AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14662/2022/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Modafen Forte 400 mg capsule moi 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare capsulă conține ibuprofen 400 mg. Excipienți cu efecte cunoscute Fiecare capsulă moale conține 72 mg sorbitol. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1 3. FORMA FARMACEUTICĂ Capsulă moale O capsulă moale de gelatină, de formă ovală, transparentă (cu dimensiuni de aproximativ 15,8 mm lungime x 9,8 mm lățime) care conține lichid limpede incolor. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Modafen Forte este indicat la adulţi şi adolescenţi cu greutate corporală mai mare de 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste) pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt cefalee, dureri menstruale, dureri dentare precum şi pentru febra şi durerea asociate cu răceala comună. 4.2 Doze și mod de administrare Doze Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.4). Adulţi şi adolescenţi cu greutate corporală mai mare de 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste) Doza iniţială este 400 mg de ibuprofen (o capsulă). Apoi, dacă este necesar, doza suplimentară de 400 mg poate fi luată la interval de şase ore între doze. A nu se depăşi o doză totală de 1200 mg ibuprofen (trei capsule) înoricare interval de 24 de ore. Dacă acest medicament este necesar pentru adulți mai mult de 3 zile în cazul febrei și mai mult de 4 zile pentru durere, sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie să ceară sfatul unui medic. Grupe speciale de pacienți 1 Vârstnici Nu este necesară ajustarea specială a dozei. Datorită profilului cu posibile reacţii adverse (vezi pct. 4.4) se recomandă o monitorizare deosebit de atentă a pacienților vârstnici. Insuficiență renală Nu este necesară reducerea dozei la pacienți cu insuficiență renală ușoară până la moderată (vezi pct. 4.3 pentru pacienți cu insuficiență renală severă). Insuficiență hepatică (vezi pct. 5.2) Nu este necesară reducerea dozei la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi pct. 4.3 pentru pacienți cu insuficiență hepatică severă). Copii și adolescenți Modafen Forte nu este destinat utilizării la adolescenți cu o greutate mai mică de 40 kg sau la copii cu vârsta sub 12 ani. Dacă la adolescenți acest medicament este necesar pentru mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, trebuie cerut sfatul unui medic. Mod de administrare Administrare orală. Modafen Forte trebuie luat cu un pahar cu apă. Capsulele nu trebuie mestecate. Se recomandă ca pacienţii cu sensibilitate gastrică să utilizeze Modafen Forte împreună cu alimente. Dacă este administrat la scurt timp după masă, efectul terapeutic al Modafen Forte poate fi întârziat. Dacă se întâmplă acest lucru, pacienții nu trebuie să ia mai mult Modafen Forte decât este recomandat la pct. 4.2 sau până la momentul de administrare al următoarei doze. Durata tratamentului Numai pentru administrare pe termen scurt 4.3 Contraindicații • • • • • • • • • Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. La pacienți cu antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Antecedente de sângerare sau perforație gastrointestinală, în legătură cu terapia anterioară cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Ulcer peptic activ /hemoragie activă, sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade diferite de ulcer sau hemoragie diagnosticate). Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA). Vezi de asemenea pct. 4.4. La pacienţi cu sângerare cerebrovasculară sau cu altă sângerare activă. La pacienţi cu afectarea hematopoiezei de etiologie necunoscută. La pacienţi cu deshidratare severă (provocată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide). În ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6). 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin folosirea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi riscurile gastrointestinale (GI) și cardiovasculare de mai jos). 2 Este necesară prudență la pacienți cu anumite afecțiuni care se pot agrava: • lupus eritematos sistemic şi boală mixtă a ţesutului conjunctiv – risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8) tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (adică porfirie intermitentă acută) tulburări gastrointestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă, boală Crohn) (vezi pct. 4.8) hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.3 şi 4.8). afectare renală, deoarece funcţia renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 şi 4.8). disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8). imediat după intervenţii chirurgicale majore la pacienţi care prezintă reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia prezintă, de asemenea, un risc mai crescut de reacţii de hipersensibilitate la utilizarea ibuprofenului la pacienţii care suferă de febra fânului, polipoză nazală, afecţiuni respiratorii obstructive cronice sau antecedente de boală alergică, deoarece aceştia prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor alergice. Acestea pot evolua sub forma unor crize de astm