AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15043/2023/01-02-03 Anexa 2 15044/2023/01-02-03 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Cefepimă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Cefepimă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Cefepimă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Fiecare flacon conţine diclorhidrat de cefepimă monohidrat 1,19 g echivalent cu cefepimă 1 g. Cefepimă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă Fiecare flacon conţine diclorhidrat de cefepimă monohidrat 2,38 g echivalent cu cefepimă 2 g. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă. Pulbere cristalină de culoare albă până la aproape albă. După reconstituire, soluția are un pH între 4,2 și 5,2 și o osmolalitate între 383 și 389 mOsm/kg. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Cefepimă AptaPharma este indicată pentru tratamentul infecțiilor enumerate mai jos, cauzate de microorganism patogene sensibile la cefepimă (vezi pct. 4.4 și 5.1). Adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani > 40 kg: Tratamentul pacienților cu bacteriemie în asociere sau despre care se presupune că ar fi cauzată de o asociere cu una dintre infecțiile enumerate mai jos: • • • • infecții ale tractului respirator inferior dobândite în comunitate și pneumonie severă, infecții ale tractului urinar complicate și necomplicate, episoade febrile la pacienții cu neutropenie. În tratamentul empiric al pacienților cu neutropenie febrilă: Cefepima în monoterapie este indicată în tratamentul empiric al pacienților cu neutropenie febrilă. La pacienții cu un risc ridicat de infecție severă (de exemplu, pacienții care au suferit recent un transplant de măduvă osoasă, pacienții cu hipotensiune arterială, tumori maligne hematologice sau neutropenie severă sau prelungită), monoterapia cu antibiotice poate să nu fie adecvată. Nu există date suficiente pentru a susține eficacitatea cefepimei în monoterapie la acești pacienți.(vezi pct. 5.1). Infecții ale tractului biliar. Copii cu vârsta cuprinsă între 2 luni și 12 ani ≤ 40 kg: • episoade febrile în timpul neutropeniei atunci când durata preconizată a neutropeniei este scurtă. Datele clinice disponibile pentru sugari și copii nu permit recomandarea utilizării cefepimei în monoterapie. Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Pacienți adulți cu funcție renală normală Dozele uzuale recomandate pentru monoterapie sau în asociere cu alte medicamente sunt următoarele: Unitatea de dozare, calea de administrare 1 g IV or IM Tipul de infecție Infecții ale tractului respirator dobândite în comunitate Pielonefrită necomplicată Infecții severe: septicemie/bacteriemie, pneumonie, infecții complicate ale tractului urinar, infecții ale tractului biliar Episoade febrile la pacienții cu neutropenie* Infecții severe cu Pseudomonas 2 g IV 2 g IV 2 g IV Frecvența administrării De 2 ori pe zi De 2 ori pe zi De 2 până la 3 ori pe zi De 3 ori pe zi * Doza de 2 g de trei ori pe zi a fost administrată doar în monoterapie. Durata uzuală a tratamentului este de 7 până la 10 zile, cu toate acestea, infecţiile mai severe pot necesita tratament de durată mai lungă. Pentru tratamentul episoadelor febrile la pacienții cu neutropenie, durata uzuală a tratamentului este de 7 zile sau până la dispariţia neutropeniei. Pacienți cu insuficiență renală Cefepima este eliminatăpe cale renală, exclusiv prin filtrare glomerulară. Ca urmare, la pacienții cu funcție renală redusă (filtrarea glomerulară < 50 ml/min), doza trebuie ajustată pentru a compensa vitezele de eliminare renală mai mici. Filtrarea glomerulară trebuie să fie estimată pentru a determina doza de întreținere. Protocoalele de adaptare a dozelor la persoanele cu funcție renală redusă sunt descrise în tabelul de mai jos: Doza normală 1 g, de două ori pe zi 2 g, de două ori pe zi Clearance-ul creatininei (ml/min) 50 - 30 1 g, o dată pe zi 29 - 11 500 mg, o dată pe zi 2 g, o dată pe zi 1g, o dată pe zi 2 g, de trei ori pe zi 1 g, de trei ori pe zi 1 g, de două ori pe zi ≤ 10 250 mg, o dată pe zi 500 mg, o dată pe zi 1 g, o dată pe zi Hemodializă doză de încărcare: 1 g urmată de 500 mg o dată pe zi*. doză de încărcare: 1 g urmată de 500 mg o dată pe zi*. doză de încărcare: 1 g urmată de 500 mg o dată pe zi*. 