor. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Acid poli(stiren-divinilbenzen)sulfonic, carbomer 974P, acid boric, manitol, edetat disodic, clorură de benzalconiu soluţie 50%, N-lauroilsarcozină, hidroxid de sodiu şi/sau acid clorhidric, apă purificată. 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 28 zile după prima deschidere a flaconului. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi ferit de lumina. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un flacon transparent din PEJD prevăzut cu picurator transparent din PEJD si capac cu filet si sigiliu din PP de culoare alba, continand 5 ml picături oftalmice, suspensie. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Nu sunt necesare. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ IMMEDICA PHARMA AB Solnavagen 3H, Stockholm, 113 63, Suedia 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 13500/2020/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reautorizare – Septembrie 2020 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie, 2023 10