AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15262/2024/01 Anexa 2 NR. 15263/2024/01 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Metilprednisolon Rompharm 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Metilprednisolon Rompharm 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Metilprednisolon Rompharm 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Fiecare flacon cu pulbere pentru soluție injectabilă conține succinat sodic de metilprednisolon (care se formează după dizolvarea hidrogensuccinatului de metilprednisolon și a hidroxidului de sodiu în solvent) corespunzător la metilprednisolon 250 mg. Solvent: 4 ml de solvent. Excipienți cu efect cunoscut: Sodiu: Metilprednisolon Rompharm 250 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă conține sodiu 1,2 mmol per flacon echivalent cu sodiu 27,58 mg în fiecare flacon de pulbere. Alcool benzilic: Metilprednisolon Rompharm 250 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă conține alcool benzilic 36 mg per fiecare fiolă de solvent. Metilprednisolon Rompharm 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Fiecare flacon cu pulbere pentru soluție injectabilă conține succinat sodic de metilprednisolon (care se formează după dizolvarea hidrogensuccinatului de metilprednisolon și a hidroxidului de sodiu în solvent) corespunzător la metilprednisolon 500 mg. Solvent: 7,8 ml de solvent. Excipienți cu efect cunoscut: Sodiu: Metilprednisolon Rompharm 500 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă conține sodiu 2,4 mmol per flacon echivalent cu sodiu 55,37 mg în fiecare flacon de pulbere. Alcool benzilic: Metilprednisolon Rompharm 500 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă conține alcool benzilic 70,20 mg per fiecare fiolă de solvent. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă. Pulbere: pulbere de culoare albă până la aproape albă. 1 Solvent: soluție limpede, incoloră, sterilă, practic lipsită de particule vizibile. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Succinatul sodic de metilprednisolon este indicat în următoarele afecţiuni: Boli endocrine: - Insuficienţă corticosuprarenală primară sau secundară. În aceste cazuri, asocierea cu mineralocorticoizii trebuie asigurată; Creșterea solicitării corticosuprarenale (de exemplu, preoperator sau în cazul unor boli severe, traumatisme), dacă se suspectează insuficienţa corticosuprarenală; Hiperplazie congenitală a suprarenalei; Tiroidita nesupurativă; Hipercalcemie paraneoplazică. - - - - osteoartrită post-tratumatică; sinovită din osteoartrită; poliartrită reumatoidă inclusiv artrită reumatoidă juvenilă. Boli reumatice: Ca tratament adjuvant de scurtă durată a exacerbărilor acute în cazul pacienților cu următoarele afecțiuni: - - - În unele cazuri, poate fi necesar un tratament de întreținere cu doze mici, caz în care se recomandă trecerea la o formulă orală a unui alt medicament care conține metilprednisolon: - - - - - - Bursită acută şi subacută; Epicondilită; Tenosinovită acută nespecifică; Artrită gutoasă acută; Spondilită anchilozantă; Artrită psoriazică. Boli de colagen şi boli ale complexului imun: În timpul exacerbărilor sau ca tratament de întreţinere în cazul pacienților cu următoarele afecțiuni: - - - - - Cardită reumatismală acută; Sindromul Goodpasture; Poliarterită nodoasă; Dermatomiozită sistemică (polimiozită); Lupus eritematos sistemic (inclusiv nefrită lupică). Boli dermatologice: - Dermatite: dermatită exfoliativă; dermatită buloasă herpetiformă; dermatită seboreică severă; dermatită de contact; dermatită atopică; Pemfigus; Eritem polimorf sever (sindrom Stevens-Johnson); Psoriazis sever. - - - Stări alergice: Tratamentul stărilor alergice severe sau care nu răspund la medicaţia convenţională: - - - - Terapia cu corticosteroizi nu înlocuiește terapia convențională (de exemplu, epinefrina). Edemul laringian acut neinfecţios care nu cedează după tratamentul cu epinefrină (adrenalină); Reacţiile de hipersensibilitate la medicamente; Boala serului; Reacţiile urticariene post-transfuzionale; Boli oftalmologice: 2 Afecţiuni alergice şi inflamatorii severe acute şi cronice care afectează ochiul: - - - - - - - - - - Inflamaţia camerei anterioare; Conjunctivită alergică; Ulcere corneene marginale alergice; Herpes zoster oftalmic; Unele forme de keratită; Nevrită optică; Uveită; Irită, iridociclită; Corioretinită; Oftalmie simpatică (OS). Boli gastrointestinale: - Exacerbările acute ale colitei ulcerative și ale bolii Crohn. - - - - Boli respiratorii: - - - - - - Astm bronșic; Pneumonie de aspiraţie; Berilioză; Sindrom Loeffler; Sarcoidoză; Tuberculoză fulminantă sau diseminată (se asociază cu chimioterapie antituberculoasă adecvată); Pneumonia moderată sau severă cu Pneumocystis jiroveci (PCP) din SIDA (ca tratament adjuvant). Boli hematologice: - - - - Anemia hemolitică autoimună; Anemia hipoplastică congenitală (eritroidă); Eritroblastopenia; Purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi (se poate administra doar intravenos; administrarea intramusculară este contraindicată!); Trombocitopenia secundară la adulţi. Boli neoplazice (ca tratament paliativ): - - - - Leucemii acute la copii; Leucemii şi limfoame la adulţi; Pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii la pacienţii cu boli neoplazice în stadiul terminal; Pentru a preveni greața și vărsăturile asociate cu tratamentul chimioterapic. Boli renale/Stări edematoase: - Pentru provocarea diurezei sau înlăturarea proteinuriei din sindromul nefrotic fără uremie cauzat de lupus eritematos sau idiopatic. Boli neurologice: - Edem cerebral (determinat de tumori primare și metastatice sau asociat cu intervenția chirurgicală sau radioterapia); Episoade acute ale exacerbării sclerozei multiple; Meningita bazilară tuberculoasă cu blocaj subarahnoidian (obstrucție de drenaj) sau în asociere cu chimioterapia antituberculoasă, dacă există un risc în acest sens. Afecțiuni cardiovasculare: - - Șoc cardiogen datorat insuficienței corticosuprarenale; Șoc cardiogen care nu răspunde la tratamentul convențional dacă se suspectează insuficiență corticosuprarenală. Transplantul de organe: 3 - Pentru a preveni respingerea unui organ transplantat. Alte afecțiuni: - În caz de trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică (în asociere cu tratament antiparazitar adecvat). 