50 mg/kg de 3 ori pe zi 25 mg/kg 1 dată pe zi * În zilele de dializă, trebuie administrată după terminarea dializei. 25 mg/kg de 2 ori pe zi 25 mg/kg de 3 ori pe zi Atunci când sunt disponibile doar valorile serice de creatinină, ecuația Cockcroft-Gault poate fi utilizată pentru a estima clearance-ul creatininei. Creatinina serică trebuie să reflecte o stare de echilibru a funcției renale: greutatea corporală (în kg) x (140 - vârsta [în ani]) la bărbați: ClCr = --------------------------------------------------------- 72 x concentraţia plasmatică a creatininei (în mg/dl) la femei: ClCr = 0,85 x valoarea la bărbați La pacienții aflați în hemodializă, caracteristicile farmacocinetice ale cefepimei arată că este necesară reducerea dozelor. Acești pacienți trebuie să primească o doză de încărcare de 1 g în prima zi, urmată de 500 mg în zilele următoare. Aproximativ 68 % din cantitatea totală de cefepimă prezentă în organism este eliminată după 3 ore de dializă. În zilele de dializă, cefepima trebuie administrată după ce dializa este completă. Pe cât posibil, cefepima trebuie administrată la aceeași oră în fiecare zi. La pacienții aflați în dializă peritoneală ambulatorie continuă, cefepima poate fi administrată la dozele recomandate pentru subiecții cu funcție renală normală, dar la fiecare 48 de ore. Copii și adolescenți Adolescenți cu vârsta peste 12 ani > 40 kg Dozele uzuale recomandate pentru monoterapie sau în coadministrare cu alte medicamente sunt aceleași ca la populația adultă. Durata tratamentului este, de asemenea, aceeași cu cea recomandată la populația adultă. Copii cu vârsta cuprinsă între 2 luni și 12 ani ≤ 40 kg: 50 mg/kg IV, de 3 ori pe zi. Datele clinice disponibile pentru sugari și copii nu permit recomandarea utilizării cefepimei în monoterapie. Durata tratamentului este aceeași ca la adulți și durează în mod normal între 7 și 10 zile, deși infecțiile mai severe pot necesita un tratament prelungit. Pentru tratamentul episoadelor febrile la pacienții cu neutropenie, durata uzuală a tratamentului nu trebuie să fie mai mică de 7 zile sau până la dispariția neutropeniei. Mod de administrare Cefepima 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă poate fi administrată intravenos (IV) prin injecție IV lentă de la 3 la 5 minute, prin perfuzie cu durata de 30 de minute sau prin injecție intramusculară (IM) profundă. Cefepima 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă poate fi administrată intravenos (IV), prin injecție IV lentă de la 3 la 5 minute sau prin perfuzie cu durata de 30 de minute (vezi pct. 6.6). Soluția reconstituită de Cefepimă AptaPharma este limpede și practic lipsită de particule vizibile. 4.3 Contraindicaţii Cefepima este contraindicată la pacienții care au avut anterior: • • reacții de hipersensibilitate la cefepimă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1, reacții de hipersensibilitate la alte cefalosporine (vezi pct. 4.4) sau la antibiotice beta-lactame (peniciline, monobactame și carbapenemice). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Encefalopatie Antibioticele beta-lactamice vin cu un risc de encefalopatie (confuzie, tulburări de conștiență, epilepsie sau mișcări anormale), în special în caz de supradozaj și/sau insuficiență renală, în special la pacienții vârstnici. Reacții de hipersensibilitate Apariția oricăror simptome de alergie impune întreruperea tratamentului. Ca și în cazul altor antibiotice beta-lactamice, au fost raportate cazuri de reacții de hipersensibilitate severe și ocazional letale. Înainte de inițierea tratamentului cu cefepimă, trebuie făcută o anchetă atentă pentru a se stabili dacă pacientul a avut anterior reacții de hipersensibilitate la cefepimă, beta-lactamice sau alte medicamente. Rata reacțiilor încrucișate între penicilină și cefalosporine este de 5 - 10 %. Cefalosporinele trebuie utilizate cu extremă precauție la pacienții sensibili la penicilină. Este necesară o monitorizare