1 AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 14992/2023/01 Anexa 2 14993/2023/01 Rezumatul Caracteristicilor Produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Thiotepa Fresenius Kabi 15 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă Thiotepa Fresenius Kabi 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Thiotepa Fresenius Kabi 15 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă Un flacon de pulbere conţine tiotepa 15 mg. În urma reconstituirii cu 1,5 ml apă pentru preparate injectabile, fiecare ml de soluţie conţine tiotepa 10 mg (10 mg/ml). Thiotepa Fresenius Kabi 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă Un flacon de pulbere conţine tiotepa 100 mg. În urma reconstituirii cu 10 ml apă pentru preparate injectabile, fiecare ml de soluţie conţine tiotepa 10 mg (10 mg/ml). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Pulbere albă sau masă compactă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Thiotepa Fresenius Kabi este indicat în asociere cu alte medicamente chimioterapice: • cu sau fără iradierea totală a corpului (TBI), ca tratament de pregătire înainte de transplantul de celule precursoare hematopoietice alogene sau autologe (HPCT) în boli hematologice la pacienţi adulţi, copii şi adolescenți; • când chimioterapia în doză mare însoţită de HPCT este indicată pentru tratamentul tumorilor solide la pacienţi adulţi, copii şi adolescenți. 4.2 Doze și mod de administrare Administrarea de tiotepa trebuie supravegheată de un medic cu experienţă în tratamentul de pregătire înainte de transplantul de celule precursoare hematopoietice. Doze Tiotepa se administrează în doze diferite, în asociere cu alte medicamente chimioterapice, la pacienţi cu boli hematologice sau tumori solide înainte de HPCT. 2 Dozele de tiotepa sunt recomandate pacienţilor adulţi, copiilor şi adolescenților în funcţie de tipul de HPCT (cu celule autologe sau alogene) şi de boală. Adulţi HPCT CU CELULE AUTOLOGE Boli hematologice Doza recomandată în bolile hematologice variază de la 125 mg/m 2 și zi (3,38 mg/kg și zi) la 300 mg/m 2 și zi (8,10 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată între 2 şi 4 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 900 mg/m 2 (24,32 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. LIMFOM Doza recomandată variază de la 125 mg/m 2 și zi (3,38 mg/kg și zi) la 300 mg/m 2 și zi (8,10 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată între 2 şi 4 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 900 mg/m2 (24,32 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. LIMFOMUL SISTEMULUI NERVOS CENTRAL (SNC) Doza recomandată este de 185 mg/m 2 și zi (5 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată 2 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 370 mg/m 2 (10 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. MIELOM MULTIPLU Doza recomandată variază de la 150 mg/m 2 și zi (4,05 mg/kg și zi) la 250 mg/m 2 și zi (6,76 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată 3 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 750 mg/m 2 (20,27 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. Tumori solide Doza recomandată în cazul tumorilor solide variază de la 120 mg/m 2 și zi (3,24 mg/kg și zi) la 250 mg/m 2 și zi (6,76 mg/kg și zi) împărțită într-una sau două perfuzii zilnice, administrate între 2 şi 5 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 800 mg/m 2 (21,62 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. CANCER MAMAR Doza recomandată variază de la 120 mg/m 2 și zi (3,24 mg/kg și zi) la 250 mg/m 2 și zi (6,76 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată între 3 şi 5 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 800 mg/m 2 (21,62 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. TUMORI SNC Doza recomandată variază de la 125 mg/m 2 și zi (3,38 mg/kg și zi) la 250 mg/m 2 și zi (6,76 mg/kg și zi) împărțită într-una sau două perfuzii zilnice, administrate între 3 şi 4 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 750 mg/m 2 (20,27 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. CANCER OVARIAN Doza recomandată este de 250 mg/m 2 și zi (6,76 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată în 2 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe, fără a depăşi doza cumulativă 3 maximă totală de 500 mg/m 2 (13,51 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. TUMORI CU CELULE SEXUALE Doza recomandată variază de la 150 mg/m 2 și zi (4,05 mg/kg și zi) la 250 mg/m 2 și zi (6,76 mg/kg/și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată 3 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 750 mg/m 2 (20,27 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. HPCT CU CELULE ALOGENE Boli hematologice Doza recomandată în bolile hematologice variază de la 185 mg/m 2 și zi (5 mg/kg și zi) la 481 mg/m 2 și zi (13 mg/kg și zi) împărțită într-una sau două perfuzii zilnice, administrate între 1 şi 3 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule alogene în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 555 mg/m 2 (15 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. LIMFOM Doza recomandată în cazul limfomului este de 370 mg/m 2 și zi (10 mg/kg și zi) împărțită în două perfuzii zilnice, administrate înainte de HPCT cu celule alogene, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 370 mg/m 2 (10 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. MIELOM MULTIPLU Doza recomandată este de 185 mg/m 2 și zi (5 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată înainte de HPCT cu celule alogene, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 185 mg/m 2 (5 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire LEUCEMIE Doza recomandată variază de la 