bronşic (aşa numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie. • • • • • • • • Siguranța gastrointestinală (GI) Administrarea de ibuprofen împreună cu alte AINS, care includ inhibitori specifici de ciclooxigenază- 2, crește riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.5) și trebuie evitată. Pacienți vârstnici La pacienții vârstnici apar cu frecvență crescută reacții adverse la AINS, în special hemoragie gastrointestinală (GI) și perforație, care poate fi letală (vezi pct. 4.2). Hemoragie gastrointestinală, ulcerație și perforație Hemoragia GI, ulcerația și perforația, care pot fi letale, au fost raportate la administrarea tuturor AINS, oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente GI. La pacienți care folosesc ibuprofen, și la care apare ulcer sau hemoragie GI, se va întrerupe tratamentul. Riscul de hemoragie GI, ulcerație sau perforație este mai mare în cazul creșterii dozelor de AINS și la pacienți cu antecedente de ulcer, în special ulcer complicat cu hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3) și la vârstnici. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru acești pacienți se va avea în vedere terapia combinată cu medicamente de protecție (adică misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni), precum și pentru pacienții care necesită asocierea unei doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot crește riscul gastrointestinal (vezi pct. 4.5). Pacienții cu antecedente de toxicitate GI, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobișnuite (mai ales sângerarea GI), la începerea tratamentului. Se recomandă prudență la pacienți cărora le sunt administrate asocieri de medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau hemoragie, și anume corticosteroizi oral, anticoagulante precum warfarină, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau antiagregante plachetare, precum acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). AINS trebuie administrate cu grijă pacienților care prezintă antecedente de boli gastrointestinale (colită ulcerativă, boala Crohn), întrucât aceste afecțiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8). Reacţii cutanate severe Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, dintre care unele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienții par a fi expuși celui mai mare risc pentru aceste reacții la scurt timp după inițierea tratamentului, debutul reacției survenind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamente care conțin ibuprofen. Ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a semnelor și simptomelor de reacții cutanate severe, și anume erupții cutanate tranzitorii, leziuni ale mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate. În mod excepţional, varicela poate fi cauza unor complicaţii infecțioase grave cutanate şi ale ţesuturile moi. Așadar se recomandă evitarea utilizării Modafen Forte în cazul varicelei. 3 Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare Este necesară prudență (cereți sfatul medicului sau farmacistului) înainte de începerea tratamentului la pacienți cu antecedente de hipertensiune și/sau insuficiență cardiacă, întrucât retenția de lichide, hipertensiunea și edemul au fost raportate în asociere cu terapia cu AINS. Studiile clinice sugerează că ibuprofen, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi asociat cu creșterea ușoară a riscului de evenimente trombotice arteriale (adică infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că doza scăzută de ibuprofen (adică ≤ 1,200 mg/zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. Pacienți cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficiență cardiacă congestivă (clasa II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilă, boală arterială periferică și/sau afecțiuni cerebrovasculare primesc tratament cu ibuprofen numai după o evaluare atentă, iar dozele crescute (2,400 mg/zi) trebuie să fie evitate. O atenție deosebită trebuie acordată înainte de începerea unui tratament pe termen lung la pacienți cu factori de risc pentru evenimente cardio-vasculare (adică hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi). Observații suplimentare Au fost observate foarte rar reacții de hipersensibilitate acută severă (de exemplu șoc anafilactic). Tratamentul trebuie întrerupt la apariția primelor semne ale reacției de hipersensibilitate după luarea/administrarea de ibuprofen. Personalul specializat va inițializa măsuri medicale necesare în funcție de simptome. Ibuprofen, substanţa activă din Modafen Forte, poate inhiba temporar funcţia plachetelor sanguine (agregarea trombocitară). Prin urmare, se recomandă monitorizarea cu atenţie a pacienţilor cu tulburări de coagulare. În administrarea prelungită a ibuprofenului, verificarea regulată a valorilor testelor ficatului și funcției rinichiului, precum și hemoleucograma cu formulă sunt necesare. Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate agrava cefaleea. Dacă această situație este experimentată sau suspicionată, cereți sfatul medicului și întrerupeți tratamentul cu ibuprofen. Diagnosticul de cefalee prin abuz de medicamente (CAM) trebuie suspicionat la pacienți care au frecvent sau zilnic cefalee, chiar dacă (sau pentru că) folosesc în mod regulat medicamente pentru cefalee. Consumul în mod obișnuit al analgezicelor, mai ales asocierea câtorva analgezice, poate conduce la afectare renală permanentă, cu risc de insuficiență renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate fi crescut prin pierdere de sare și deshidratare. Prin asocierea de AINS la consumul concomitent de alcool, efectele adverse legate de substanța activă, mai ales cele de la nivelul tractului gastrointestinal sau al sistemului nervos central, sunt crescute. Există un risc de insuficienţă renală la copii şi adolescenţi deshidrataţi. Mascarea simptomelor infecțiilor subiacente Modafen Forte poate masca simptomele infecției, ceea ce poate duce la începerea cu întârziere a tratamentului adecvat și, prin urmare, este agravată evoluția infecției. Acest aspect a fost observat în pneumonia bacteriană comunitară și complicațiile bacteriene ale varicelei. Când ibuprofenul este administrat pentru reducerea febrei sau a durerii cauzate de infecție, se recomandă monitorizarea infecției. În ambulator, pacientul trebuie să ceară sfatul unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează. Excipienți Acest medicament conține sorbitol. Pacienții cu intoleranță ereditară la fructoză (IEF) nu trebuie să folosească/să li se administreze acest medicament. 4 4.5. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Acid acetilsalicilic (doză mică) În general, administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza riscului crescut de apariție a reacțiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). Alte AINS, care includ inhibitorii specifici ai ciclooxigenazei-2 Administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastrointestinale, ca urmare a unui efect sinergic. Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS trebuie, în consecință, să fie evitată (vezi pct. 4.4). Digoxină, fenitoină, litiu Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu medicamente care conţin digoxină, fenitoină sau litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente. Verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină nu este necesară, ca și regulă generală, în cazul utilizării corecte (cel mult 4 zile). Corticosteroizi Administrarea concomitentă cu corticosteroizi poate creşte riscul de reacţii adverse, în special la nivelul tractului gastrointestinal (ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală). (vezi pct. 4.3) Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) Risc crescut de hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4). Anticoagulante AINS pot intensifica efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Probenecid şi sulfinpirazonă Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia ibuprofenului. Diuretice, inhibitori ai ECA, blocante ale beta-receptorilor şi antagonişti ai angiotensinei II: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (adică pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă), asocierea unui inhibitor al ECA, a unui blocant al beta-receptorilor sau a unui antagonist al angiotensinei II, precum şi a medicamentelor care inhibă ciclooxigenaza, poate deteriora suplimentar funcţia renală, evoluând posibil la insuficienţă renală acută, de obicei reversibilă. Prin urmare, folosirea asocierilor de medicamente trebuie efectuată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente, iar apoi în mod regulat. Diuretice care economisesc potasiul Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice care economisesc potasiul poate conduce la hiperpotasemie. Metotrexat Administrarea ibuprofen cu 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate avea ca efect concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului şi o creştere a efectului toxic al acestuia. Ciclosporină 5 Administrarea concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene cu ciclosporină determină un risc crescut de deteriorare renală. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru administrarea concomitentă de ciclosporină cu ibuprofen. Tacrolimus Riscul de nefrotoxicitate creşte dacă cele două medicamente sunt administrate concomitent. Zidovudină Există dovezi cu privire la riscul crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi HIV (+) care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Există un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină. Sulfoniluree Investigaţiile clinice au evidenţiat interacţiuni între medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene şi medicamentele antidiabetice (sulfoniluree). Deşi interacţiunile dintre ibuprofen şi sulfoniluree nu au fost descrise până în prezent, în cazul administrării concomitente, se recomandă verificarea valorilor glicemiei ca măsură de precauţie. Antibiotice chinolone Datele obţinute din studii la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii în asociere cu antibioticele chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor. Mifepristonă AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, deoarece AINS pot reduce efectul acesteia. Inhibitori CYP2C9 Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o expunere crescută cu 80 până la 100% la S(+)-ibuprofen. Trebuie luată în considerare scăderea dozei de ibuprofen atunci când se administrează concomitent cu inhibitori potenţi ai CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen împreună cu voriconazol sau fluconazol. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Date din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort spontan sau malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea inhibitorului de sinteză a prostaglandinei la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații a crescut de la mai puțin de 1% la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul crește odată cu creșterea dozei și durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea inhibitorului de sinteză a prostaglandinei a crescut pierderea pre- și post implantare și letalitatea embrio-fetală. În plus, incidența crescută a diferitelor malformații, inclusiv a malformațiilor cardiovasculare, a fost raportată la animale la care a fost administrat inhibitorul de sinteză a prostaglandinei în timpul perioadei de organogeneză. Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidroamnios rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a ductului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au remis după încetarea tratamentului. Prin urmare în primul și al doilea trimestru de sarcină nu trebuie administrat ibuprofen, decât în cazul în care acesta este strict necesar. Dacă o femeie care dorește să rămână gravidă sau o gravidă în primul și al doilea trimestru de sarcină utilizează ibuprofen, se menține doza cea mai mică, pe durata cea mai scurtă a tratamentului. Trebuie luată în considerare monitorizarea prenatală pentru oligohidroamnios și constricție a ductului arterial după expunerea la ibuprofen cu o durată de câteva zile, începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea de 6 ibuprofen trebuie întreruptă dacă se observă oligohidroamnios sau constricție a ductului arterial. În al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii de sinteză a prostaglandinei pot expune: • fătul la : - toxicitate cardio-pulmonară (constricție/închidere prematură a ductului arterial și hipertensiune pulmonară); - disfuncție renală (vezi mai sus) • mama și nou-născutul, la sfârșitul perioadei de sarcină la: - posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze foarte mici; - inhibarea contracțiilor uterine provocând travaliu amânat sau prelungit. În consecință, în ultimul trimestru de sarcină, utilizarea ibuprofenului este contraindicată (vezi pct 4.3 și 5.3). Alăptarea Pe baza unui număr limitat de studii, Ibuprofen apare în laptele matern în concentrație foarte scăzută și este puțin probabil să afecteze negativ sugarul alăptat. Fertilitate Există câteva dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza ciclo-oxigenazei/prostaglandinei pot afecta fertilitatea la femeie prin efecte asupra ovulației. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Ibuprofen în general nu are efect sau influențează în mod nesemnificativ capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, deoarece la doze mai mari pot apărea reacţii adverse asupra sistemului nervos central, precum oboseală și amețeală, capacitatea de a reacționa și de a participa activ în trafic și de a folosi utilaje poate fi afectată în cazuri individuale, iar acești pacienți trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje. Aceste efecte apar într-o măsură mai mare în combinație cu alcoolul. 4.8 Reacții adverse Următoarea listă include toate reacțiile adverse care au devenit cunoscute în timpul tratamentului cu ibuprofen, precum și cele provocate de doze mari în cadrul terapiilor pe termen lung la pacienții cu reumatism. Frecvențele menționate, care depășesc raportările foarte rar, fac referire la utilizarea pe termen scurt a dozelor zilnice, până la o doză maximă de 1.200 mg de ibuprofen pentru dozele administrate pe cale orală și maxim 1800 mg pentru supozitoare. Pentru următoarele reacții adverse la medicament, trebuie avut în vedere faptul că acestea sunt predominant dependente de doză și prezintă variabilitate între indivizi. Reacțiile adverse cel mai frecvente observate sunt cele gastrointestinale. Pot apărea ulcere peptice, perforație sau hemoragie GI, uneori letală, în special la pacienți vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare au fost raportate greață, vărsături, diaree, flatulență, constipație, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei și a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai rar. În particular, riscul de hemoragie gastrointestinală depinde de variabilitatea dozei administrate și durata de utilizare. Au fost raportate cazuri de edem, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă în asociere cu tratamentul cu AINS. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doză mare (2400 mg zilnic), poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). 7 Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, iar acestea pot consta în: (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie (b) reactivitatea tractului respirator, adică astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm, dispnee (c) diferite reacţii cutanate, adică prurit, urticarie, angioedem şi mult mai rar dermatoze exfoliative şi buloase (care includ necroliză epidermică şi eritem multiform) Pacientul va fi instruit să informeze imediat un medic şi să oprească administrarea Modafen Forte dacă prezintă oricare dintre situaţiile de mai sus. Vă rugăm să reţineţi că în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile) Infecţii şi infestări: Foarte rare A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor asociate cu infecţiile (adică apariţia fasceitei necrozante), cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Aceasta este posibil să fie asociată cu mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. concomitent Dacă apar sau se agravează semnele unei infecţii în timpul utilizării ibuprofen, pacientul se va adresa medicului fără întârziere. Se verifică recomandarea de tratament antiinfecţios/ antibiotic. Simptome de meningită aseptică cu redoare cervicală, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburare a stării de conştienţă au fost observate la utilizarea ibuprofenului. Pacienţi cu boli autoimune (LES, boală mixtă de ţesut conjunctiv) par a fi predispuşi. Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare leucopenie, trombocitopenie, (anemie, Tulburări de hematopoieză pancitopenie, agranulocitoză). Primele semne pot fi febră, durere în gât, leziuni superficiale la nivelul cavității bucale, simptome asemănătoare gripei, letargie, epistaxis şi hemoragii cutanate. În astfel de cazuri pacientul trebuie sfătuit să întrerupă imediat administrarea medicamentului, să evite orice automedicaţie cu analgezice sau antipiretice şi să se adreseze unui medic. În cazul terapiei pe termen lung, hemoleucograma cu formulă trebuie verificată în mod regulat. Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cu urticarie şi prurit, precum şi crize de astm bronşic (posibil cu scăderea marcată a tensiunii arteriale). Foarte rare Reacţii grave de hipersensibilitate generală. Simptomele pot fi: umflare a feţei, limbii şi laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau şoc sever). Exacerbare a astmului bronşic şi bronhospasmului. 8 Tulburări psihice Foarte rare Reacţii psihotice, depresie. Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Tulburări ale sistemului nervos central precum cefalee, ameţeli, insomnie, agitaţie, iritabilitate sau fatigabilitate. Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere. Tulburări acustice şi vestibulare Rare Tinitus, hipoacuzie. Tulburări cardiace: Foarte rare Tulburări vasculare Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic. Hipertensiune arterială, vasculită. Tulburări gastrointestinale: Frecvente Tulburări gastrointestinale, cum sunt dispepsie, pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie şi uşoare pierderi de sânge la nivel gastrointestinal, care pot provoca anemie în cazuri excepţionale. Mai puţin frecvente Ulcere gastrointestinale, posibil cu hemoragie şi perforaţie. Stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită. Foarte rare Esofagită, pancreatită, formare de stricturi intestinale asemănătoare diafragmelor. Pacientul va întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la medic dacă apar dureri severe în abdomenul superior, melenă sau hematemeză. instruit să fi Tulburări hepatobiliare Foarte rare Disfuncţie hepatică, deteriorare hepatică, în special în terapia pe termen lung, insuficienţă hepatică, hepatită acută. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puțin frecvente Erupții cutanate variate Foarte rare Reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell), alopecie. În cazuri excepţionale pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi în timpul unei varicele (vezi de asemenea „Infecţii şi infestări”). Cu frecvenţă necunoscută reacție indusă de medicament asociată cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), reacții de fotosensibilitate. Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare De asemenea pot apărea deteriorări la nivelul ţesutului renal (necroză papilară) şi concentraţii plasmatice mari de acid uric. Concentrații crescute de uree în sânge. Foarte rare Formare de edeme, în special la pacienţi cu hipertensiune arterială sau cu insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite 9 de insuficienţă renală acută. Prin urmare, funcţia renală trebuie verificată în mod regulat. Investigații diagnostice Rare Valoare scăzută a hemoglobinei Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj La adolescenţi şi adulţi efectul de răspuns la doză nu este foarte clar. Timpul de înjumătăţire plasmatică în caz de supradozaj este de 1,5 - 3 ore. Simptome Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante clinic de AINS pot prezenta simptome cum sunt greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar diaree. Sunt de asemenea posibile tinitus, cefalee şi hemoragii gastrointestinale. În caz de intoxicaţie mai gravă, toxicitatea se observă la nivelul sistemului nervos central, manifestându-se sub formă de ameţeli, somnolenţă, ocazional excitaţie şi dezorientare sau