AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15193/2023/01-02-03-04 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Biofen pentru copii 100 mg/5 ml suspensie orală 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare mililitru suspensie orală conţine ibuprofen 20 mg. 5 ml suspensie orală conţin ibuprofen 100 mg. Excipienţi cu efect cunoscut: zahăr, sorbitol, p-hidroxibenzoat de metil (E218) şi p-hidroxibenzoat de n-propil (E216). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Suspensie orală. Suspensie omogenă, albă, cu gust dulce, de portocală şi miros de portocală. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Ameliorarea simptomatică a: - febrei, inclusiv a febrei post-imunizare; - durerilor de intensitate moderată, precum durerea în gât, durerea asociată erupţiei dentare, dureri dentare, otalgie, cefalee, durerea asociată luxaţiilor. 4.2 Doze şi mod de administrare Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4). Durere sau febră de alte etiologii decât cea post-imunizare În funcţie de vârsta copilului, se administrează următoarele doze, utilizând unitatea dozatoare: Vârsta Mililitri suspensie orală (miligrame ibuprofen) pentru o administrare (o doză) Numărul maxim de administrări (doze) pentru o zi Intervalul între 2 doze de ibuprofen Sugari cu vârsta între 3-12 luni 2,5 ml suspensie (conţin 50 mg ibuprofen) 3 6 - 8 ore 1 Vârsta Copii cu vârsta între 1-3 ani Copii cu vârsta între 4-6 ani Copii cu vârsta între 7-9 ani Copii cu vârsta între 10-12 ani Mililitri suspensie orală (miligrame ibuprofen) pentru o administrare (o doză) Numărul maxim de administrări (doze) pentru o zi Intervalul între 2 doze de ibuprofen 5 ml suspensie (conţin 100 mg ibuprofen) 7,5 ml suspensie (conţin 150 mg ibuprofen) 10 ml suspensie (conţin 200 mg ibuprofen) 12,5 ml suspensie (conţin 250 mg ibuprofen) 3 3 3 3 6 - 8 ore 6 - 8 ore 6 - 8 ore 6 - 8 ore Copii cu vârsta sub 3 luni Profilul de siguranţă şi de eficacitate în cazul administrării Biofen pentru copii suspensie orală la copiii cu vârsta sub 3 luni nu a fost stabilit. Ca urmare, nu se recomandă administrarea Biofen pentru copii la această grupă de vârstă. Copii cu vârsta mai mare de 12 ani, adulţi şi pacienţi vârstnici Deşi pentru copii cu vârsta mai mare de 12 ani, adulţi sau pacienţi vârstnici sunt necesare alte doze şi pot fi adecvate alte forme de administrare, nu trebuie exclusă posibilitatea administrării Biofen pentru copii 100 mg/5 ml suspensie orală la aceste grupe de vârstă. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3). Insuficienţă hepatică Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3). Tratamentul febrei post-imunizare Doza recomandată este de 2,5 ml suspensie orală Biofen pentru copii, ce conţin 50 mg ibuprofen. Dacă este necesar, se mai administrează 2,5 ml suspensie orală (50 mg ibuprofen), la interval de 6 ore. Nu trebuie administrate mai mult de 5 ml suspensie orală Biofen pentru copii (100 mg ibuprofen) într-un interval de 24 de ore. Durata administrării Copii cu vârsta între 3-6 luni Dacă este necesară administrarea acestui medicament mai mult de 24 de ore, trebuie consultat medicul. Copii cu vârsta peste 6 luni Dacă este necesară administrarea acestui medicament mai mult de 3 zile, trebuie consultat medicul. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). 4.3 Contraindicaţii - hipersensibilitate la substanța activă (ibuprofen), la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1; 2 reacţii de hipersensibilitate la acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în - antecedente, de exemplu astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie; - ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite); - antecedente de hemoragii sau perforaţii gastrointestinale legate de tratamentul anterior cu AINS; - deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau consum insuficient de lichide); - hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă; tulburări ale hematopoiezei de etiologie neprecizată; - tulburări de coagulare (ibuprofenul poate creşte timpul de sângerare); - - insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA) (vezi pct. 4.4); - ultimul trimestru de sarcină (vezi pct 4.6). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitoare selective ale ciclooxigenazei-2 (COX-2), trebuie evitată. Administrarea ibuprofenului la pacienţii cu astm bronşic trebuie făcută numai la recomandarea medicului. lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune; tulburări congenitale ale metabolismului porfirinelor (de exemplu, porfirie acută intermitentă); Ibuprofenul se administrează cu precauţie la pacienţii cu: - - - primul şi al doilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6); - alăptare (vezi pct 4.6). insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială; funcţie renală redusă; Se recomandă precauţie în special în caz de: - afecţiuni gastrointestinale, inclusiv afecţiuni intestinale inflamatorii cronice (rectocolita ulcero- hemoragică, boala Crohn); - - - disfuncţie hepatică; tulburări ale hematopoiezei; - - defecte de coagulare a sângelui; - alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide sau astm bronşic; - imediat după intervenţii chirurgicale majore. Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastrointestinală Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastrointestinală, care poate pune în pericol viaţa, a fost raportată pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastrointestinale grave. Dacă în timpul administrării Biofen pentru copii apar hemoragii sau ulceraţii gastrointestinale, tratamentul trebuie întrerupt. Se recomandă precauţie şi pacienţii trebuie sa fie avertizaţi să raporteze medicului orice simptom abdominal neobişnuit (în special hemoragia gastrointestinală), mai ales în stadiile iniţiale ale tratamentului la pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală. Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare odată cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3). La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastrointestinale, trebuie luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5). 3 Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală, heparina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi riscurile cardiovasculare şi gastrointestinale, prezentate mai jos). Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edeme. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu  1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi). De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi). Reacţii cutanate severe Reacții cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens- Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienții par a fi expuși celui mai mare risc de astfel de reacții la scurt timp după inițierea tratamentului, debutul reacției survenind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin ibuprofen. Cu frecvență necunoscută au fost raportate și alte reacții cutanate grave de tipul reacției induse de medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS). Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariție a semnelor și simptomelor de reacții cutanate severe, cum ar fi erupții cutanate, leziuni ale mucoaselor. Pacienții trebuie atent monitorizați și se vor aplica măsurile terapeutice necesare. Efecte renale Ibuprofenul poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi de lichide la pacienţii care nu au suferit anterior de tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţi cu predispoziţie, ibuprofenul poate determina apariţia edemelor sau poate determina chiar insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială. Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză papilară renală şi alte modificări morfo-patologice renale. La om, au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita decompensarea renală manifestă. Cel mai mare risc pentru această reacţie este prezent la pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, cei care utilizează diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de revenirea la starea anterioară tratamentului. 4 Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente Biofen pentru copii poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Biofen pentru copii se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează. Alte precauţii Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot accentua la pacienţii care suferă de astm bronșic sau care au avut în antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice. Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem). În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefalee, care nu trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special asocierea mai multor substanţe analgezice diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu boli autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului conjunctiv). Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Ca urmare, pacienţii cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi. În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut. Consumul de alcool trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central. Biofen pentru copii conţine zahăr și sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament. Biofen pentru copii conţine și p-hidroxibenzoat de metil (E218) şi p-hidroxibenzoat de de n-propil (E216) care pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate). 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu următoarele substanţe trebuie evitată: Acid acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). 5 Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro-duodenale şi a hemoragiei. Ca urmare, administrarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4). Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct. 4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării. Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice pot apărea, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea Biofen pentru copii în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate determina o concentraţie mărită de metotrexat şi poate duce la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Ca urmare, administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată. În tratamentul asociat, trebuie monitorizată funcţia renală. Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţe: Corticosteroizi Antibiotice chinolone Fenitoină Litiu Glicozide cardiotonice (de exemplu, digoxina) Diuretice şi antihipertensive, inclusiv IECA şi beta- blocante IECA Diuretice care economisesc potasiul şi IECA Captopril Aminoglicozide Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) Colestiramină Sulfoniluree Tacrolimus Zidovudină - risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastrointestinale (vezi pct. 4.4) - risc crescut de a dezvolta convulsii - poate creşte concentraţia plasmatică a fenitoinei, se recomandă controlul concentraţiei plasmatice a fenitoinei - poate creşte concentraţia plasmatică a litiului, se recomandă verificarea concentraţiei plasmatice a litiului - posibilitate de exacerbare a insuficienţei cardiace, de reducere a ratei de filtrare glomerulară şi de creştere a concentraţiei plasmatice a glicozidelor cardiotonice. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei. - poate creşte nefrotoxicitatea AINS - efectul diureticelor şi antihipertensivelor poate sa fie redus - la pacienţii cu funcţie renală redusă poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor, până la insuficienţă renală acută; la aceşti pacienţi se recomandă consumul suficient de lichide şi, în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale - poate determina hiperkaliemie; este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei. - studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de creştere a excreţiei de sodiu - poate să scadă excreţia aminoglicozidelor, cu creşterea toxicităţii acestora - risc crescut de apariţie a hemoragiei gastrointestinale (vezi pct. 4.4) - medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de celălalt pentru a evita absorbţia prelungită şi redusă a ibuprofenului (25%) - AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. Se recomandă monitorizarea glicemiei. - risc crescut de nefrotoxicitate - risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor - poate creşte riscul de hemotoxicitate 6 Ritonavir Mifepristonă Baclofen Alcool Se recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente - poate creşte concentraţia plasmatică a ibuprofenului - utilizarea AINS în primele 8 până la 12 zile după mifepristonă, poate reduce efectul mifepristonei - creştere a toxicităţii baclofenului - poate potenţa reacţiile adverse gastrointestinale şi riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre- şi post-implant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Pe durata primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofenul este administrat în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil. În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune: • fătul la: - toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); - disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios. • mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la: - o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte mici; - inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină. Alăptarea Ibuprofenul este excretat în lapte, dar, riscul de afectare a sugarului este puţin probabil dacă ibuprofenul este administrat în doze terapeutice, în tratament de scurtă durată. Cu toate acestea, dacă se recomandă un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării la sân. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Ibuprofenul poate afecta negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. În urma administrării ibuprofen în doze de maxim 1200 mg pe zi, pe o perioadă scurtă de timp au fost raportate următoarele reacţii adverse: 7 Clasificare MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Frecvenţă Foarte rare Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale sistemului nervos Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Cu frecvenţă necunoscută Tulburări gastrointestinale Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Tulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare Tulburări hepatobiliare Foarte rare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Rare Reacţii adverse Tulburări ale hematopoiezei (leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză), anemie hemolitică; simptomele de debut sunt: febră, dureri în gât, ulceraţii orale, simptome pseudo-gripale, extenuare, sângerări spontane şi echimoze Reacţii alergice nespecifice cu urticarie şi prurit Reacţii severe de hipersensibilitate: anafilaxie, angioedem sau şoc, care determină simptome cum sunt edem al feţei, limbii şi laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială, (anafilaxie, angioedem sau şoc), hipereactivitate bronşică (astm bronşic, exacerbare a astmului bronşic, bronhospasm) La pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost raportate cazuri de meningită aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4); riscul este crescut la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau alte boli de colagen Cefalee Ameţeli, tulburări de auz şi de vedere Edem, insuficienţă cardiacă, angină pectorală. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4) Dureri abdominale, greaţă şi dispepsie Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături Ulcer peptic, perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, melenă, hematemeză, uneori cu evoluţie fatală, în special la vârstnici, stomatite ulceroase, gastrită, exacerbare a simptomelor colitei ulceroase şi a bolii lui Crohn (vezi pct. 4.4) Insuficienţă renală acută, necroză papilară, în special în tratamentul de lungă durată, asociate cu creşterea uremiei şi edeme Afecţiuni hepatice Diferite erupţii cutanate tranzitorii Pot apărea forme severe de reacţii cutanate cum sunt reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson, eritem multiform şi necroliză epidermică toxică 8 Clasificare MedDRA pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Cu frecvenţă necunoscută Reacţii adverse Purpură Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) Reacție indusă de medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS) Reacții de fotosensibilitate În tratamentul de lungă durată, pentru afecţiuni cronice, ibuprofenul poate determina apariţia de reacţii adverse suplimentare. Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4). Raportarea reacţiilor adverse suspectate Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agentia Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Simptomatologie Simptomele supradozajului includ: greaţă, vărsături, hipotensiune arterială şi, rar, pierderea cunoștinței. În intoxicația gravă poate apărea acidoză metabolică. Abordare terapeutică Nu există un antidot specific. În cazul supradozajului, se recomandă susţinerea funcţiilor vitale. Tratamentul constă în lavaj gastric şi, dacă este necesar, corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE01. Ibuprofenul este un inhibitor al sintezei prostaglandinelor și al ciclooxigenazei, cu proprietăţi analgezice, antipiretice şi antiinflamatoare. S-a demonstrat că efectele analgezice şi antipiretice ale ibuprofenului apar în decursul a 30 de minute de la administrare. Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub formă farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5). 9 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbție Ibuprofenul este rapid absorbit după administrare şi este rapid distribuit la nivelul întregului organism. Distribuție Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice. Concentraţia plasmatică maximă se atinge la aproximativ 1-2 ore dacă ibuprofenul este administrat împreună cu alimente sau în decurs de 45 de minute dacă este administrat în condiţii de repaus alimentar. Aceste intervale pot varia în funcţie de diferitele forme de dozaj. Metabolizare Este metabolizat în doi metaboliţi inactivi care sunt în mod rapid excretaţi prin urină. Eliminare Excreţia este rapidă şi completă la nivel renal. Aproximativ 1% este excretat în formă neschimbată şi aproximativ 14% ca ibuprofen conjugat. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este aproximativ de 2 ore. În studii limitate, ibuprofenul este excretat în laptele matern în concentraţii foarte mici. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu sunt disponibile. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Zahăr Zaharină sodică Sorbitol soluţie 70% p-Hidroxibenzoat de metil (E218) p-Hidroxibenzoat de n-propil (E216) Citrat de sodiu Celuloză microcristalină M 101 Carboximetilceluloză sodică Laurilsulfat de sodiu Aromă de portocale Apă purificată 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate După ambalare pentru comercializare – 2 ani După prima deschidere a flaconului – 3 luni 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere vezi pct. 6.3. 10 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un flacon din PET brun conţinând 100 ml suspensie orală şi o seringă dozatoare din PE, cu piston din polistiren, cu gradaţii pentru măsurarea volumelor de până la 5 ml. Cutie cu un flacon din PET brun conţinând 100 ml suspensie orală şi o seringă dozatoare din PE, cu piston din polistiren, cu gradaţii pentru măsurarea volumelor de până la 10 ml. Cutie cu un flacon din PET brun conţinând 100 ml suspensie orală şi o linguriță dozatoare din polistiren cu gradaţii pentru măsurarea volumelor de 2,5 ml şi 5 ml. Cutie cu un flacon din PET brun conţinând 100 ml suspensie orală şi o linguriță dozatoare dublă din polistiren pentru măsurarea volumelor de 2,5 ml, respectiv 5 ml. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ BIOFARM S.A. Str. Logofătul Tăutu nr. 99, Sector 3, București, România Telefon: 021 30.10.600 Fax: 021 30.10.605 Email: office@biofarm.ro 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 15193/2023/01-04 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări-Noiembrie 2023 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Noiembrie 2023 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro 11