medicală strictă în timpul administrării primei doze. Utilizarea cefalosporinelor este contraindicată la subiecții cu antecedente de alergie imediată la cefalosporine. În cazul în care există îndoieli, medicul trebuie să fie prezent în timpul administrării primei doze pentru a trata o potențială reacție anafilactică. Cefepimă AptaPharma trebuie administrată cu prudență la pacienții cu astm sau care sunt predispuși la alergii. Reacțiile de hipersensibilitate grave pot necesita administrarea de epinefrină sau alt tratament de susținere. Diareea asociată cu Clostridioides difficile Au fost raportate cazuri de diaree asociate cu Clostridioides difficile la utilizarea a numeroase antibiotice, inclusiv cefepimă. Această diaree poate fi la fel de severă ca și colita pseudomembranoasă, care poate pune în pericol viața. Este important ca acest diagnostic să fie luat în considerare la pacienții care prezintă diaree în timpul sau după utilizarea antibioticelor, deoarece au fost observate cazuri până la 2 luni de la întreruperea tratamentului. Acest eveniment, care este rar în cazul cefalosporinelor, necesită întreruperea imediată a tratamentului și aplicarea antibioterapiei specifice corespunzătoare. În acest caz, trebuie evitată administrarea de produse care favorizează staza fecală. Insuficiență renală La pacienții cu funcție renală deficitară (rate de clearance al creatininei mai mici sau egale cu 50 ml/min), sau alte afecțiuni care pot modifica funcția renală, doza de cefepimă trebuie ajustată (vezi pct. 4.2) pentru a compensa rata de eliminare scăzută a cefepimei și pentru a preveni reacțiile clinice cauzate de concentrații plasmatice ridicate ale antibioticului. Doza trebuie ajustată în funcție de gradul de insuficiență renală, de severitatea infecției și de sensibilitatea organismelor cauzale (vezi pct. 4.2 și 5.2). Suprainfecție Ca și în cazul altor antibiotice, utilizarea cefepimei poate duce la creșterea excesivă a microorganismelor 4 nesusceptibile. Trebuie luate măsuri adecvate în cazul în care apare o infecție secundară în timpul tratamentului. Pacienți vârstnici Din cei 6 400 de adulți incluși în studiile clinice, 35 % aveau peste 65 de ani, iar 16 % aveau peste 75 de ani. A fost studiată distribuția cefepimei la pacienții vârstnici (> 65 de ani). La subiecții cu funcție renală normală, nu este necesară ajustarea dozei. Cu toate acestea, deoarece funcția renală scade odată cu vârsta, doza trebuie ajustată la starea funcției renale a pacientului (vezi pct. 4.2 și 5.2). Se recomandă monitorizarea funcției renale atunci când cefepima se administrează concomitent cu alte antibiotice potențial nefrotoxice (în special aminoglicozide) sau cu diuretice puternice. Interferențe cu analizele de laborator Au fost raportate rezultate pozitive la testele Coombs fără dovezi de hemoliză la pacienții tratați cu cefepimă de două ori pe zi. Au fost raportate rezultate fals pozitive pentru glucoză în urină la testele de reducere a cuprului. Prin urmare, se recomandă utilizarea testelor de glucoză bazate pe reacții enzimatice de glucoză-oxidază. Activitatea antibacteriană Din cauza spectrului său relativ limitat de activitate antibacteriană, cefepima nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care microorganismul patogen a fost deja identificat și se știe că este sensibil sau este foarte probabil ca microorganismul (microorganismele) patogen(e) cel mai probabil să fie adecvat(e) pentru tratamentul cu cefepimă (vezi pct. 5.1). 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Antibiotice bacteriostatice Tratamentul concomitent cu antibiotice bacteriostatice poate interfera cu acțiunea antibioticelor beta- lactamice. Probleme specifice legate de dezechilibrele INR (Raportul Normalizat International) Au fost raportate numeroase cazuri de creștere a activității anticoagulante orale la pacienții care primesc antibiotice. Contextul infecțios sau inflamator, precum și vârsta și starea generală a pacientului par a fi factori de risc. În aceste circumstanțe, este dificil să se facă distincția între patologia infecțioasă și tratamentul acesteia în ceea ce privește apariția dezechilibrelor INR. Cu toate acestea, unele clase de antibiotice sunt mai frecvent implicate, în special fluorochinolonele, macrolidele, ciclinele, co- trimoxazolul și anumite cefalosporine. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Pe baza datelor de la animale, nu există dovezi că cefepima provoacă malformații sau are efecte fetotoxice. Din cauza absenței unor studii clinice controlate adecvate la femeile gravide, se recomandă ca cefepima să fie utilizată la femeile gravide numai dacă este clar necesar și dacă beneficiul terapeutic justifică riscul potențial. Alăptarea Cefepima se excretă în laptele matern uman în concentrații foarte mici, iar cantitățile ingerate sunt mult mai mici decât dozele terapeutice. Prin urmare, cefepima trebuie utilizată în timpul alăptării numai după o analiză foarte atentă a beneficiilor preconizate și a riscurilor potențiale. Dacă la sugar apar diaree, candidoză sau erupții cutanate, trebuie 5 întreruptă alăptarea (sau administrarea medicamentului). Fertilitatea Nu s-a observat nicio afectare a fertilității la șobolani. Nu există date disponibile privind efectele cefepimei asupra fertilității umane. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Acest medicament poate avea un efect semnificativ asupra capacității dumneavoastră de a conduce vehicule și de a folosi mașini, în special datorită posibilei apariții a encefalopatiei (vezi pct. 4.4, 4.8 și 4.9). 4.8 Reacţii adverse Tabelul de mai jos include reacțiile adverse raportate în timpul studiilor clinice sau din experiența după punerea pe piață. Lista este organizată conform clasificării pe aparate, sisteme și organe, (termeni MedDRA) și frecvenței, utilizând următoarele categorii de frecvență: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și ≤ 1/100), rare (≥1/10000 și ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000) și cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Frecvență Reacţii adverse Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Infecții și infestări Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări psihiatrice Tulburări ale sistemului nervos Rare Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări vasculare Mai puţin frecvente Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Rare 6 Candidoză orală Candidoză Infecții vaginale Anemie, eozinofilie Trombocitopenie, leucopenie, neutropenie Anemie aplastică*, anemie hemolitică*, agranulocitoză Reacții anafilactice, angioedem Șoc anafilactic Halucinații**, confuzie** Cefalee, parestezii Convulsiile, disgeuzia, amețelile Encefalopatie**, crize convulsive**, tulburări de conștiență și de conștiință**, epilepsie**, mioclonii**, comă** Flebită la locul de aministrare IV, tromboflebită la locul de administrare IV Hipotensiune arterială, vasodilatație Hemoragii* Dispnee Tulburări gastrointestinale Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări renale și urinare Tulburări ale aparatului genital și sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare Cu frecvenţă necunoscută Rare Frecvente Mai puţin frecvente Investigații Rare Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Diaree Greață, vărsături Constipație Colită pseudomembranoasă, colită, dureri abdominale, afte bucale Erupție cutanată Eritem, urticarie, prurit Necroliză epidermică toxică*, sindrom Stevens-Johnson*, eritem multiform*. Insuficiență renală Nefropatie toxică* Prurit genital Reacție la locul de administrare a perfuziei Inflamație la locul de administrare a perfuziei, durere și inflamație la locul de injectare IM sau IV, pirexie Frisoane Testul Coombs pozitiv Creșterea fosfatazelor alcaline, ALT, AST, bilirubinemie, timp de protrombină prelungit, timp de tromboplastină parțială activată prelungit Creșterea tranzitorie a ureei din sânge, creșterea creatininei Scăderea fosforemiei Glicozurie fals pozitivă* * Aceste reacții adverse au fost în general atribuite altor compuși din aceeași clasă. ** Antibioticele beta-lactamice vin cu un risc de encefalopatie (confuzie, tulburări de conștiență, epilepsie sau mișcări anormale), în special în caz de supradozaj și/sau insuficiență renală, în special la pacienții vârstnici (vezi pct. 4.9). Simptomele de neurotoxicitate se ameliorează în urma întreruperii tratamentului și/sau în urma hemodializei. Au fost raportate anumite cazuri de deces. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj 7 Antibioticele beta-lactamice vin cu un risc de encefalopatie (confuzie, tulburări de conștiență, epilepsie sau mișcări anormale), în special în caz de supradozaj și/sau insuficiență renală. În cazul unui supradozaj sever și în special la pacienții cu funcție renală deficitară, nivelurile serice de cefepimă pot fi scăzute cu ajutorul hemodializei. Dializa peritoneală este ineficientă. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Alte antibacteriene  -lactamice, cefalosporine de generația a 4-a; Cod ATC: J01DE01 Eficacitatea și siguranța clinică Pacienți cu neutropenie febrilă: Siguranța și eficacitatea tratamentului empiric al neutropeniei febrile cu cefepimă în monoterapie au fost evaluate în două studii clinice multicentrice randomizate care au comparat cefepimă în monoterapie (în doză de 2 g IV la fiecare 8 ore) cu ceftazidimă în monoterapie (în doză de 2 g IV la fiecare 8 ore). În total, 317 pacienți au fost incluși în aceste studii. Tabelul 1: Caracteristicile populației de pacienți incluse Date demografice privind pacienții evaluabili (doar primul episod) Total Vârsta mediană (an) Masculin Feminin Leucemie Alte tumori hematologice maligne Tumori solide Numărul median absolut de neutrofile (nadir) (celule/μL) Durata mediană a neutropeniei (zile) Cateter de inserție Terapie antibiotică profilactică Transplant de măduvă osoasă TAS < 90mmHg la includere Cefepimă 164 56,0 (interval, 18 - 82) 86 (52 %) 78 (48 %) 65 (40 %) 43 (26 %) Ceftazidimă 153 55,0 (interval, 16 - 84) 85 (56 %) 68 (44 %) 52 (34 %) 36 (24 %) 54 (33 %) 20,0 (interval, 0 - 500) 56 (37%) 20,0 (interval, 0 - 500) 6,0 (interval, 0 - 39) 6,0 (interval, 0 - 32) 97 (59 %) 62 (38 %) 9 (5 %) 7 (4 %) 86 (56 %) 64 (42 %) 7 (5 %) 2 (1 %) TAS = Tensiunea arterială sistolică Tabelul 2: Ratele de răspuns clinic observate. Pentru toți parametrii evaluați, cefepima a fost echivalentă din punct de vedere terapeutic cu ceftazidima. Răspunsuri în tratamentul empiric al pacienților cu neutropenie febrilă parametrii evaluați % răspuns Ceftazidimă (n = 153) Cefepimă (n = 164) 8 Episodul primar s-a rezolvat fără modificarea tratamentului, fără un nou episod febril sau infecție și cu antibioterapie orală care a urmat pentru a finaliza tratamentul. Episodul primar s-a rezolvat fără o modificare a tratamentului, fără un nou episod febril sau infecție și fără terapie cu antibiotice orale în urma tratamentului. Supraviețuire, modificări în tratament. Episodul primar s-a rezolvat fără modificarea tratamentului, urmând ca antibioterapia orală să completeze tratamentul. Episodul primar s-a rezolvat fără o modificare a tratamentului și fără antibioterapie orală în urma tratamentului. 51 34 93 62 46 55 39 97 67 51 Nu există date suficiente pentru a susține eficacitatea cefepimei în monoterapie la pacienții cu risc ridicat de a dezvolta infecții severe (inclusiv la pacienții care au suferit recent un transplant de măduvă osoasă, la pacienții cu hipotensiune arterială, cu afecțiuni hematologice maligne sau cu neutropenie severă sau prelungită). Nu sunt disponibile date pentru pacienții cu șoc septic. Relația farmacocinetică/farmacodinamică (PK/PD) Eficacitatea depinde în mare măsură de perioada de timp în care nivelurile medicamentului depășesc concentrația minimă inhibitoare (CMI) a agentului patogen în cauză. Mecanismul de rezistență Cefepima are o afinitate scăzută pentru beta-lactamazele cu codificare cromozomială și este foarte rezistentă la hidroliza de către majoritatea beta-lactamazelor. Rezistența bacteriană la cefepimă se poate datora unuia sau mai multora dintre următoarele mecanisme: • afinitatea redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefepimă, • producerea de β-lactamaze care sunt capabile să hidrolizeze cefepima în mod eficient (de exemplu, mai multe β-lactamaze cu spectru extins și β-lactamaze mediate