1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15242/2023/01 Anexa 2 15243/2023/01 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI SUGAMMADEX AGUETTANT 10 mg/ml soluţie injectabilă în seringă preumplută SUGAMMADEX AGUETTANT 50 mg/ml soluţie injectabilă în seringă preumplută 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare seringă preumplută de 5 ml conține sugammadex sodic echivalent cu 250 mg sugammadex. Fiecare ml de soluție injectabilă conține sugammadex sodic echivalent cu 50 mg sugammadex. Fiecare seringă preumplută de 10 ml conţine sugammadex sodic echivalent cu 100 mg sugammadex. Fiecare ml de soluție injectabilă conține sugammadex sodic echivalent cu 10 mg sugammadex. Excipient cu efect cunoscut „Conține 30,8 mg sodiu per seringă preumplută de 5 ml (vezi pct. 4.4)” „Conține 42,6 mg sodiu per seringă preumplută de 10 ml” Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluție injectabilă Soluție limpede incoloră până la ușor gălbuie, fără particule vizibile pH: 7,0 – 8,0 Osmolalitate: 270 – 330 mOsm/kg 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice SUGAMMADEX AGUETTANT este indicat în reversia blocului neuromuscular indus de rocuronium sau vecuronium la adulți. Pentru copii și adolescenți: SUGAMMADEX AGUETTANT este recomandat numai pentru reversia de rutină a blocului neuromuscular indus de rocuronium la copii și adolescenți cu vârsta între 2 și 17 ani. 4.2 Doze și mod de administrare Doze Sugammadex trebuie administrat numai de către un medic anestezist sau sub supravegherea acestuia. Se recomandă utilizarea unei tehnici adecvate de monitorizare neuromusculară pentru evaluarea reversiei blocului neuromuscular (vezi pct. 4.4). Doza recomandată de sugammadex depinde de intensitatea blocului neuromuscular pentru care trebuie făcută reversia. Doza recomandată nu depinde de regimul de anestezie utilizat. Sugammadex poate fi utilizat pentru reversia diferitelor grade ale blocului neuromuscular indus de 2 rocuronium sau vecuronium. Seringa preumplută de 100 mg/10 ml este mai potrivită pentru copii dar și pentru adulții care cântăresc mai puțin de 50 kg. În cazul dozelor mari sau a persoanelor care cântăresc mai mult de 50 kg sunt disponibile și alte forme de prezentare. Adulți Reversia de rutină: Se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex 4 mg/kg dacă recuperarea a atins cel puţin 1-2 contracţii post-tetanice (CPT) după blocul indus de rocuronium sau vecuronium. Timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 este de aproximativ 3 minute (vezi pct. 5.1) Dacă recuperarea spontană a progresat cel puţin până la reapariţia T2 după blocul neuromuscular indus de rocuronium sau vecuronium se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex 2 mg/kg. Timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 este de aproximativ 2 minute (vezi pct. 5.1). Dacă se utilizează dozele recomandate pentru reversia de rutină a blocului neuromuscular, timpul median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 va fi puţin mai redus în cazul blocului neuromuscular indus de rocuronium, comparativ cu cel indus de vecuronium (vezi pct. 5.1) Reversia imediată din blocul neuromuscular indus de rocuronium: În cazul în care este necesară reversia imediată după administrarea de rocuronium, se recomandă utilizarea unei doze de sugammadex 16 mg/kg. După administrarea a 16 mg/kg sugammadex la 3 minute după o doză de bromură de rocuronium 1,2 mg/kg administrată în bolus, se poate anticipa un timp median până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 de aproximativ 1,5 minute (vezi pct. 5.1). Nu există date care recomandă utilizarea sugammadex pentru reversia imediată din blocul neuromuscular indus de vecuronium. Readministrarea sugammadex: În cazul excepţional al recurenţei postoperatorii a blocului neuromuscular (vezi pct. 4.4) după administrarea unei doze iniţiale de sugammadex de 2 mg/kg sau 4 mg/kg, se recomandă repetarea dozei de sugammadex. După administrarea celei de a doua doze de sugammadex, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru certificarea recuperării funcţiei neuromusculare. Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după sugammadex: Pentru timpii de aşteptare pentru readministrarea de rocuronium sau vecuronium după reversia cu sugammadex, vezi pct. 4.4. Populaţia pediatrică Copii și adolescenți (vârsta între 2-17 ani) Revesia de rutină: Se recomandă o doză de 4 mg/kg sugammadex pentru reversia blocului neuromuscular indus de rocuronium dacă recuperarea a atins cel puțin 1-2 CPT. Se recomandă o doză de 2 mg/kg pentru inversarea blocului neuromuscular indus de rocuronium la reapariția T2 (vezi pct. 5.1). Reversia imediată: Nu a fost investigată reversia imediată la copii și adolescenți. Nou-născuţi la termen şi copii mici: Experienţa utilizării sugammadex la copii mici (cu vârsta de la 30 zile până la 2 ani) este limitată, iar administrarea la nou-născuţi (cu vârsta sub 30 de zile) nu a fost studiată. Din acest motiv, nu se 3 recomandă utilizarea sugammadex la nou-născuţi la termen şi la copii mici până când vor deveni disponibile informaţii suplimentare. Informaţii suplimentare referitoare la grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală: Nu se recomandă utilizarea sugammadex la pacienţi cu insuficienţă renală severă [include pacienţi care necesită dializă (ClCr < 30 ml/min)] (vezi pct. 4.4). Studiile efectuate la pacienţii cu insuficienţă renală severă nu furnizează suficiente date cu privire la siguranţă pentru a sprijini utilizarea sugammadex la aceşti pacienţi (vezi de asemenea pct. 5.1). În insuficienţa renală uşoară şi moderată (clearance-ul creatininei ≥ 30 şi < 80 ml/min): dozele recomandate sunt aceleaşi ca la adulţii fără insuficienţă renală. Pacienţii vârstnici: După administrarea sugammadex la reapariţia T 2 după blocul neuromuscular indus de rocuronium, timpul median până la revenirea raportului T 4 /T 1 la valoarea de 0,9 la adulţi (18-64 ani) a fost de 2,2 minute, la pacienţii vârstnici (65-74 ani) a fost de 2,6 minute, iar la pacienţii foarte în vârstă (75 de ani sau mai mult) a