AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15078/2023/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Nurofen SR 300 mg comprimate cu eliberare prelungită 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conține 300 mg de ibuprofen. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat cu eliberare prelungită. Comprimat sub formă de capsulă, de culoare albă până la aproape albă , gravat cu „N12” pe o față și plan pe cealaltă față. Dimensiuni: 17,50 mm lungime, 7,50 mm lățime și 4,90 mm grosime 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Nurofen SR este indicat pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerilor de intensitate ușoară până la moderată, care sunt de așteptat să dureze mai mult de 6-8 ore, cum sunt durerile de spate, durerile musculare, durerile articulare, durerile menstruale și durerile dentare. Nurofen SR este indicat doar pentru adulți. 4.2 Doze și mod de administrare Doze Adulți (peste 18 ani) și vârstnici: Doza inițială este de două comprimate (2 x 300 mg). Ulterior, dacă este necesar, se pot administra încă două comprimate (2 x 300 mg), după 12 ore. Dozele se administrează la un interval de cel puțin 12 ore. Nu trebuie depășită doza maximă de 1200 mg ibuprofen (4 comprimate) într-un interval de 24 de ore. Pentru utilizare de scurtă durată. În cazul în care administrarea medicamentului este necesară mai mult de 4 zile sau dacă simptomele se agravează, pacientului i se recomandă să se adreseze unui medic. Reacțiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici dozei eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară ameliorării simptomelor (vezi pct. 4.4). Grupe speciale de pacienţi Vârstnici 1 Nu este necesară o ajustare specială a dozei. Din cauza profilului de reacţii adverse posibile (vezi pct. 4.4), vârstnicii trebuie monitorizaţi cu deosebită atenţie. Insuficienţă renală Nu este necesară reducerea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (pentru pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3). Insuficienţă hepatică Nu este necesară reducerea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (pentru pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3). Copii şi adolescenţi Nu este indicat pentru utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Siguranța și eficacitatea acestui medicament nu au fost stabilite încă la copiii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani. Nu există date disponibile. Mod de administrare Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, astfel încât să se evite disconfortul la nivelul cavității bucale și iritarea gâtului. 4.3 Contraindicații • • • • • • • • • Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1; La pacienții care au prezentat anterior reacții de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronșic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic sau de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); Boală activă sau istoric de episoade recurente de ulcer gasto-duodenal/hemoragie (două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau sângerări demonstrate); Antecedente de hemoragie sau perforație gastrointestinală asociate cu terapia anterioară cu AINS; La pacienţi cu hemoragie cerebrovasculară sau cu altă sângerare activă; La pacienţi cu tulburări de formare a sângelui de etiologie necunoscută; La pacienţi cu deshidratare severă (provocată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide); Pacienți cu insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă sau insuficiență cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA) (vezi și pct. 4.4); În timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6). 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Această formă farmaceutică cu eliberare prelungită este destinată situațiilor în care este de așteptat ca în cadrul tratamentului să fie necesară mai mult de o singură doză mai redusă (forma farmaceutică cu eliberare imediată). Reacțiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor (vezi riscurile gastrointestinale și cardiovasculare de mai jos). Se recomandă prudență la pacienţii cu anumite afecţiuni: • Lupus eritematos sistemic şi boală mixtă a ţesutului conjunctiv – risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8). Tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută). Disfuncţie renală, deoarece funcţia renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8). La pacienții care prezintă afecțiuni cu risc crescut de sângerare Imediat după intervenţii chirurgicale majore • • • • • 2 • • La pacienţi care prezintă reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia prezintă un risc mai mare de reacţii de hipersensibilitate la utilizarea ibuprofenului. La pacienţii diagnosticați cu febra fânului, polipi nazali, afecţiuni respiratorii obstructive cronice sau antecedente de boală alergică, deoarece pentru aceştia există un risc crescut de apariţie a reacţiilor alergice. Acestea se pot prezenta sub forma unor crize de astm bronșic (aşa numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie. Reacțiile severe de hipersensibilitate acută (de exemplu șocul anafilactic) sunt observate foarte rar. La primele semne ale unei reacții de hipersensibilitate după administrarea Nurofen SR tratamentul trebuie oprit. Măsurile necesare din punct de vedere medical, în conformitate cu simptomele, trebuie inițiate de personal specializat. Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente Nurofen SR poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea întârziată a tratamentului corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei bacteriene dobândite în comunitate și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Nurofen SR se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În ambulator, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează. Meningita aseptică Meningita aseptică a fost observată în cazuri rare la pacienții tratați cu ibuprofen. Deși este mai probabil să apară la pacienții cu lupus eritematos sistemic și boli mixte ale țesutului conjunctiv, aceasta a fost raportată la pacienți care nu au o boală cronică asociată. Afecțiuni renale În general, utilizarea zilnică a analgezicelor, în special asocierea mai multor analgezice, duce la afectarea permanentă a rinichilor, cu risc de insuficiență renală (nefropatie analgezică). Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare: Este necesară prudență (pacientul trebuie să discute cu medicul sau farmacistul) înainte de a începe tratamentul la pacienți cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, deoarece au fost raportate retenția de lichide, hipertensiunea arterială și edemul în asociere cu terapia cu AINS. Datele din studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic) poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de ibuprofen în doze mici (adică ≤ 1200 mg zilnic) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. La pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficiență cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică și/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză și trebuie evitată administrarea de doze mari (2400 mg/zi). De asemenea, înainte de inițierea tratamentului de lungă durată la pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi). Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Nurofen SR. Sindromul Kounis se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociată cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic. Efecte gastrointestinale (GI): 3 Utilizarea concomitentă a Nurofen SR cu AINS, care includ inhibitori specifici ai ciclooxigenazei-2, crește riscul de reacții adverse și trebuie evitată (vezi pct. 4.5). AINS trebuie administrate cu atenție pacienților cu antecedente de boală gastrointestinală (colită ulcerativă, boala Crohn), deoarece aceste afecțiuni pot fi agravate (vezi pct. 4.8). Persoanele vârstnice prezintă o frecvență crescută de reacții adverse la AINS, în special hemoragie și perforație gastrointestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2) Hemoragia, ulcerația sau perforația gastrointestinală (GI), care pot fi letale, au fost raportate pentru toate AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente GI. Riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație GI este mai mare în cazul administrării de doze crescute de AINS și la pacienți cu antecedente de ulcer, în special dacă ulcerul se complică cu hemoragie sau cu perforație (vezi pct. 4.3), precum și la vârstnici. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Se recomandă prudență la pacienții care utilizează concomitent medicamente care ar putea crește riscul de ulcerație sau sângerare, cum sunt corticosteroizii administrați oral, anticoagulante precum warfarină sau heparină, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Tratamentul trebuie întrerupt atunci când apar hemorgie sau ulcerație GI la pacienții care utilizează ibuprofen. Trebuie avută în vedere terapia asociată cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) pentru acești pacienți și, de asemenea, pentru pacienții care necesită administrarea concomitentă a unei doze mici de acid acetilsalicilic sau a altor medicamente care pot crește riscul gastrointestinal (vezi mai jos și pct. 4.5). Pacienții cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobișnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele inițiale ale tratamentului. Efecte hematologice Ibuprofenul poate inhiba temporar funcția plachetelor sanguine (agregarea trombocitară). Prin urmare, se recomandă monitorizarea cu atenţie a pacienţilor cu tulburări de coagulare. Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri): Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri), inclusiv dermatita exfoliativă, eritem polimorf, sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET), reacție indusă medicamentos cu eozinofilie și afectare sistemică (sindrom DRESS), și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), ce pot pune viața în pericol sau pot fi letale, au fost raportate în asociere cu utilizarea ibuprofenului (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacții au survenit în prima lună. Dacă apar semne și simptome ce sugerează aceste reacții, ibuprofenul trebuie retras imediat și luat în considerare un tratament alternativ (după caz). Cefalee indusă de abuzul de medicamente Utilizarea prelungită a analgezicelor de orice tip pentru tratamentul cefaleei poate agrava această simptomatologie. Dacă o astfel de situație este prezentă sau suspectată, se recomandă solicitarea unui consult medical, iar tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă de abuzul de medicamente (CAM) trebuie suspectat la pacienți care se confruntă cu dureri de cap frecvente sau zilnice, chiar dacă (sau din cauză că) sunt utilizate regulat medicamente împotriva cefaleei. Alte atenționări: În cazul administrării prelungite de Nurofen SR este necesară verificarea periodică a valorilor serice ale parametrilor funcției hepatice, funcţiei renale, precum şi hemoleucograma completă. Afectarea fertilității feminine: Vezi pct. 4.6 4 În mod excepțional, varicela poate fi originea unor complicații infecțioase grave ale pielii și ale țesuturilor moi. Prin urmare, este recomandată evitarea administrării de ibuprofen în caz de varicelă. Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23mg) per doză, adică practic, „nu conține sodiu”. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Trebuie evitată utilizarea concomitentă a ibuprofenului în asociere cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2: utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS trebuie evitată, deoarece aceasta poate crește riscul de apariție a reacțiilor adverse (vezi pct. 4.4). Acid acetilsalicilic În general, administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). Ibuprofen trebuie utilizat cu precauție concomitent cu: Aminoglicozide AINS pot reduce excreția aminoglicozidelor. Anticoagulante AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, precum sunt warfarina sau heparina (vezi pct. 4.4). Medicamente antihipertensive (inhibitori ai ECA, beta-blocante și antagoniști ai angiotensinei II) și diuretice: AINS pot reduce efectul diureticelor și al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienți cu funcție renală compromisă (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcția renală compromisă), utilizarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unui beta-blocant sau a unui antagonist al angiotensinei II și a medicamentelor care inhibă ciclooxigenaza, poate avea ca rezultat deteriorarea suplimentară a funcției renale, care include o posibilă insuficiență renală acută, care este, de obicei, reversibilă. Prin urmare, acest tip de administrare concomitentă trebuie efectuată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienții trebuie hidratați în mod adecvat și trebuie avută în vedere monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și ulterior periodic. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate asociat cu AINS. Diuretice care economisesc potasiul Administrarea concomitentă a ibuprofenului și a diureticelor care economisesc potasiu poate determina hiperkaliemie (se recomandă monitorizarea potasemiei). Colestiramină La administrarea concomitentă de ibuprofen și colestiramină absorbția ibuprofenului este întârziată și redusă (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de câteva ore. Corticosteroizi Risc crescut de ulcerație și hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4). 5 Antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). Inhibitori ai CYP2C9: Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o expunere crescută cu 80 până la 100% la S(+)-ibuprofen. Trebuie luată în considerare scăderea dozei de ibuprofen atunci când se administrează concomitent cu inhibitori potenţi ai CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen concomitent cu voriconazol sau fluconazol. Digoxină, fenitoină, litiu Utilizarea concomitentă a Nurofen SR cu digoxină, fenitoină sau medicamente care conțin litiu poate crește concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente. De regulă, nu este necesară o verificare a concentrațiilor plasmatice ale litiului, digoxinei și fenitoinei în cazul utilizării corecte (timp de maxim 4 zile). Metotrexat: Există dovezi privind posibila creștere a concentrațiilor plasmatice de metotrexat. Administrarea ibuprofenului în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate determina concentraţii plasmatice crescute de metotrexat şi o creştere a efectului toxic al acestuia. Ciclosporină Risc crescut de nefrotoxicitate. Mifepristonă Dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, acestea pot reduce efectul mifepristonei. Tacrolimus Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul în care cele două medicamente sunt administrate concomitent. Zidovudină Există dovezi ale unui risc crescut de hemoartroză și hematom la pacienții cu hemofilie HIV pozitivi tratați concomitent cu zidovudină și ibuprofen. Antibiotice din clasa chinolonelor Datele obținute din studiile la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de convulsii asociat cu antibioticele chinolone. Pacienții care utilizează AINS și chinolone pot prezenta un risc crescut de apariție a convulsiilor. Derivați de sulfoniluree Investigațiile clinice au arătat interacțiuni între medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene și antidiabetice (sulfoniluree). Se recomandă o verificare a valorilor glicemiei în cazul administrării concomitente. Probenecid și sulfinpirazonă Medicamentele care conțin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreția ibuprofenului. Extracte din plante (Ginkgo biloba) Ginkgo poate crește riscul de sângerare indus de AINS. Alcool 6 În cazul utilizării AINS, consumul concomitent de alcool etilic poate exacerba reacţiile adverse cauzate de substanţa activă, în special cele cu privire la tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformație cardiacă și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în prima parte a sarcinii. Riscul absolut de malformație cardiovasculară a crescut de la mai puțin de 1% la aproximativ 1,5%. Se poate considera că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine are ca rezultat creșterea pierderii pre- și post- implantare și a letalității embrio-fetale. De asemenea, creșterea incidențelor diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, a fost raportată la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea de ibuprofen poate provoca oligohidroamnios ca urmare a disfuncției renale fetale. Aceasta poate apărea la scurt timp după începerea tratamentului și este de obicei reversibilă la întreruperea acestuia. În plus, au fost raportate cazuri de constricție a ductului arterial în urma tratamentului în trimestrul al doilea, cele mai multe dintre acestea rezolvându-se după întreruperea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este neapărat necesar. Dacă se utilizează ibuprofen de către o femeie care încearcă să rămână gravidă, sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie menținută cât mai scăzută și durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligohidroamnios și constricție a ductului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile, începând cu a 20-a săptămână de sarcină. Administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă în cazul în care se observă oligohidroamnios sau constricție a ductului arterial. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune - fătul la: • toxicitate cardiopulmonară (cu constricția/închiderea prematură a ductului arterial și hipertensiune pulmonară); • disfuncție renală (a se vedea mai sus); Mama și nou născutul, la sfârșitul sarcinii, la: • posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate să apară chiar și la doze foarte mici. • inhibare a contracțiilor uterine, care are ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit. În consecință, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Alăptarea Ibuprofenul și metaboliții săi pot trece în concentrații foarte mici (0,0008% din doza inițială) în laptele matern. Până în prezent, nu se cunosc efecte dăunătoare asupra sugarilor. Prin urmare, ibuprofenul poate fi utilizat în timpul alăptării pentru tratamentul pe termen scurt al durerii și febrei, în doza recomandată. Fertilitatea 7 Există dovezi care arată că medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-oxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea feminină, printr-un efect asupra ovulației. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nurofen SR nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje la dozele și durata tratamentului recomandate. Cu toate acestea, deoarece la doze mai mari pot apărea reacții adverse la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi oboseală și amețeli, capacitatea de a reacționa și capacitatea de a participa activ la traficul rutier și de a folosi utilaje pot fi afectate în cazuri izolate. Acest lucru se aplică într-o măsură mai mare în cazul asocierii cu consumul de alcool. 4.8 Reacții adverse Lista următoarelor reacţii adverse cuprinde toate reacţiile adverse cunoscute la tratamentul cu ibuprofen, inclusiv cele care apar la terapia cu doze mari, pe termen lung, la pacienţii cu reumatism. Frecvenţele declarate, care depăşesc raportările foarte rare, se referă la utilizarea pe termen scurt a dozelor zilnice de până la maxim 1200 mg de ibuprofen pentru formele farmaceutice cu administrare orală şi de până la maxim 1800 mg pentru supozitoare. În legătură cu următoarele reacţii adverse la medicament, trebuie ţinut cont de faptul că acestea depind în mod predominant de doză şi că variază de la o persoană la alta. Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice, perforaţie sau hemoragie GI, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate ca urmare a administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost observată gastrita. În mod special, riscul de apariţie a hemoragiei gastrointestinale depinde de dozele administrate şi de durata utilizării. Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul AINS. Studiile clinice sugerează că utilizarea de ibuprofen, în special în doză mare (2400 mg/zi), poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Evenimentele adverse asociate cu ibuprofen sunt enumerate în continuare, clasificate pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență. Frecvențele sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (< 1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei categorii de frecvență, evenimentele adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. Aparate, sisteme și organe Infecţii şi infestări Frecvență Foarte rare Eveniment advers A fost descrisă agravarea inflamaţiilor în relaţie cu infecţiile (de exemplu apariţia fasceitei necrozante), care coincide cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Aceasta este posibil să fie asociată cu mecanismul de 8 acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. În consecinţă, în cazul în care apar sau se agravează semnele unei infecţii în timpul utilizării Nurofen SR, pacientului i se recomandă să se adreseze medicului fără întârziere. Se va investiga dacă există o indicaţie pentru terapia anti- infecţioasă/cu antibiotice. Au fost observate simptome de meningită aseptică, cu redoare a cefei, cefalee, greață, vărsături, febră sau tulburare a stării de conștiență la utilizarea ibuprofenului. Pacienții cu afecțiuni autoimune (LES, boală mixtă a țesutului conjunctiv) par a fi predispuși. Tulburări de formare a sângelui (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele semne pot fi febră, durere în gât, ulcerații superficiale la nivelul gurii, simptome asemănătoare gripei, extenuare severă, sângerări nazale și sângerări cutanate. În astfel de cazuri, pacientul trebuie sfătuit să întrerupă imediat administrarea medicamentului, să evite orice auto-medicație cu analgezice sau antipiretice și să se adreseze unui medic. Hemoleucograma trebuie verificată periodic în tratamentul pe termen lung. Reacții de hipersensibilitate, cu urticarie și prurit, precum şi crize de astm bronșic (posibil cu scădere marcată a tensiunii arteriale). Reacții severe de hipersensibilitate generală. Simptomele pot fi umflare la nivelul feței, limbii și laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau șoc sever). Tulburări hematologice și limfatice Foarte rare Tulburări ale sistemului imunitar Mai puțin frecvente Foarte rare 9 Cu frecvență necunoscută Tulburări psihice Foarte rare Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente Tulburări oculare Mai puțin frecvente Tulburări acustice și vestibulare Tulburări cardiace Rare Foarte rare Tulburări vasculare Cu frecvență necunoscută Foarte rare Tulburări gastrointestinale Frecvente Mai puțin frecvente Foarte rare Tulburări hepatobiliare Foarte rare Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Mai puțin frecvente Foarte rare 10 Exacerbare a astmului bronșic și bronhospasm. Reactivitate a căilor respiratorii, incluzând astm bronșic sau dispnee Reacţii psihotice, depresie. Tulburări ale sistemului nervos central cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie, agitaţie, iritabilitate sau fatigabilitate. Tulburări de vedere. În acest caz, pacientul trebuie instruit să se adreseze imediat unui medic și să înceteze utilizarea ibuprofenului. Tinitus, afectare a auzului Palpitații, insuficiență cardiacă, infarct miocardic Sindrom Kounis Hipertensiune arterială, vasculită Tulburări gastrointestinale, cum sunt dispepsie, pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie şi uşoare pierderi de sânge la nivel gastrointestinal, care pot provoca anemie în cazuri excepţionale. Ulcere gastrointestinale, posibil cu hemoragie şi perforaţie. Stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită. Esofagită, pancreatită, formare de stricturi intestinale asemănătoare diafragmelor. Pacientul va fi instruit să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la medic dacă apar dureri severe în abdomenul superior, melenă sau hematemeză. Disfuncție hepatică, afecțiuni hepatice, în special în cazul tratamentului pe termen lung, insuficiență hepatică, hepatită acută Diferite erupții cutanate tranzitorii Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri) (inclusiv Eritem polimorf, dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică), alopecie. În