4.2 Doze și mod de administrare Doze Dozele necesare sunt variabile și trebuie individualizate în funcție de boala tratată, de severitatea acesteia și de răspunsul pacientului pe întreaga durată a tratamentului. În fiecare caz în parte trebuie luată o decizie în mod continuu privind raportul risc/beneficiu. Pentru a controla boala tratată trebuie utilizată cea mai mică doză posibilă de corticosteroid pe o perioadă cât mai scurtă de timp. Doza de întreținere adecvată trebuie determinată prin scăderea treptată a dozei inițiale de medicament, la intervale de timp adecvate, până când se ajunge la cea mai mică doză, care va menține un răspuns clinic adecvat. Dacă medicamentul trebuie întrerupt după un tratament de lungă durată, doza se va reduce treptat și nu brusc (vezi pct. 4.4). După perioada inițială de urgență, trebuie să se ia în considerare utilizarea unui preparat injectabil cu acțiune mai lungă sau a unui preparat oral. Administrarea ca terapie adjuvantă: Ca tratament adjuvant în cazul unor afecțiuni care pun viața în pericol, trebuie administrată o doză de 30 mg/kg de greutate corporală pe cale intravenoasă (i.v.) timp de cel puțin 30 de minute. Această doză poate fi repetată la fiecare 4-6 ore, timp de până la 48 de ore. Ca terapie adjuvantă pentru alte afecțiuni, doza inițială poate varia în funcție de starea clinică de la 10 la 500 mg, administrată intravenos (i.v.). Pentru gestionarea pe termen scurt a afecțiunilor acute și severe, doze mai mari pot fi necesare. Dozele inițiale de până la 250 mg se administrează intravenos (i.v.) pe o perioadă de cel puțin 5 minute (injecție în bolus), în timp ce dozele mai mari se administrează pe o perioadă de cel puțin 30 de minute (perfuzie intravenoasă). Dozele ulterioare pot fi administrate intravenos (i.v.) sau intramuscular (i.m.) la intervale dictate de răspunsul pacientului și de starea clinică. Terapia cu corticosteroizi este complementară și nu înlocuiește terapiile convenționale. Puls terapie Puls terapia intravenoasă de metilprednisolon, constă în administrarea a 250 mg de metilprednisolon pe zi sau mai mult, timp de câteva zile (de obicei ≤5 zile) și poate fi adecvată în timpul episoadelor de exacerbare sau pentru tratamentul afecțiunilor care nu răspund la terapia convențională, cum ar fi: afecțiuni reumatice, lupus eritematos sistemic, stări edematoase precum glomerulonefrita sau nefrita lupică. În cazul sclerozei multiple care nu răspunde la tratamentul convențional (sau în timpul episoadelor de exacerbare), se administrează o doză de 500 mg pe zi sub formă de puls terapie timp de 5 zile sau o doză zilnică de 1000 mg timp de 3 sau 5 zile, pe parcursul a 30 de minute. Tratamentul adjuvant al pneumoniei cu Pneumocystis carinii (PCP) la pacienții cu SIDA Terapia cu corticosteroizi trebuie inițiată la începutul tratamentului anti-pneumocystis, în primele 72 de ore. Pentru a evita problemele de compatibilitate și stabilitate, se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, succinatul sodic de metilprednisolon să fie administrat separat de alte medicamente, fie prin sistem de 4 perfuzare i.v. separat, fie ca perfuzii secundare i.v. tip ⹂piggy-backˮ sau prin intermediul unei pompe de perfuzie (vezi pct. 6.6 Atenționări speciale pentru eliminare și alte manipulări). Populația pediatrică Atunci când se utilizează la copii cu vârsta de peste 3 ani, se reduc dozele, astfel încât doza să fie bazată mai degrabă pe severitatea afecțiunii și pe răspunsul clinic, decât pe vârstă sau greutatea corporală. La populația pediatrică, doza zilnică nu trebuie să fie mai mică de 0,5 mg/kg greutate corporală la fiecare 24 de ore (vezi pct. 4.4 Populația pediatrică). Mod de administrare Metilprednisolon Rompharm poate fi administrat sub formă de injectie sau perfuzie intravenoasă (i.v.) sau injecție intramusculară (i.m.). Prin injecție intramusculară (i.m.) nu se pot administra mai mult de 250 mg odată sau într-un singur loc, deoarece pentru doza de 500 mg, volumul injecției va crește la 8 ml. Vezi pct. 6.6 pentru instrucțiunile de preparare. 4.3 Contraindicații Succinatul sodic de metilprednisolon este contraindicat în următoarele cazuri: - hipersensibilitate cunoscută la metilprednisolon sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1; infecții fungice sistemice; calea de administrare intratecală; calea de administrare epidurală. - - - Administrarea de vaccinuri vii sau vii atenuate este contraindicată la pacienții care primesc doze imunosupresoare de corticosteroizi (vezi pct. 4.4). 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Atenționări generale Se va utiliza cea mai mică doză posibilă de corticosteroid pentru a controla afecțiunea tratată, iar atunci când este posibilă reducerea dozei, reducerea se va face treptat. Deoarece complicațiile tratamentului cu glucocorticoizi depind de mărimea dozei și de durata tratamentului, se va lua o decizie evaluând raportul risc/beneficiu în fiecare caz în parte, în ceea ce privește doza, durata tratamentului și utilizarea unui tratament zilnic sau intermitent. Este de așteptat ca tratamentul asociat cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care conțin cobicistat, să crească riscul de reacţii adverse sistemice. Au fost raportate cazuri de sindrom Cushing și supresie suprarenală. Combinația trebuie evitată, cu excepția cazului în care beneficiul depășește riscul crescut de apariție a reacţiilor adverse sistemice ale corticosteroizilor, caz în care pacienții trebuie monitorizați pentru reacţiile adverse (vezi pct. 4.5). În insuficiența suprarenală acută și cronică, primară sau secundară, hidrocortizonul sau cortizonul sunt considerate de primă alegere terapeutică. Atunci când se utilizează analogii sintetici ai acestora, cum ar fi metilprednisolon, este necesar un tratament mineralocorticoidic concomitent, în special în cazul populației pediatrice. Efecte asupra sistemului imunitar/Efecte imunosupresive/Creşterea susceptibilităţii la infecţii Corticosteroizii pot creşte sensibilitatea la infecţii, pot masca anumite semne de infecţie, de asemenea, în timpul folosirii lor pot să apară infecţii noi; tratamentul cu glucocorticoizi poate determina de asemenea reducerea apărării organismului faţă de infecţii şi incapacitatea de localizare ale acestora. Infecţii cu orice agent patogen, inclusiv virusuri, bacterii, fungi, protozoare sau helminţi, cu orice localizare în organism, pot fi asociate cu administrarea de corticosteroizi ca monoterapie sau în asociere cu alte medicamente imunosupresoare care afectează imunitatea celulară, umorală sau funcţia 5 neutrofilelor. Aceste infecţii pot fi moderate, severe şi, uneori, letale. Odată cu creşterea dozelor de corticosteroizi, creşte şi rata complicaţiilor infecţioase. Pacienţii care urmează tratament cu medicamente imunosupresoare sunt mai susceptibili la infecţii în comparaţie cu persoanele sănătoase. De exemplu, varicela şi rujeola, pot avea o evoluţie mai gravă sau chiar letală la copiii cu sistemul imunitar compromis sau la adulţii care urmează tratament cu corticosteroizi. Cu toate acestea, la pacienții cu infecții parazitare cunoscute sau suspectate, cum ar fi strongiloidoza (nematode), corticosteroizii trebuie utilizați cu prudență. La acești pacienți, imunosupresia cauzată de corticosteroizi poate duce la hiperinfecția cu strongyloides și la diseminarea infecției cu extinderea migrației larvare, adesea asociată cu enterocolită severă și septicemie cu germeni Gram-negativi potențial letală. Administrarea de vaccinuri vii sau vii atenuate este contraindicată la pacienţii trataţi cu doze imunosupresive de corticosteroizi. Vaccinurile inactivate pot fi administrate acestor pacienţi, dar răspunsul la vaccinare poate fi diminuat. În mod normal, pot fi imunizaţi pacienţii trataţi cu doze non- imunosupresive de corticosteroizi. Folosirea metilprednisolon în tuberculoza activă trebuie limitată la cazurile fulminante sau diseminate de tuberculoză, în care glucocorticoizii sunt folosiţi în gestionarea bolii în asociere cu un tratament adecvat de medicamente antituberculoase. Folosirea glucocorticoizilor la pacienţii cu tuberculoză latentă sau cu reactivitate la tuberculină, obligă la supravegherea clinică, din cauza posibilităţii activării bolii. În timpul terapiei prelungite cu glucocorticoizi acești pacienți trebuie să primească profilactic