185 mg/m 2 și zi (5 mg/kg și zi) la 481 mg/m 2 și zi (13 mg/kg/și zi) împărțită într-una sau două perfuzii zilnice, administrate între 1 şi 2 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule alogene în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 555 mg/m 2 (15 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. TALASEMIE Doza recomandată este de 370 mg/m 2 și zi (10 mg/kg și zi) împărțită în două perfuzii zilnice, administrate înainte de HPCT cu celule alogene, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 370 mg/m 2 (10 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. Copii şi adolescenţi HPCT CU CELULE AUTOLOGE Tumori solide Doza recomandată în cazul tumorilor solide variază de la 150 mg/m 2 și zi (6 mg/kg și zi) la 350 mg/m 2 și zi (14 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată între 2 şi 3 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 1050 mg/m 2 (42 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. TUMORI SNC Doza recomandată variază de la 250 mg/m 2 și zi (10 mg/kg și zi) la 350 mg/m 2 și zi (14 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată 3 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule autologe în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 1050 mg/m 2 (42 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. 4 HPCT CU CELULE ALOGENE Boli hematologice Doza recomandată în bolile hematologice variază de la 125 mg/m 2 și zi (5 mg/kg și zi) la 250 mg/m 2 și zi (10 mg/kg și zi) împărțită într-una sau două perfuzii zilnice, administrate între 1 şi 3 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule alogene în funcţie de asocierea cu alte medicamente chimioterapice, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 375 mg/m 2 (15 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. LEUCEMIE Doza recomandată este de 250 mg/m 2 și zi (10 mg/kg și zi) împărțită în două perfuzii zilnice, administrate înainte de HPCT cu celule alogene, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 250 mg/m 2 (10 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. TALASEMIE Doza recomandată variază de la 200 mg/m 2 și zi (8 mg/kg și zi) la 250 mg/m 2 și zi (10 mg/kg și zi) împărțită în două perfuzii zilnice, administrate înainte de HPCT cu celule alogene, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 250 mg/m 2 (10 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. CITOPENIE REFRACTARĂ Doza recomandată este de 125 mg/m 2 și zi (5 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată 3 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule alogene, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 375 mg/m 2 (15 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. BOLI GENETICE Doza recomandată este de 125 mg/m 2 și zi (5 mg/kg și zi) sub formă de perfuzie zilnică unică, administrată 2 zile consecutiv înainte de HPCT cu celule alogene, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 250 mg/m 2 (10 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. ANEMIE DREPANOCITARĂ Doza recomandată este de 250 mg/m 2 și zi (10 mg/kg și zi) împărțită în două perfuzii zilnice, administrate înainte de HPCT cu celule alogene, fără a depăşi doza cumulativă maximă totală de 250 mg/m 2 (10 mg/kg), pe durata întregului tratament de pregătire. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală Nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă renală. Deoarece tiotepa şi metaboliţii săi se excretă într-o mică măsură în urină, nu se recomandă modificarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Insuficienţă hepatică Tiotepa nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Deoarece tiotepa se metabolizează în principal pe cale hepatică, este necesară prudenţă când tiotepa se administrează la pacienţi cu afectare preexistentă a funcţiei hepatice, în special la cei cu insuficienţă hepatică severă. Nu se recomandă ajustarea dozei în cazul modificărilor tranzitorii ale parametrilor hepatici (vezi pct. 4.4). Pacienţi vârstnici Administrarea tiotepa nu a fost investigată în mod special la pacienţi vârstnici. Cu toate acestea, în studiile clinice, un procent dintre pacienţii cu vârsta peste 65 de ani au primit aceeaşi doză cumulativă ca şi ceilalţi pacienţi. Nu s-a considerat necesară ajustarea dozei. Mod de administrare Thiotepa Fresenius Kabi trebuie administrat de un cadru medical calificat sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 2-4 ore printr-un cateter venos central. 5 Thiotepa Fresenius Kabi 15 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă Fiecare flacon de tiotepa 15 mg trebuie reconstituit cu 1,5 ml apă sterilă pentru preparate injectabile. Volumul total al flacoanelor reconstituite care urmează a fi administrate trebuie apoi diluat în 500 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) înainte de administrare (1000 ml dacă doza depăşeşte 500 mg). La copii, în cazul în care doza nu depăşeşte 250 mg, poate fi folosit un volum adecvat de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) pentru a obţine concentraţia finală de tiotepa între 0,5 şi 1 mg/ml. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea suplimentară înainte de administrare, vezi pct. 6.6. Thiotepa Fresenius Kabi 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă Fiecare flacon de tiotepa 100 mg trebuie reconstituit cu 10 ml apă sterilă pentru preparate injectabile. Volumul total al flacoanelor reconstituite care urmează a fi administrate trebuie apoi diluat în 500 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) înainte de administrare (1000 ml dacă doza depăşeşte 500 mg). La copii, în cazul în care doza nu depăşeşte 250 mg, poate fi folosit un volum adecvat de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) pentru a obţine concentraţia finală de tiotepa între 0,5 şi 1 mg/ml. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea suplimentară înainte de administrare, vezi pct. 6.6. Precauţii care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului Pot apărea reacţii topice asociate cu expunerea accidentală la tiotepa. Prin urmare, se recomandă utilizarea de mănuşi la prepararea soluţiei perfuzabile. Dacă soluţia de tiotepa intră accidental în contact cu pielea, se recomandă spălarea imediată a pielii cu săpun şi apă din abundenţă. Dacă tiotepa intră accidental în contact cu mucoasele, acestea trebuie clătite cu apă din abundenţă (vezi pct. 6.6). 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanţa activă. Sarcina şi alăptarea (vezi pct. 4.6). Administrarea concomitentă cu vaccinul împotriva febrei galbene şi cu vaccinuri cu virusuri vii și vaccinuri antibacteriene (vezi pct. 4.5). 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Consecinţa tratamentului cu tiotepa în doza şi schema de administrare recomandate o reprezintă mielosupresia profundă, care apare la toţi pacienţii. Se pot dezvolta forme severe de granulocitopenie, trombocitopenie, anemie sau oricare asociere între acestea. Trebuie să se efectueze frecvent hemoleucograma cu formulă, care include formula leucocitară, numărătoarea leucocitelor şi numărătoarea trombocitelor, în timpul tratamentului şi până la recuperare. Conform indicaţiilor medicale trebuie utilizate transfuzii cu masă trombocitară şi eritrocitară şi factori de creştere precum factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (G-CSF). Se recomandă efectuarea zilnică a hemoleucogramei cu numărătoare de trombocite pe durata tratamentului cu tiotepa şi cel puţin 30 de zile după transplant. Utilizarea profilactică sau empirică a medicamentelor antiinfecţioase (antibacteriene, antimicotice, antivirale) trebuie avută în vedere pentru prevenirea şi abordarea terapeutică a infecţiilor în perioada de neutropenie. Tiotepa nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Deoarece tiotepa este metabolizată în principal în ficat, este necesară prudenţă când tiotepa se administrează la pacienţi cu afectare preexistentă a funcţiei hepatice, în special la cei cu insuficienţă hepatică severă. Tratamentul acestor pacienţi necesită monitorizarea periodică după transplant a transaminazelor serice, fosfatazei alcaline şi bilirubinei, pentru detectarea precoce a hepatotoxicităţii. Pacienţii care au efectuat anterior radioterapie, au primit minimum trei cicluri de chimioterapie sau mai multe ori transplant prealabil de celule precursoare, pot fi expuşi unui risc crescut de boală veno- ocluzivă hepatică (vezi pct. 4.8). 6 La pacienţi cu boală cardiacă în antecedente este necesară prudenţă, iar funcţia cardiacă trebuie monitorizată periodic la pacienţii care primesc tiotepa. Este necesară prudenţă la pacienţi cu antecedente de boală renală şi trebuie avută în vedere monitorizarea periodică a funcţiei renale în timpul terapiei cu tiotepa. Tiotepa poate induce toxicitate pulmonară cumulativă celei induse de alţi agenţi citotoxici (busulfan, fludarabină şi ciclofosfamidă) (vezi pct. 4.8). Efectuarea anterioară a radioterapiei la nivel cerebral sau craniospinal poate contribui la reacţii toxice severe (de exemplu, encefalopatie). Pacientului trebuie să i se explice riscul crescut de neoplazie secundară cu tiotepa, un cunoscut agent cancerigen la om. Nu se recomandă administrarea concomitentă cu vaccinuri cu germeni vii atenuați (cu excepţia vaccinurilor împotriva febrei galbene), fenitoină şi fosfenitoină (vezi pct. 4.5). Tiotepa nu trebuie administrat în același timp cu ciclofosfamida când ambele medicamente sunt prezente în cadrul aceluiaşi tratament de pregătire. Tiotepa trebuie administrat după încheierea eventualei perfuzii cu ciclofosfamidă (vezi pct. 4.5). În timpul administrării concomitente de tiotepa şi inhibitori ai CYP2B6 sau CYP3A4, pacienţii trebuie monitorizaţi clinic cu atenţie (vezi pct. 4.5). Ca majoritatea agenţilor alchilanţi, tiotepa ar putea afecta fertilitatea la bărbaţi sau la femei. Pacienţii bărbaţi trebuie să solicite crioconservarea spermei înainte de iniţierea terapiei şi nu trebuie să procreeze în timpul tratamentului şi timp de un an după încetarea tratamentului (vezi pct. 4.6). Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Interacţiuni specifice cu tiotepa Vaccinurile cu virusuri vii şi vaccinurile antibacteriene nu trebuie administrate unui pacient aflat în tratament cu un medicament chimioterapic imunosupresor şi este necesar să fi trecut cel puţin trei luni de la întreruperea terapiei până la momentul vaccinării. Tiotepa pare să fie metabolizat pe calea CYP2B6 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă cu inhibitori ai CYP2B6 (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină) sau CYP3A4 (de exemplu, antimicotice azolice, macrolide, precum eritromicină, claritromicină, telitromicină, şi inhibitori de protează) poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de tiotepa şi posibil scăderea concentraţiilor metabolitului activ TEPA. Administrarea concomitentă de inductori ai citocromului P450 (cum ar fi rifampicină, carbamazepină, fenobarbital) poate accelera metabolizarea tiotepa, ducând la concentraţii plasmatice crescute ale metabolitului activ. Prin urmare, în timpul administrării concomitente de tiotepa cu aceste medicamente, pacienţii trebuie monitorizaţi clinic cu atenţie. Tiotepa este un inhibitor slab al CYP2B6 şi, ca urmare, poate creşte concentraţiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate pe calea CYP2B6, cum ar fi ifosfamidă, tamoxifen, bupropion, efavirenz şi ciclofosfamidă. CYP2B6 catalizează conversia metabolică a ciclofosfamidei în forma sa activă, 4- hidroxiciclofosfamidă (4-OHCP), iar administrarea concomitentă de tiotepa poate determina aşadar scăderea concentraţiilor 4-OHCP active. Prin urmare, trebuie să se asigure monitorizare clinică în timpul administrării concomitente a tiotepa cu aceste medicamente. Contraindicații la administrarea concomitentă Vaccinul împotriva febrei galbene: risc de boală indusă de vaccin, generalizată, cu evoluție letală. 