cazuri excepționale, în timpul unei infecții cu varicelă pot apărea infecții cutanate severe și complicații ale țesuturilor moi (a se vedea și „Infecții și infestări“). Reacție la medicament asociată cu eozinofilie și simptome sistemice (sindromul DRESS) Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) Reacții de fotosensibilitate Rar pot apărea, de asemenea, leziuni la nivelul țesutului renal (necroză papilară) și concentrații crescute de acid uric în sânge. Concentrații crescute de uree în sânge. Formare de edeme, în special la pacienţi cu hipertensiune arterială sau cu insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală acută. Prin urmare, funcţia renală trebuie verificată în mod regulat. Valori scăzute ale hemoglobinei Cu frecvență necunoscută Tulburări renale și ale căilor urinare Rare Foarte rare Investigații diagnostice Rare Descrierea reacțiilor adverse selectate Reacțiile de hipersensibilitate au fost raportate ca urmare a tratamentului cu ibuprofen. Acestea pot consta în: (a) reacții alergice nespecifice și anafilaxie, (b) reactivitate la nivelul tractului respirator, de exemplu astm bronșic, astm bronșic agravat, bronhospasm, dispnee sau (c) diferite reacții cutanate, de exemplu prurit, urticarie, purpură, angioedem și mai rar dermatoze exfoliative și dermatoze buloase (care includ necroliză epidermică și eritem polimorf). Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj La copii, ingestia a mai mult de 400 mg/kg poate provoca simptome. La adulți, efectul răspunsului la doză nu este exprimat foarte clar. Simptome: 11 Majoritatea pacienților care au ingerat cantități importante clinic de AINS nu vor prezenta alte simptome în afară de greață, vărsături, durere epigastrică sau, mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee și hemoragii gastrointestinale. În cazurile de intoxicație mai gravă, s-a observat toxicitatea la nivelul sistemului nervos central, manifestându-se sub formă de somnolență, ocazional excitație și dezorientare sau comă. Ocazional, pacienții prezintă convulsii. În cazul intoxicației grave, poate apărea acidoza metabolică, iar timpul de protrombină/INR poate fi prelungit, probabil ca urmare a interferenței cu acțiunea factorilor de coagulare circulanți. Pot apărea insuficiența renală acută și afectare hepatică. Este posibilă exacerbarea astmului bronșic la astmatici. Abordare terapeutică Tratamentul trebuie să fie simptomatic și suportiv și include menținerea permeabilității căilor respiratorii și monitorizarea semnelor cardiace și vitale până la stabilizare. Se va lua în considerare administrarea orală a cărbunelui activat dacă pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingerarea unei cantități potențial toxice. Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, acestea trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam administrate intravenos. Pentru astmul bronșic se vor administra bronhodilatatoare. Nu există un antidot specific. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare și antireumatice nesteroidiene, derivați de acid propionic, codul ATC: M01AE01 Mecanismul de acțiune și efectele farmacodinamice: ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) derivat al acidului propionic, care s-a dovedit eficient prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. La om, ibuprofenul reduce durerea asociată inflamației, edemul și febra. De asemenea, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară. Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg), sub formă farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5). În cadrul unui studiu randomizat, în regim dublu-orb, controlat cu placebo, cu grupuri paralele de tratament, cu doze repetate, efectuat pentru indicația de durere dentară, în grupul în care s-a administrat o singură doză de 2 comprimate (2 x 300 mg) de Nurofen SR, s-a demonstrat ameliorare a durerii statistic și clinic semnificativă, în comparație cu placebo, în decurs de 30 de minute de la administrare, care a fost susținută în mod constant până la 12 ore. Performanța analgezică a comprimatelor cu eliberare prelungită (2 x 300 mg), măsurată la momentul zero și la 12 ore s-a dovedit a fi comparabilă pe o perioadă de 24 de ore cu cea a formelor farmaceutice cu eliberare imediată (2 x 200mg) măsurată la momentul zero, la 8 ore și la 16 ore. În cadrul populației cu intenție de tratament (ITT), valorile celor mai mici pătrate (LS), mediei erorii standard (SE), sumei diferențelor de intensitate a durerii (SDID) au fost semnificativ mai mari din punct de vedere statistic în ambele grupuri de tratament cu ibuprofen cu eliberare prelungită (SR) și 12 ibuprofen cu eliberare imediată (IR), comparativ cu cele din grupul cu administrare de placebo. Valorile medii LS, ale sumei diferențelor de intensitate a durerii (SDID24) au fost similare, iar diferența dintre mediile LS nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic atunci când a fost analizată în cadrul populației ITT. Timpul median (IÎ 95%) până la ameliorarea semnificativă a durerii a fost mai mic pentru grupul de tratament cu ibuprofen IR (0,99 [0,84 - 1,21] ore), urmat de grupul de tratament cu ibuprofen SR (1,25 [0,94 - 1,54] ore), comparativ cu grupul cu administrare de placebo (2,88 [1,98 - neestimat] ore, valoare p = 0,0075 și respectiv <0,0001 pentru grupurile de tratament cu ibuprofen SR și IR). După 24 de ore, subiecții au fost semnificativ mai puțin susceptibili din punct de vedere statistic în a utiliza medicamente pentru amelioarea durerii în grupul de tratament cu ibuprofen SR (25%) și în grupul de tratament cu ibuprofen IR (16%), comparativ cu cei din grupul cu administrare de placebo (82%). 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție După administrarea unei singure doze, Tmax a fost observat mai târziu (3 ore comparativ cu aproximativ 1-2 ore), iar concentrațiile plasmatice au scăzut treptat pentru ibuprofen 300 mg comprimate cu eliberare prelungită, comparativ cu ibuprofen 200 mg comprimate cu eliberare imediată, confirmând proprietățile de eliberare prelungită ale comprimatelor SR 300 mg. După 12 ore, administrarea unei singure doze de 2 x 300 mg sub formă de comprimate cu eliberare prelungită a determinat o concentrație plasmatică maximă comparabilă cu biodisponibilitatea relativă (ASC 0-12 ore) pentru S-ibuprofen, comparativ cu utilizarea dozei de ibuprofen 200 mg sub formă de comprimate cu eliberare imediată la interval de 4 ore (3 administrări). Pentru comparațiile la starea de echilibru și o expunere la substanța activă de peste 24 ore (ASC 0-24 ore, se), administrarea a 2 x 300 mg comprimate cu eliberare prelungită la interval de 12 ore a dus la o Cmax la starea de echillibru cu 35% mai scăzută, la ASCtau la starea de echillibru cu 20% mai scăzută și la o Cmin la starea de echilibru cu 35% mai crescută, comparativ cu administrarea a 2 x 200 mg ibuprofen comprimate cu eliberare imediată la interval de 8 ore. Modele comparabile au fost observate după o doză unică și la starea de echilibru pentru izomerul R și ibuprofen total. Per total, la aceeași doză totală, parametrii farmacocinetici au demonstrat o expunere similară la compararea utilizării unei singure doze de ibuprofen sub formă de comprimat cu eliberare prelungită cu administrarea de doze repetate de ibuprofen comprimate sub formă de comprimate cu eliberare imediată. Administrarea unei doze unice de 2 x 300 mg comprimate cu eliberare prelungită în timpul unui mic dejun bogat în grăsimi, cu conținut ridicat de calorii a dus la un timp de înjumătățire maxim de aproximativ 5,5 ore și la o concentrație plasmatică maximă cu 52% mai mare. Concentrația plasmatică mai mare de S-ibuprofen nu este de așteptat să afecteze siguranța medicamentului, deoarece concentrația plasmatică maximă se află în intervalul valorilor Cmax după administrarea unei singure doze de 400 mg ibuprofen sub formă de comprimate cu eliberare imediată. În consecință, comprimatele de 300 mg cu eliberare prelungită pot fi administrate indiferent de aportul alimentar. Distribuție Legarea ibuprofenului de proteinele plasmatice este de 99%. Ibuprofenul este distribuit în întregul organism și difuzează în lichidul sinovial. Date limitate sugerează că ibuprofenul difuzează în laptele matern într-o cantitate foarte mică. Metabolizare Ibuprofenul este metabolizat în ficat, în principal prin hidroxilare și carboxilare în metaboliți farmacologic inactivi. Mai mult de 90% din doză se elimină renal sub formă de metaboliți și conjugații lor. Mai puțin de 1% din doză este eliminată sub formă de ibuprofen netransformat. Eliminare 13 Timpul de înjumătățire plasmatică al ibuprofenului este de aproximativ 2 ore. 5.3 Date preclinice de siguranță Fără informații relevante. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Conținut: Hipromeloză (E 464) Celuloză microcristalină (E 460) Dioxid de siliciu coloidal hidratat (E 551) Croscarmeloză sodică (E 468) Glicină (E 640) Acid stearic (E 570) Film: Hipromeloză (E 464) Dioxid de titan (E171) Macrogol Polisorbat 80 (E 433) Strat de acoperire: Ceară Carnauba (E 903) 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Blister din PVC/aluminiu/poliamidă acoperit cu folie de aluminiu, într-o cutie de carton conținând 6, 8, 10, 12, 16, 20 și 24 de comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor <și alte instrucțiuni de manipulare> Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ RECKITT BENCKISER (ROMÂNIA) SRL Bulevardul Iancu de Hunedoara, Nr. 48, Clădirea Crystal Tower Etaj 11, Sector 1, București, România 14 8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 15078/2023/01-07 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI Autorizare – Iulie 2023 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Martie 2025 15