fost de 3,6 minute. Chiar dacă timpul de recuperare la vârstnici pare să fie lung, trebuie respectate aceleaşi recomandări de stabilire a dozei ca la pacienţii adulţi (vezi pct. 4.4). Pacienţii obezi: La pacienţii obezi, care includ pacienți cu obezitate morbidă (indice de masă corporală ≥ 40 kg/m2), doza de sugammadex trebuie stabilită în funcţie de greutatea corporală efectivă. Trebuie respectate aceleaşi recomandări de stabilire a dozei ca la pacienţii adulţi. Insuficienţă hepatică: Nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Este necesară prudență atunci când este luată în considerare utilizarea sugammadex la pacienți cu insuficiență hepatică severă sau atunci când insuficiența hepatică este însoțită de coagulopatie (vezi pct. 4.4). În insuficienţa hepatică uşoară până la moderată: deoarece sugammadex este excretat în principal pe cale renală nu este necesară ajustarea dozelor. Modul de administrare SUGAMMADEX AGUETTANT este o soluție gata de utilizare în seringă preumplută. Sugammadex trebuie administrat intravenos, într-o singură injecţie în bolus. Injecţia în bolus trebuie administrată rapid, în mai puțin de 10 secunde, într-o linie venoasă existentă. În studiile clinice sugammadex a fost administrat numai ca injecţie unică în bolus. Seringa este numai pentru o singură utilizare și trebuie aruncată după utilizare, indiferent de cantitatea de soluție neutilizată rămasă. Pentru instrucțiuni suplimentare, a se vedea pct. 6.6. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Conform protocolului din evaluarea post-anestezică după blocul neuromuscular este recomandat să se monitorizeze pacientul în perioada postoperatorie imediată, pentru a detecta apariția evenimentelor nedorite, care includ recurența blocului neuromuscular. Monitorizarea funcţiei respiratorii în timpul reversiei: 4 Suportul ventilator este obligatoriu până la reluarea adecvată a respiraţiei spontane după reversia din blocul neuromuscular. Chiar dacă reversia din blocul neuromuscular este completă, alte medicamente utilizate în perioada peri- şi postoperatorie pot deprima funcţia respiratorie, motiv pentru care suportul ventilator ar putea fi în continuare necesar. În cazul în care blocul neuromuscular reapare după detubare trebuie asigurată o ventilație adecvată. Recurenţa blocului neuromuscular: În studiile clinice cu subiecți cărora li s-a administrat rocuronium sau vecuronium, iar sugammadex a fost utilizat în doza recomandată pentru blocul neuromuscular profund, a fost observată o incidență de 0,20% pentru recurența blocului neuromuscular bazată pe monitorizarea neuromusculară sau dovezi clinice. Utilizarea unor doze mai mici decât cele recomandate poate duce la un risc crescut de recurență a blocului neuromuscular după reversia inițială, ceea ce nu este recomandat (vezi punctul 4.2 și punctul 4.8). Efectul asupra hemostazei: În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sugammadex în doze de 4 mg/kg şi 16 mg/kg a determinat prelungirea aPTT (timp de tromboplastină parţial activată) cu 17 % și respectiv cu 22% din valoarea maximă a mediei şi a TP (timp de protrombină) cu 11% şi respectiv 22%. Prelungirea mediei aPTT şi TP (INR, raport internațional normalizat) la valori maxime a fost de scurtă durată (≤30 minute). Pe baza datelor clinice (N=3519) și a unui studiu specific efectuat la 1184 pacienți care au fost operați pentru fractură de șold/protezarea unei articulații mari, nu s-au evidenţiat efecte semnificative clinic ale sugammadex 4 mg/kg singur sau asociat cu anticoagulante asupra incidenţei complicaţiilor hemoragice peri- sau post-operatorii. În studiile in vitro a fost observată o interacţiune farmacodinamică (prelungirea TP şi aPTT) cu antagonişti ai vitaminei K, heparină nefracţionată, heparine cu greutate moleculară mică, rivaroxaban şi dabigatran. La pacienţii cărora li se administrează tratament anticoagulant profilactic postoperator de rutină, această interacţiune nu este semnificativă clinic. Se impune precauţie în cazul în care se ia în considerare utilizarea sugammadex la pacienţi cărora li se administrează tratament anticoagulant pentru o afecţiune preexistentă sau factori de risc asociaţi. Un risc crescut de sângerare nu poate fi exclus la pacienţii: • cu deficiențe ereditare de factori de coagulare dependenţi de vitamina K; • cu coagulopatii preexistente; • trataţi cu derivaţi de cumarină şi INR peste 3,5; • care utilizează anticoagulante şi cărora li se administrează o doză de sugammadex de 16 mg/kg. Dacă există argumente clinice pentru administrarea sugammadex la aceşti pacienţi, medicul anestezist trebuie să decidă dacă beneficiile depăşesc riscurile posibile ale complicaţiilor hemoragice, luând în considerare antecedentele pacientului în ceea ce priveşte sângerările şi tipul intervenţiei chirurgicale programate. Dacă sugammadex este administrat acestor pacienţi, se recomandă monitorizarea hemostazei şi a parametrilor de coagulare. Timpii de aşteptare pentru readministrarea blocantelor neuromusculare după reversia cu sugammadex: Tabelul 1: Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după reversia de rutină (cu până la 4 mg/kg sugammadex): Timpul minim de aşteptare NMBA şi doza care trebuie administrată 5 minute 1,2 mg/kg rocuronium 4 ore 0,6 mg/kg rocuronium sau 0,1 mg/kg vecuronium După readministrarea a 1,2 mg/kg de rocuronium, la 30 de minute de la administrarea sugammadex, debutul blocului neuromuscular poate fi prelungit până la aproximativ 4 minute, iar durata blocului neuromuscular poate fi redusă până la aproximativ 15 minute. 