7 În general, vaccinurile cu virusuri vii și vaccinurile antibacteriene nu trebuie administrate unui pacient în tratament cu un medicament chimioterapic imunosupresor şi trebuie să treacă cel puţin trei luni de la întreruperea terapiei până la momentul vaccinării. Administrarea concomitentă nu este recomandată Vaccinuri vii atenuate (cu excepţia celui împotriva febrei galbene): risc de boală sistemică, posibil cu evoluție letală. Acest risc este mai mare la subiecţii care prezintă deja imunosupresie din cauza afecţiunii preexistente. În schimb, trebuie să se utilizeze un vaccin cu virus inactivat ori de câte ori este posibil (poliomielită). Fenitoină: riscul exacerbării convulsiilor ca urmare a scăderii absorbţiei digestive a fenitoinei de către medicamentul citotoxic sau risc de creştere a toxicităţii şi pierdere a eficacităţii medicamentului citotoxic datorită accentuării metabolizării hepatice induse de către fenitoină. Trebuie să se țină seama de administrarea concomitentă cu: Ciclosporină, tacrolimus: care au ca efect imunosupresia excesivă cu risc de limfoproliferare. Chimioterapicele alchilante, care includ tiotepa, inhibă pseudocolinesteraza plasmatică cu 35% - 70%. Astfel, acţiunea succinilcolinei se poate prelungi cu 5 până la 15 minute. Tiotepa nu trebuie administrat în același timp cu ciclofosfamida când ambele medicamente sunt prezente în cadrul aceluiaşi tratament de pregătire. Tiotepa trebuie administrat după încheierea eventualei perfuzii cu ciclofosfamidă. Administrarea concomitentă de tiotepa cu alte medicamente mielosupresoare sau mielotoxice (de exemplu ciclofosfamidă, melfalan, busulfan, fludarabină, treosulfan) poate potenţa riscul de reacţii adverse hematologice din cauza suprapunerii profilurilor de toxicitate ale acestor medicamente. Interacţiunea comună a tuturor medicamentelor citotoxice Ca urmare a creşterii riscului trombotic în caz de malignitate, utilizarea tratamentului anticoagulant este frecventă. Variabilitatea intraindividuală înaltă a statusului coagulării la pacienții cu cancer şi interacţiunile posibile între anticoagulantele orale şi chimioterapice necesită, dacă se decide să se trateze pacientul cu anticoagulante orale, creşterea frecvenţei de monitorizare a INR (raportul normalizat internaţional). 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Femeile de vârstă fertilă/Contracepția la bărbați și femei Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului şi să efectueze un test de sarcină înaintea începerii tratamentului. Pacienţii bărbaţi nu trebuie să procreeze în timpul tratamentului şi timp de un an după încetarea tratamentului (vezi pct. 5.3). Sarcina Nu există date privind utilizarea tiotepa la femeile gravide. În studiile preclinice, s-a demonstrat că tiotepa, ca majoritatea chimioterapicelor alchilante, induce mortalitate embriofetală şi teratogenitate (vezi pct. 5.3). Prin urmare, tiotepa este contraindicat în timpul sarcinii. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă tiotepa se excretă în laptele matern la om. Ca urmare a proprietăţilor sale farmacologice şi potenţialei toxicităţi pentru nou născuți/ sugari, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu tiotepa. Fertilitatea Ca majoritatea medicamentelor alchilante, tiotepa ar putea afecta fertilitatea la bărbaţi şi femei. Pacienţii bărbaţi trebuie să solicite crioconservarea spermei înainte de iniţierea terapiei (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje 8 Tiotepa poate avea influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Există probabilitatea ca anumite reacţii adverse la tiotepa, precum ameţeală, cefalee şi vedere înceţoşată, să afecteze aceste funcţii. 4.8 Reacții adverse Rezumatul profilului de siguranță Siguranţa utilizării tiotepa a fost examinată printr-o evaluare a evenimentelor adverse raportate în datele publicate din studiile clinice. În aceste studii, un număr total de 6588 pacienţi adulţi şi 902 copii şi adolescenţi au primit tiotepa pentru tratamentul de pregătire înainte de transplantul de celule precursoare hematopoietice. Toxicităţi grave care au afectat sistemul hematologic, hepatic şi respirator au fost considerate consecinţe previzibile ale regimului de pregătire şi procesului de transplantare. Acestea includ infecţie şi boala grefă-contra-gazdă (GvHD) care, deşi nu au fost direct asociate, au reprezentat cauzele majore ale morbidităţii şi mortalităţii, în special în cazul HPCT cu celule alogene. Cele mai frecvente reacții adverse raportate la diferitele tratamente de pregătire incluzând tiotepa sunt: infecţii, citopenie, GvHD acută şi GvHD cronică, tulburări gastro-intestinale, cistită hemoragică și inflamaţia mucoaselor. Leucoencefalopatie După tratamentul cu tiotepa s-au observat cazuri de leucoencefalopatie la pacienții adulți, copii și adolescenți cu multiple tratamente chimioterapice anterioare, care includ metotrexat și radioterapie. Unele cazuri au avut evoluție letală. Tabelul reacțiilor adverse Adulți Reacţiile adverse considerate a fi cel puţin posibil asociate tratamentului de pregătire incluzând tiotepa, raportate la pacienţi adulţi mai mult decât într-un caz izolat, sunt enumerate mai jos pe clase de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (de la ≥1/100 la <1/10), mai puţin frecvente (de la ≥1/1000 la <1/100), rare (de la ≥1/10 000 la <1/1 000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Sisteme și