comă. Ocazional, pacienţii prezintă convulsii. În cazul intoxicaţiei grave, poate apărea acidoza metabolică şi se poate prelungi timpul de protrombină/ INR, probabil din cauza interferenţei cu acţiunea factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţa renală acută şi deteriorarea hepatică. Este posibilă agravarea astmului bronşic la astmatici. Abordare terapeutică Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi suportiv şi să includă menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Se va lua în considerare administrarea orală a cărbunelui activat dacă pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingerarea unei cantităţi potenţial toxice. Dacă sunt frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam administrate intravenos. Pentru astmul bronşic se vor administra bronhodilatatoare. Nu există un antidot specific. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupul farmacoterapeutic: Medicamente antiinflamatoare și antireumatice, nesteroidiene; derivați ai acidului propionic, codul ATC: M01AE01 Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), care a demonstrat în modelele de inflamație din studiile convenționale efectuate pe animale că este eficient prin inhibarea sintezei prostaglandinei. La oameni, ibuprofenul reduce durerea din inflamație, edemul și febra. În plus, ibuprofenul inhibă în mod reversibil agregarea plachetară indusă de ADP și colagen. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic administrat în doză mică asupra agregării plachetare, dacă acestea sunt administrate în mod concomitent. 10 Câteva studii farmacodinamice au indicat faptul că dacă este administrată o doză unică de ibuprofen de 400 mg cu 8 ore înainte sau după 30 de minute de la eliberarea imediată a acidului acetilsalicil (81 mg), apare un efect redus al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau al agregării plachetare. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor date în situații clinice, nu poate fi exclusă posibilitatea ca ibuprofenul administrat în mod regulat și pe termen lung să reducă efectul cardio-protector al acidului acetilsalicilic administrat în doze reduse. Utilizarea ocazională a ibuprofenului pare să nu aibă niciun efect clinic relevant (vezi pct. 4.5). 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbţie În administrare orală, ibuprofen este parțial absorbit din stomac ulterior fiind absorbit complet în intestinul subțire. Concentraţiile plasmatice maxime în urma administrării orale a unei forme farmaceutice cu eliberare normală (comprimat) sunt atinse după 1-2 ore. Ibuprofen este absorbit rapid din tractul gastrointestinal după administrarea orală. Într-un studiu farmacocinetic (R07-1009), timpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime (Tmax median) în condiţii de repaus alimentar, a fost de 90 minute pentru ibuprofen administrat sub formă farmaceutică de comprimate acide cu eliberare normală comparativ cu 40 minute pentru ibuprofen capsule moi. Ibuprofen este detectat în plasmă mai mult de 8 ore de la administrare. Distribuție Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%. Eliminare După metabolizarea la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare, conjugare), metaboliţii farmacologic inactivi se elimină complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi prin bilă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase şi la cele cu afecţiuni hepatice şi renale este de 1,8 – 3,5 ore. 5.3 Date preclinice de siguranță Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în experimentele pe animale a fost observată în principal sub forma unor leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastrointestinal. Studiile in vitro şi in vivo nu au furnizat nicio dovadă relevantă din punct de vedere clinic privind potenţialul mutagenic al ibuprofenului. În studiile pe şobolani şi şoareci nu s-a descoperit nicio dovadă privind efectele carcinogenice ale ibuprofenului. Ibuprofenul a inhibat ovulaţia la iepuri şi a afectat implantarea la diferite specii de animale (iepure, şobolan, şoarece). Studiile experimentale au demonstrat că ibuprofenul traversează placenta, iar pentru doze materne toxice s-a observat o incidenţă crescută a malformaţiilor (adică defecte septale ventriculare). În studiile pe animale s-a observat că utilizarea AINS, despre care se ştie că inhibă sinteza prostaglandinelor, poate creşte incidenţa distociei şi a parturiţiei întârziate. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Conținutul capsulei Macrogol 600 (E1521) Hidroxid de potasiu (E525) Apa purificata Învelișul capsulei Gelatina (E441) Sorbitol, lichid parțial deshidratat (E420) Apa purificata 11 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Blistere albe opace din Aluminiu – PVC/PE/PVdC. Fiecare cutie conține blistere a câte 10 capsule moi. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ STADA M&D SRL Strada SFÂNTUL ELEFTERIE, Nr.18, PARTE A, Et.1, Sectorul 5, București România 8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 14662/2022/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Septembrie 2022 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Noiembrie 2023 12