AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 16262/2025/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Rivaroxaban Teva 10 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine rivaroxaban 10 mg. Excipient (excipienţi) cu efect cunoscut Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 177,2 mg (sub formă de monohidrat). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat (comprimat) Comprimate filmate, rotunde cu dimensiuni de aproximativ 8 mm, de culoare roz, marcate cu „T” pe o faţă şi cu „1R” pe cealaltă faţă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Prevenirea tromboemboliei venoase (TEV) la pacienţii adulţi care sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale de elecţie pentru substituţia şoldului sau genunchiului (proteză totală a şoldului sau a genunchiului). Tratamentul trombozei venoase profunde (TVP) şi al emboliei pulmonare (EP) şi prevenirea recurenţei TVP şi a EP la adulţi. (vezi pct. 4.4 pentru pacienţii cu EP instabili hemodinamic) 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Prevenirea TEV la pacienţii adulţi care sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale de elecţie pentru substituţia şoldului sau genunchiului Doza recomandată este de 10 mg de rivaroxaban pe cale orală, o dată pe zi. Doza iniţială trebuie administrată la 6 - 10 ore după intervenţia chirurgicală, cu condiţia ca hemostaza să fie restabilită. Durata tratamentului depinde de riscul de tromboembolism venos al fiecărui pacient, care este determinat de tipul intervenţiei ortopedice. • Pentru pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale majore la nivelul şoldului, se recomandă ca durata tratamentului să fie de 5 săptămâni. • Pentru pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale majore la nivelul genunchiului, se recomandă ca durata tratamentului să fie de 2 săptămâni. 1 Dacă este omisă o doză, pacientul trebuie să ia imediat Rivaroxaban Teva şi să continue în ziua următoare administrarea comprimatului o dată pe zi, conform recomandărilor. Tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea recurenţei TVP şi a EP Doza recomandată pentru tratamentul iniţial al TVP sau EP acute este de 15 mg de două ori pe zi în primele trei săptămâni, urmată de 20 mg o dată pe zi pentru continuarea tratamentului şi prevenirea recurenţei TVP şi a EP. La pacienții cu TVP sau EP provocată de factori de risc tranzitorii majori (intervenție chirurgicală majoră sau traumă recentă) trebuie luată în considerare terapia de scurtă durată (cel puțin 3 luni). Terapia de durată mai lungă va fi avută în vedere la pacienții cu TVP sau EP provocată fără legătură cu factori de risc tranzitorii majori, TVP sau EP neprovocată sau TVP sau EP recurentă în antecedente. Atunci când este indicată profilaxia prelungită a TVP sau EP recurente (după finalizarea a minimum 6 luni de terapie pentru TVP sau EP), doza recomandată este de 10 mg o dată pe zi. La pacienții la care riscul de TVP sau EP recurentă este considerat crescut, precum cei cu comorbidități complicate sau cei la care a apărut TVP sau EP recurentă în perioada de profilaxie extinsă cu Rivaroxaban Teva 10 mg o dată pe zi, trebuie luată în considerare administrarea Rivaroxaban Teva în doză de 20 mg o dată pe zi. Durata terapiei şi alegerea dozei trebuie efectuate individualizat, după evaluarea atentă a beneficiului tratamentului faţă de riscul de hemoragie (vezi pct. 4.4). Perioada Schema de administrare Zilele 1-21 15 mg de două ori pe zi 20 mg o dată pe zi Doza zilnică totală 30 mg 20 mg 10 mg o dată pe zi sau 20 mg o dată pe zi 10 mg sau 20 mg Tratamentul şi prevenirea recurenţei TVP şi a EP Prevenirea recurenţei TVP şi a EP Începând cu ziua 22 După finalizarea a cel puțin 6 luni de tratament pentru TVP sau EP Pentru a sprijini trecerea de la doza de 15 mg la doza de 20 mg după ziua 21 pentru tratamentul TVP/EP, este disponibil un pachet de iniţiere a terapiei cu Rivaroxaban Teva pe durata primelor 4 săptămâni. Dacă se omite o doză în timpul fazei de tratament cu 15 mg de două ori pe zi (zilele 1 - 21), pacientul trebuie să ia imediat Rivaroxaban Teva pentru a se asigura administrarea a 30 mg de Rivaroxaban Teva pe zi. În acest caz pot fi luate concomitent două comprimate de 15 mg. Pacientul trebuie să continue în ziua următoare administrarea dozei obişnuite de 15 mg de două ori pe zi, conform recomandărilor. Dacă se omite o doză în faza de tratament cu administrare o dată pe zi, pacientul trebuie să ia imediat Rivaroxaban Teva şi să continue în ziua următoare administrarea comprimatului o dată pe zi, conform recomandărilor. Nu trebuie luată o doză dublă în aceeaşi zi pentru a compensa doza omisă. Trecerea de la tratamentul cu antagonişti ai vitaminei K (AVK) la cel cu Rivaroxaban Teva La pacienţii trataţi pentru TVP, EP şi prevenirea recurenţei TVP şi EP, trebuie întrerupt tratamentul cu AVK şi iniţiată terapia cu Rivaroxaban Teva atunci când valoarea INR este ≤ 2,5. La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu AVK la cel cu Rivaroxaban Teva, valorile Raportului Internaţional Normalizat (INR) vor fi fals crescute după administrarea de Rivaroxaban Teva. Valoarea INR nu reprezintă un parametru adecvat de măsurare a activităţii anticoagulante a Rivaroxaban Teva şi, prin urmare, nu trebuie utilizată (vezi pct. 4.5). Trecerea de la tratamentul cu Rivaroxaban Teva la cel cu antagonişti ai vitaminei K (AVK) 2 Pe parcursul trecerii de la tratamentul cu Rivaroxaban Teva la cel cu AVK, există posibilitatea ca activitatea anticoagulantă să fie inadecvată. Pe parcursul trecerii la utilizarea unui medicament anticoagulant alternativ trebuie asigurată continuitatea activităţii anticoagulante adecvate. Trebuie reţinut faptul că Rivaroxaban Teva poate contribui la creşterea valorilor INR. La pacienţii trecuţi de la Rivaroxaban Teva la AVK, trebuie să se administreze AVK concomitent, până când valoarea INR este ≥ 2,0. În primele două zile ale perioadei