organe Forate frecvente Frecvente Mai puțin frecvente Cu frecvență necunoscută Infecții și infestări Predispoziție crescută la infecții Sepsis Sindrom de șoc toxic Tumori benigne, maligne și nespecificate (includ chisturi și polipi) Neoplazie secundară asociată tratamentului Tulburări hematologice şi limfatice Leucopenie Trombocitopenie Neutropenie febrilă Anemie Pancitopenie Granulocitopenie 9 Tulburări ale sistemului imunitar Boală grefă contra-gazdă acută Boală grefă contra-gazdă cronică Hipersensibilitate Tulburări endocrine Hipopituitarism Tulburări metabolice şi de nutriţie Anorexie Apetit scăzut Hiperglicemie Tulburări psihice Confuzie Alterarea statusului mental Anxietate Delir Nervozitate Halucinaţii Agitaţie Tulburări ale sistemului nervos Ameţeală Cefalee Vedere înceţoşată Encefalopatie Convulsii Parestezie Anevrism intracranian Tulburare extrapiramidală Tulburare cognitivă Hemoragie cerebrală Leucoencefalopatie Tulburări oculare Conjunctivită Cataractă Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări de auz Ototoxicitate Acufene Tulburări cardiace Aritmie Tahicardie Insuficienţă cardiacă Cardiomiopatie Miocardită Tulburări vasculare Limfedem Hipertensiune arterială Hemoragie Embolie Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Pneumonie idiopatică Epistaxis Edem pulmonar Tuse Pneumonită Hipoxie Tulburări gastrointestinale Greaţă Stomatită Esofagită Vărsături Diaree Dispepsie Dureri abdominale Enterită Colită Constipaţie Perforaţie gastrointestinală Ileus Ulcer gastro- intestinal Tulburări hepatobiliare Boală venoocluzivă hepatică Hepatomegalie Icter Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţii cutanate tranzitorii Prurit Alopecie Eritem Tulburări de pigmentare Psoriazis eritrodermic Reacții cutanate toxice severe care includ sindrom Stevens-Johnson și 10 necroliză epidermică toxică Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv Dureri dorsale Mialgie Artralgie Tulburări renale şi ale căilor urinare Cistită hemoragică Disurie Oligurie Insuficienţă renală Cistită Hematurie Tulburări ale aparatului genital şi sânului Azoospermie Amenoree Hemoragie vaginală Simptome de menopauză Infertilitate la femei Infertilitate la bărbaţi Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Febră Astenie Frisoane Edem generalizat Inflamație și durere la locul de injectare Inflamația mucoaselor Insuficienţă multiplă de organe Durere Investigaţii diagnostice Creştere în greutate Creştere a valorii bilirubinei sanguine Creştere a valorilor transaminazelor Creştere a valorii amilazei sanguine Creştere a valorii creatininei sanguine Creştere a uremiei Creştere a valorii gama- glutamiltransferaze Creştere a valorii fosfatazei alcaline din sânge Creştere a valorii aspartat aminotransferazei Copii şi adolescenţi Reacţiile adverse considerate a fi cel puţin posibil asociate tratamentului de pregătire incluzând tiotepa, raportate la copii şi adolescenţi mai mult decât într-un caz izolat, sunt enumerate mai jos pe clase de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (de la ≥1/100 la <1/10), mai puţin frecvente (de la ≥1/1000 la <1/100), rare (de la ≥1/10000 la <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Sisteme și organe Foarte frecvente Frecvente Cu frecvență necunoscută Infecţii şi infestări Predispoziţie crescută la infecţii Sepsis Purpură trombocitopenică 11 Tumori benigne, maligne şi nespecificate (includ chisturi şi polipi) Neoplazie secundară asociată tratamentului Tulburări hematologice şi limfatice Trombocitopenie Neutropenie febrilă Anemie Pancitopenie Granulocitopenie Tulburări ale sistemului imunitar Boală grefăcontra- gazdă acută Boală grefăcontra- gazdă cronică Tulburări endocrine Hipopituitarism Hipogonadism Hipotiroidism Tulburări metabolice şi de nutriţie Anorexie Hiperglicemie Tulburări psihice Alterarea statusului mental Tulburare psihică datorată unei afecţiuni medicale generale Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Encefalopatie Convulsii Hemoragie cerebrală Afectarea memoriei Pareză Ataxie Leucoencefalopatie Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări de auz Tulburări cardiace Stop cardiac Insuficienţă cardiovasculară Insuficienţă cardiacă Tulburări vasculare Hemoragie Hipertensiune arterială Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Pneumonită Pneumonie idiopatică Hemoragie pulmonară Edem pulmonar Epistaxis Hipoxie Stop respirator Hipertensiune arterială pulmonară Tulburări gastro- intestinale Greaţă Stomatită Vărsături Diaree Dureri abdominale Enterită Obstrucție intestinală Tulburări hepatobiliare Boală venoocluzivă hepatică Insuficienţă hepatică 12 Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţii cutanate tranzitorii Eritem Descuamare Tulburări de pigmentare Reacții cutanate toxice severe care includ sindromul Stevens- Johnson și necroliza epidermică toxică Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Retard al creşterii Tulburări renale şi ale căilor urinare Afecţiuni ale vezicii urinare Insuficienţă renală Cistită hemoragică Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Pirexie Inflamația mucoaselor Durere Insuficienţă multiplă de organe Investigaţii diagnostice Creştere a valorii bilirubinei sanguine Creştere a valorilor transaminazelor Creştere a valorii creatininei sanguine Creştere a valorii aspartat aminotransferazei Creştere a valorii alanin aminotransferazei Creştere a uremiei Valori anormale ale electroliţilor sanguini Creştere a raportului timpului de protrombină Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str, Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Nu există experiență în cazul supradozajului cu tiotepa. Cele mai importante reacţii adverse preconizate în cazul supradozajului sunt aplazia medulară şi pancitopenia. Nu există niciun antidot cunoscut pentru tiotepa. Statusul hematologic trebuie monitorizat cu atenţie şi se impune instituirea măsurilor energice de susţinere, așa cum este necesar din punct de vedere medical. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Agenți antineoplazici, agenți alchilanți, codul ATC: L01AC01 Mecanism de acţiune Tiotepa este un agent citotoxic multifuncţional înrudit chimic şi farmacologic cu muştarurile de azot. Se consideră că acţiunea radiomimetică a tiotepa are loc prin eliberarea radicalilor etileniminici care, la fel ca în cazul terapiei prin iradiere, compromit legăturile din ADN, de exemplu, prin alchilarea 13 guaninei la nivelul N-7, cu ruperea legăturii dintre baza purinică şi glucoză şi eliberarea guaninei alchilate. Siguranţă şi eficacitate clinică Tratamentul de pregătire trebuie să asigure citoreducţia şi, în mod ideal, eradicarea bolii. În cazul Tiotepa, ablaţia medulară reprezintă toxicitatea care limitează doza și care permite creşterea semnificativă a dozei cu perfuzarea de HPCT cu celule autologe. În cazul HPCT cu celule alogene, tratamentul de pregătire trebuie să asigure suficientă imunosupresie şi mieloablație pentru a depăși efectul de respingere a grefei de către gazdă. Datorită caracteristicilor sale înalt mieloablative, tiotepa ameliorează imunosupresia şi mieloablaţia primitorului, consolidând astfel acceptarea transplantului; ceea ce compensează pierderea efectelor GvL (grefă contra-leucemie) asociate cu GvHD. Ca medicament alchilant, tiotepa produce cea mai profundă inhibare a creşterii celulelor tumorale in vitro cu cea mai redusă creştere a concentraţiei de medicament. Datorită lipsei sale de toxicitate extramedulară, la creşteri ale dozei peste dozele mielotoxice, tiotepa a fost utilizat decenii la rând, în asociere cu alte medicamente chimioterapice, înaintea HPCT cu celule autologe şi alogene. Rezultatele studiilor clinice publicate care confirmă eficacitatea tiotepa sunt prezentate pe scurt, astfel: HPCT cu celule autologe Boli hematologice Acceptarea transplantului: Tratamentele de pregătire incluzând tiotepa s-au dovedit a fi mieloablative. Supravieţuirea fără boală (SFB): A fost raportat un procent estimat de 43% la cinci ani, confirmând faptul că tratamentele de pregătire care conţin tiotepa în urma HPCT cu celule autologe reprezintă strategii terapeutice eficace pentru tratarea pacienţilor cu boli hematologice. Recidivă: La toate tratamentele de pregătire care conţin tiotepa, ratele de recidivă la mai mult de 1 an au fost raportate ca fiind într-un procent de 60% sau mai mic, care a fost considerat de către medici drept prag pentru demonstrarea eficacităţii. La unele din tratamentele de pregătire evaluate, au fost, de asemenea, raportate rate de recidivă mai mici de 60% la 5 ani. Supravieţuirea totală (ST): ST s-a situat între 29% şi 87% cu o perioadă de urmărire cuprinsă între 22 şi 63 de luni. Mortalitatea asociată regimului (MAR) şi mortalitatea asociată transplantului (MAT): Au fost raportate valori MAR cuprinse între 2,5% şi 29%. Valorile MAT s-au situat între 0% şi 21% la 1 an, confirmând siguranţa tratamentului de pregătire incluzând tiotepa pentru HPCT cu celule autologe la pacienţi adulţi cu afecţiuni hematologice. Tumori solide Acceptarea transplantului: Tratamentele de pregătire incluzând tiotepa s-au dovedit a fi mieloablative. Supravieţuirea fără boală (SFB): Procentele raportate cu perioade de urmărire de peste 1 an confirmă că tratamentele de pregătire care conţin tiotepa în urma HPCT cu celule autologe reprezintă opţiuni eficace pentru tratarea pacienţilor cu tumori solide. Recidivă: La toate tratamentele de pregătire care conţin tiotepa, ratele de recidivă la mai mult de 1 an au fost raportate ca fiind într-un procent mai mic de 60%, care a fost considerat de către medici drept prag pentru demonstrarea eficacităţii. În unele cazuri, au fost raportate rate de recidivă de 35% şi 45% la 5 ani, respectiv, 6 ani. Supravieţuirea totală: ST s-a situat între 30% şi 87% cu o perioadă de urmărire cuprinsă între 11,7 şi 87 de luni. Mortalitatea asociată regimului (MAR) şi mortalitatea asociată transplantului (MAT): Au fost raportate valori MAR cuprinse între 0% şi 2%. Valorile MAT s-au situat între 0% şi 7,4%, confirmând siguranţa tratamentului de pregătire incluzând tiotepa pentru HPCT cu celule autologe la pacienţi adulţi cu tumori solide. 14 HPCT cu celule alogene Boli hematologice Acceptarea transplantului: Acceptarea transplantului a fost obţinută (92%-100%) cu toate tratamentele de pregătire raportate şi s-a considerat că s-a produs la momentul prevăzut. Prin urmare, se poate concluziona că tratamentele de pregătire incluzând tiotepa sunt mieloablative. GvHD (boală grefă-contra-gazdă): toate tratamentele de pregătire evaluate au asigurat o incidenţă mică de GvHD acută de gradele III-IV (între 4% şi 24%). Supravieţuirea fără boală (SFB): Procentele raportate cu perioade de urmărire de peste 1 an şi până la 5 ani confirmă că tratamentele de pregătire care conţin tiotepa în urma HPCT cu celule alogene reprezintă opţiuni eficace pentru tratarea pacienţilor cu afecţiuni hematologice. Recidivă: La toate tratamentele de pregătire care conţin tiotepa, ratele de recidivă la mai mult de 1 an au fost raportate ca fiind într-un procent mai mic de 40% (care a fost considerat de către medici drept prag pentru demonstrarea eficacităţii). În unele cazuri, au fost raportate, de asemenea, rate de recidivă mai mici de 40% la 5 ani şi 10 ani. Supravieţuirea totală: ST s-a situat între 31% şi 81% cu o perioadă de urmărire cuprinsă între 7,3 şi 120 de luni. Mortalitatea asociată regimului (MAR) şi mortalitatea asociată transplantului (MAT): au fost raportate valori mici, confirmând siguranţa tratamentelor de pregătire incluzând