cromozomal), • impermeabilitatea membranei externe, care limitează accesul cefepimei la proteinele de legare a penicilinei în organismele gram-negative, • pompe de eflux pentru substanțe active. Există o rezistență încrucișată parțială sau completă între cefepimă și alte cefalosporine și peniciline. Testarea cu cefepimă se efectuează utilizând seria de diluții standard. Următoarele concentrații minime inhibitorii au fost determinate pentru germenii sensibili și rezistenți: Punctele de rupere EUCAST (Comitetul European pentru Testarea sensibilităţii antimicrobiene) (versiunea 9 12.0, 2022-01-01) Agenți patogeni Enterobacterales Pseudomonas spp. Staphylococcus spp. Streptococi din grupele A, B, C și G Streptococcus pneumoniae Streptococi din grupul Viridans Haemophilus influenzae Moraxella catarrhalis Puncte de întrerupere PK/PD (fără legătură cu specia) Aeromonas spp. Susceptibil (mg/L) ≤ 1 ≤ 0.001 Notă 1 Rezistent (mg/L) > 4 > 8 Notă 1 Notă 2 ≤ 1 ≤ 0.5 ≤ 0.25 ≤ 4 < 4 ≤ 1 Notă 2 > 2 > 0.5 > 0.25 > 4 > 8 > 4 1 Susceptibilitatea stafilococilor la cefalosporinele utilizate pentru infecțiile stafilococice se deduce din sensibilitatea la cefoxitină. 2 Sensibilitatea streptococilor din grupele A, B, C și G la cefalosporine este dedusă din sensibilitatea la benzilpenicilină. Susceptibilitate Prevalența rezistenței dobândite poate varia în funcție de regiune și de timp, pentru anumite specii și este de dorit să se dispună de informații locale privind rezistența, în special în cazul tratamentului infecțiilor grave. În consecință, trebuie solicitată consiliere specializată atunci când prevalența locală a rezistenței este de așa natură încât utilitatea agentului în cel puțin anumite tipuri de infecții este discutabilă. Specii susceptibile în mod obișnuit Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină) Streptococcus pneumoniae (inclusiv tulpinile rezistente la penicilină) º Streptococcus pyogenes º Microorganisme aerobe Gram-negativ Citrobacter freundii Enterobacter aerogenes Haemophilus influenzae°. Moraxella catarrhalis°. Morganella morganii Proteus mirabilis % Proteus vulgaris º Serratia liquefaciens º Serratia marcescens Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă în timpul utilizării Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Staphylococcus aureus 3 Staphylococcus epidermidis + Staphylococcus haemolyticus + 10 Staphylococcus hominis + Microorganisme aerobe Gram-negativ Acinetobacter baumannii Enterobacter cloacae Escherichia coli % Klebsiella oxytoca % Klebsiella pneumoniae % Pseudomonas aeruginosa Specii cu rezistență intrinsecă Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Enterococcus spp. Listeria monocytogenes Staphylococcus aureus (rezistent la meticilină) Microorganisme aerobe Gram-negativ Stenotrophomonas maltophilia Microorganisme anaerobe Bacteroides fragilis Clostridioides difficile Alte microorganisme Chlamydia spp. Chlamydophila spp. Legionella spp. Mycoplasma spp. ° Nu existau date actualizate disponibile la momentul publicării acestui tabel. Susceptibilitatea este presupusă în literatura primară, în lucrările standard și în recomandările terapeutice. + Rata de rezistență este de peste 50 % în cel puțin o regiune. % Tulpinile producătoare de beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente. 3 În mediul ambulatoriu, rata de rezistență este <10 %. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Farmacocinetica cefepimei este liniară între intervalele de dozare de 250 mg - 2 g (IV) și 500 mg - 2 g (IM). Acestea nu variază pe parcursul tratamentului. Absorbție În urma administrării IM, cefepima este rapid și complet absorbită. Distribuție Concentrațiile plasmatice medii ale cefepimei la bărbații adulți după o singură perfuzie IV de 30 de minute cu o doză de 250 mg, 500 mg, 1 g și 2 g și după o singură injecție IM cu o doză de 500 mg, 1 g și 2 g sunt rezumate în tabelul de mai jos: Concentrații plasmatice medii de cefepimă (µg/ml) 11 Doza de cefepimă 250 mg IV 500 mg IV 1 g IV 2 g IV 500 mg IM 1 g IM 2 g IM 0,5 ore 1,0 ore 2,0 ore 4,0 ore 8,0 ore 12,0 ore 20,1 38,2 78,7 163,1 8,2 14,8 36,1 10,9 21,6 