de tranziţie între tratamente, se va administra doza iniţială standard de AVK, urmată de administrarea dozei de AVK în funcţie de valorile INR. În perioada în care pacienţilor li se administrează atât Rivaroxaban Teva, cât şi AVK, valorile INR se vor determina nu mai devreme de 24 ore de la administrarea dozei anterioare, dar înainte de administrarea dozei următoare de Rivaroxaban Teva. Odată întrerupt tratamentul cu Rivaroxaban Teva, determinarea valorii INR, care în acest caz va reflecta realitatea, se poate efectua după cel puţin 24 ore de la administrarea ultimei doze (vezi pct. 4.5 şi 5.2). Trecerea de la tratamentul cu anticoagulante administrate parenteral la Rivaroxaban Teva La pacienţii cărora li se administrează un anticoagulant pe cale parenterală, se va întrerupe administrarea anticoagulantului parenteral şi se va începe administrarea Rivaroxaban Teva cu 0 până la 2 ore înaintea momentului la care este programată următoarea administrare de medicament pe cale parenterală (de exemplu heparine cu greutate moleculară mică) sau la momentul întreruperii administrării continue de medicament pe cale parenterală (de exemplu heparină nefracţionată administrată intravenos). Trecerea de la tratamentul cu Rivaroxaban Teva la cel cu anticoagulante administrate parenteral Prima doză de anticoagulant parenteral se va administra la momentul la care ar fi trebuit administrată următoarea doză de Rivaroxaban Teva. Grupe speciale de pacienți Insuficienţă renală Datele clinice limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei de 15- 29 ml/min) indică faptul că valorile concentraţiilor plasmatice de rivaroxaban sunt crescute semnificativ. Prin urmare, Rivaroxaban Teva trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. Nu se recomandă utilizarea la pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min (vezi pct. 4.4 şi 5.2). - - Pentru prevenirea TEV la pacienţii adulţi care sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale de elecţie pentru substituţia şoldului sau a genunchiului, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei de 50 – 80 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei de 30 - 49 ml/min) (vezi pct. 5.2). Pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea recurenţei TVP şi a EP nu este necesară ajustarea dozei față de doza recomandată la pacienții cu insuficiență renală ușoară (clearance al creatininei de 50 – 80 ml/min) (vezi pct. 5.2). La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei de 30 – 49 ml/min) sau severă (clearance al creatininei de 15 – 29 ml/min): pacienţii trebuie trataţi cu 15 mg de două ori pe zi în primele 3 săptămâni. Ulterior, când doza recomandată este de 20 mg o dată pe zi, în situaţiile în care riscul de sângerare evaluat la pacienţi depăşeşte riscul recurenţei TVP şi a EP, trebuie luată în considerare reducerea dozei de la 20 mg o dată pe zi la 15 mg o dată pe zi. Recomandarea privind utilizarea dozei de 15 mg se bazează pe modelul FC şi nu a fost evaluată în acest context clinic (vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2). În situaţiile în care doza recomandată este de 10 mg o dată pe zi, nu este necesară ajustarea dozei față de doza recomandată. Insuficiența hepatică Rivaroxaban Teva este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice asociate cu coagulopatie şi risc hemoragic relevant clinic, inclusiv la pacienţii cu ciroză hepatică clasele Child Pugh B şi C (vezi pct. 4.3 şi 5.2). 3 Pacienţi vârstnici Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi punctul 5.2). Greutate corporală Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi punctul 5.2). Diferenţe legate de sex Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi punctul 5.2). Copii și adolescenți Siguranţa şi eficacitatea rivaroxaban 10 mg comprimate la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date. Prin urmare, Rivaroxaban Teva 10 mg comprimate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi la adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Mod de administrare Rivaroxaban Teva este destinat administrării pe cale orală. Comprimatele pot fi administrate împreună cu sau fără alimente (vezi pct. 4.5 şi 5.2). Zdrobirea comprimatelor La pacienţii care nu pot înghiţi comprimate întregi, comprimatul de Rivaroxaban Teva poate fi zdrobit şi amestecat cu apă sau piure de mere imediat înaintea utilizării, putând fi astfel administrat pe cale orală. Comprimatul zdrobit poate fi administrat de asemenea, printr-o sondă de alimentare gastrică (vezi pct. 5.2 și 6.6). 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1. Sângerare activă, semnificativă din punct de vedere clinic. Leziune sau afecțiune considerată a avea un risc semnificativ de sângerare majoră. Aceasta poate include ulceraţia gastro-intestinală curentă sau recentă, prezenţa neoplasmelor maligne cu risc înalt de sângerare, leziuni recente la nivelul creierului sau măduvei spinării, intervenţie chirurgicală oftalmică, vertebrală sau cerebrală recentă, hemoragie intracraniană recentă, varice esofagiene cunoscute sau suspectate, malformaţii arterio-venoase, anevrisme vasculare sau anomalii vasculare intraspinale sau intracerebrale majore. Tratament concomitent cu orice alt medicament anticoagulant, de exemplu, heparină nefracţionată (HNF), heparine cu greutate moleculară mică (enoxaparină, dalteparină etc.), derivate de heparină (fondaparinux etc.), anticoagulante orale (warfarină, dabigatran etexilat, apixaban etc.) cu excepţia situaţiilor specifice de schimbare a tratamentului anticoagulant (vezi pct. 4.2) sau în care se administrează HNF în dozele necesare menţinerii permeabilităţii unui cateter central venos sau arterial (vezi pct. 4.5). Afecţiune hepatică asociată cu coagulopatie şi risc hemoragic relevant din punct de vedere clinic, inclusiv ciroză hepatică clasele Child Pugh B şi C (vezi pct. 5.2). Sarcina şi alăptarea (vezi pct. 4.6). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Se recomandă supravegherea clinică în conformitate cu practicile referitoare la medicamentele anticoagulante pe întreaga perioadă a tratamentului. Riscul hemoragic 4 La fel ca în cazul altor anticoagulante, pacienţii care administrează Rivaroxaban Teva trebuie ţinuţi sub observaţie atentă pentru depistarea semnelor de sângerare. Se recomandă prudenţă la utilizarea în condiţii cu risc crescut de hemoragie. Administrarea Rivaroxaban Teva trebuie întreruptă dacă apare o hemoragie severă (vezi pct. 4.9). În cadrul studiilor clinice, cazurile de hemoragii ale mucoaselor (de exemplu, epistaxis, hemoragie gingivală, gastro-intestinală, genito-urinară, inclusiv hemoragie vaginală anormală sau hemoragie menstruală crescută) şi anemie au fost înregistrate mai frecvent în timpul tratamentului pe termen lung cu rivaroxaban decât al celui cu AVK. Astfel, pe lângă supravegherea clinică adecvată, testarea în laborator a hemoglobinei/hematocritului ar putea fi utilă în detectarea hemoragiilor oculte și cuantificarea relevanței clinice a hemoragiei vizibile, după cum se consideră adecvat. Aşa cum se detaliază în continuare, există câteva subgrupuri de pacienţi cu risc crescut de sângerare. Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru depistarea semnelor şi simptomelor de complicaţii hemoragice şi de anemie, care pot apărea după iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.8). La pacienții cărora li se administrează Rivaroxaban Teva pentru prevenirea TEV după o intervenţie chirurgicală electivă de substituţie a şoldului sau a genunchiului, această monitorizare se poate efectua prin examinarea fizică periodică a pacienţilor, supravegherea atentă a drenajului plăgii chirurgicale şi prin măsurători periodice ale valorilor hemoglobinei. Orice scădere inexplicabilă a valorilor hemoglobinei sau a tensiunii arteriale constituie un indiciu care impune căutarea sursei hemoragiei. Deşi tratamentul cu rivaroxaban nu necesită monitorizarea de rutină a expunerii, în situaţii excepţionale în care cunoaşterea expunerii la rivaroxaban poate ajuta deciziile clinice, de exemplu supradozarea şi intervenţia chirurgicală de urgenţă, poate fi utilă măsurarea concentraţiei de rivaroxaban prin determinarea calibrată cantitativ de anti-factor Xa (vezi pct. 5.1 şi 5.2). Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min), concentraţiile plasmatice ale rivaroxaban pot fi crescute semnificativ (de 1,6 ori, în medie), ceea ce poate determina creşterea riscului de sângerare. Rivaroxaban Teva trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu clearance al creatininei de 15 – 29 ml/min. Nu se recomandă utilizarea la pacienţii cu clearance al creatininei sub 15 ml/min (vezi pct. 4.2 şi 5.2). Rivaroxaban Teva trebuie utilizat cu prudență la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei de 30 – 49 ml/min) care sunt trataţi concomitent cu alte medicamente ce cresc concentraţiile plasmatice de rivaroxaban (vezi pct. 4.5). Interacţiuni cu alte medicamente Nu se recomandă utilizarea Rivaroxaban Teva la pacienţii cărora li se administrează concomitent tratament sistemic cu antimicotice azolice (precum ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol) sau inhibitori ai proteazei HIV (de exemplu, ritonavir). Aceste substanţe active sunt inhibitori puternici atât ai CYP3A4, cât şi ai gp-P şi, în consecinţă, pot creşte concentraţiile plasmatice ale rivaroxaban până la niveluri relevante clinic (de 2,6 ori, în medie), ceea ce poate determina creşterea riscului de sângerare (vezi pct. 4.5). Se recomandă precauţie deosebită dacă pacienţii sunt trataţi concomitent cu medicamente ce afectează hemostaza, precum medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), acidul acetilsalicilic (AAS) şi inhibitorii agregării plachetare sau inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN). În cazul pacienţilor cu risc de boală ulceroasă gastro- intestinală poate fi luat în considerare un tratament profilactic adecvat (vezi pct. 4.5). Alţi factori de risc hemoragic La fel ca în cazul altor medicamente antitrombotice, rivaroxaban nu este recomandat la pacienţi cu risc crescut de sângerare, precum: • sindroame hemoragice congenitale sau dobândite • hipertensiune arterială severă fără control medicamentos 5 • alte afecţiuni gastrointestinale neasociate cu ulceraţii active, dar care au potenţialul de a determina complicaţii hemoragice (de exemplu boală inflamatorie intestinală, esofagită, gastrită şi reflux gastroesofagian) • retinopatie vasculară • bronșectazie sau antecedente de hemoragie pulmonară. Pacienți cu cancer Pacienții cu afecțiuni maligne pot prezenta simultan un risc mai mare de sângerare și tromboză. Beneficiul individual al tratamentului antitrombotic ar trebui cântărit față de riscul de sângerare la pacienții cu cancer activ dependent de localizarea tumorii, tratamentul antineoplazic și stadiul bolii. Tumorile cu localizare în tractul gastrointestinal sau genitourinar au fost asociate cu un risc crescut de sângerare în timpul tratamentului cu rivaroxaban. La pacienții cu neoplasme maligne cu risc crescut de sângerare, utilizarea rivaroxaban este contraindicată (vezi pct. 4.3). Pacienţi cu proteze valvulare Rivaroxaban nu trebuie utilizat pentru tromboprofilaxie la pacienții care au avut recent înlocuire percutanată de valvă aortică (transcatheter aortic valve replacement, TAVR). Siguranţa şi eficacitatea Rivaroxaban Teva nu au fost studiate la pacienţi cu proteze valvulare cardiace; prin urmare, nu există date care să susţină că Rivaroxaban Teva asigură o anticoagulare adecvată la această categorie de pacienţi. Tratamentul cu Rivaroxaban Teva nu este recomandat la aceşti pacienţi. Pacienţi cu sindrom antifosfolipidic Utilizarea anticoagulantelor orale cu acțiune directă (DOAC), inclusiv rivaroxaban, nu este recomandată la pacienții cu tromboză în antecedente care sunt diagnosticați cu sindrom antifosfolipidic. În special la