medicamente antituberculoase. S-a raportat apariţia sarcomului Kaposi la pacienţii care urmează tratament cu corticosteroizi. Întreruperea tratamentului poate determina remisia clinică a bolii. Rolul corticosteroizilor în şocul septic este controversat, studii mai vechi au raportat atât efecte benefice, cât şi nocive. Recent, s-a sugerat că administrarea suplimentară a corticosteroizilor poate fi benefică la pacienţii cu insuficienţă corticosuprarenală asociată cu şoc septic stabilit. Totuşi, utilizarea de rutină a acestora în şocul septic nu este recomandată. O analiză sistematică nu susţine utilizarea pe termen scurt a tratamentului cu doze crescute de corticosteroizi. Cu toate acestea, există meta-analize şi o analiză sistematică care sugerează că dozele scăzute de corticosteroizi administrate pe perioade mai lungi de timp (5-11 zile) pot reduce mortalitatea, în special la pacienţii cu şoc septic care necesită suport cu vasopresoare. Pot apare reacţii alergice. Rar pot apărea reacţii cutanate şi reacţii anafilactice/anafilactoide la pacienţii trataţi cu corticosteroizi și trebuie luate măsuri de precauţie adecvate înainte de administrare, în special la pacienții cu antecedente alergice la anumite medicamente. Efecte endocrine La pacienţii trataţi cu corticosteroizi şi care sunt supuşi unui stres neobişnuit, este indicată creşterea dozei de corticosteroizi cu acţiune rapidă înainte, în timpul şi după situaţia de stres. Dozele farmacologice de corticosteroizi administraţi pe perioade mai lungi pot determina o supresie a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian (insuficienţă corticosuprarenală secundară). Severitatea şi durata insuficienţei corticosuprarenale variază de la un pacient la altul şi sunt dependente de anumite caracteristici ale tratamentului cu glucocorticoizi, cum ar fi doza, frecvenţa, momentul administrării şi durata acestuia. Acest efect poate fi minimalizat prin efectuarea tratamentului în zile alternative. De asemenea, oprirea bruscă a tratamentului cu glucocorticoizi poate determina insuficienţă corticosuprarenaliană acută ce poate duce la deces. 6 Insuficienţa corticosuprarenală secundară indusă medicamentos poate fi astfel minimalizată prin reducerea gradată a dozelor administrate. Acest tip de insuficienţă relativă poate persista câteva luni după întreruperea tratamentului; de aceea, în orice situaţie de stres care survine în această perioadă, terapia hormonală trebuie reluată. De asemenea, după oprirea bruscă a administrării glucocorticoizilor, un „sindrom de sevraj” steroidic poate să apară, fără a avea o legătură certă cu insuficienţa corticosuprarenală. Acest sindrom include simptome cum ar fi: anorexie, greaţă, vărsături, letargie, dureri de cap, febră, dureri articulare, descuamări, mialgie, scădere ponderală şi/sau hipotensiune. Se consideră că aceste efecte sunt datorate mai degrabă modificării bruşte a concentraţiei de glucocorticoizi decât valorilor scăzute ale corticosteroizilor. Deoarece glucocorticoizii pot determina apariţia sau agravarea sindromului Cushing, tratamentul cu glucocorticoizi trebuie evitat la pacienţii cu boală Cushing. Efectul corticosteroizilor este amplificat la pacienţii cu hipotiroidism sau ciroză. Efecte asupra metabolismului şi nutriţiei Corticosteroizii, inclusiv metilprednisolon, pot creşte nivelul glicemiei şi pot agrava un diabet zaharat preexistent iar pacienţii aflaţi în tratament îndelungat cu corticosteroizi sunt predispuşi la diabet zaharat. Efecte psihice Glucocorticoizii pot determina tulburări psihice, de la euforie, insomnie, tulburări de comportament, tulburări de personalitate, până la depresie severă şi manifestări psihotice clare. De asemenea, instabilitatea emoțională existentă sau tendințele psihotice pot fi agravate de corticosteroizi. Steroizii administraţi sistemic pot determina reacţii adverse psihice potenţial severe. În mod obişnuit, simptomele apar după câteva zile sau săptămâni de la începerea tratamentului. Majoritatea reacţiilor se remit după reducerea dozei sau după întreruperea tratamentului, deşi poate fi necesară instituirea unui tratament specific. Tulburările psihice au apărut după întreruperea terapiei cu corticosteroizi, astfel încât astfel de reacții au fost raportate ocazional. Pacienţii/îngrijitorii acestora trebuie sfătuiţi să solicite consult medical în cazul apariţiei simptomelor psihologice, în special în cazul în care se suspectează apariţia tulburărilor de comportament sau a ideaţiei suicidare. Pacienţii/îngrijitorii acestora trebuie informaţi cu privire la posibilele tulburări psihice ce pot apărea în timpul sau imediat după micşorarea dozelor/întreruperea tratamentului cu steroizi administraţi sistemic. Efecte asupra sistemului nervos Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis sau crize convulsive. Deşi studii clinice controlate au demonstrat eficacitatea tratamentului cu corticosteroizi în accelerarea rezoluţiei exacerbărilor acute din scleroza multiplă, acestea nu arată că tratamentul cu corticosteroizi ar avea un efect asupra prognosticului final sau evoluției naturale a bolii. Studiile evidenţiază faptul că sunt necesare doze relativ crescute de corticosteroizi pentru a avea un efect semnificativ. Au fost raportate evenimente medicale severe asociate cu administrarea pe cale intratecală/epidurală (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri cu lipomatoză epidurală la pacienţi aflaţi în tratament cu corticosteroizi, mai ales asociate cu utilizarea pe termen lung, în doze crescute. Efecte oculare Glucocorticoizii trebuie folosiţi cu prudenţă la pacienţii cu infecție virală cu herpes simplex la nivel ocular din cauza posibilităţii perforării corneei. Utilizarea corticosteroizilor pe termen îndelungat poate determina apariţia cataractei subcapsulare posterioare şi a cataractei nucleare (în special la copii) și a exoftalmiei sau a presiunii intraoculare 7 crescute, ce ar putea determina apariţia glaucomului cu posibila afectare a nervilor optici. De asemenea, pacienţii aflaţi în tratament cu glucocorticoizi pot dezvolta infecţii oculare secundare fungice şi virale. Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi. Corioretinopatia seroasă centrală poate duce la dezlipire de retină (vezi pct. 4.8). Efecte cardiace Efectele adverse ale glucocorticoizilor asupra sistemului cardiovascular (cum ar fi dislipidemia şi hipertensiunea), pot predispune pacienţii trataţi, cu factori de risc cardiovasculari preexistenţi la efecte cardiovasculare suplimentare, în cazul în care sunt administrate doze mari sau tratamente prelungite. La această categorie de pacienţi tratamentul cu corticosteroizi trebuie administrat judicios şi este necesară o monitorizare cardiacă suplimentară şi o atenţie sporită în ceea ce priveşte modificarea factorilor de risc. Incidenţa complicaţiilor datorate administrării de corticosteroizi poate fi redusă prin efectuarea tratamentului în zile alternative sau utilizarea unor doze mici. Aritmii cardiace şi/sau colaps circulator şi/sau stop cardiac au fost raportate la pacienţi la care au fost administrate intravenos rapid doze mari de succinat sodic de metilprednisolon (mai mult de 500 mg administrate în mai puţin de 10 minute). În timpul sau după administrarea dozelor mari de succinat sodic de metilprednisolon s-a raportat bradicardie care poate să nu fie legată de viteza sau durata perfuziei. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, tratamentul sistemic cu corticosteroizi trebuie efectuat cu precauţie şi numai în cazul în care este absolut necesar. Efecte vasculare S-a raportat apariţia trombozei, incluzând tromboembolie venoasă, în asociere cu corticosteroizi. În consecinţă, corticosteroizii trebuie să fie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau cu predispoziţie pentru tulburări tromboembolice. Steroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune. Efecte gastrointestinale Nu există un consens în ceea ce priveşte cauzalitatea directă dintre administrarea de corticosteroizi şi apariţia ulcerelor peptice; cu toate acestea, tratamentul cu glucocorticoizi poate masca simptomatologia ulcerului, astfel încât acesta poate evolua cu perforaţie sau hemoragie, fără o durere semnificativă. Terapia cu glucocorticoizi poate masca peritonita sau alte semne sau simptome asociate cu boli gastrointestinale, cum ar fi perforația, obstrucția sau pancreatita. În combinaţie cu administrarea de AINS, riscul apariţiei ulcerelor gastrointestinale este crescut. Trebuie folosită cu prudenţă metilprednisolon în colita ulceroasă non-specifică, dacă există o probabilitate de producere a unei perforaţii iminente, abces sau a altor infecţii piogene, diverticulitei, anastomozelor intestinale recente, ulcerului peptic activ sau latent, esofagitei sau gastritei. Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită acută. Efecte hepatobiliare Toxicitatea hepatică indusă medicamentos, incluzând hepatită acută sau concentraţii crescute ale enzimelor hepatice, poate rezulta în urma administrării de metilprednisolon ca puls terapie intravenoasă (i.v.) ciclică (de obicei la o doză iniţială ≥1 g/zi). S-au raportat cazuri rare de hepatotoxicitate. Timpul până la debut poate fi de câteva săptămâni sau mai mult. În majoritatea 8 cazurilor raportate, rezolvarea evenimentelor adverse a fost observată la întreruperea tratamentului. Prin urmare, este necesară monitorizarea corespunzătoare. Efecte musculoscheletice În cazul folosirii dozelor mari de glucocorticoizi a fost raportată miopatie acută, cel mai frecvent la pacienţii cu tulburări de transmitere neuromusculară (de exemplu, miastenia gravă) sau la pacienţii trataţi concomitent cu blocante neuromusculare (de exemplu, pancuronium). Această miopatie acută este generalizată, poate implica muşchii oculari şi respiratori şi poate determina cvadripareză. De asemenea, poate creşte concentraţia creatinkinazei. Ameliorarea sau recuperarea clinică după oprirea tratamentului cu glucocorticoizi poate necesita săptămâni sau chiar ani. Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă, dar ocazional recunoscută ca efect advers asociat cu administrarea pe termen lung de doze crescute de glucocorticoizi. Tulburări renale şi ale căilor urinare Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală. Este necesară precauție la pacienții cu scleroză sistemică, deoarece s-a observat o incidență crescută a crizei renale în sclerodermie cu corticosteroizi, inclusiv metilprednisolon. Investigații Dozele medii şi mari de hidrocortizon sau cortizon pot determina creşteri ale tensiunii arteriale, retenţie de sodiu şi apă şi excreţia crescută de potasiu. Apariţia acestor efecte este mai puţin probabilă la administrarea derivaţilor de sinteză, cu excepţia cazurilor în care aceştia sunt utilizaţi în doze crescute. Poate fi necesară instituirea unei diete fără sodiu şi suplimentarea potasiului. Toţi corticosteroizii cresc excreţia de calciu. Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi şi, prin urmare, nu trebuie să fie utilizaţi pentru tratamentul leziunilor traumatice cerebrale așa cum demonstrează rezultatele unui studiu multicentric. Rezultatele studiului au evidenţiat un nivel ridicat al mortalităţii la 2 săptămâni și 6 luni după traumatism, la pacienţii cărora li s-a administrat succinat sodic de metilprednisolon, comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită o relație cauzală cu tratamentul cu succinat sodic de metilprednisolon. Alte informații Asocierea acidului acetilsalicilic şi a altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene cu corticosteroizii trebuie efectuată cu atenţie. După administrarea de corticosteroizi sistemici, a fost raportată criza de feocromocitom, care poate fi letală. Corticosteroizii trebuie administrați numai după o evaluare adecvată a raportului risc/beneficiu la pacienții cu feocromocitom suspectat sau identificat. Vârstnici Se recomandă prudență în cazul tratamentului prelungit cu corticosteroizi la vârstnici din cauza unui risc potențial crescut de osteoporoză, precum și al unui risc crescut de retenție de lichide care duce la o posibilă hipertensiune arterială. Copii şi adolescenţi Creşterea şi dezvoltarea sugarilor şi a copiilor aflaţi în tratament de lungă durată cu corticosteroizi trebuie monitorizată cu atenţie. Creșterea poate fi accelerată după ce tratamentul cu corticosteroizi este oprit. La copiii aflaţi în tratament cu glucocorticoizi pe termen lung, cu administrare zilnică, poate apărea o încetinire a creşterii şi de aceea, acest tip de tratament trebuie administrat numai în urgenţe majore. Tratamentul cu glucocorticoizi efectuat în zile alternative uzual reduce la minim apariţia acestei reacţii adverse. Sugarii şi copiii aflaţi în tratament pe termen lung cu corticosteroizi prezintă un risc deosebit de creştere a presiunii intracraniene. 9 Dozele crescute de corticosteroizi pot cauza dezvoltarea pancreatitei la copii. Copiii născuți prematur pot dezvolta cardiomiopatie hipertrofică în urma administrării de metilprednisolon, drept urmare trebuie să aibă loc evaluarea corespunzătoare a diagnosticului și monitorizarea funcției și structurii cardiace. Informații importante referitoare la unii excipienți Acest medicament conține alcool bezilic ca și solvent: Metilprednisolon Rompharm 250 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă și Metilprednisolon Rompharm 500 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă conține alcool benzilic ca solvent (vezi pct. 2). Alcoolul benzilic poate provoca reacții de hipersensibilitate. Administrarea intravenoasă de alcool benzilic a fost asociată cu evenimente adverse grave și deces la nou-născuți caracterizate prin depresie a sistemului nervos central, acidoză metabolică, respirații dificile și niveluri ridicate de alcool benzilic și metaboliții săi găsiți în sânge și urină („sindrom gasping”). Deși dozele terapeutice normale ale acestui medicament furnizează în mod obișnuit cantități de alcool benzilic care sunt substanțial mai mici decât cele raportate în asociere cu „sindromul gasping”, cantitatea minimă de alcool benzilic la care poate apărea toxicitatea nu este cunoscută. Medicamentele care conțin alcool benzilic pot fi utilizate la nou-născuți numai dacă este absolut necesar și nu este disponibilă nicio altă alternativă. Copiii prematuri sau nou-născuții cu greutate mică la naștere sunt mai susceptibili de a dezvolta toxicitate. Acest medicament nu trebuie administrat mai mult de 1 săptămână la copiii mici (sub 3 ani), deoarece există un risc crescut datorită acumulării la copiii mici. Volumele mari trebuie utilizate numai cu prudență și dacă este necesar, în special la persoane cu insuficiență hepatică sau renală, precum și la femeile gravide sau care alăptează, din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică) (vezi pct. 4.6). Acest medicament conține sodiu: Metilprednisolon Rompharm 250 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă conține sodiu 27,58 mg în fiecare flacon, echivalentul a 1,38% din doza zilnică maximă de sodiu de 2 g recomandată de OMS pentru un adult. Metilprednisolon Rompharm 500 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă conține sodiu 55,37 mg în fiecare flacon, echivalentul a 2,77% din doza zilnică maximă de sodiu de 2 g recomandată de OMS pentru un adult. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Metilprednisolon este un substrat enzimatic al citocromului P450 (CYP) şi este metabolizat în principal de enzima CYP3A4. CYP3A4 este principala enzimă a celei mai abundente subfamilii CYP de la nivelul ficatului adult uman. Aceasta catalizează 6β-hidroxilarea steroizilor, etapa metabolică esenţială din Faza I atât a corticosteroizilor endogeni, cât şi a celor de sinteză. Numeroşi alţi compuşi reprezintă, de asemenea, substraturi ale CYP3A4; s-a demonstrat că unele dintre acestea (precum şi alte medicamente) modifică metabolismul glucocorticoizilor prin inducţia („up-regulation”) sau inhibiţia enzimei CYP3A4. INHIBITORI CYP3A4: Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4 scad în general metabolizarea hepatică şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care au ca substrat CYP3A4, cum este şi metilprednisolon. În prezenţa unui inhibitor de CYP3A4, doza de metilprednisolon trebuie ajustată pentru a evita toxicitatea steroidiană. INDUCTORI DE CYP3A4: Medicamentele care induc activitatea CYP3A4 cresc în general metabolizarea hepatică şi determină scăderea concentraţiei plasmatice a medicamentelor care au ca substrat CYP3A4. În cazul administrării concomitente a acestora, poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a obţine rezultatul dorit. 10 SUBSTRATURI CYP3A4: În prezenţa unui alt substrat pentru CYP3A4, poate fi afectată metabolizarea hepatică a metilprednisolonului, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca reacţiile adverse asociate cu utilizarea unui singur medicament să apară mai frecvent la administrarea concomitentă a acestora. EFECTE NEMEDIATE DE CYP3A4: Alte interacţiuni şi efecte care apar la administrarea de metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos. Tabelul 1 prezintă o listă cu interacţiunile medicamentoase sau efectele metilprednisolonului cele mai frecvente şi/sau importante din punct de vedere clinic şi descrierea acestora. Interacțiune/Efect Tabelul 1. Interacțiuni/efecte importante ale medicamentelor sau ale substanțelor cu metilprednisolon Clasa sau tipul medicamentului - Medicament sau Substanţă Antimicobacteriene - IZONIAZIDĂ Antibiotice, antimicobacteriene - RIFAMPICINĂ Antidiabetice INHIBITOR DE CYP3A4. În plus, metilprednisolon poate determina creşterea ratei de acetilare şi clearance-ul izoniazidei. INDUCTOR DE CYP3A4 Deoarece corticosteroizii pot creşte nivelul glicemiei este posibil să fie necesară ajustarea dozelor medicamentelor antidiabetice. INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) Antiemetice - APREPITANT - FOSAPREPITANT Antifungice - ITRACONAZOL - KETOCONAZOL Antihipertensive Anticoagulante (orale) Anticolinergice - BLOCANTE NEUROMUSCULARE Anticolinesterazice Anticonvulsivante - CARBAMAZEPINA Anticonvulsivante - FENOBARBITAL - FENITOINĂ - PRIMIDONĂ Antipsihotice INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) Poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antihipertensive, deoarece glucocorticoizii pot determina o creștere a tensiunii arteriale (efect mineralocorticoid). Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale este variabil. Există rapoarte conform cărora efectele anticoagulantelor sunt amplificate, dar şi diminuate, atunci când sunt administrate simultan cu corticosteroizi. De aceea, indicii de coagulare trebuie monitorizaţi, pentru a se păstra efectele dorite ale anticoagulantelor. Corticosteroizii pot influenţa efectele anticolinergicelor. 1) A fost raportată o miopatie acută asociată utilizării concomitente a unor doze mari de corticosteroizi şi anticolinergice, cum ar fi medicamentele de blocare neuromusculară. (vezi pct. 4.4) 2) A fost raportat un efect de antagonism al efectelor de blocare neuromusculară pentru pancuronium şi vecuronium, în cazul pacienţilor care au luat corticosteroizi. Acest tip de interacţiune poate fi de aşteptat în cazul oricăror blocante neuromusculare. Steroizii pot să reducă efectele anticolinesterazicelor în cazul miasteniei gravis. INDUCTORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) INDUCTORI CYP3A4 Când se administrează concomitent cu corticosteroizi este necesară ajustarea dozei. 11 Anxiolitice Antivirale - INHIBITORI DE PROTEAZĂ HIV Inductori farmacocinetici - COBICISTAT Inhibitori de aromatază - AMINOGLUTETIMIDĂ Contraceptive (orale) - ETINILESTRADIOL/ NORETISTERON SUCUL DE GRAPEFRUIT Imunosupresoare - CICLOSPORINĂ Imunosupresoare - CICLOFOSFAMIDĂ - TACROLIMUS Imunosupresoare - METOTREXAT Blocante ale canalelor de calciu - DILTIAZEM Medicamente care elimină potasiul Antibacteriene macrolide - CLARITROMICINĂ - ERITROMICINĂ Antibacteriene macrolide - TROLEANDOMICINĂ AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) - doze mari de ASPIRINĂ (acid acetilsalicilic) Când se administrează concomitent cu corticosteroizi este necesară ajustarea dozei. INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) 1) Inhibitorii de protează, cum ar fi indinavir şi ritonavir, pot creşte concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor. 2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de protează HIV, rezultând în concentraţii plasmatice reduse. INHIBITORI CYP3A4 (a se vedea pct. 4.4) Supresia corticosuprarenaliană indusă de aminoglutetimidă poate exacerba modificările endocrine determinate de tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi INHIBITOR CYP3A4 (şi SUBSTRAT) INHIBITOR DE CYP3A4 INHIBITOR CYP3A4 (şi SUBSTRAT) 1) Utilizarea concomitentă de ciclosporină şi metilprednisolon determină inhibarea reciprocă a metabolismului, aceasta putând creşte concentraţiile plasmatice ale unuia sau ale ambelor medicamente. De aceea, este posibil ca reacţiile adverse asociate cu utilizarea unui singur medicament să apară mai frecvent la administrarea concomitentă a acestora. 2) Au fost raportate convulsii asociate utilizării concomitente a metilprednisolonului şi ciclosporinei. SUBSTRATURI PENTRU CYP3A4 Atunci când se utilizează medicamente imunosupresoare, cum ar fi metotrexatul, poate fi necesară reducerea dozei de corticosteroid (vezi pct. 4.4). INHIBITOR CYP3A4 (şi SUBSTRAT) La administrarea concomitentă a corticosteroizilor cu medicamente care elimină potasiul (adică diuretice), trebuie realizată o supraveghere atentă a pacienţilor pentru a descoperi apariţia hipopotasemiei. Există de asemenea un risc crescut de hipopotasemie în cazul utilizării concomitente a corticosteroizilor cu amfotericină B, xanteni sau beta2 agonişti. Utilizarea concomitentă a glicozidelor cardiace (de exemplu, digitalice) și a corticosteroizilor (prin acțiunea mineralocorticoidă) poate crește pierderea de potasiu, mai ales dacă pacientul ia și diuretice, ceea ce poate pune în pericol pacienții care iau glicozide cardiace, deoarece hipokaliemia crește toxicitatea acestor medicamente. INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) INHIBITORI CYP3A4 1) Administrarea concomitentă a corticosteroizilor cu AINS poate determina creşterea incidenţei ulceraţiilor şi hemoragiilor gastrointestinale. 