1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15297/2024/01-02-03 Anexa 2 NR. 15298/2024/01-02-03 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Sildenafil STADA 25 mg comprimate filmate Sildenafil STADA 50 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat de 25 mg conţine sildenafil 25 mg (sub formă de citrat). Fiecare comprimat filmat de 50 mg conţine sildenafil 50 mg (sub formă de citrat). Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat de 25 mg conţine lactoză 69,2 mg, glucoză 0,2 mg, lac de aluminiu Ponceau 4R 0,004 mg, lecitină din soia 0,1 mg. Fiecare comprimat filmat de 50 mg conţine lactoză 138,5 mg, glucoză 0,4 mg, lac de aluminiu Ponceau 4R 0,008 mg, lecitină din soia 0,2 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat. Sildenafil Stada 25 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate de culoare albastru deschis sidefiu, rotunde, biconvexe, cu diametrul de aproximativ 8 mm. Sildenafil Stada 50 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate de culoare albastru deschis sidefiu, rotunde, biconvexe, cu diametrul de aproximativ 10 mm. 4. DATE CLINICE 4.1. Indicaţii terapeutice Sildenafil STADA este indicat la bărbaţii adulţi cu disfuncţie erectilă, care reprezintă incapacitatea de a obţine sau de a menţine o erecţie peniană suficientă pentru un act sexual satisfăcător. Pentru ca medicamentul Sildenafil STADA să fie eficace este necesară stimularea sexuală. 4.2. Doze şi mod de administrare Doze Utilizarea la adulţi 2 Doza recomandată este de 50 mg administrată cu aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 100 mg sau poate fi scăzută la 25 mg. Doza maximă recomandată este de 100 mg. Frecvenţa maximă de administrare recomandată este o dată pe zi. Dacă Sildenafil STADA se administrează în timpul mesei, instalarea efectului se face mai lent decât atunci când se administrează în condiţii de repaus alimentar (vezi pct. 5.2). Grupe speciale de pacienți Vârstnici Nu este necesară modificarea dozei la vârstnici(≥ 65 de ani) Insuficienţă renală Recomandările privind dozele descrise în paragraful “Utilizarea la adulți” se aplică și la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei = 30 - 80 ml/min). Deoarece pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) au clearance-ul sildenafilului scăzut, trebuie luată în considerare o doză de 25 mg. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat la 50 mg sau până la 100 mg după cum este necesar. Insuficienţă hepatică Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu, ciroză) clearance-ul sildenafilului este scăzut, trebuie luată în considerare o doză de 25 mg sildenafil. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat la 50 mg sau până la 100 mg după cum este necesar. Copii şi adolescenţi Sildenafil STADA nu este indicat la persoanele cu vârsta sub 18 ani. Utilizarea la pacienţii trataţi cu alte medicamente Cu excepţia ritonavir, situaţie în care nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului (vezi pct. 4.4), la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5) trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg sildenafil. Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale la pacienții care primesc tratament cu medicamente alfa-blocante, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi terapeutic cu alfa- blocante înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Mod de administrare Pentru administrare orală. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Sildenafil Stada conține lecitină de soia și nu trebuie utilizat la pacienții care prezintă hipersensibilitate la arahide și soia. În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/guanozin monofosfat ciclic (GMPc) (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu orice formă de nitraţi. Administrarea concomitentă de inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, cu stimulatori ai guanilat ciclazei, cum este riociguat, este contraindicată deoarece poate determina hipotensiune arterială simptomatică (vezi pct. 4.5). 3 Medicamentele pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafilul, nu trebuie administrate la bărbaţii la care activitatea sexuală nu este indicată (de exemplu pacienţi cu tulburări severe cardiovasculare, cum sunt angina pectorală instabilă sau insuficienţa cardiacă severă). Sildenafilul este contraindicat la pacienţii care prezintă pierderea vederii pe un ochi determinată de neuropatia optică anterioară ischemică non-arteritică (NOAIN), indiferent dacă acest episod a fost sau nu corelat cu expunerea anterioară la inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.4). Siguranţa tratamentului cu sildenafil nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, de aceea, utilizarea sa este contraindicată: insuficienţă hepatică severă, hipotensiune arterială (tensiunea arterială < 90/50 mmHg), istoric recent de accident vascular cerebral sau infarct miocardic și boli ereditare degenerative cunoscute ale retinei cum este retinita pigmentară (un procent mic dintre aceşti pacienţi prezintă tulburări genetice ale fosfodiesterazelor retiniene). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Înainte de a recomanda un tratament farmacologic trebuie evaluat istoricul personal şi efectuat examenul fizic, pentru a diagnostica disfuncţia erectilă şi a stabili posibile etiologii preexistente. Factori de risc cardiovasculari Înaintea iniţierii oricărui tratament pentru disfuncţia erectilă, medicii trebuie să evalueze statusul cardiovascular al pacienţilor, deoarece există un grad de risc cardiac asociat cu activitatea sexuală. Sildenafilul are proprietăţi vasodilatatoare, determinând scăderea uşoară şi tranzitorie a tensiunii arteriale (vezi pct. 5.1). Înainte de a prescrie sildenafil, medicii trebuie să investigheze cu atenţie în ce mod pacienţii cu anumite boli preexistente pot fi afectaţi de aceste efecte vasodilatatoare, în special în asociere cu activitatea sexuală. În categoria pacienţilor cu sensibilitate crescută la medicamentele vasodilatatoare sunt incluşi pacienţii cu obstrucţie a căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) sau cei cu sindrom rar de atrofie sistemică multiplă, manifestat prin afectare severă a controlului autonom al tensiunii arteriale. Sildenafilul potenţează efectul hipotensor al nitraţilor (vezi pct. 4.3). După punerea pe piaţă, în asociere temporală cu administrarea sildenafil, au fost raportate evenimente cardio-vasculare grave, care includ infarct miocardic, angină pectorală instabilă, moarte subită de cauză cardiacă, aritmie ventriculară, hemoragie cerebro-vasculară, accident ischemic tranzitoriu, hipertensiune arterială şi hipotensiune arterială. Cei mai mulți dintre aceşti pacienţi, dar nu toţi, prezentau factori de risc cardiovascular preexistenţi. Multe evenimente au fost raportate în timpul sau la scurt timp după actul sexual, iar câteva au apărut la scurt timp după administrarea sildenafil în absența actului sexual. Este imposibil de stabilit dacă aceste evenimente sunt în relaţie directă cu aceşti factori sau sunt determinate de alţi factori. Priapism Medicamentele indicate în tratamentul disfuncţiei erectile, care includ sildenafil, trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu deformări anatomice ale penisului (cum sunt angularea, fibroza corpilor cavernoși sau boala Peyronie) sau la cei cu afecţiuni predispozante la priapism (cum sunt siclemia, mielomul multiplu sau leucemia). În cadrul experienţei cu sildenafil după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de erecţie prelungită şi priapism. Dacă o erecţie persistă mai mult de 4 ore pacientul trebuie să solicite asistenţă medicală de urgenţă. Fără tratament imediat pacientul cu priapism prezintă risc de afectare a ţesutului penian şi pierdere permanentă a potenţei. Utilizarea concomitentă a altor inhibitori de PDE5 cu alte tratamente pentru disfuncția erectilă 4 Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea asocierii sildenafil cu alţi inhibitori ai PDE5 sau alte tratamente pentru hipertensiunea arterială pulmonară (HAP) care conţin sildenafil sau alte tratamente pentru disfuncţia erectilă. De aceea, nu se recomandă folosirea unor astfel de asocieri. Efecte asupra vederii Cazuri de tulburări de vedere au fost raportate spontan ca având legătură cu administrarea sildenafilului și a altor inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.8). Pentru sildenafil și alți inhibitori ai PDE5 au fost raportate spontan și într-un studiu observațional cazuri de neuropatie optică ischemică anterioară non-arteritică, o afecţiune rară (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie avertizați că, în cazul apariției oricărei tulburări de vedere apărute brusc, ei trebuie să oprească sildenafil și imediat să ceară sfatul unui medic (vezi pct. 4.3). Utilizarea concomitentă cu ritonavir Nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului cu ritonavir (vezi pct. 4.5). Utilizarea concomitentă cu alfa-blocante Se recomandă prudenţă când se administrează sildenafil la pacienţi trataţi cu blocante alfaadrenergice, deoarece la unii pacienţi administrarea concomitentă poate determina hipotensiune arterială simptomatică (vezi pct. 4.5). Aceasta este mai probabilă în primele 4 ore de la administrarea dozei de sildenafil. Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu alfa-blocante înainte de a iniţia tratamentul cu sildenafil. Trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct. 4.2). În plus, medicii trebuie să sfătuiască pacienţii ce să facă în cazul apariţiei simptomelor de hipotensiune arterială posturală. Efectul asupra sângerării Studiile efectuate pe plachetele umane au evidenţiat că in vitro sildenafilul potenţează efectul antiagregant al nitroprusiatului de sodiu. Nu există nicio informaţie privind siguranţa administrării sildenafilului la pacienţii cu tulburări hemoragice sau ulcer gastro-duodenal activ. De aceea, sildenafilul trebuie administrat la aceşti pacienţi numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc potenţial. Femei Sildenafil STADA nu este indicat pentru utilizare la femei. Excipienți Sildenafil STADA conţine lactoză. Pacienții bărbaţi cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Sildenafil STADA conţine lac de aluminiu Ponceau 4R care poate provoca reacţii alergice. Sildenafil STADA conține glucoză. Pacienții bărbați cu sindrom rar de malabsorbție la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe unitate de doză, adică practic "nu conține sodiu". 