pacienții care sunt triplu pozitivi (pentru lupus anticoagulant, anticorpi anti-cardiolipină și anticorpi anti-beta 2-glicoproteină I), tratamentul cu DOAC se poate asocia cu creşterea ratelor de recurenţă a evenimentelor trombotice comparativ cu terapia cu un antagonist al vitaminei K. Intervenţii chirurgicale pentru fracturi de şold Eficacitatea şi siguranţa rivaroxaban nu au fost investigate în studii clinice intervenţionale la pacienţii supuşi operaţiilor chirurgicale pentru fracturi de şold. Pacienţii cu EP instabili hemodinamic sau pacienţii care necesită tromboliză sau embolectomie pulmonară Rivaroxaban Teva nu este recomandat ca alternativă la heparina nefracţionată în cazul pacienţilor cu embolie pulmonară care sunt instabili hemodinamic sau care pot beneficia de tromboliză sau embolectomie pulmonară, deoarece siguranţa şi eficacitatea Rivaroxaban Teva nu au fost stabilite în aceste situaţii clinice. Anestezie sau puncţie lombară/epidurală Realizarea rahianesteziei (anestezia lombară/epidurală) sau a puncţiei lombare/epidurale la pacienţii trataţi cu medicamente antitrombotice pentru prevenţia complicaţiilor tromboembolice prezintă un risc de apariţie a hematoamelor epidurale sau spinale, care pot determina paralizie de lungă durată sau permanentă. Riscul de apariţie a acestor evenimente poate fi crescut şi prin utilizarea post-operatorie a cateterelor epidurale á demeure, sau prin utilizarea concomitentă a medicamentelor care afectează hemostaza. De asemenea, riscul poate fi crescut în cazul puncţiilor epidurale sau spinale, traumatice sau repetate. Pacienţii trebuie monitorizaţi frecvent pentru identificarea semnelor sau simptomelor de afectare neurologică (de exemplu, senzaţie de amorţeală sau slăbiciune la nivelul membrelor inferioare, disfuncţie la nivelul intestinului sau vezicii urinare). Dacă se observă tulburări neurologice, se impun diagnosticul şi tratamentul de urgenţă. Înaintea intervenţiei la nivelul canalului rahidian, medicul trebuie să analizeze posibilele beneficii comparativ cu riscurile la pacienţii trataţi cu anticoagulante sau la pacienţii cărora li se va administra tratament anticoagulant pentru tromboprofilaxie. Pentru a reduce riscul potenţial de sângerare asociat cu utilizarea rivaroxaban simultan cu realizarea rahianesteziei (epidurale/lombare) sau a puncţiei lombare, se va lua în considerare profilul 6 farmacocinetic al rivaroxaban. Plasarea sau îndepărtarea unui cateter epidural sau puncţia lombară se realizează cel mai bine atunci când efectul anticoagulant al rivaroxaban este estimat a fi scăzut (vezi pct. 5.2). Înainte de a îndepărta cateterul epidural trebuie să treacă cel puţin 18 ore de la ultima administrare a rivaroxaban. După îndepărtarea cateterului, trebuie să treacă cel puţin 6 ore înainte de a administra următoarea doză de rivaroxaban. În cazul unei puncţii traumatice, administrarea de rivaroxaban trebuie amânată timp de 24 de ore. Recomandări privind dozele înainte şi după proceduri invazive şi intervenţii chirurgicale, altele decât intervenţiile chirurgicale de elecţie pentru substituţia şoldului sau a genunchiului Dacă este necesară efectuarea unei proceduri invazive sau a unei intervenţii chirurgicale, administrarea Rivaroxaban Teva 10 mg trebuie întreruptă cu cel puţin 24 ore înainte de intervenţie, dacă este posibil, precum şi în funcţie de opinia clinică a medicului. Dacă procedura nu poate fi amânată, riscul de sângerare trebuie evaluat comparativ cu gradul de urgenţă al intervenţiei. Tratamentul cu Rivaroxaban Teva trebuie reluat cât mai curând posibil după procedura invazivă sau după intervenţia chirurgicală, dacă starea clinică permite acest lucru şi a fost restabilită hemostaza, conform aprecierii medicului curant (vezi pct. 5.2). Pacienţi vârstnici Înaintarea în vârstă poate creşte riscul hemoragic (vezi pct. 5.2). Reacţii dermatologice În perioada supravegherii după punerea pe piaţă au fost raportate reacţii cutanate grave, inclusiv sindromul Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică şi sindromul DRESS, în asociere cu utilizarea de rivaroxaban (vezi pct. 4.8). Pacienţii par să prezinte cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii adverse la începutul tratamentului: debutul reacţiilor are loc în majoritatea cazurilor în timpul primelor săptămâni de tratament. Tratamentul cu rivaroxaban trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate severe (de exemplu, erupție care se extinde,este intensă şi/sau evoluează cu formare de vezicule), sau la apariția altor semne de hipersensibilitate asociate cu leziuni la nivelul mucoaselor. Informaţii despre excipienţi Rivaroxaban Teva conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Rivaroxaban Teva conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Inhibitori ai CYP3A4 şi ai gp-P Administrarea rivaroxaban concomitent cu ketoconazol (400 mg o dată pe zi) sau ritonavir (600 mg de două ori pe zi) a determinat o creştere de 2,6 ori/2,5 ori a valorilor medii ale ASC la starea de echilibru pentru rivaroxaban şi o creştere de 1,7 ori /1,6 ori a Cmax medii a rivaroxabanului, cu o amplificare semnificativă a efectelor farmacodinamice ce pot determina creşterea riscului de sângerare. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea de Rivaroxaban Teva la pacienţii cărora li se administrează concomitent tratament sistemic cu antimicotice azolice precum ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol sau inhibitori ai proteazei HIV. Aceste substanţe active sunt inhibitori puternici atât ai CYP3A4 cât şi ai gp-P (vezi pct. 4.4). Este de aşteptat ca substanţele active care inhibă puternic numai una din căile de eliminare a rivaroxaban, fie CYP3A4, fie gp-P, să crească mai puţin concentraţiile plasmatice ale rivaroxaban. De exemplu, claritromicina (500 mg de două ori pe zi), considerată un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor moderat al gp-P, a determinat o creştere de 1,5 ori a valorilor medii ale ASC şi o creştere de 1,4 ori a Cmax pentru rivaroxaban. Interacţiunea cu claritromicina este puţin probabil relevantă din 7 punct de vedere clinic la majoritatea pacienţilor, însă la pacienţii cu risc crescut poate fi semnificativă. (Pentru pacienţii cu insuficienţă renală: vezi pct. 4.4). Eritromicina (500 mg de trei ori pe zi), care este un inhibitor moderat al CYP3A4 şi gp-P, a determinat o creştere de 1,3 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru rivaroxaban. Interacţiunea cu eritromicina este puţin probabil semnificativă clinic la majoritatea pacienţilor, însă la pacienţii cu risc crescut poate fi semnificativă. La subiecţii cu insuficienţă renală uşoară, eritromicina (500 mg de trei ori pe zi) a determinat o creştere de 1,8 ori a valorilor medii ale ASC şi de 1,6 ori a valorilor Cmax pentru rivaroxaban, comparativ cu valorile înregistrate la subiecţii cu funcţie renală normală. La subiecţii cu insuficienţă renală moderată, eritromicina a determinat o creştere de 2,0 ori a valorilor medii ale ASC şi de 1,6 ori a Cmax pentru rivaroxaban, comparativ cu valorile înregistrate la subiecţii cu funcţie renală normală. Eritromicina are efect aditiv la cel al insuficienţei renale (vezi pct. 4.4). Fluconazolul (400 mg o dată pe zi), care este considerat un inhibitor moderat al CYP3A4, a determinat o creştere de 1,4 ori a valorilor ASC medii pentru rivaroxaban şi o creştere de 1,3 ori a valorilor Cmax medii. Interacţiunea cu fluconazolul este probabil irelevantă clinic la majoritatea pacienţilor, însă poate fi semnificativă în cazul pacienţilor cu risc înalt. (Pentru pacienţii cu insuficienţă renală: vezi pct. 4.4). Având în vedere că datele clinice disponibile pentru dronedaronă sunt limitate, trebuie evitată administrarea acesteia concomitent cu rivaroxaban. Anticoagulante După administrarea combinată a enoxaparinei (40 mg în doză unică) cu rivaroxaban (10 mg în doză unică) s-a observat un efect suplimentar asupra activităţii anti-factor Xa, fără efecte adiţionale asupra testelor de coagulare (timpul de protrombină [TP], timpul de tromboplastină parţial activată [aPTT]). Enoxaparina nu a influenţat farmacocinetica rivaroxabanului. Din cauza riscului crescut de sângerare, se recomandă prudenţă în cazul utilizării la pacienţi trataţi concomitent cu orice alte medicamente anticoagulante (vezi pct. 4.3 şi 4.4). AINS/inhibitori ai agregării plachetare Nu s-a observat o prelungire relevantă clinic a timpului de sângerare după administrarea concomitentă de rivaroxaban (15 mg) şi naproxen 500 mg. Cu toate acestea, răspunsul farmacodinamic poate fi mai intens la anumite persoane. Nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamice semnificative clinic atunci când rivaroxaban a fost administrat concomitent cu acid acetilsalicilic 500 mg. Clopidogrel (doză de încărcare de 300 mg, urmată de o doză de întreţinere de 75 mg) nu a prezentat interacţiuni farmacocinetice cu rivaroxaban (15 mg), dar s-a observat o creştere relevantă a timpului de sângerare la un subgrup de pacienţi, care nu a fost corelată cu agregarea plachetară sau cu nivelurile de selectină-P sau de receptori GPIIb/IIIa. Se recomandă prudență în cazul utilizării la pacienţii trataţi concomitent cu AINS (inclusiv acid acetilsalicilic) şi inhibitori ai agregării plachetare, deoarece aceste medicamente cresc de regulă riscul de sângerare (vezi pct. 4.4). ISRS/IRSN Ca şi în cazul altor medicamente anticoagulante, poate exista posibilitatea ca pacienții să prezinte un risc crescut de sângerare în cazul utilizării concomitente cu ISRS sau IRSN, din cauza efectului raportat al acestora asupra trombocitelor. La utilizarea concomitentă în cadrul programului clinic cu rivaroxaban, au fost observate rate numeric mai mari ale cazurilor de hemoragii majore sau non- majore relevante clinic, în toate grupurile de tratament. Warfarină Trecerea pacienţilor de la tratamentul cu warfarină, un antagonist al vitaminei K, (INR 2,0 până la 3,0) la cel cu rivaroxaban (20 mg) sau de la tratamentul cu rivaroxaban (20 mg) la cel cu warfarină (INR 2,0 până la 3,0) a crescut timpul de protrombină/INR (Neoplastin) peste valoarea determinată de efectul aditiv al asocierii medicamentelor (pot fi observate valori individuale ale INR de până la 12), iar efectele asupra aPTT, inhibării activităţii factorului Xa şi potenţialului trombinic endogen au fost egale cu valoarea atinsă în cazul în care cele două sunt administrate concomitent. 8 În cazul în care se doreşte testarea efectelor farmacodinamice ale rivaroxaban în perioada de tranziţie între tratamente, se pot utiliza testele de determinare a activităţii anti-factor Xa, PiCT şi Heptest, deoarece rezultatele acestora nu au fost influenţate de warfarină. În a patra zi după ultima doză de warfarină, toate testele (inclusiv TP, aPTT, inhibarea activităţii factorului Xa şi PTE) au reflectat numai efectul rivaroxaban. Dacă se doreşte testarea efectelor farmacodinamice ale warfarinei în perioada de tranziţie între tratamente, se poate utiliza testul de determinare a INR la atingerea Cmin de rivaroxaban (la 24 ore după administrarea precedentă a rivaroxaban), deoarece la acest moment rezultatele testului sunt influenţate într-o măsură minimală de rivaroxaban. Nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice între warfarină şi rivaroxaban. Inductori ai CYP3A4 Administrarea rivaroxaban concomitent cu rifampicină, un inductor puternic al CYP3A4, a determinat o scădere cu aproximativ 50% a valorilor ASC medii pentru rivaroxaban şi scăderi paralele ale efectelor sale farmacodinamice. Utilizarea rivaroxaban concomitent cu alţi inductori puternici ai CYP3A4 (precum fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul sau sunătoarea (Hypericum perforatum)) poate, de asemenea, determina scăderea concentraţiilor plasmatice de rivaroxaban. Prin urmare, administrarea concomitentă de inductori puternici ai CYP3A4 trebuie evitată, cu excepţia cazului în care pacientul este atent monitorizat pentru apariţia semnelor şi simptomelor de tromboză. Alte tratamente concomitente Nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamice semnificative clinic atunci când rivaroxaban a fost administrat concomitent cu midazolam (substrat al CYP3A4), digoxin (substrat al gp-P), atorvastatină (substrat al CYP3A4 şi gp-P) sau omeprazol (inhibitor de pompă de protoni). Rivaroxaban nu inhibă şi nu induce nicio izoformă majoră a CYP de tipul CYP3A4. Nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic cu alimentele (vezi pct. 4.2). Parametri de laborator Parametrii testelor de coagulare (de exemplu, TP, aPTT, HepTest) sunt modificaţi conform previziunilor prin modul de acţiune al rivaroxaban (vezi pct. 5.1). 