2) Metilprednisolon poate determina creşterea clearance-ului acidului acetilsalicilic în doze mari, ducând la o scădere a nivelurilor de salicilaţi serici. Întreruperea tratamentului cu 12 Simpatomimetice - SALBUTAMOL - EFEDRINĂ metilprednisolon poate determina creşterea nivelurilor de salicilat seric, determinând un risc crescut de toxicitate la salicilaţi. Administrarea concomitentă a corticosteroizilor și simpatomimeticelor (de exemplu, salbutamol sau efedrină) poate să le potențeze efectul. Incompatibilităţi Pentru a evita problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca metilprednisolon să fie administrată separat faţă de alţi compuşi administraţi pe cale intravenoasă (i.v.). 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Fertilitatea Studiile la animale au evidenţiat că tratamentul cu corticosteroizi afectează fertilitatea (vezi pct. 5.3). Sarcina Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate la nivelul aparatului reproducător. Studiile efectuate la animale au arătat că corticosteroizii administraţi la mamă în doze mari pot determina malformaţii fetale (vezi pct. 5.3). Totuşi, când sunt administraţi femeilor gravide, corticosteroizii nu par a determina anomalii congenitale. Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate cu metilprednisolon privind reproducerea umană, acest medicament trebuie folosit în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu–risc la mamă și făt. Anumiţi corticosteroizi traversează cu uşurinţă placenta. Un studiu retrospectiv a evidențiat o incidenţă crescută a apariției greutăţii mici la naştere în cazul copiilor născuți de mame care au primit tratament cu corticosteroizi. Copiii născuţi de mame care au efectuat tratament cu doze substanţiale de corticosteroizi în timpul sarcinii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru a descoperi semnele de insuficienţă corticosuprarenală, deşi insuficienţa corticosuprarenală neonatală pare să fie rară la sugarii expuşi la corticosteroizi în viaţa intrauterină. Nu se cunoaşte nicio reacţie adversă în timpul travaliului şi al expulziei. Solventul pentru soluția injectabilă de Metilprednisolon Rompharm conține alcool benzilic ca și conservant. Alcoolul benzilic poate traversa placenta (vezi pct. 4.4 Informații importante despre unii excipienți). Alăptarea Corticoizii sunt excretați în laptele matern. Corticosteroizii care ajung în laptele matern pot opri creşterea şi pot interfera cu producţia endogenă de glucocorticoizi la sugarii alăptaţi la sân. Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate de reproducere cu glucocorticoizi la om, acest medicament trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc pentru mamă și copil. Solventul pentru soluție injectabilă de Metilprednisolon Rompharm conține alcool benzilic ca și conservant. Este probabil ca alcoolul benzilic prezent în serul matern să treacă în lapte și poate fi absorbit pe cale orală de către un sugar alăptat (vezi pct. 4.4 Informații importante despre unii excipienți). 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Efectele corticosteroizilor asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje nu au fost evaluate sistematic. După tratamentul cu corticosteroizi este posibilă apariţia unor reacţii adverse, cum ar fi ameţeala, vertijul, tulburările vizuale şi fatigabilitatea. În cazul în care prezintă asemenea reacţii adverse, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje. 13 4.8 Reacții adverse Următoarele reacţii adverse au fost raportate cu următoarele căi de administrare contraindicate: intratecală/epidurală: arahnoidită, tulburări gastrointestinale funcţionale/disfuncţii biliare, cefalee, meningită, parapareză/paraplegie, convulsii, tulburări senzoriale. Cu toate acestea, frecvenţa de apariţie a acestor reacţii adverse nu poate fi estimată. Lista tabelară a reacțiilor adverse În tabelul de mai jos reacțiile adverse sunt listate conform clasei sistemelor de organe și frecvenței: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 până la <1/10), mai puțin frecvente (>1/1000 până la < 1/100), rare (>1/10000 până la <1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, efectele nedorite sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. Tabelul 2. Efecte adverse Clasificare MedDRA pe aparate și sisteme Infecții și infestări Frecvență Comune Reacții adverse Infecții (inclusiv creșterea susceptibilității și mascarea infecțiilor). Infecție oportunistă, peritonită#. Tulburări hematologice și limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări endocrine Cu frecvență necunoscută Cu frecvență necunoscută Leucocitoză. Cu frecvență necunoscută Hipersensibilitate medicamentoasă Comune Cu frecvență necunoscută Hipopituitarism; sindrom de sevraj (reacție anafilactică sau reacție anafilactoidă). Status Cushingoid. Tulburări metabolice și de nutriție Comune steroidic. Retenţie sodică; retenţie lichidiană. Tulburări psihice Cu frecvență necunoscută Acidoză metabolică, lipomatoză epidurală, alcaloză hipokaliemică, dislipidemie, scăderea toleranţei la glucoză, creşterea necesarului de insulină (sau de antidiabetice orale la diabetici), lipomatoză, creşterea apetitului (care poate duce la creştere în greutate). Tulburări afective (inclusiv dispoziție depresivă, dispoziție euforică). Cu frecvență necunoscută Tulburări afective (instabilitate Comune afectivă, dependenţă de droguri și ideaţie suicidară), tulburări psihotice (inclusiv manie, delir, halucinaţii şi schizofrenie), confuzie; anxietate; comportament anormal; insomnie, iritabilitate. Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Cu frecvență necunoscută Hipertensiune intracraniană (cu papiloedem [hipertensiune intracraniană benignă]), crize de epilepsie; amnezie, tulburare cognitivă, amețeli, cefalee. Corioretinopatie, cataractă. Comune Cu frecvență necunoscută Glaucom, exoftalmie, vedere incețoșată (a se vedea pct. 4.4). 14 Tulburări acustice și vestibulare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Cu frecvență necunoscută Vertij. Comune Cu frecvență necunoscută Insuficiență cardiacă congestivă (la pacienții susceptibili), aritmii. Evenimente trombotice, hipertensiune arterială. Cu frecvență necunoscută Hipotensiune arterială. Cu frecvență necunoscută Embolie pulmonară, sughiț. Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Tulburări gastro-intestinale Comune Cu frecvență necunoscută Ulcer peptic (cu posibile perforații și hemoragii). Perforație intestinală, hemoragie gastrică, pancreatită, esofagită ulcerativă, esofagită, distensie abdominală, durere abdominală; diaree; dispepsie; greață. Tulburări hepatobiliare Cu frecvență necunoscută Hepatită†, valori crescute ale Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat enzimelor hepatice (de exemplu, GOT crescut, GPT crescut, fosfataza alcalină). Echimoze, atrofie cutanată, acnee. Comune Cu frecvență necunoscută Angioedem, hirsutism, peteșii, Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv Tulburări ale aparatului genital și sânului Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Investigații diagnostice Comune eritem, hiperhidroză, striuri cutanate, erupție cutanată tranzitorie (rash), prurit, urticarie, hipopigmentare cutanată. Slăbiciune musculară, osteoporoză, retard de creştere. Cu frecvență necunoscută Mialgie, miopatie, atrofie musculară, osteonecroză, fractură pe os patologic, osteoartropatie neuropatică, artralgie. Cu frecvență necunoscută Menstruație neregulată. Comune Cu frecvență necunoscută Întârzierea vindecării rănilor, edem periferic. Fatigabilitate, stare generală de rău, reacţii la locul injectării. Scăderea nivelului de potasiu seric. Comune Cu frecvență necunoscută Creşterea presiunii intraoculare, scăderea toleranţei la carbohidraţi, creșterea nivelului de calciu în urină, creşterea nivelului de uree serică, supresia reacţiilor la testele cutanate*. Fractură de compresie spinală, ruptură de tendon. Cu frecvență necunoscută Leziuni, intoxicații și complicații legate de procedurile utilizate #Peritonita poate fi principalul semn sau simptom al unei tulburări gastrointenstinale, cum ar fi perforarea, obstrucţia sau pancreatita (vezi pct. 4.4). †Hepatita a fost raportată la administrare intravenoasă (vezi pct 4.4). *Nu este un termen MedDRA. Raportarea reacţiilor adverse suspectate 15 Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Nu există simptome clinice de supradozaj acut cu costicosteroizi.Cazurile raportate de toxicitate acută şi/sau deces prin supradozaj cu corticosteroizi sunt rare. În cazul unui supradozaj, nu există un antidot specific; tratamentul este suportiv şi simptomatic. Metilprednisolon este dializabil. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi pentru uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB04 Sarea de sodiu a esterului succinat al metilprednisolonului, este un steroid sintetic cu o acțiune antiinflamatoare puternică superioară celei a prednisolonului și o tendință mai scăzută la retenția de sodiu și apă. Succinatul sodic de metilprednisolon prezintă aceeaşi acţiune metabolică şi antiinflamatorie ca şi metilprednisolon. Administraţi parenteral şi în cantităţi echimolare, cei doi compuşi prezintă o activitate biologică echivalentă. În urma administrării intravenoase, potenţa relativă a succinatului sodic de metilprednisolon faţă de cea a succinatului sodic de hidrocortizon, demonstrată de scăderea numărului de eozinofile, este de cel puţin 5 : 1. Aceste rezultate sunt concordante cu potenţa relativă a metilprednisolonului faţă de hidrocortizon în urma administrării orale. Metilprednisolon injectabil poate fi utilizat intramuscular (i.m.) și intravenos (i.v.) în tratamentul condițiilor patologice în care se dorește o acțiune hormonală rapidă și intensă. Metilprednisolon are puternice efecte antiinflamatorii, imunosupresoare și antialergice. Răspunsul clinic maxim este de obicei observat în 4-6 ore de la administrare, dar în cazuri precum astmul bronșic, o ameliorare clinică semnificativă poate fi observată în 1-2 ore. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Farmacocinetica metilprednisolonului este liniară, independentă de calea de administrare. Absorbție Gradul de absorbție a metilprednisolonului liber în urma administrării intravenoase (i.v.) și intramusculare (i.m.) s-a dovedit a fi echivalent și semnificativ mai mare decât cel obținut în urma administrării soluției de suspensie orală și a comprimatelor orale de metilprednisolon. Deoarece cantitatea de metilprednisolon absorbită în urma tratamentului intravenos (i.v.) și intramuscular (i.m.) a fost echivalentă, în ciuda cantității mai mari de ester hemisuccinat care ajunge în circulația generală după administrarea intravenoasă (i.v.), se pare că esterul este transformat în țesuturi după injectarea intramusculară (i.m.), cu absorbție ulterioară sub formă de metilprednisolon liber. Distribuție 16 Metilprednisolon este distribuit în mare cantitate în ţesuturi, trece bariera hematoencefalică şi este secretat în laptele matern. Volumul aparent de distribuţie a acesteia este de aproximativ 1,4 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice pentru metilprednisolon la om este de aproximativ 77%. Metabolizare La om, metilprednisolon este metabolizat în ficat până la metaboliţii inactivi, metaboliţii majori sunt 20α-hidroximetilprednisolon şi 20β-hidroximetilprednisolon. Metabolizarea în ficat are loc, în principal, prin intermediul CYP3A4. (Pentru o listă a interacţiunilor cu alte medicamente metabolizate prin intermediul CYP3A4, vezi pct. 4.5.) Metilprednisolon, ca multe alte substraturi CYP3A4, poate fi, de asemenea, substrat pentru proteina transportoare glicoproteină P, fixatoare de ATP (ABC), influenţând distribuţia în ţesuturi şi interacţiunile cu alte medicamente. Principalii metaboliți se formează în ficat. Metilprednisolon este un glucocorticoid cu acțiune medie. Timpul de înjumătățire plasmatică este de 2-4 ore, iar timpul de înjumătățire biologică este de 12-36 ore. Rezultatele unui studiu au demonstrat că esterul succinat de sodiu al metilprednisolonului este rapid și extensiv transformat în metilprednisolon activ, indiferent de calea de administrare. In vivo, succinatul sodic de metilprednisolon este hidrolizat de colinesterazele plasmatice. Concentrația plasmatică de metilprednisolon a fost determinată prin HPLC (Cromatografie lichidă de înaltă presiune/înaltă performanță). La 14 voluntari adulți sănătoși de sex masculin, vârful mediu al concentrației serice a atins 454 ng/ml în prima oră după administrarea a 40 mg de succinat sodic de metilprednisolon intramuscular (i.m.). În a douăsprezecea oră, concentrația plasmatică a scăzut la 31,9 ng/ml. La 18 ore după administrare, metilprednisolon era nedetectabil. Pe baza valorii ASC care indică absorbția totală a medicamentului, s-a constatat că succinatul sodic de metilprednisolon administrat pe cale intramusculară este echivalent cu aceeași doză de medicament administrată pe cale intravenoasă. Eliminare Metilprednisolon este metabolizat și inactivat la nivel hepatic și se excretă, în principal, prin sistemul excretor renal în forme conjugate (glucuronide, sulfați) și neconjugate. Timpul mediu de înjumătăţire la eliminare pentru metilprednisolon total este cuprins în intervalul de 1,8 până la 5,2 ore. Clearance-ul total este de aproximativ 5 până la 6 ml/min/kg. 5.3 Date preclinice de siguranță Pe baza studiilor convenționale ce au evaluat siguranța farmacologică, doza toxică și toxicitatea la doze repetate, nu au fost identificate pericole neașteptate. Efectele toxice observate în studiile cu doze repetate sunt cele care se așteaptă să apară în urma expunerii continue la corticosteroizi exogeni. Potențial carcinogen Metilprednisolon nu a fost evaluat formal în cadrul unor studii de carcinogenicitate la rozătoare. S-au obținut rezultate variabile cu alți glucocorticoizi testați din punct de vedere al carcinogenicității la șoarece și șobolan. Cu toate acestea, datele publicate arată că mai mulți glucocorticoizi înrudiți, în particular budesonida, prednisolonul și triamcinolonul acetonid, pot crește incidența adenoamelor și a carcinoamelor hepatocelulare după administrarea orală în apa de băut la șoareci masculi. Aceste efecte tumorigene au apărut în cazul dozelor mai mici decât dozele clinice tipice în funcție de suprafața corporală (mg/m2). Mutagenitate