5 Bazat pe modelul FC, la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, pentru reutilizarea a 0,6 mg/kg rocuronium sau a 0,1 mg/kg vecuronium după reversia de rutină cu sugammadex, timpul de aşteptare recomandat ar trebui să fie de 24 de ore. Dacă este necesar un timp de aşteptare mai scurt, doza de rocuronium pentru un nou bloc neuromuscular ar trebui să fie de 1,2 mg/kg. Readministrarea de rocuronium sau vecuronium după reversia imediată (16 mg/kg sugammadex): În cazurile foarte rare în care acest lucru ar fi necesar, este sugerat un timp de aşteptare de 24 de ore. Dacă blocarea neuromusculară este necesară înainte de terminarea perioadei recomandate de aşteptare, trebuie utilizat un blocant neuromuscular non-steroidian. Debutul efectului depolarizant al unui medicament blocant neuromuscular poate fi mai lent decât cel anticipat, pentru că un procent important al receptorilor nicotinici postjoncţionali poate fi blocat de medicamentul blocant neuromuscular. Insuficienţă renală: Nu se recomandă utilizarea sugammadex la pacienţii cu insuficienţă renală severă, inclusiv la cei care necesită dializă (vezi pct. 5.1). Anestezia superficială: Când blocul neuromuscular a fost remis intenţionat în timpul anesteziei în studiile clinice, ocazional au fost observate semne de anestezie superficială (mişcări, tuse, grimase şi colabarea sondei endotraheale). Dacă reversia blocului are loc în timpul anesteziei, trebuie administrate doze suplimentare de anestezic şi/sau opioide, conform indicaţiilor clinice. Bradicardie accentuată: Rareori a fost observată bradicardie accentuată la câteva minute după administrarea de sugammadex pentru reversia blocului neuromuscular. Bradicardia poate duce uneori la stop cardiac (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie atent monitorizați pentru modificări hemodinamice în timpul și după reversia blocului neuromuscular. Dacă se observă bradicardie semnificativă clinic trebuie administrat tratament cu medicamente anti-colinergice precum atropina. Insuficienţă hepatică: Sugammadex nu este metabolizat sau excretat de către ficat; din acest motiv nu au fost efectuate studii la pacienți cu insuficienţă hepatică. Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă trebuie trataţi cu multă prudenţă. În cazul în care insuficiența hepatică este însoțită de coagulopatie a se vedea informațiile privind efectul asupra hemostazei. Utilizarea în Unitatea de Terapie Intensivă (UTI): Sugammadex nu a fost investigat la pacienţii care primesc rocuronium sau vecuronium în cadrul UTI. Utilizarea pentru reversia blocului neuromuscular indus de alte blocante neuromusculare în afară de rocuronium sau vecuronium: Sugammadex nu trebuie utilizat pentru reversia din blocul indus de blocante neuromusculare non-steroidiene, cum sunt succinilcolina sau compuşii benzilchinolinici. Sugammadex nu trebuie utilizat pentru reversia blocului neuromuscular indus de alte miorelaxante steroidiene în afară de rocuronium sau vecuronium, deoarece nu există date de eficacitate şi siguranţă pentru aceste situaţii. Sunt disponibile date limitate referitoare la reversia din blocul indus de pancuronium, dar se recomandă ca sugammadex să nu fie utilizat în această situaţie. Recuperare întârziată: Afecţiunile asociate timpului de circulație prelungit, cum ar fi bolile cardiovasculare, vârsta avansată (vezi pct. 4.2 pentru timpul de recuperare la vârstnici) sau starea edematoasă (de exemplu, insuficiența hepatică severă) pot fi asociate cu prelungirea timpului de recuperare. 6 Reacţii de hipersensibilitate la medicament: Medicii trebuie să fie pregătiţi pentru posibila apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate la medicament (care include reacţiile anafilactice) şi să ia măsurile de precauţie necesare (vezi pct. 4.8). Sodiu: Acest medicament conține 30,8 mg sodiu per 5 ml seringă preumplută, echivalentul a 1,5 % din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Acest medicament conține 42,6 mg sodiu per 10 ml seringă preumplută, echivalentul a 2,1 % din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Informaţiile din această secţiune se bazează pe afinitatea de legare între sugammadex şi alte medicamente, experimente non-clinice, studii clinice şi simulări folosind un model care ia în considerare efectul farmacodinamic al blocantelor neuromusculare şi interacţiunea farmacocinetică între blocantele neuromusculare şi sugammadex. Pe baza acestor date nu este aşteptată nicio interacțiune farmacodinamică semnificativă clinic cu alte medicamente, cu excepția următoarelor: - pentru toremifen şi acid fusidic nu pot fi excluse interacțiunile de disociere (nu sunt de aşteptat interacţiuni prin fixare semnificative clinic). - pentru contraceptivele hormonale nu pot fi excluse interacţiuni semnificative de fixare (nu sunt de aşteptat interacţiuni de disociere). Interacţiuni care pot afecta eficacitatea sugammadex (interacțiuni prin disociere): Dată fiind administrarea anumitor medicamente după sugammadex, teoretic există posibilitatea ca rocuronium sau vecuronium să poată fi disociate de sugammadex. În consecinţă se poate observa recurenţa blocului neuromuscular. În această situaţie pacientul trebuie ventilat. Administrarea medicamentului care a cauzat disocierea trebuie oprită, dacă este vorba despre o perfuzie. În situațiile în care pot fi anticipate posibile interacțiuni de disociere, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru observarea semnelor de reapariție a blocului neuromuscular (până la aproximativ 15 minute) după administrarea parenterală a unui alt medicament într-un interval de timp de 7,5 ore după administrarea sugammadex. Toremifen: Pentru toremifen, care are o afinitate de legare relativ mare pentru sugammadex şi pentru care ar putea fi prezente concentraţii plasmatice relativ mari, ar putea apărea o oarecare disociere a vecuronium sau rocuronium din complexul format cu sugammadex. Medicii trebuie să ia în considerare faptul că revenirea raportului T 4 /T 1 la valoarea 0,9 ar putea fi prin urmare întârziată la pacienţii la care s-a administrat toremifen în aceeași zi cu intervenția chirurgicală. Administrarea intravenoasă de acid fusidic: Utilizarea acidului fusidic în faza preoperatorie poate întârzia recuperarea raportului T 4 /T 1 la valoarea de 0,9. Nu este de aşteptat să apară recurenţa blocului neuromuscular în faza postoperatorie, deoarece perfuzarea acidului fusidic se desfășoară pe parcursul câtorva ore iar concentraţiile sanguine se cumulează pe durata a 2-3 zile. Pentru readministrarea sugammadex, vezi pct. 4.2. Interacţiuni cu potenţial de influenţare a eficacităţii altor