tiotepa pentru HPCT cu celule alogene la pacienţi adulţi cu afecţiuni hematologice. Copii şi adolescenţi HPCT cu celule autologe Tumori solide Acceptarea transplantului: A fost obţinută cu toate regimurile de pregătire raportate incluzând tiotepa. Supravieţuirea fără boală (SFB): Cu o perioadă de urmărire de 36 până la 57 de luni, SFB s-a situat între 46% şi 70% în studiile raportate. Având în vedere că toţi pacienţii au fost trataţi pentru tumori solide cu risc mare, rezultatele SFB confirmă că tratamentele de condiţionare care conţin tiotepa în urma HPCT cu celule autologe reprezintă strategii terapeutice eficace pentru tratarea copiilor şi adolescenţilor cu tumori solide. Recidivă: În toate regimurile de pregătire raportate care conţin tiotepa, ratele de recidivă la 12 până la 57 de luni s-au situat între 33% şi 57%. Având în vedere că toţi pacienţii prezintă tumori solide recidivante sau cu prognostic slab, aceste rate confirmă eficacitatea regimurilor de pregătire bazate pe tiotepa. Supravieţuirea totală (ST): ST s-a situat între 17% şi 84% cu o perioadă de urmărire cuprinsă între 12,3 şi 99,6 luni. Mortalitatea asociată regimului (MAR) şi mortalitatea asociată transplantului (MAT): Au fost raportate valori MAR cuprinse între 0% şi 26,7%. Valorile MAT s-au situat între 0% şi 18%, confirmând siguranţa tratamentului de pregătire incluzând tiotepa pentru HPCT cu celule autologe la copii şi adolescenţi cu tumori solide. HPCT cu celule alogene Boli hematologice Acceptarea transplantului: A fost obţinută în toate regimurile de pregătire evaluate incluzând tiotepa cu o rată de succes de 96% - 100%. Recuperarea hematologică are loc în termenul prevăzut. Supravieţuirea fără boală (SFB): Au fost raportate procente de 40% - 75% cu o perioadă de urmărire de peste 1 an. Rezultatele SFB confirmă că tratamentele de pregătire care conţin tiotepa în urma HPCT 15 cu celule alogene reprezintă strategii terapeutice eficace pentru tratarea copiilor şi adolescenţilor cu boli hematologice. Recidivă: În toate regimurile de pregătire raportate care conţin tiotepa, rata de recidivă s-a situat în intervalul 15% - 44%. Aceste date confirmă eficacitatea regimurilor de pregătire bazate pe tiotepa în toate afecţiunile hematologice. Supravieţuirea totală (ST): ST s-a situat între 50% şi 100% cu o perioadă de urmărire cuprinsă între 9,4 şi 121 de luni. Mortalitatea asociată regimului (MAR) şi mortalitatea asociată transplantului (MAT): Au fost raportate valori MAR cuprinse între 0% şi 2,5%. Valorile MAT s-au situat între 0% şi 30%, confirmând siguranţa tratamentului de pregătire incluzând tiotepa pentru HPCT cu celule alogene la copii şi adolescenţi cu afecţiuni hematologice. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Tiotepa este absorbit în mod inconstant din tractul gastro-intestinal: instabilitatea în mediu acid nu permite administrarea orală a tiotepa. Distribuţie Tiotepa este un compus înalt lipofil. În urma administrării intravenoase, concentraţiile plasmatice ale substanţei active se încadrează într-un model bicompartimental cu o fază de distribuţie rapidă. Volumul de distribuţie al tiotepa este mare şi a fost raportat într-un interval de 40,8 l/m 2 până la 75 l/m 2 , indicând distribuţia în apa totală din organism. Volumul aparent de distribuţie al tiotepa pare să fie independent de doza administrată. Fracţia nelegată de proteine din plasmă este de 70-90%; s-au raportat o legare nesemnificativă a tiotepa de gamaglobulină şi o legare minimă de albumină (10- 30%). În urma administrării intravenoase, expunerea LCR la medicament este aproape echivalentă cu cea obţinută în plasmă; raportul mediu al ASC în LCR faţă de plasmă pentru tiotepa este de 0,93. Concentraţiile LCR şi plasmatice ale TEPA, primul metabolit activ raportat al tiotepa, depăşesc concentraţiile compusului părinte. Metabolizare Tiotepa este supus unei metabolizări hepatice rapide şi extensive, metaboliţii putând fi detectaţi în urină în decurs de 1 oră după perfuzie. Metaboliţii sunt agenţi alchilanţi activi, dar rolul pe care îl au aceştia în activitatea antitumorală a tiotepa nu a fost încă elucidat. Tiotepa este supus unei desulfurări oxidative prin intermediul familiilor de izoenzime CYP2B şi CYP3A ale citocromului P450 în metabolitul activ major TEPA (trietilenfosforamidă). Cantitatea totală excretată a tiotepa şi a metaboliţilor săi identificaţi reprezintă 54-100% din activitatea alchilantă totală, indicând prezenţa altor metaboliţi alchilanţi. În timpul conversiei conjugaţilor de glutation (GSH) în conjugaţi de N- acetilcisteină, se formează conjugaţi de GSH, cisteinilglicină şi cisteină. Aceşti metaboliţi nu sunt întâlniţi în urină şi, în cazul în care se formează, se excretă probabil în bilă sau sub formă de metaboliţi intermediari convertiţi rapid în tiotepa-mercapturat. Eliminare Clearance-ul total al tiotepa s-a situat între 11,4 şi 23,2 l/oră/m 2 . Timpul de înjumătăţire prin eliminare a variat între 1,5 până la 4,1 ore. Metaboliţii identificaţi, TEPA, monoclorotepa şi tiotepa-mercapturat, sunt toți excretați prin urină. Excreţia urinară a tiotepa şi TEPA este aproape completă după 6 și respectiv 8 ore. Recuperarea urinară medie a tiotepa şi a metaboliţilor săi este de 0,5% pentru medicamentul nemodificat şi monoclorotepa şi de 11% pentru TEPA şi tiotepa-mercapturat. Linearitate/Non-linearitate Nu există dovezi clare ale saturaţiei mecanismelor de clearance metabolic la doze mari de tiotepa. 16 Grupe speciale de pacienţi Copii şi adolescenţi Farmacocinetica tiotepa în doză mare la copii cu vârste între 2 şi 12 ani nu pare să difere de cea raportată la copii trataţi cu 75 mg/m 2 sau la adulţi trataţi cu doze similare. Insuficiență renală Efectele insuficienței renale asupra eliminării tiotepa nu au fost evaluate. Insuficiență hepatică Efectele insuficienței hepatice asupra metabolizării şi eliminării tiotepa nu au fost evaluate. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu s-au efectuat studii convenţionale de toxicitate acută şi toxicitate după doze repetate. S-a demonstrat că tiotepa este genotoxică in vitro şi in vivo şi cancerigenă la şoareci şi şobolani. S-a demonstrat că tiotepa afectează fertilitatea şi interferează cu spermatogeneza la şoareci masculi şi că afectează funcţia ovariană la şoareci femele. Medicamentul a fost teratogen la şoareci şi şobolani şi a avut efecte embrio-fetale letale la iepuri. Aceste efecte au fost observate la doze mai mici decât cele utilizate la om. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Carbonat de sodiu. 6.2 Incompatibilităţi Tiotepa este instabil în mediu acid. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate Flacon nedeschis Thiotepa Fresenius Kabi 15 mg pulbere pentru concentrat pentru soluție perfuzabilă 15 luni. Thiotepa Fresenius Kabi 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluție perfuzabilă 24 luni. După reconstituire Stabilitatea chimică şi fizică a medicamentului după reconstituire a fost demonstrată pentru 8 ore dacă se păstrează la temperaturi cuprinse între 2°C-8°C. După diluare Stabilitatea chimică şi fizică a medicamentului după diluare a fost demonstrată pentru 24 de ore dacă se păstrează la temperaturi cuprinse între 2°C-8°C şi timp de 4 ore dacă se păstrează la 25°C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. În cazul în care nu se utilizează imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească, în mod normal, 24 de ore la temperaturi între 2°C- 8°C. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare 17 Flacon nedeschis A se păstra şi transporta la frigider (2°C-8°C.). A nu se congela. După reconstituire şi diluare Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit şi diluat, vezi pct. 6.3. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Thiotepa Fresenius Kabi 15 mg pulbere pentru concentrat pentru soluție perfuzabilă Flacon de sticlă, cilindric, transparent, de 6 ml, cu dop de cauciuc clorobutilic cu sigiliu de aluminiu verde cu clapetă de închidere. Ambalajul conţine 1 flacon. Thiotepa Fresenius Kabi 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluție perfuzabilă Flacon de sticlă, cilindric, transparent, de 10 ml, cu dop de cauciuc clorobutilic cu sigiliu de aluminiu albastru cu clapetă de închidere. Ambalajul conţine 1 flacon. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Prepararea Thiotepa Fresenius Kabi Trebuie avute în vedere proceduri pentru manipularea şi eliminarea corespunzătoare a medicamentelor antineoplazice. Toate procedurile de transfer impun respectarea strictă a tehnicilor aseptice, de preferinţă utilizarea unei hote de siguranţă cu flux laminar vertical. Ca în cazul altor compuşi citotoxici, este necesară prudenţă în manipularea şi prepararea soluţiilor de tiotepa pentru a evita contactul accidental cu pielea sau membranele mucoasele. Pot apărea reacții locale asociate cu expunerea accidentală la tiotepa. Se recomandă utilizarea mănuşilor de protecție la prepararea soluţiei perfuzabile. Dacă soluţia de tiotepa intră accidental în contact cu pielea, se recomandă spălarea imediată a pielii cu săpun şi apă din abundenţă. Dacă tiotepa intră accidental în contact cu mucoasele, acestea trebuie clătite cu apă din abundenţă. Reconstituire Thiotepa Fresenius Kabi 15 mg pulbere pentru concentrat pentru soluție pentru perfuzie Thiotepa Fresenius Kabi trebuie reconstituit cu 1,5 ml de apă sterilă pentru preparate injectabile. Cu ajutorul unei seringi prevăzute cu un ac se aspiră, în condiții de asepsie, 1,5 ml de apă sterilă pentru preparate injectabile. Thiotepa Fresenius Kabi 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluție pentru perfuzie Thiotepa Fresenius Kabi trebuie reconstituit cu 10 ml de apă sterilă pentru preparate injectabile. Cu ajutorul unei seringi prevăzute cu un ac se aspiră, în condiții de asepsie, 10 ml de apă sterilă pentru preparate injectabile. Injectați conținutul seringii în flacon prin dopul de cauciuc. Se îndepărtează seringa și acul și se amestecă manual prin inversări repetate. Trebuie utilizate numai soluții incolore, fără particule. Soluțiile reconstituite pot prezenta ocazional opalescență; astfel de soluții pot fi în continuare administrate. Diluare suplimentară în punga de perfuzie Soluţia reconstituită este hipotonă şi trebuie diluată şi mai mult înainte de administrare, cu 500 ml soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu de 9 mg/ml (0,9%) (1000 ml dacă doza depăşeşte 500 mg) sau cu un volum adecvat de soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) pentru a obţine concentraţia finală de tiotepa între 0,5 şi 1 mg/ml. Administrare Perfuzia cu Thiotepa Fresenius Kabi trebuie verificată vizual pentru a detecta eventualele particule solide înainte de administrare. Soluţiile care conţin un precipitat trebuie eliminate. Înainte de şi după fiecare perfuzie, cateterul permanent trebuie spălat cu aproximativ 5 ml soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu de 9 mg/ml (0,9%). 18 Soluţia perfuzabilă trebuie să fie administrată pacienţilor utilizând un set de perfuzie prevăzut cu un filtru în linie de 0,2 μm. Filtrarea nu modifică concentrația soluţiei. Eliminare Thiotepa Fresenius Kabi este numai pentru o singură utilizare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ FRESENIUS KABI ROMANIA SRL Strada Henri Coandă, Nr, 2, Oraș Ghimbav, Județ Brașov, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 14992/2023/01 14993/2023/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: mai 2023 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Mai 2023