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Efectele altor medicamente asupra sildenafilului: Studii in vitro: Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de citocromul P450 (CYP), prin izoenzimele 3A4 (calea principală) şi izoenzimele 2C9 (calea secundară). Ca urmare, inhibitorii acestor izoenzime 5 pot reduce clearance-ul sildenafilului iar inductorii acestor izoenzime pot creşte cleareance-ul sildenafilului. Studii in vivo: Datele farmacocinetice populaţionale din studiile clinice au evidenţiat o reducere a clearance-ului sildenafilului atunci când acesta este administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 (cum sunt ketoconazol, eritromicină, cimetidină). Deşi nu s-a înregistrat o creştere a incidenţei evenimentelor adverse la aceşti pacienţi, în cazul administrării concomitente cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4, trebuie luată în considerare utilizarea unei doze iniţiale de sildenafil 25 mg. La starea de echilibru, administrarea concomitentă de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor puternic al citocromului P450, cu sildenafil (în doză unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a Cmax a sildenafilului şi creşterea cu 1000% (de 11 ori) a ASC (aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp) pentru sildenafil. La 24 de ore, concentraţia plasmatică de sildenafil a fost încă de aproximativ 200 ng/ml, comparativ cu concentraţia plasmatică de 5 ng/ml observată în cazul în care sildenafilul a fost administrat în monoterapie. Această constatare este în concordanţă cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui spectru larg de substraturi ale citocromului P450. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica ritonavirului. Pe baza acestor date farmacocinetice rezultă că administrarea concomitentă de sildenafil şi ritonavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4) şi că în nici un caz doza maximă de sildenafil nu trebuie să depăşească 25 mg într-un interval de 48 ore. La starea de echilibru, administrarea concomitentă de saquinavir (în doză de 1200 mg de trei ori pe zi), un alt inhibitor al proteazei HIV şi al izoenzimei CYP3A4 cu sildenafil (în doză unică de 100 mg) a determinat creşterea cu 140% a Cmax a sildenafilului şi cu 210% a ASC pentru sildenafil. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica saquinavirului (vezi pct. 4.2). Este posibil ca inhibitori mai puternici ai CYP3A4 cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul să aibă efecte mai importante. La starea de echilibru, când sildenafil a fost administrat în doza unică de 100 mg concomitent cu eritromicină (în doză de 500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile), un inhibitor moderat al CYP3A4, s- a înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). La voluntarii sănătoşi de sex masculin nu s-a înregistrat niciun efect al azitromicinei (la doza de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, Tmax, constantei vitezei de eliminare sau timpului consecutiv de înjumătăţire plasmatică ale sildenafilului sau al principalilor metaboliţi circulanţi. La voluntari sănătoşi, cimetidina (800 mg), care este un inhibitor al citocromului P450 și un inhibitor nespecific al CYP3A4, atunci când a fost administrată concomitent cu sildenafil (50 mg) a deteminat o creştere cu 56% a concentraţiei plasmatice de sildenafil. Sucul de grapefruit este un inhibitor slab al CYP3A4, implicat în metabolizarea de la nivelul peretelui intestinal şi poate duce la o creştere mică a concentraţiei plasmatice de sildenafil. Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influenţat biodisponibilitatea sildenafilului. Deşi nu au fost realizate studii specifice de interacţiune cu toate medicamentele, studiile de farmacocinetică populaţionale au demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost influenţată de administrarea concomitentă de inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida, warfarina, fenitoina), inhibitori ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresivele triciclice), tiazide şi diuretice înrudite, diuretice de ansă sau diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocante ale canalelor de calciu, antagonişti ai receptorilor beta-adrenergici sau activatori ai metabolizării prin intermediul CYP450 (cum sunt rifampicina şi barbituricele). Într-un studiu efectuat la voluntari bărbaţi sănătoşi, administrarea concomitentă a antagonistului de endotelină, bosentan (inductor al CYP3A4 [moderat], CYP2C9 şi posibil al CYP2C19), la starea de echilibru (125 mg de două ori pe zi) şi sildenafil la starea de echilibru (80 mg de 3 ori pe zi) a determinat scăderi de 62,6% şi 55,4% ale ASC şi respectiv Cmax 6 pentru sildenafil. Astfel, este de aşteptat ca administrarea concomitentă de inductori puternici ai CYP3A4, precum rifampicină, să determine scăderi mai mari ale concentraţiilor plasmatice de sildenafil. Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Datorită prezenţei nitratului în compoziţie, este posibil să determine interacţiunea puternică cu sildenafilul. Efectele sildenafilului asupra altor medicamente Studii in vitro: Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI 50 > 150 μM) ale citocromului P450. Luând în considerare concentraţiile plasmatice maxime de sildenafil de aproximativ 1 μM realizate după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca sildenafilul să modifice clearance-ul substraturilor acestor izoenzime. Nu sunt disponibile date privind interacţiunile medicamentoase dintre sildenafil şi inhibitorii nespecifici de fosfodiesteraze, cum sunt teofilina sau dipiridamolul. Studii in vivo: În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric sau cu orice forme de nitraţi (vezi pct. 4.3). Riociguat Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul administrării concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, riociguat a determinat o creștere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populației studiate nu s-a evidențiat niciun efect favorabil clinic al acestei administrări concomitente. Administrarea concomitentă de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu blocante alfa-adrenergice poate determina la unii pacienţi susceptibili hipotensiune arterială simptomatică. Aceasta este mai probabil să apară în primele 4 ore după administrarea dozei de sildenafil (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În 3 studii de interacţiune medicamentoasă specifică, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafilul (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacienţilor cu hipertrofie benignă de prostată (HBP), stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu doxazosin. La aceste grupe de pacienţi incluşi în studiu au fost observate reduceri suplimentare medii ale tensiunii arteriale în clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv 8/4 mmHg precum şi reduceri suplimentare medii ale tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv 4/5 mmHg. În cazul administrării concomitente de sildenafil şi doxazosin la pacienţii stabilizaţi hemodinamic prin tratamentul cu doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială simptomatică. Aceste raportări au inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu şi sincopă. Nu a fost observată nicio interacţiune semnificativă atunci când sildenafilul (50 mg) a fost administrat concomitent cu tolbutamidă (250 mg) sau warfarină (40 mg), ambele fiind metabolizate de către CYP2C9. Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat acţiunea acidului acetilsalicilic (150 mg) de creştere a timpului de sângerare. Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi, cu media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl. S-a demonstrat că profilul reacţiilor adverse în cazul în care se administrează sildenafil la pacienţii 7 trataţi cu un medicament antihipertensiv aparţinând uneia din următoarele clase - diuretice, beta- blocante, IECA, antagonişti ai angiotensinei II, antihipertensive cu acţiune vasodilatatoare periferică sau centrală, blocante ale neuronilor adrenergici, blocante ale canalelor de calciu, blocante ale receptorilor alfa-adrenergici - este similar cu profilul reacţiilor adverse observat la pacienţii la care s-a administrat placebo. Într-un studiu de interacţiune specifică, în care au fost incluşi pacienţi hipertensivi trataţi cu amlodipină cărora li s-a administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat o reducere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Scăderea suplimentară a tensiunii arteriale diastolice a fost de 7 mmHg. Aceste reduceri suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare cu cele observate în cazul administrării de sildenafil în monoterapie, la voluntari sănătoşi (vezi pct. 5.1). La starea de echilibru, sildenafilul (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica inhibitorilor proteazei HIV, saquinavirul şi ritonavirul, ambele fiind substraturi ale CYP3A4. La voluntari bărbaţi sănătoşi, sildenafil la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi.) a determinat o creştere de 49,8% a ASC a bosentanului şi o creştere de 42% a Cmax a bosentanului (125 mg de două ori pe zi). Adăugarea unei singure doze de sildenafil la sacubitril/valsartan la starea de echilibru la pacienții cu hipertensiune arterială a fost asociată cu o scădere semnificativ mai mare a tensiunii arteriale în comparație cu administrarea de sacubitril/valsartan în monoterapie. Prin urmare, se recomandă prudență la inițierea tratamentului cu sildenafil la pacienții tratați cu sacubitril/valsartan. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sildenafil STADA nu este indicat pentru utilizare la femei. Nu există studii adecvate și bine controlate la gravide sau femei care alăptează. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan şi iepure, după administrarea orală de sildenafil nu au fost evidenţiate reacţii adverse semnificative. Nu a existat niciun efect asupra motilității sau morfologiei spermatozoizilor după administrarea de doze orale unice de sildenafil 100 mg la voluntarii sănătoși (vezi pct. 5.1). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Sildenafil poate avea o influență minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Deoarece în studii clinice cu sildenafil au fost raportate ameţeală şi tulburări de vedere, pacienţii trebuie să știe cum reacționează la acest medicament înainte să conducă vehicule și să folosească utilaje. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranță Profilul de siguranţă al sildenafilului este bazat pe datele obţinute de la 9570 de pacienţi în cadrul a 74 de studii dublu orb controlate cu placebo. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent în studiile clinice la pacienţii trataţi cu sildenafil au fost cefaleea, hiperemia facială, dispepsia, congestia nazală, ameţeala, greață, bufeuri, tulburări vizuale, cianopsie şi vedere încețoșată. Reacţiile adverse în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă au fost obţinute pe o perioadă estimată mai mare de 10 ani. Deoarece nu toate reacţiile adverse sunt raportate Deţinătorului Autorizaţiei de Punere pe Piaţă şi incluse în baza de date de siguranţă, frecvenţele de apariţie a acestor reacţii nu pot 8 fi determinate cu precizie. Lista tabelară a reacțiilor adverse În tabelul de mai jos toate reacţiile adverse importante din punct de vedere medical care au apărut în studiile clinice cu o incidenţă mai mare decât în cazul administrării de placebo sunt prezentate pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tabelul 1: Reacţii adverse cu importanţă medicală raportate în studii clinice cu o incidenţă mai mare decât în cazul administrării de placebo şi reacţii adverse cu importanţă medicală raportate în cadrul experienţei după punerea pe piaţă Aparate, sisteme şi organe Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Infecţii şi infestări Rinită Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Ameţeală Somnolenţă, hipoestezie Accident vascular cerebral, accident ischemic tranzitoriu, crize convulsive * , recurenţa crizelor convulsive * , sincopă Tulburări oculare Perturbări ale percepţiei culorilor**, tulburări vizuale, vedere înceţoşată Tulburări de lăcrimare***, durere oculară, fotofobie, fotopsie, hiperemie oculară, luminozitate vizuală, conjunctivită Neuropatie optică anterioară ischemică non- arteritică (NOAIN) * , ocluzie vasculară retiniană * , hemoragie retiniană, retinopatie aterosclerotică, afecţiuni retiniene, glaucom, defecte de câmp vizual, diplopie, reducerea acuităţii vizuale, miopie, astenopie, flocoane vitroase, tulburări ale irisului, midriază, halouri, edem ocular, umflarea ochilor, tulburări ale ochilor, hiperemie conjunctivală, iritarea ochilor, senzaţie anormală în ochi, edem al pleoapelor, modificări de culoare ale sclerei 9 Tulburări acustice şi vestibulare Vertij, tinitus Surditate Tulburări cardiace Tahicardie, palpitaţii Moarte cardiacă subită * , infarct miocardic, aritmie ventriculară * , fibrilaţie atrială, angină instabilă Tulburări vasculare Hiperemie facială tranzitorie, bufeuri Hipertensiune arterială, hipotensiune arterială Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Congestie nazală Epistaxis, congestie a sinusurilor Senzaţie de constricţie în gât, edem nazal, uscăciune a mucoasei nazale Tulburări gastro- intestinale Greaţă, dispepsie Boală de reflux gastro-esofagian, vărsături, dureri în etajul abdominal superior, uscăciunea mucoasei bucale Hipoestezie orală Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie cutanată tranzitorie Sindrom Stevens- Johnson (SSJ) * , necroliză epidermică toxică (NET) * Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mialgie, dureri ale extremităţilor Tulburări renale şi ale căilor urinare Hematurie Tulburări ale aparatului genital şi sânului Hemoragie peniană, priapism * , hematospermie, erecţie prelungită Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Durere toracică, oboseală, senzaţie de căldură în corp Iritabilitate 10 Investigaţii diagnostice Creşterea frecvenţei cardiace *Raportate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă **Perturbări ale percepţiei culorilor: Cloropsie, Cromatopsie, Cianopsie, Eritropsie, Xantopsie ***Tulburări de lăcrimare: Ochi uscat, Tulburări lacrimale, Hiperlacrimaţie Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Simptome În studii efectuate la voluntari sănătoşi cu doză unică de până la 800 mg, reacţiile adverse au fost similare cu cele observate la doze mai mici, dar incidenţa şi severitatea acestora au fost crescute. Doze de 200 mg nu au determinat creşterea eficacităţii, dar incidenţa reacţiilor adverse (cefalee, hiperemie facială, ameţeală, dispepsie, congestie nazală, tulburări de vedere) a fost crescută. Măsuri de susținere În caz de supradozaj, trebuie adoptate măsuri standard de susţinere a funcţiilor vitale după cum este necesar. Deoarece sildenafilul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu se elimină prin urină, nu este de aşteptat ca dializa renală să crească clearance-ul sildenafilului. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Medicația aparatului urinar, medicamente pentru tratamentul disfuncţiei erectile, codul ATC: G04BE03. Mecanism de acțiune Sildenafilul este un medicament administrat pe cale orală pentru tratamentul disfuncţiei erectile. În condiţii naturale, adică în prezenţa stimulării sexuale, sildenafilul reface funcţia erectilă afectată, prin creşterea fluxului sanguin la nivelul penisului. Mecanismul fiziologic responsabil pentru erecţia penisului implică eliberarea de oxid nitric (NO) în corpii cavernoşi în timpul stimulării sexuale. Oxidul de azot activează enzima guanilat-ciclază, care determină creşterea concentraţiilor de guanozin monofosfat ciclic (GMPc), producând o relaxare a musculaturii netede din corpii cavernoşi şi favorizând astfel influxul de sânge. Sildenafilul este un inhibitor puternic şi selectiv al fosfodiesterazei GMPc specifice de tip 5 (PDE5) din corpii cavernoși, care este responsabilă de degradarea GMPc. Sildenafilul influenţează erecţia prin acţiunea sa periferică. Sildenafilul nu are efect relaxant direct asupra ţesutului uman izolat provenind din corpii cavernoşi, dar creşte puternic efectul relaxant al NO asupra acestui ţesut. Când se activează calea NO/GMPc prin stimulare sexuală, inhibarea PDE5 de către sildenafil induce creşterea concentraţiilor GMPc în corpii cavernoşi. Ca urmare, este necesară stimularea sexuală pentru ca 11 sildenafilul să producă efectul său farmacologic dorit. Efecte farmacodinamice Studiile efectuate in vitro au evidenţiat că sildenafilul are selectivitate pentru PDE5, care este implicată în procesul de erecţie. Efectul său este mai puternic asupra PDE5 decât asupra celorlalte fosfodiesteraze cunoscute. Există o selectivitate de 10 ori mai mare pentru PDE5 decât pentru PDE6, implicată în fototransducţia retiniană. La dozele maxime recomandate, selectivitatea este mai mare de peste 80 ori comparativ cu selectivitatea pentru PDE1 şi de peste 700 ori comparativ cu selectivitatea pentru PDE2, 3, 4, 7, 8, 9, 10 şi 11. În mod special, sildenafilul are o selectivitate de 4000 ori mai mare pentru PDE5 decât pentru PDE3, care este izoforma fosfodiesterazei specifice pentru AMPc implicată în reglarea contractilităţii cardiace. Eficacitatea și siguranța clinică Două studii clinice au fost concepute specific pentru a evalua intervalul de timp dintre administrarea dozei de sildenafil şi apariţia erecţiei ca răspuns la stimulul sexual. În studiul în care s-a administrat sildenafil în condiţii de repaus alimentar, pletismografia peniană (RigiScan) a arătat că media de timp pentru obţinerea unei erecţii cu 60% rigiditate (suficientă pentru un contact sexual) a fost de 25 minute (cu un interval de 12 - 37 minute). Într-un studiu separat în care s-a utilizat RigiScan, s-a observat că şi la 4-5 ore după administrarea de sildenafil s-a obţinut o erecţie ca răspuns la un stimul sexual. Sildenafilul produce scăderi uşoare şi tranzitorii ale tensiunii arteriale, care, în majoritatea cazurilor, nu produc efecte clinice. După administrarea unei doze orale de 100 mg sildenafil, valoarea medie a reducerii maxime a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism a fost de 8,4 mmHg. Valoarea corespunzătoare a reducerii tensiunii diastolice în clinostatism a fost de 5,5 mmHg. Aceste reduceri ale tensiunii arteriale sunt în concordanţă cu efectele vasodilatatoare ale sildenafilului, determinate probabil de concentraţiile crescute de GMPc din musculatura netedă vasculară. La voluntarii sănătoşi, administrarea orală de doze unice de sildenafil de până la 100 mg nu a determinat niciun efect semnificativ pe ECG. Într-un studiu privind efectele hemodinamice ale administrării orale a unei doze unice sildenafil de 100 mg, efectuat la 14 pacienţi cu coronaropatii severe (stenoză >70% pe cel puţin o arteră coronară), în condiţii de repaus, valorile medii ale tensiunii arteriale sistolică şi diastolică au scăzut cu 7%, respectiv cu 6% faţă de valorile iniţiale. Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9%. S-a demonstrat că sildenafilul nu influenţează debitul cardiac şi nici fluxul sanguin în arterele coronare stenozate. Într-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, 144 de pacienţi cu disfuncţie erectilă şi angină pectorală cronică stabilă, trataţi în mod regulat cu medicaţie antianginoasă (fără nitraţi), au efectuat efort fizic până la limita de apariţie a crizelor anginoase, neînregistrându-se nicio diferenţă clinic semnificativă între grupul tratat cu sildenafil şi cel la care s-a administrat placebo. La unii subiecţi examinaţi pe baza testului Farnsworth–Munsell pe 100 de nuanţe de culoare, la 1 oră de la administrarea unei doze de sildenafil 100 mg, au fost observate diferenţe uşoare şi tranzitorii în modul de percepţie a culorilor (albastru/verde), iar după 2 ore de la administrarea dozei nu a fost observat niciun efect evident. Mecanismul postulat pentru această modificare în modul de percepţie a culorilor este corelat cu inhibarea PDE6, implicată în cascada de fototransducţie de la nivelul retinei. Sildenafilul nu are niciun efect asupra acuităţii vizuale sau asupra sensibilităţii vizuale de contrast. Într-un studiu clinic controlat cu placebo, la un număr mic de pacienţi diagnosticaţi cu degenerescenţă maculară precoce legată de vârstă (n=9), administrarea de sildenafil (doză unică de 100 mg) nu a produs modificări semnificative ale testelor vizuale (acuitate vizuală, grila Amsler, simulare a luminilor de trafic pentru percepţia diferenţiată a culorilor, perimetrul Humphrey şi fotostres). La voluntarii sănătoşi, după administrarea orală a unei doze unice de sildenafil 100 mg nu au fost observate modificări ale motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor (vezi pct 4.6). 12 Informaţii suplimentare obţinute din studiile clinice În timpul studiilor clinice, sildenafilul a fost administrat la peste 8000 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 19 - 87 ani, aparţinând următoarelor categorii: vârstnici (19,9%), pacienţi cu hipertensiune arterială (30,9%), pacienţi cu diabet zaharat (20,3%), boală cardiacă ischemică (5,8%), hiperlipidemii (19,8%), leziuni ale măduvei spinarii (0,6%), depresie (5,2%), rezecţie transuretrală de prostată (3,7%), prostatectomie radicală (3,3%). Următoarele categorii de pacienţi nu au fost bine studiate sau au fost excluse din studiile clinice: pacienţi cu intervenţii chirurgicale pelvine, pacienţi trataţi anterior prin radioterapie, pacienţi cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă şi pacienţi cu anumite afecţiuni cardiovasculare (vezi pct. 4.3). În studiile efectuate cu doză fixă, procentul pacienţilor care au raportat îmbunătăţirea erecţiei ca urmare a tratamentului a fost de 62% la doza de 25 mg, 74% la doza de 50 mg şi 82% la doza de 100 mg, comparativ cu 25% în cazul administrării de placebo. În timpul studiilor clinice controlate, frecvenţa renunţării la tratamentul cu sildenafil din cauza reacţiilor adverse a fost mică şi comparabilă cu cea observată în cazul administrării de placebo. În toate studiile clinice, numărul procentual al pacienţilor care au raportat îmbunătăţiri ca urmare a tratamentului cu sildenafil au fost de: 84% la pacienţii cu disfuncţie erectilă psihogenă, 77% la pacienţii cu disfuncţie erectilă mixtă, 68% la pacienţii cu disfuncţie erectilă organică, 67% la vârstnici, 59% la pacienţii cu diabet zaharat, 69% la pacienţii cu ischemie miocardică, 68% la pacienţii cu hipertensiune arterială, 61% la pacienţii cu rezecţie transuretrală de prostată, 43% la pacienţii cu prostatectomie radicală, 83% la pacienţii cu traumatisme ale măduvei spinării, 75% la pacienţii cu depresie. În timpul studiilor de lungă durată s-a observat menţinerea siguranţei şi eficacităţii tratamentului cu sildenafil. Copii și adolescenți Agenția Europeană a Medicamentului a renunțat la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu sildenafil la toate subgrupurile de copii și adolescenți pentru tratamentul disfuncției erectile. Vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie: Sildenafilul se absoarbe rapid. După administrarea orală a unei doze, în condiţii de repaus alimentar, concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 30 - 120 minute (cu o medie de 60 minute). Valoarea medie a biodisponibilităţii după administrarea orală este de 41% (între 25 - 63%). După administrarea orală, ASC şi Cmax ale sildenafilului cresc proporţional cu doza, în intervalul de doze recomandate (25100 mg). În cazul în care sildenafilul este administrat odată cu alimentele, viteza de absorbţie scade, cu o întârziere medie de 60 minute a Tmax şi o reducere medie de 29% a Cmax. Distribuţie: Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru (Vd) pentru sildenafil este de 105 l, indicând volumul de distribuţie în ţesuturi. După administrarea orală a unei doze unice de 100 mg, valoarea medie a concentraţiei plasmatice maxime totale a sildenafilului este de aproximativ 440 ng/ml (VC 40%). Deoarece sildenafilul (şi principalul său metabolit circulant, N-demetil) se leagă în proporţie de 96% de proteinele plasmatice, rezultă o valoare medie a concentraţiei plasmatice maxime a sildenafilului liber de 18 ng/ml (38 nM). Legarea de proteinele plasmatice este independentă de concentraţia plasmatică totală a medicamentului. La voluntarii sănătoşi care au utilizat sildenafil (100 mg în doză unică), mai puţin de 0,0002% (în medie 188 ng) din doza administrată este prezentă în ejaculat, după 90 minute de la administrare. Metabolizare: Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 (calea principală) şi CYP2C9 (calea secundară). Prin N-demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul 13 circulant principal. Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu cel al sildenafilului şi o potenţă de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50% din cea a medicamentului nemetabolizat. Concentraţiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40% din cele ale sildenafilului. Metabolitul N-demetil este metabolizat în continuare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 4 ore. Eliminare: Clearance-ul corporal total al sildenafilului este de 41 l/oră, rezultând un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 3-5 ore. După administrarea, fie orală, fie intravenoasă, sildenafilul este excretat sub formă de metaboliţi, predominant prin materiile fecale (aproximativ 80% din doza administrată oral) şi într-o proporţie mai mică prin urină (aproximativ 13% din doza administrată oral). Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi Vârstnici Voluntarii vârstnici sănătoşi (65 ani sau peste) au prezentat un clearance redus al sildenafilului, observându-se creşteri de aproximativ 90% ale concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului şi ale metabolitului N-demetil activ, comparativ cu cele observate la voluntarii sănătoşi tineri (18-45 ani). Din cauza proporţiei diferite de legare de proteinele plasmatice, dependentă de vârstă, creşterea concentraţiilor plasmatice de sildenafil liber a fost de aproximativ 40%. Insuficienţă renală După administrarea orală a unei doze unice de sildenafil 50 mg la voluntarii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei = 30–80 ml/min), farmacocinetica sildenafilului nu a fost modificată. Valorile medii ale ASC şi Cmax ale metabolitului N-demetil au crescut cu pană la 126%, respectiv cu pană la 73%, comparativ cu valorile obţinute la voluntarii de aceeaşi vârstă, care nu prezintă disfuncţie renală. Totuşi, luând în considerare variabilitatea mare între subiecţi, aceste diferenţe nu au prezentat semnificaţie statistică. La voluntarii cu insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei < 30 ml/min), clearance-ul sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere medie a ASC cu 100% şi a Cmax cu 88%, comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstă fără insuficienţă renală. În plus, valorile ASC şi ale C max ale metabolitului N-demetil au fost crescute semnificativ, cu 200%, respectiv cu 79%. Insuficienţă hepatică La voluntarii cu ciroză hepatică uşoară până la moderată (Child–Pugh A şi B) clearance-ul sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere a ASC (84%) şi C max (47%), comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstă fără insuficienţă hepatică. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, farmacocinetica sildenafilului nu a fost studiată. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice obţinute în urma efectuării testelor standard, cum sunt studiile farmacologice de siguranţă, studiile de toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potenţial carcinogen sau studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere și dezvoltare nu au demonstrat existenţa unui risc special asociat utilizării la om. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleu: Lactoză monohidrat Celuloză microcristalină E460 14 Hidroxipropilceluloză E464 Croscarmeloză sodică Stearil fumarat de sodiu Dioxid de siliciu coloidal anhidru E551 Film: Indigotină E132 Trigliceride cu lanţ mediu Hipromeloză E463 Maltodextrină Polidextroză E1200 Lac de aluminiu Ponceau 4R E124 Talc E553b Dioxid de titan E171 Dextroză monohidrat Lecitină (din soia) E322 Maltodextrină Pigment din silicat alumino-potasic/dioxid de titan E555 Carboximetilceluloză sodică E466 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 5 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutii cu blistere din PVC-PVDC/Al care conţin 2, 4, sau 8 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Nu este cazul. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ STADA Arzneimittel AG Stadastrasse 2-18 61118 Bad Vilbel Germania 8. NUMĂRUL(ELE)AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 15297/2024/01-03 15298/2024/01-03 15 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei autorizări: Februarie 2024 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Februarie 2024