medicamente (interacțiuni prin fixare): Datorită administrării de sugammadex, anumite medicamente ar putea deveni mai puțin eficiente din cauza scăderii concentrațiilor plasmatice (libere). Dacă se observă o astfel de situație, medicul clinician este sfătuit să ia în considerare readministrarea medicamentului, administrarea unui medicament echivalent terapeutic (de preferință dintr-o clasă chimică diferită) și/sau să ofere suport nonfarmacologic, după cum este necesar. Contraceptivele hormonale: 7 Se anticipează că interacţiunea între sugammadex 4 mg/kg şi un progestogen va duce la o reducere a expunerii la progestogen (34% din ASC) similară reducerii observate în cazul în care o doză zilnică de contraceptiv oral este luată cu 12 ore mai târziu, ceea ce poate duce la o reducere a eficacităţii. Se anticipează că pentru estrogeni efectul este mai redus. Din acest motiv, administrarea în bolus a unei doze de sugammadex este considerată echivalentă cu omiterea unei doze zilnice de contraceptiv oral steroidian (progestogen singur sau combinat ). Dacă sugammadex se administrează în aceeaşi zi cu un contraceptiv oral, se recomandă respectarea instrucţiunilor referitoare la conduita în cazul omisiunii unei doze, specificate în prospectul contraceptivului oral. În cazul contraceptivelor hormonale care nu se administrează oral, pacienta trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă suplimentară non-hormonală în următoarele 7 zile şi să respecte instrucţiunile din prospectul medicamentului respectiv. Interacțiuni cauzate de efectul rezidual al rocuronium sau vecuronium: Atunci când medicamentele care potențează blocul neuromuscular sunt utilizate în perioada postoperatorie, trebuie acordată o atenție deosebită posibilității de reapariție a blocului neuromuscular. Vă rugăm să vedeți prospectul rocuronium sau vecuronium pentru o listă a medicamentelor specifice care potențează blocul neuromuscular. În cazul în care se observă recurența blocului neuromuscular, pacientul poate necesita ventilație mecanică și readministrarea sugammadex (vezi pct. 4.2). Interferenţa cu analizele de laborator: În general, sugammadex nu interferă cu analizele de laborator, excepţie făcând determinarea progesteronului seric. Interferenţa cu acest test este observată la concentraţii plasmatice ale sugammadex de 100 micrograme/ml (concentraţia plasmatică maximă care apare după administrarea injectabilă în bolus a unei doze de 8 mg/kg). În cadrul unui studiu efectuat la voluntari, administrarea sugammadex în doze de 4 mg/kg şi 16 mg/kg a determinat prelungirea aPTT (timp de tromboplastină parţial activată) cu 17 % și respectiv cu 22% din valoarea maximă a mediei şi a TP (timp de protrombină) cu 11% şi respectiv 22%. Aceste prelungiri limită a mediei aPTT şi TP (INR) au fost de scurtă durată (≤30 minute). În studiile in vitro a fost observată o interacţiune farmacodinamică (prelungirea TP şi aTPP) cu antagonişti ai vitaminei K, heparină nefracţionată, heparine cu greutate moleculară mică, rivaroxaban şi dabigatran (vezi pct. 4.4). Populaţia pediatrică Nu s-au efectuat studii oficiale privind interacţiunile. Interacţiunile menţionate mai sus pentru adulţi şi atenţionările de la pct. 4.4 trebuie avute în vedere şi în cazul copiilor și adolescenților. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Pentru sugammadex nu sunt disponibile date clinice privind expunerea femeilor gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale. Sugammadex se va administra numai cu prudenţă la femeia gravidă. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă sugammadex este excretat în laptele uman. Studiile la animale au pus în evidență excreţia sugammadex în laptele matern. Absorbţia orală a ciclodextrinelor este în general redusă şi nu sunt anticipate efecte asupra sugarului după administrarea unei singure doze la femeia care alăptează. Trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau întreruperea/oprirea tratamentului cu sugammadex, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Nu au fost investigate efectele sugammadex asupra fertilităţii umane. Studiile la animale pentru evaluarea fertilităţii nu au evidenţiat efecte dăunătoare. 8 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje SUGAMMADEX AGUETTANT nu are nici o influență cunoscută asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. 4.8 Reacții adverse Rezumatul profilului de siguranță Sugammadex se administrează concomitent cu blocante neuromusculare și anestezice la pacienți în timpul intervenției chirurgicale. Prin urmare, cauzalitatea evenimentelor adverse este dificil de evaluat. Cel mai frecvent raportate reacții adverse la pacienții operați au fost tusea, complicațiile anesteziei la nivelul căilor respiratorii, complicațiile anesteziei, hipotensiunea arterială procedurală și complicațiile procedurale (frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10)). Tabelul 2: Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel Siguranţa administrării sugammadex a fost evaluată la 3519 subiecți unici prin intermediul unei baze de date cumulate de fază I-III, cu privire la siguranță. Următoarele reacții adverse au fost raportate în studii controlate cu placebo în care subiecții au primit anestezie și/sau medicamente blocante neuromusculare (1078 subiecți expuși la sugammadex versus 544 subiecți expuși la placebo): [Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥ 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000)] Clasificarea pe aparate sisteme şi organe Frecvență Reacții adverse (Termeni preferați) Tulburări ale sistemului imunitar Mai puțin frecvente Reacţii de hipersensibilitate la medicament (vezi pct. 4.4) Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Frecvente Tuse Leziuni, intoxicații și complicații procedurale Frecvente Tulburări ale căilor respiratorii legate de anestezie Complicații legate de anestezie (vezi punctul 4.4) Hipotensiune arterială procedurală Complicații procedurale Descrierea reacțiilor adverse selectate Reacţii de hipersensibilitate la medicament: Reacţii de hipersensibilitate, care includ anafilaxia, au apărut la unii pacienți și voluntari (pentru informaţii cu privire la voluntari, vezi mai jos ”Informaţii cu privire la voluntarii sănătoşi”). În studiile clinice la pacienţii operați, aceste reacţii au fost raportate mai puţin frecvent, iar din rapoartele după punerea pe piaţă frecvenţa este necunoscută. Aceste reacţii au variat de la reacţii cutanate izolate la reacţii sistemice grave (de exemplu anafilaxie, şoc anafilactic) şi au apărut la pacienţii fără expunere anterioară la sugammadex. Simptomele asociate cu aceste reacţii pot include: înroșirea bruscă a feței, urticarie, erupţii cutanate eritematoase, hipotensiune arterială (severă), tahicardie, edem al limbii, edem al faringelui, bronhospasm și afecțiuni pulmonare obstructive. Reacţiile severe de hipersensibilitate pot fi letale. În raportările de după punerea pe piață a fost observată hipersensibilitate la sugammadex, precum și la complexul sugammadex-rocuronium. 9 Complicații ale căilor respiratorii legate de anestezie: Complicațiile căilor respiratorii legate de anestezie au inclus obstrucția sondei endotraheale, tuse, obstrucție ușoară, reacție de excitare în timpul intervenției chirurgicale, tuse în timpul procedurii anestezice sau a intervenției chirurgicale sau respirație spontană a pacientului asociată procedurii anestezice. Complicaţii anestezice: Complicaţiile anestezice, care indică restabilirea funcţiei neuromusculare, includ mişcarea unui membru sau a întregului corp sau tusea în timpul procedurii de anestezie sau a intervenţiei chirurgicale, grimase şi colabarea sondei endotraheale. Vezi pct. 4.4 Anestezia superficială. Complicații procedurale: Complicațiile procedurale au inclus tusea, tahicardia, bradicardia, mișcarea și creșterea frecvenței cardiace. Bradicardie accentuată: După punerea pe piață, au fost observate la câteva minute după administrarea sugammadex, cazuri izolate de bradicardie accentuată și bradicardie cu stop cardiac (vezi pct. 4.4). Recurenţa blocului neuromuscular: În studiile clinice cu subiecți cărora li s-a administrat rocuronium sau vecuronium, unde sugammadex a fost utilizat în doza recomandată pentru blocul neuromuscular profund (N=2022), a fost observată o incidență de 0,20% pentru recurența blocului neuromuscular bazată pe monitorizarea neuromusculară sau pe dovezi clinice (vezi pct. 4.4). Informaţii cu privire la voluntarii sănătoşi: Un studiu clinic randomizat, dublu-orb a examinat incidența reacțiilor de hipersensibilitate la voluntari sănătoși cărora li s-au administrat până la 3 doze de placebo (N=76), sugammadex 4 mg/kg (N=151) sau sugammadex 16 mg/kg (N=148). Cazurile de hipersensibilitate suspectată au fost analizate de către un comitet de evaluare „în orb”. Incidența hipersensibilității analizate a fost de 1,3% la voluntarii din grupul placebo, respectiv 6,6% și 9,5% în grupurile sugammadex 4 mg/kg și sugammadex 16 mg/kg. Nu au fost raportate cazuri de anafilaxie după administrarea de placebo sau sugammadex 4 mg/kg. A existat un singur caz de anafilaxie apărută după administrarea primei doze de sugammadex 16 mg/kg (incidență 0,7%). Nu au existat dovezi de creștere a frecvenței sau a severității hipersensibilității la administrarea repetată de sugammadex. Într-un studiu anterior cu design similar, au fost analizate trei cazuri de anafilaxie, toate după administrare de sugammadex 16 mg/kg (incidență 2,0%). În baza de date cu informații cumulate din studii clinice de fază 1, reacțiile adverse considerate frecvente (≥ 1/100 și < 1/10) sau foarte frecvente (≥ 1/10) sunt mult mai frecvente în grupul subiecților tratați cu sugammadex decât în grupul subiecților tratați cu placebo, și includ disgeuzie (10,1%), cefalee (6,7%), greață (5,6%), urticarie (1,7%), prurit (1,7%), amețeli (1,6%), vărsături (1,2%) și dureri abdominale (1,0%). Informaţii suplimentare pentru grupe speciale de pacienţi Pacienţii cu afecţiuni pulmonare: În datele de după punerea pe piață și într-un studiu clinic dedicat la pacienţi cu antecedente de complicaţii pulmonare, a fost raportată apariţia bronhospasmului ca eveniment advers posibil asociat cu sugammadex. Ca şi în cazul tuturor pacienţilor cu antecedente de complicaţii pulmonare, medicul trebuie să fie conştient de posibila apariţie a bronhospasmului. Populaţia pediatrică În cadrul studiilor efectuate la copii și adolescenți cu vârsta între 2 până la 17 ani, profilul de siguranță al sugammadex (în doze de până la 4 mg/kg) a fost, în general, similar cu profilul observat la adulți. Pacienți cu obezitate morbidă 10 Într-un studiu clinic efectuat la pacienți cu obezitate morbidă, profilul de siguranță a fost, în general, similar cu profilul observat în studiile cumulate de Fază 1 până la 3 la pacienți adulți (vezi tabelul 2). Pacienți cu afecțiune sistemică gravă Într-un studiu efectuat la pacienți care au fost evaluați ca aparținând Clasei 3 sau 4, conform Societăţii Americane a Anesteziştilor (ASA) (pacienţi cu boală sistemică gravă sau pacienţi cu boală sistemică gravă care prezintă potenţial o amenințare constantă la adresa vieții), profilul reacțiilor adverse la acești pacienți cu Clasa 3 și 4 conform ASA a fost în general similar celui observat la pacienți adulți în cadrul studiilor cumulate de Fază 1 până la 3 (vezi Tabelul 2). Vezi pct. 5.1. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj În studiile clinice a fost raportat 1 caz de supradozaj accidental cu 40 mg/kg, fără reacţii adverse semnificative. Într-un studiu de toleranţă la om, sugammadex a fost administrat în doze de până la 96 mg/kg. Nu au fost raportate reacţii adverse legate de doză şi nici reacţii adverse severe. Sugammadex poate fi înlăturat folosind hemodializa cu un filtru cu flux ridicat, dar nu și cu un filtru cu flux scăzut. Pe baza studiilor clinice, concentraţiile de sugammadex din plasmă sunt reduse cu până la 70% după o sesiune de dializă de 3 până la 6 ore. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: toate celelalte medicamente, antidoturi, codul ATC: V03AB35 Mecanism de acţiune: Sugammadex este o ciclodextrină gamma modificată, fiind un agent de fixare selectivă a miorelaxantului. Acesta formează în plasmă un complex cu blocantele neuromusculare rocuronium sau vecuronium, reducând astfel cantitatea de blocant neuromuscular disponibil pentru legarea de receptorii nicotinici de la nivelul joncţiunii neuromusculare. Aceasta duce la reversia blocului neuromuscular indus de rocuronium sau vecuronium. Efecte farmacodinamice: Sugammadex a fost administrat în doze cuprinse între 0,5 mg/kg şi 16 mg/kg în studiile de răspuns la doza de blocare indusă de rocuronium (0,6, 0,9, 1,0 şi 1,2 mg/kg bromură de rocuronium cu şi fără doze de întreţinere) şi de vecuronium (0,1 mg/kg bromură de vecuronium cu şi fără doze de întreţinere) în diferite momente/la diferite profunzimi ale blocării. În aceste studii a fost observată o relaţie clară doză-răspuns. Eficacitate şi siguranţă clinică: Sugammadex se poate administra în mai multe momente după administrarea de bromură de rocuronium sau vecuronium: Reversia de rutină – blocul neuromuscular profund: 11 Într-un studiu pivot, pacienţii au fost repartizați aleator în grupul tratat cu rocuronium sau cu vecuronium. După administrarea ultimei doze de rocuronium sau de vecuronium, la 1-2 CPT, s-au administrat în mod randomizat 4 mg/kg sugammadex sau 70 mcg/kg neostigmină. Intervalul de timp dintre începerea administrării sugammadex sau neostigminei până la revenirea raportului T 4 /T 1 la valoarea de 0,9 a fost: Tabelul 3: Intervalul de timp (în minute) de la administrarea de sugammadex sau neostigmină în blocul neuromuscular profund (1-2 CPT) după rocuronium sau vecuronium până la revenirea raportului T 4 /T 1 la valoarea de 0,9 Blocantul neuromuscular Schema de tratament Sugammadex (4 mg/kg) Neostigmină (70 mcg/kg) Rocuronium N 37 37 Mediana (minute) 2,7 49,0 Limite 1,2-16,1 13,3-145,7 Vecuronium N 47 36 Mediana (minute) 3,3 49,9 Limite 1,4-68,4 46,0-312,7 Reversia de rutină – blocul neuromuscular moderat: Într-un alt studiu pivot, pacienţii au fost repartizați aleator în grupul tratat cu rocuronium sau cu vecuronium. După administrarea ultimei doze de rocuronium sau de vecuronium, la reapariţia T2, s-au administrat în mod randomizat 2 mg/kg sugammadex sau 50 mcg/kg neostigmină. Intervalul de timp de la începerea administrării de sugammadex sau neostigmină până la revenirea raportului T 4 /T 1 la valoarea de 0,9 a fost: Tabelul 4: Intervalul de timp (în minute) de la administrarea de sugammadex sau neostigmină după reapariţia T 2 după rocuronium sau vecuronium până la revenirea raportului T 4 /T 1 la 0,9 Blocant neuromuscular Schema de tratament Sugammadex (2 mg/kg) Neostigmină (50 mcg/kg) Rocuronium N 48 48 Mediana (minute) 1,4 17,6 Limite 0,9-5,4 3,7-106,9 Vecuronium N 48 45 Mediana (minute) 2,1 18,9 Limite 1,2-64,2 2,9-76,2 Reversia prin sugammadex din blocul neuromuscular indus de rocuronium a fost comparată cu reversia prin neostigmină din blocul neuromuscular indus de cis-atracurium. La reapariţia T 2 , a fost administrată o doză de 2 mg/kg sugammadex sau 50 mcg/kg neostigmină. Sugammadex a fost asociat cu o reversie mai rapidă a blocului neuromuscular indus de rocuronium, comparativ cu reversia prin neostigmină din blocul neuromuscular indus de cis-atracurium: Tabelul 5: Intervalul de timp (în minute) de la administrarea de sugammadex sau neostigmină după reapariţia T 2 după rocuronium sau cis-atracurium până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9 Blocantul neuromuscular Schema de tratament 12 Rocuronium şi sugammadex (2 mg/kg) Cis-atracurium şi neostigmină (50 mcg/kg) N 34 39 Mediana (minute) 1,9 7,2 Limite 0,7-6,4 4,2-28,2 Pentru reversia imediată: Intervalul de timp până la reversia din blocul neuromuscular indus de succinilcolină (1 mg/kg) a fost comparat cu reversia indusă de sugammadex (16 mg/kg, după 3 minute) din blocul neuromuscular indus de rocuronium (1,2 mg/kg). Tabelul 6: Intervalul de timp (în minute) de la administrarea de rocuronium şi sugammadex sau succinilcolină până la revenirea T1 10% Blocantul neuromuscular Schema de tratament Rocuronium şi sugammadex (16 mg/kg) Succinilcolină (1 mg/kg) N Mediana (minute) Limite 55 4,2 3,5-7,7 55 7,1 3,7-10,5 Într-o analiză cumulativă au fost raportate următoarele intervale de timp de recuperare pentru sugammadex în doză de 16 mg/kg după administrarea de 1,2 mg/kg bromură de rocuronium: Tabelul 7: Intervalul de timp (în minute) de la administrarea de sugammadex la 3 minute după administrarea de rocuronium până la revenirea raportului T4/T1 la valoarea de 0,9, 0,8 sau 0,7 T 4 /T 1 la 0,9 T 4 /T 1 la 0,8 T 4 /T 1 la 0,7 N 65 65 65 Mediana (minute) 1,5 1,3 1,1 Limite 0,5-14,3 0,5-6,2 0,5-3,3 Insuficienţă renală: Două studii deschise au comparat eficacitatea şi siguranţa sugammadex la pacienţii operați cu sau fără insuficienţă renală severă. Într-un studiu, sugammadex a fost administrat după blocul neuromuscular indus de rocuronium la 1-2 CPT (4 mg/kg; N=68); în celălalt studiu, sugammadex a fost administrat, la reapariţia T2 (2 mg/kg; N=30). Recuperarea din bloc a fost modest mai lungă la pacienţii cu insuficienţă renală severă comparativ cu pacienţii fără insuficienţă renală. În aceste studii nu a fost raportat bloc neuromuscular rezidual sau recurenţa blocului neuromuscular la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Pacienți cu obezitate morbidă: Un studiu efectuat la 188 pacienți, care au fost diagnosticați cu obezitate morbidă, a investigat timpul de recuperare din blocul neuromuscular moderat sau profund indus de rocuronium sau vecuronium. Pacienților li s-a administrat sugammadex în doze de 2 mg/kg sau 4 mg/kg, după caz, pentru nivelul blocului neuromuscular, dozele fiind administrate în mod aleatoriu, în regim dublu-orb, în funcție de greutatea corporală efectivă sau greutatea corporală ideală. Cumulat pentru blocul neuromuscular profund și agentul de blocare neuromuscular timpul mediu până la revenirea raportului T4/T1 (raportul TOF-train-of-four) la o valoare ≥ 0,9 la pacienții cărora li s-au administrat doze în funcție de greutatea corporală efectivă (1,8 minute) a fost semnificativ mai rapid (p < 0,0001) comparativ cu pacienții