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Siguranţa şi eficacitatea rivaroxaban la femeile gravide nu au fost stabilite. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi punctul 5.3). Din cauza potenţialului efect toxic asupra funcţiei de reproducere, a riscului intrinsec de sângerare şi a dovezilor ce indică faptul că rivaroxaban traversează bariera placentară, Rivaroxaban Teva este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Femeile aflate la vârsta fertilă nu trebuie să rămână gravide în timpul tratamentului cu rivaroxaban. Alăptarea Siguranţa şi eficacitatea rivaroxaban la femeile care alăptează nu au fost stabilite. Datele din studiile la animale indică faptul că rivaroxaban se excretă în lapte. Prin urmare, Rivaroxaban Teva este contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a nu începe tratamentul. Fertilitatea Nu s-au efectuat studii specifice cu rivaroxaban la om pentru evaluarea efectelor asupra fertilităţii. În cadrul unui studiu efectuat la masculi şi femele de şobolan nu s-au observat efecte asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Rivaroxaban Teva are influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Au fost raportate reacţii adverse precum sincopa (frecvenţă: mai puţin frecvente) şi ameţeala 9 (frecvenţă: frecvente) (vezi pct. 4.8). Pacienţii care prezintă aceste reacţii adverse nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranţă Siguranţa utilizării rivaroxaban a fost evaluată în treisprezece studii pivot de fază III (vezi Tabelul 1). Cumulativ, au fost expuși la rivaroxaban 69608 pacienți adulți în nouăsprezece studii de fază III și 488 pacienți copii și adolescenți în două studii de fază II și două studii de fază III. Tabelul 1: Numărul pacienţilor studiaţi, doza zilnică totală şi durata maximă a tratamentului în studiile de fază III pentru adulți și pacienți pediatrici Număr de pacienţi* 6.097 Doza zilnică totală 10 mg Durata maximă a tratamentului 39 zile Indicaţie Prevenirea tromboemboliei venoase (TEV) la pacienţii adulţi supuşi intervenţiilor chirurgicale elective de înlocuire a şoldului sau genunchiului Prevenirea TEV la pacienţii cu afecţiuni medicale Tratamentul trombozei venoase profunde (TVP), emboliei pulmonare (EP) şi prevenirea recurenţei 3.997 10 mg 6.790 Tratamentul TEV și prevenția TEV recurentă la nou-născuți la termen și copii cu vârsta de până la 18 ani după inițierea tratamentului standard cu anticoagulante 329 Prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţii cu fibrilaţie atrială non-valvulară Prevenirea evenimentelor aterotrombotice la pacienţi după un sindrom coronarian acut (SCA) 7.750 10.225 Prevenirea evenimentelor aterotrombotice la pacienţi cu BAC/BAP 18.244 39 zile 21 luni 12 luni 41 luni 31 luni 47 luni Zilele 1 - 21: 30 mg Începând cu ziua 22: 20 mg După minimum 6 luni: 10 mg sau 20 mg Doza ajustată în funcție de greutatea corporală pentru a obține o expunere similară cu cea observată la adulții tratați pentru TVP cu 20 mg rivaroxaban o dată pe zi 20 mg Administrare în doză de 5 mg sau, respectiv, 10 mg, concomitent fie cu AAS. fie cu AAS plus clopidogrel sau cu ticlopidină Administrare în doză de 5 mg, concomitent cu AAS sau în doză de 10 mg, în monoterapie 3256** 5 mg administrate concomitent cu AAS 42 luni * Pacienţi la care s-a administrat cel puţin o doză de rivaroxaban ** Din studiul VOYAGER PAD 10 Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent la pacienţii cărora li s-a administrat rivaroxaban au fost sângerările (vezi de asemenea pct. 4.4 şi „Descrierea reacţiilor adverse selectate” de mai jos) (Tabelul 2). Sângerările raportate cel mai frecvent au fost epistaxisul (4,5%) şi hemoragia la nivelul tractului gastro-intestinal (3,8%). Anemie 5,9% dintre pacienți 12,6% dintre pacienți Tabelul 2: Incidenţa evenimentelor de sângerare* şi a anemiei la pacienţii expuşi la rivaroxaban în cadrul studiilor de fază III finalizate la adulți și pacienți pediatrici Orice sângerare Indicaţie 6,8% dintre pacienți Prevenirea tromboemboliei venoase (TEV) la pacienţii adulţi supuşi intervenţiilor chirurgicale de elecţie pentru substituţia şoldului sau genunchiului Prevenirea tromboemboliei venoase la pacienţii cu afecţiuni medicale Tratamentul TVP, EP şi prevenirea recurenţei Tratamentul TEV și prevenirea TEV recurent la nou- născuți la termen și copii cu vârsta de până la 18 ani după inițierea tratamentului standard cu anticoagulante Prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţii cu fibrilaţie atrială non-valvulară Prevenirea evenimentelor aterotrombotice la pacienţi după un SCA Prevenirea evenimentelor aterotrombotice la pacienţi cu BAC/BAP 23% dintre pacienți 39,5% dintre pacienți 6,7 la 100 pacienţi-ani 28 la 100 pacienţi-ani 22 la 100 pacienţi-ani 1,6% dintre pacienți 4,6% dintre pacienți 2,1% dintre pacienți 1,4 la 100 pacienţi-ani 2,5 la 100 pacienţi-ani 0,15 la 100 pacienţi-ani** 8,38 per 100 pacient-ani# 0,74 per 100 pacient ani*** # * Pentru toate studiile efectuate cu rivaroxaban se colectează, raportează și evaluează toate evenimentele hemoragice. ** În studiul COMPASS există o incidență redusă a anemiei, deoarece s-a aplicat o