Metilprednisolon nu a fost evaluat formal în cadrul unor studii de genotoxicitate. Cu toate acestea, sulfonatul de metilprednisolon, care se aseamănă din punct de vedere structural cu metilprednisolon, nu a fost mutagen, cu sau fără activare metabolică, în cazul Salmonella typhimurium în concentrații de 250 până la 2000 μg/placă, sau în cazul unui test de mutație genică pe celule de mamifere folosind celule ovariene de hamster chinezesc cu o concentrație între 2000 și 10000 μg/ml. Metilprednisolon 17 suleptanat nu a indus sinteza neprogramată a ADN-ului la hepatocite primare de șobolan în cazul unei concentrații între 5 și 1000 μg/m metilprednisolon suleptanat. În plus, o analiză a datelor publicate arată că prednisolona farnesilat (PNF), care se aseamănă din punct de vedere structural cu metilprednisolon, nu a fost mutagen, cu sau fără activare metabolică, în cazul tulpinilor de Salmonella typhimurium și Escherichia coli în concentrații de 312 până la 5000 μg/placă. În cazul unei linii de celule de tip fibroblastic de hamster chinezesc, PNF a generat o ușoară creștere a incidenței aberațiilor cromozomiale structurale cu activare metabolică în cazul celei mai mari concentrații testate de 1500 μg/ml. Toxicitate asupra funcţiei de reproducere: În studii efectuate la şobolan, s-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi reduce fertilitatea. Șobolanilor masculi le-au fost administrate doze de corticosteron de 0,10 și 25 mg/kg/zi prin injecție subcutanată, o dată pe zi, timp de 6 săptămâni, și au fost împerecheați ulterior cu femele netratate. Doza crescută a fost redusă la 20 mg/kg/zi după Ziua 15. A fost observată o reducere a dopurilor de copulație, care ar putea fi o consecință a scăderii în greutate a organelor accesorii. A scăzut numărul de implantări și de fetuși vii. La numeroase specii s-a demonstrat teratogenitatea corticosteroizilor administraţi în doze echivalente cu cele folosite la om. În studiile efectuate asupra funcţiei de reproducere la animale, s-a demonstrat că glucocorticoizii, cum ar fi metilprednisolon, sporesc incidenţa malformaţiilor (palatoschizis, malformaţii osoase), a letalității embrio-fetale (de exemplu, creşterea numărului de resorbţii) şi a întârzierii creşterii intrauterine. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Metilprednisolon Rompharm 250 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă Pulbere Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat Hidrogenofosfat disodic anhidru Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Solvent Alcool benzilic Apă pentru preparate injectabile Metilprednisolon Rompharm 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă Pulbere Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat Hidrogenofosfat disodic anhidru Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Solvent Alcool benzilic Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilități Compatibilitatea şi stabilitatea soluţiilor injectabile de metilprednisolon cu alte medicamente, în amestecuri pentru administrare intravenoasă, depinde de pH-ul amestecului, concentraţie, timp, temperatură şi capacitatea metilprednisolonului de a se dizolva. De aceea, pentru a evita problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca Metilprednisolon Rompharm să fie administrat separat, să nu fie amestecat cu alte medicamente. Următoarea listă neexhaustivă conține medicamente incompatibile din punct de vedere fizic cu succinatul sodic de metilprednisolon: alopurinol sodic, clorhidrat de doxapram, tigeciclină, clorhidrat de diltiazem, 18 gluconat de calciu, bromură de vecuroniu, bromură de rocuroniu, besilat de cisatracuriu, glicopirrolat, propofol. Acest medicament poate fi amestecat numai cu medicamentele sau electroliții enumerați în secțiunea 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate Înainte de deschiderea flaconului Metilprednisolon Rompharm 250 mg/4 ml flacon cu pulbere + Fiola cu solvent: 2 ani Metilprednisolon Rompharm 500 mg/8 ml flacon cu pulbere + Fiola cu solvent: 2 ani După reconstituirea cu solvent Stabilitatea fizică și chimică a soluției reconstituite au fost demonstrate pentru 48 de ore la 15-25°C, utilizându-se apa bacteriostatică pentru preparate injectabile ca solvent de reconstituire. Soluția diluată Soluția reconstituită poate fi diluată în continuare cu o soluție de glucoză 5% sau cu glucoză 5% și clorură de sodiu 0,9%. Din considerente microbiologice soluția diluată (soluție pentru perfuzie) trebuie utilizată imediat. Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere/ reconstituire/ diluare exclude riscul de contaminare microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat. În cazul în care nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de depozitare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului. 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C. Pentru condițiile de păstrare după reconstituirea medicamentului, vezi pct. 6.3. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Metilprednisolon Rompharm 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă 1 set conține: Pulbere pentru soluție injectabilă, 250 mg: Un flacon din sticlă incoloră de tip I, închis cu dop de cauciuc bromobutilic și sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu un disc de plastic de culoare albă + 1 fiolă din sticlă transparentă ce conține 4 ml solvent. Dimensiunile ambalajelor: 1 set. Metilprednisolon Rompharm 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă 1 set conține: Pulbere pentru soluție injectabilă, 500 mg: Un flacon din sticlă incoloră de tip I, închis cu dop de cauciuc bromobutilic și sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu un disc de plastic de culoare albastră + 1 fiolă din sticlă transparentă ce conține 7,8 ml solvent. Dimensiunile ambalajelor: 1 set. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare Reconstituirea soluției Pentru pregătirea soluţiilor intravenoase, în primul rând succinatul sodic de metilprednisolon trebuie dizolvat conform instrucţiunilor. În condiții aseptice se adaugă solventul în flaconul cu pulbere sterilă. Folosiți numai solventul special. Agitați flaconul până când dizolvarea este completă. 19 Pentru a extrage doza din flacon, introduceți acul vertical prin centrul dopului până când vârful devine vizibil. Injecția trebuie inspectată vizual înainte de utilizare pentru a exclude orice particule nedizolvate sau decolorarea. În cazul în care se detectează particule sau se observă decolorare, soluția trebuie eliminată. Întoarceți flaconul și retrageți doza necesară. Soluția injectabilă reconstituită poate fi utilizată o singură dată, restul trebuie eliminat. Pentru injecțiile intramusculare și intravenoase, nu este necesară o diluție suplimentară. Diluție Pentru a pregăti soluția pentru perfuzie intravenoasă, soluția reconstituită poate fi diluată suplimentar cu soluție de glucoză 5% sau cu glucoză 5% și clorură de sodiu 0,9%. Orice medicament neutilizat sau deșeu trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Rompharm Company S.R.L. Str. Eroilor, nr.1A, Otopeni 075100, Jud. Ilfov România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 15262/2024/01 15263/2024/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei autorizări: Ianuarie 2024 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Ianuarie 2024 20