44,5 85,8 12,5 25,9 49,9 5,9 11,6 24,3 44,8 12 26,3 51,3 2,6 5 10,5 19,2 6,9 16 31,5 0,5 1,4 2,4 3,9 1,9 4,5 8,7 0,1 0,2 0,6 1,1 0,7 1,4 2,3 Concentrațiile de cefepimă în țesuturi și lichide corporale sunt descrise în tabelul următor: Concentrația medie de cefepimeă în țesuturi și lichide corporale Țesuturi sau lichide Doza/cale de administrare Mostra: interval de timp mediu (ore) Urină 500 mg IV 1 g IV 2 g IV Bilă 2 g IV Lichid peritoneal 2 g IV Lichid interstițial 2 g IV Mucoasă bronșică 2 g IV 2 g IV Apendice 2 g IV Vezica biliară 0 - 4* 0 - 4* 0 - 4* 9 4,4 1,5 4,8 5,7 9,6 Concentraţia medie în ţesut (µg/g) sau lichid biologic (µg/ml) 292 926 3,120 11,2 18,3 81,4 24,1 5,2 8,1 Concentrația plasmatică medie (µg/ml) 4.9** 10.5** 20,1** 9,2 24,8 72,5 40,4 17,8 8,5 * Urină colectată în intervalul 0 - 4 ore de la administrare. ** Plasmă colectată la 4 ore după administrare. Distribuția tisulară a cefepimei nu variază în funcție de doza administrată în intervalul 250 mg - 2 g. Volumul mediu de distribuție în stare de echilibru este de 18L. Timpul mediu de înjumătățire prin eliminare al cefepimei este de 2 ore. Nu s-a observat acumulare la subiecții care au primit doze de 2 g IV la fiecare 8 ore pentru o perioadă de 9 zile. Legarea cefepimei de proteinele plasmatice este mai mică de 19 % și este independentă de concentrația serică a cefepimei. Timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit în cazul insuficienței renale. Metabolizare Cefepima nu este metabolizată într-o mare măsură. Se transformă în N-metilpirolidină N-oxid, care se excretă în urină, ceea ce corespunde la 7 % din doza administrată. Eliminare Clearance-ul total mediu este de 120 ml/min. Clearance-ul renal mediu al cefepimei este de 110 ml/min. Se elimină aproape exclusiv prin rinichi, în principal prin filtrare glomerulară. 85 % din doza administrată se găsește neschimbată în urină. În urma administrării unei doze de 500 mg pe cale intravenoasă, concentrațiile de cefepimă nu sunt detectabile după 12 ore în plasmă și după 16 ore în urină. Concentrația medie în urină în intervalul de 12-16 ore de la injectare este de 17,8 µg/ml. În urma administrării a 1 sau 2 g IV, concentrațiile medii în urină sunt de 26,5 și, respectiv, 28,8 µg/ml, în intervalul 12 - 24 de ore. Cefepima nu este detectabilă în plasmă după 24 de ore. Pacienți vârstnici 12 A fost studiată distribuția cefepimei la pacienții vârstnici (> 65 de ani). La subiecții cu funcție renală normală, nu este necesară ajustarea dozei. La subiecții cu insuficiență renală (filtrare glomerulară < 50 ml/min), doza trebuie ajustată pentru a compensa rata mai mică de eliminare renală (vezi pct. 4.2 și 4.4). Au fost raportate cazuri de encefalopatie reversibilă, dintre care majoritatea au apărut la persoanele cu insuficiență renală care au primit doze mai mari decât doza recomandată, în special la pacienții vârstnici (vezi pct. 4.8 și 4.9). Copii cu vârste cuprinse între 2 luni și 12 ani Cinetica cefepimei nu este modificată la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 luni și 12 ani. Insuficiență hepatică Farmacocinetica cefepimei nu a fost modificată la pacienții cu insuficiență hepatică care au primit o doză unică de 1 g. Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei. Insuficiență renală Studiile efectuate la pacienți care prezintă diferite grade de insuficiență renală au demonstrat o creștere semnificativă a timpului de înjumătățire prin eliminare a cefepimei. Există o relație liniară între clearance- ul total individual și clearance-ul creatininei la pacienții cu funcție renală redusă (vezi pct. 4.2). Timpul de înjumătățire prin eliminare la pacienții aflați în dializă (hemodializă sau dializă peritoneală continuă ambulatorie) este de 13 - 17 ore. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu au fost efectuate studii pe termen lung pe animale pentru a evalua potențialul carcinogen. În testele de genotoxicitate in vitro și in vivo, cefepima nu s-a dovedit a fi genotoxică. La șobolan nu s-a observat nicio scădere a fertilității. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor arginină (pentru reglarea pH-ului) Cefepimă AptaPharma este un amestec steril de diclorhidrat de cefepimă monohidrat și arginină. Arginina la o concentrație de aproximativ 721 mg/g cefepimă se adaugă pentru a menține pH-ul soluției reconstituite între 4,0 și 6,0. 6.2 Incompatibilităţi Cefepimă AptaPharma nu trebuie amestecată cu alte medicamente în aceeași seringă sau flacon de perfuzie. 6.3 Perioada de valabilitate Flaconul înainte de deschidere: 2 ani Medicament reconstituit: Pentru injectare intravenoasă, injectare intramusculară sau administrare sub formă de perfuzie (adăugat la 13 un lichid de perfuzie compatibil). Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării după reconstituire a fost demonstrată timp de 7 zile la 2 °C - 8 °C (la frigider) sau timp de 24 de ore la temperaturi sub 25 °C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, responsabilitatea privind durata şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare revine utilizatorului şi nu trebuie să depăşească, în mod normal, 24 de ore la 2-8ºC, exceptând situaţiile în care reconstituirea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură pentru păstrare. A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cefepimă AptaPharma 1 g Flacoane de 20 ml din sticlă transparentă incoloră de tip I, închise cu un dop de culoare gri închis din cauciuc bromobutilic de 20 mm și sigilate cu capsă detașabilă din aluminiu de culoare somon. Cefepimă AptaPharma 2 g Flacoane de 20 ml din sticlă transparentă incoloră de tip I, închise cu un dop de culoare gri închis din cauciuc bromobutilic de 20 mm și sigilate cu capsă detașabilă din aluminiu de culoare maron. Mărimile de ambalaj: cutii cu 1, 10 și 25 de flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Administrare intravenoasă: Cefepima poate fi dizolvată în apă pentru preparate injectabile sau în orice alt solvent compatibil pentru preparate injectabile (vezi paragraful de compatibilitate de mai jos). Volumul de reconstituire înainte de administrare Flacon 1 g IV 2 g IV Volumul de solvent care trebuie adăugat (ml) 10,0 10,0 Volumul disponibil aproximativ (ml) Concentrație aproximativă (mg/ml) 11,4 12,8 90 160 Soluțiile reconstituite pentru administrare intravenoasă pot fi administrate direct prin injecție intravenoasă lentă (3 până la 5 minute) prin intermediul unei seringi sau al unei linii de perfuzie sau adăugate la un lichid de perfuzie compatibil, pentru a fi administrate sub formă de perfuzie pe o perioadă de 30 de minute. Administrare intramusculară: Se reconstituie 1 g de cefepimă cu apă pentru preparate injectabile sau cu o soluție de clorhidrat de lidocaină de 5 mg/ml (0,5 %) sau 10 mg/ml (1 %). 14 Flacon 1 g IM Volumul de solvent care trebuie adăugat (ml) 3,0 Volumul disponibil aproximativ (ml) Concentrație aproximativă (mg/ml) 4,4 230 Compatibilitate Cefepima este compatibilă cu următorii solvenți și soluții: clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) (cu sau fără glucoză 50 mg/ml (5 %)), glucoză 50 mg/ml (5 %) sau 100 mg/ml (10 %) și soluție de Ringer lactat. Cefepima poate fi administrată în același timp cu alte antibiotice. Cu toate acestea, este interzisă utilizarea aceleiași seringi, a aceleiași perfuzii sau a aceluiași loc de injectare. Inspecție vizuală După reconstituire, soluția este limpede și fără particule vizibile. Medicamentele pentru uz parenteral trebuie să fie inspectate vizual înainte de administrare pentru a verifica dacă sunt lipsite de particule. În cazul în care se detectează particule, medicamentul nu trebuie să fie utilizat. Ca și în cazul altor cefalosporine, soluția reconstituită poate avea o culoare chihlimbar-gălbuie care nu indică pierderea eficacității. Medicamentul reconstituit este destinat doar unei singure utilizări. Orice medicament sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Apta Medica Internacional d.o.o. Likozarjeva ulica 6 1000 Ljubljana Slovenia 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 15043/2023/01-02-03 15044/2023/01-02-03 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Iunie 2023 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2023 15