cărora li s-au administrat doze în funcție de greutatea corporală ideală (3,3 minute). Populaţia pediatrică: Un studiu clinic efectuat la 288 pacienți cu vârsta de 2 până la < 17 ani a investigat siguranța și eficacitatea administrării sugammadex comparativ cu neostigmină ca agent de reversie pentru blocul neuromuscular indus de rocuronium sau vecuronium. Recuperarea de la un bloc moderat la un raport TOF de ≥ 0,9 a fost semnificativ mai rapidă în grupul cu administrare de sugammadex în doze de 2 mg/kg comparativ cu grupul cu administrare de neostigmină (medie geometrică de 1,6 minute pentru 13 sugammadex în doze de 2 mg/kg și 7,5 minute pentru neostigmină, raportul mediilor geometrice 0,22, IÎ 95% (0,16; 0,32), (p < 0,0001)). Administrarea sugammadex în doze de 4 mg/kg a realizat reversia din blocul neuromuscular profund cu o medie geometrică de 2,0 minute, similar rezultatelor observate la adulți. Aceste efecte au fost consistente pentru toate cohortele de vârstă studiate (2 până la < 6 ani; 6 până la < 12 ani; 12 până la < 17 ani) și atât pentru rocuronium, cât și pentru vecuronium. Vezi pct. 4.2. Pacienți cu afecțiune sistemică gravă: Un studiu efectuat la 331 pacienți, care au fost evaluați ca aparținând Clasei 3 sau 4 conform ASA, a investigat incidența aritmiilor induse de tratament (bradicardie sinusală, tahicardie sinusală sau alte aritmii cardiace) după administrarea sugammadex. La pacienții cărora li s-a administrat sugammadex (2 mg/kg, 4 mg/kg sau 16 mg/kg), incidența aritmiilor induse de tratament a fost, în general, similară celei din cazul administrării de neostigmină (50 μg/kg până la doza maximă de 5 mg) + glicopirolat (10 μg/kg până la doza maximă de 1 mg). Profilul reacțiilor adverse la pacienții cu Clasa 3 și 4 conform ASA a fost, în general similar celui observat la pacienții adulți în cadrul studiilor cumulate de Fază 1 până la 3; prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei. Vezi pct. 4.8. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Parametrii farmacocinetici ai sugammadex au fost calculaţi din suma totală a concentraţiilor de sugammadex nelegate şi a celor legate în complex. Se presupune că parametrii farmacocinetici, cum sunt clearance-ul şi volumul de distribuţie, sunt aceiaşi pentru fracţiunile de sugammadex nelegate şi pentru cele legate în complex la subiecţii anesteziaţi. Distribuţie: Volumul de distribuţie observat la starea de echilibru pentru sugammadex este de 11 până la 14 litri la pacienţi adulţi cu funcţie renală normală (bazat pe analizele farmacocinetice convenţionale non- compartimentale). Nici sugammadex, nici complexul sugammadex şi rocuronium nu se leagă de proteinele plasmatice sau de eritrocite, după cum a fost demonstrat in vitro utilizând plasmă umană şi sânge integral provenite de la subiecţi de sex masculin. Sugammadex prezintă o cinetică liniară între limitele de doză de 1 până la 16 mg/kg, la administrarea în bolus intravenos. Metabolizare: Studiile non-clinice şi clinice nu au evidenţiat prezenţa metaboliţilor sugammadex iar calea de eliminare a fost reprezentată numai de excreţia renală a medicamentului nemodificat. Eliminare: La pacienţii adulţi anesteziaţi, cu funcţie renală normală timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) al sugammadex este de aproximativ 2 ore şi clearance-ul plasmatic estimat este de aproximativ 88 ml/min. Un studiu de echilibru al masei a demonstrat că >90% din doză a fost excretată în decurs de 24 ore. 96% din doză a fost excretată urinar, dintre care cel puţin 95% a fost reprezentată de sugammadex sub formă nemodificată. Excreția prin materiile fecale sau prin aerul expirat a fost mai mică de 0,02% din doză. Administrarea sugammadex la voluntari sănătoşi a dus la creşterea eliminării renale a rocuronium în complex. Grupe speciale de pacienţi: Insuficienţa renală şi vârsta: Într-un studiu farmacocinetic care a comparat pacienţi cu insuficienţă renală severă cu pacienţi cu funcţie renală normală, concentraţiile plasmatice ale sugammadex au fost similare în prima oră după administrare, iar ulterior, concentraţiile plasmatice au scăzut mai repede în grupul de control. Expunerea totală la sugammadex a fost prelungită, conducând la o expunere de 17 ori mai mare la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Concentrații scăzute de sugammadex sunt detectabile timp de cel puțin 48 ore după administrare la pacienții cu insuficiență renală severă. 14 Într-un al doilea studiu care a comparat subiecți cu insuficiență renală moderată sau severă cu subiecți cu funcție renală normală, clearance-ul sugammadex a scăzut progresiv și t1/2 a fost prelungit progresiv cu scăderea funcției renale. Expunerea a fost de 2 ori și respectiv de 5 ori mai mare la subiecții cu insuficiență renală moderată și respectiv severă. La subiecții cu insuficiență renală severă, concentrațiile de sugammadex nu au mai fost detectabile după 7 zile de la administrare. Tabelul 8: Un rezumat al parametrilor farmacocinetici ai sugammadex clasificați în funcție de vârstă și funcția renală este prezentat mai jos: Caracteristicile pacientului selectat Media parametrilor FC previzibili (CV*%) Date demografice Vârstă Greutate corporală Funcţie renală Clearance de creatinină (ml/min) Clearance (ml/min) Volum de distribuţie la starea de echilibru (l) Timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (ore) Adulți Normală 100 84 (24) 13 2 (22) 40 ani 75 kg Insuficiență Ușoară Moderată Severă 50 30 10 47 (25) 28 (24) 8 (25) 14 14 15 4 (22) 7 (23) 24 (25) Vârstnici Normală 80 70 (24) 13 3 (21) 75 ani 75 kg Insuficiență Ușoară Moderată Severă 50 30 10 46 (25) 28 (25) 8 (25) 14 14 15 4 (23) 7 (23) 24 (24) Adolescenți Normală 95 72 (25) 10 2 (21) 15 ani 56 kg Insuficiență Ușoară Moderată Severă 48 29 10 40 (24) 24 (24) 7 (25) 11 11 11 4 (23) 6 (24) 22 (25) Copilărie mijlocie Normală 60 40 (24) 5 2 (22) 9 ani 29 kg Insuficiență Ușoară Moderată Severă 30 18 6 21 (24) 12 (25) 3 (26) 6 6 6 4 (22) 7 (24) 25 (25) Copilărie timpurie Normală 39 24 (25) 3 2 (22) 4 ani 16 kg Insuficiență Ușoară Moderată Severă 19 12 4 11 (25) 6 (25) 2 (25) 3 3 3 4 (23) 7 (24) 28 (26) *CV= coeficient de variaţie Sexul: Nu au fost observate diferenţe legate de sex. Rasa: Într-un studiu care a inclus subiecţi sănătoşi japonezi şi caucazieni nu au fost observate diferenţe relevante ale parametrilor farmacocinetici. Date limitate nu indică diferenţe în parametrii farmacocinetici la persoanele de rasă neagră sau afro-americană. Greutatea corporală: Analiza de farmacocinetică populaţională a pacienţilor adulţi şi vârstnici nu a indicat nicio relaţie relevantă clinic a clearance-ului şi volumului de distribuţie cu greutatea corporală. Obezitate: Într-un studiu clinic care a inclus pacienți cu obezitate morbidă, dozele de sugammadex 2 mg/kg și 4 mg/kg au fost administrate în funcție de greutatea corporală efectivă (n=76) sau greutatea corporală ideală (n=74). Expunerea la sugammadex a crescut într-o manieră liniară dependentă de doză, după 15 administrarea în funcție de greutatea efectivă sau de greutatea ideală. Nu au fost observate diferențe relevante clinic în parametrii farmacocinetici între pacienții cu obezitate morbidă și populația generală. 5.3 Date non-clinice de siguranță Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind siguranța, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, toleranţa locală sau compatibilitatea cu sângele. Sugammadex este rapid eliminat la speciile din studiile non-clinice, cu toate că sugammadex rezidual a fost observat la nivelul oaselor și dinților șobolanilor tineri. Studiile non-clinice la adulţii tineri şi maturi de şobolan au demonstrat că sugammadex nu are o influenţă negativă asupra culorii dinților și calității oaselor, structurii oaselor sau metabolismului osos. Sugammadex nu are efect asupra refacerii fracturilor și remodelării osoase. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Clorură de sodiu Acid clorhidric concentrat (pentru ajustarea pH-ului) Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilități Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani După deschidere produsul trebuie utilizat imediat. 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A nu se congela. Păstrați blisterul în cutie pentru a fi protejat de lumină. 6.5 Natura și conținutul ambalajului 5 ml soluție injectabilă în seringă preumplută de 5 ml (din polipropilenă), cu piston cu dop (din clorobutil), închis cu un obturator frangibil, fără ac, cu etichetă transparentă autoadezivă gradată (sub- gradații de 0,2 ml de la 0 până la 5 ml). Un capac de protecție (din polipropilenă) protejează vârful seringii. 10 ml soluție injectabilă în seringă preumplută de 10 ml (din polipropilenă), cu piston cu dop (din clorobutil), închis cu un obturator frangibil, fără ac, cu etichetă transparentă autoadezivă gradată (sub- gradații de 0,5 ml de la 0 până la 10 ml). Un capac de protecție (din polipropilenă) protejează vârful seringii. Seringa preumplută este ambalată individual într-un blister transparent. Disponibil în cutii de carton cu10 seringi preumplute. 16 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare SUGAMMADEX AGUETTANT poate fi injectat în linia intravenoasă a unei perfuzii în curs cu următoarele soluții intravenoase: clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), glucoză 50 mg/ml (5%), clorură de sodiu 4,5 mg/ml (0,45%) și glucoză 25 mg/ml (2,5%), soluție Ringers lactat, soluție Ringers, glucoză 50 mg/ml (5%) în clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Linia de perfuzie trebuie spălată în mod adecvat (de exemplu, cu clorură de sodiu 0,9%) între administrarea SUGAMMADEX AGUETTANT și alte medicamente. Instrucțiuni pentru utilizare: Vă rugăm să pregătiți seringa cu atenție, după cum urmează: Seringa preumplută este numai pentru un singur pacient. Aruncați seringa după utilizare. A NU SE REUTILIZA. Conținutul unui blister închis și integru este steril iar blisterul nu trebuie deschis până când seringa nu este gata de utilizare. Înainte de administrare, seringa preumplută trebuie inspectată vizual pentru prezența particulelor și a modificărilor de culoare. Trebuie utilizată numai o soluție limpede, incoloră până la ușor gălbuie, fără prezența particulelor sau a precipitatelor. Seringa preumplută nu trebuie utilizată dacă sigiliul de siguranță de pe seringă este rupt. Nu utilizați acest medicament dacă observați semne vizibile de deteriorare. Suprafața exterioară a seringii este sterilă până la deschiderea blisterului. Blisterul nu trebuie să fie deschis până la utilizare. Atunci când este manevrată folosind o metodă aseptică, această seringă care conține medicamentul poate fi așezată pe o suprafață sterilă după ce a fost scoasă din blister. Volumul care trebuie administrat trebuie calculat în funcție de doza adecvată. 1) Scoateți din blister seringa preumplută sterilă. 2) Împingeți pistonul pentru a elibera dopul. Este posibil ca procesul de sterilizare să fi provocat lipirea dopului de corpul seringii. 17 3) Răsuciți capacul pentru a rupe sigiliul. Nu atingeți conectorul luer expus pentru a evita contaminarea. 4) Verificați dacă vârful de etanșare a seringii a fost îndepărtat complet. În caz contrar, puneți capacul la loc și răsuciți din nou. 5) Scoateți aerul afară prin împingerea ușoară a pistonului. 6) Conectați seringa la dispozitivul de acces vascular, utilizați un sistem de blocare luer/luer. Împingeți ușor pistonul pentru a injecta volumul necesar. Administrați medicamentul conform căii de administrare adecvate. Seringa preumplută este un dispozitiv care conține un medicament gata de administrare. Seringa preumplută nu este adecvată pentru dispozitivele cu pompă automată pentru seringă. Este interzisă utilizarea oricărei seringi care a fost deteriorată sau care a fost manevrată fără respectarea condițiilor de sterilitate. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Laboratoire Aguettant 1, rue Alexander Fleming 69007 Lyon Franța 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 15242/2023/01 15243/2023/01 18 1. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei autorizări: Decembrie 2023 2. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2025