abordare selectivă pentru colectarea evenimentelor adverse *** S-a aplicat o abordare selectivă a colectării evenimentelor adverse # Din studiul VOYAGER PAD Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel Frecvenţele reacţiilor adverse raportate în asociere cu rivaroxaban la adulți și pacienți pediatrici sunt prezentate rezumativ in Tabelul 3 de mai jos, în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe (MedDRA) şi categoria de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10) frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10) mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000) foarte rare ( < 1/10000) cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile) Tabelul 3: Toate reacţiile adverse raportate la pacienţii adulți din studiile clinice de fază III sau în timpul utilizării după punerea pe piaţă* și în două studii de fază II și două studii de fază III la pacienții pediatrici 11 Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări hematologice şi limfatice Trombocitoză Anemie (inclusiv (inclusiv creşterea rezultatele numărului de parametrilor de trombocite)A, laborator corespunzători) trombocitopenie Tulburări ale sistemului imunitar Reacţie alergică, dermatită alergică, angioedem şi edem alergic Tulburări ale sistemului nervos Ameţeli, cefalee Hemoragie cerebrală şi intracraniană, sincopă Tulburări oculare Hemoragie oculară (inclusiv hemoragie conjunctivală) Tulburări cardiace Tahicardie Tulburări vasculare Hipotensiune arterială, hematom Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Epistaxis, hemoptizie Reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic Pneumonie eozinofilică Xerostomie Tulburări gastro-intestinale Gingivoragie, hemoragie la nivelul tractului gastrointestinal (inclusiv rectoragie), dureri gastro- intestinale şi abdominale, dispepsie, greaţă, constipaţieA, diaree, vărsăturiA Tulburări hepatobiliare Creştere a valorilor serice ale transaminazelor Insuficiență hepatică, creştere a valorilor bilirubinemiei, creştere a valorilor plasmatice ale fosfatazei alcalineA, creştere a valorilor plamatice ale GGTA Icter, creştere a valorilor bilirubinemiei conjugate (cu sau fără creştere concomitentă a ALT), colestază, hepatită (inclusiv leziuni hepatocelulare) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat 12 Sindrom Stevens- Johnson/ necroliză epidermică toxică, Sindrom DRESS Sindrom de compartiment, secundar hemoragiei Insuficienţă renală/insuficienţă renală acută, secundară unei hemoragii suficient de extinse încât să determine hipoperfuzie nefropatie legată de anticoagulante Urticarie Prurit (inclusiv cazuri mai puţin frecvente de prurit generalizat), erupţie cutanată tranzitorie, echimoze, hemoragie cutanată şi subcutanată Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Hemartroză Durere la nivelul extremităţilorA Hemoragie musculară Tulburări renale şi ale căilor urinare Hemoragie la nivelul tractului urogenital (inclusiv hematurie şi menoragieB), insuficienţă renală (inclusiv creşterea creatininei serice, creşterea ureei serice) Stare de rău (inclusiv maleză) Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare FebrăA, edem periferic, scăderea tonusului şi a energiei (incluzând fatigabilitate şi astenie) Investigaţii diagnostice Edem localizatA Creşterea valorilor LDHA,creşterea valorilor lipazeiA, creşterea valorilor amilazeiA Pseudoanevrism vascularC Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Hemoragie posprocedurală (inclusiv anemie postoperatorie şi hemoragie la nivelul plăgii), contuzie, secreţii la nivelul plăgiiA A: observate în cazul prevenţiei TEV la pacienţii adulţi supuşi intervenţiilor chirurgicale de elecţie pentru substituţia şoldului sau a genunchiului B: observate în cazul tratamentului TVP, EP şi în prevenirea recurenţei foarte frecvent la femeile cu vârsta < 55 ani C: observate mai puţin frecvent în cazul prevenţiei evenimentelor aterotrombotice la pacienţii care au suferit un SCA (urmare a unei intervenţii coronariene percutanate) * S-a aplicat o abordare selectivă prespecificată pentru colectarea evenimentelor adverse în studiile de fază III selectate. Incidența reacțiilor adverse nu a crescut și nu a fost identificată nicio reacție adversă nouă la medicament după analiza acestor studii. Descrierea reacţiilor adverse selectate 13 Din cauza modului farmacologic de acţiune, utilizarea Rivaroxaban se poate asocia cu o creştere a riscului de sângerare vizibilă sau ocultă de la nivelul oricărui ţesut sau organ, ceea ce poate conduce la anemie posthemoragică. Semnele, simptomele şi severitatea (inclusiv cazurile letale) vor varia în funcţie de localizarea, intensitatea sau gradul de extindere al hemoragiei/anemiei (vezi pct. 4.9 „Managementul terapeutic al sângerărilor”). În cadrul studiilor clinice, cazurile de hemoragii ale mucoaselor (de exemplu, epistaxis, hemoragie gingivală, gastro-intestinală, genito-urinară, inclusiv hemoragie vaginală anormală sau hemoragie menstruală crescută) şi anemie au fost înregistrate mai frecvent în timpul tratamentului pe termen lung cu rivaroxaban decât al celui cu AVK. Astfel, pe lângă supravegherea clinică adecvată, testarea în laborator a hemoglobinei/hematocritului ar putea fi utilă în detectarea hemoragiilor oculte și cuantificarea relevanței clinice a hemoragiei vizibile, după cum se consideră adecvat. Riscul de sângerare poate fi crescut la anumite categorii de pacienţi, de exemplu cei cu hipertensiune arterială severă necontrolată şi/sau trataţi concomitent cu medicamente ce influenţează hemostaza (vezi pct. 4.4 „Risc hemoragic”). Sângerarea menstruală poate fi mai abundentă şi/sau prelungită. Complicaţiile hemoragice se pot prezenta sub formă de slăbiciune, paloare, ameţeală, cefalee sau edeme inexplicabile, dispnee sau şoc de etiologie neprecizată. În unele cazuri, s-au observat simptome de cardiopatie ischemică din cauza anemiei, cum ar fi durerea precordială sau angina pectorală. În urma administrării rivaroxaban s-au raportat complicaţii cunoscute ca secundare sângerării severe, precum sindromul de compartiment şi insuficienţa renală cauzată hipoperfuzie, sau nefropatie legată de anticoagulante. Prin urmare, posibilitatea de hemoragie trebuie luată în considerare în evaluarea stării clinice a oricărui pacient tratat cu anticoagulante. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Au fost raportate cazuri rare de supradozaj cu doze de până la 1,960 mg. În caz de supradozaj, pacientul trebuie ținut sub atenta observație pentru complicaţii hemoragice sau alte reacţii adverse (vezi pct. “Abordarea terapeutică a sângerării”). Având în vedere absorbţia limitată a rivaroxaban, în cazul utilizării unor doze supraterapeutice de 50 mg sau mai mult se preconizează un efect de plafonare, fără creşterea suplimentară a expunerii plasmatice medii. Este disponibil un agent de neutralizare specific (andexanet alfa), care antagonizează efectul farmacodinamic al rivaroxabanului (vezi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru andexanet alfa). În cazul supradozajului cu rivaroxaban poate fi luată în considerare utilizarea cărbunelui activat, pentru a reduce absorbţia. Managementul terapeutic al sângerărilor În cazul apariţiei unei complicaţii hemoragice la un pacient căruia i se administrează rivaroxaban, trebuie amânată administrarea dozei următoare de rivaroxaban sau dacă este necesar, trebuie întrerupt tratamentul. Rivaroxaban are un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 5 până la 13 ore (vezi pct. 5.2). Managementul terapeutic trebuie adaptat în mod individual, în funcţie de severitatea şi localizarea hemoragiei. Se poate utiliza, după cum este necesar, tratamentul simptomatic adecvat, precum compresia mecanică (de exemplu pentru epistaxis sever), hemostaza chirurgicală cu proceduri de control al sângerării, substituţia de lichide sau tratamentul de susţinere hemodinamică, utilizarea de produse din sânge (masă eritrocitară sau plasmă proaspătă congelată, în funcţie de anemia sau coagulopatia asociată) sau trombocite. 14 Dacă sângerarea nu poate fi controlată prin măsurile specificate mai sus, trebuie luată în considerare administrarea fie a unui agent specific de neutralizare a factorului Xa (andexanet alfa), care antagonizează efectul farmacodinamic al rivaroxaban, fie a unui antidot procoagulant specific, cum sunt concentratul de complex protrombinic (CCP), concentratul de complex protrombinic activat (CCPA) sau factorul recombinant VIIa (r-FVIIa). Cu toate acestea, experienţa clinică actuală privind utilizarea acestor medicamente la pacienţii cărora li se administrează rivaroxaban este limitată. Recomandarea este bazată, de asemenea, pe date non-clinice limitate. Trebuie luată în considerare repetarea administrării de factor recombinant VIIa, iar ajustarea dozei trebuie efectuată în funcţie de ameliorarea sângerării. În cazul sângerărilor majore trebuie luată în considerare consultarea unui medic specialist în coagulare, în funcţie de disponibilitatea pe plan local (vezi pct. 5.1). Nu este de aşteptat ca sulfatul de protamină şi vitamina K să influenţeze activitatea anticoagulantă a rivaroxaban. Există o experienţă limitată a utilizării acidului tranexamic şi nicio experienţă a utilizării acidului aminocaproic şi a aprotininei la persoane cărora li se administrează rivaroxaban. Nu există dovezi ştiinţifice ale existenţei unui beneficiu şi nici experienţă a utilizării hemostaticului sistemic desmopresină la persoane cărora li se administrează rivaroxaban. Din cauza legării în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este de aşteptat ca rivaroxaban să se elimine prin dializă. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Agenţi antitrombotici, inhibitori direcţi ai factorului Xa, codul ATC: B01AF01 Mecanism de acţiune Rivaroxaban este un inhibitor direct şi înalt selectiv al factorului Xa, cu biodisponibilitate după administrarea orală. Inhibarea factorului Xa întrerupe calea intrinsecă şi extrinsecă a cascadei coagulării sângelui, inhibând atât formarea trombinei cât şi apariţia trombilor. Rivaroxaban nu inhibă trombina (factorul II activat) şi nu s-au demonstrat efecte asupra trombocitelor. Efecte farmacodinamice La om s-a observat inhibarea dependentă de doză a activităţii factorului Xa. Timpul de protrombină (TP) este influenţat de rivaroxaban în manieră dependentă de doză, în strânsă corelaţie cu concentraţiile plasmatice (valoarea r este egală cu 0,98) dacă Neoplastin este utilizat pentru testare. Alţi reactivi ar putea furniza rezultate diferite. Citirea timpului de protrombină trebuie efectuată în secunde, deoarece INR este calibrat şi validat numai pentru cumarinice şi nu poate fi utilizat pentru niciun alt anticoagulant. La pacienţii supuşi unor intervenţii ortopedice majore, cele 5/95 percentile pentru TP (Neoplastin) la 2 – 4 ore după administrarea unui comprimat (momentul efectului maxim) s- au situat în intervalul 13 – 25 s (valori iniţiale înaintea intervenţiei chirurgicale de 12 – 15 s). În cadrul unui studiu clinic farmacologic de inversare a farmacodinamicii rivaroxaban la subiecţi adulţi sănătoşi (n=22) au fost evaluate efectele dozelor unice (50 UI/kg) a două tipuri diferite de CCP (concentrat de complex protrombinic), un concentrat de 3 factori (Factorii II, IX si X) şi un concentrat de 4 factori (Factorii II, VII, IX si X). CCP de 3 factori a redus valorile medii ale TP cu Neoplastin cu aproximativ 1,0 secunde într-un interval de 30 de minute, comparativ cu reducerile de aproximativ 3,5 secunde observate cu CCP de 4 factori. În contrast, CCP de 3 factori a avut un efect global mai important şi mai rapid de inversare a modificărilor în generarea trombinei endogene, faţă de CCP de 4 factori (vezi pct. 4.9). Timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT) şi HepTest (testul heparinei) sunt de asemenea prelungite în funcţie de doză; cu toate acestea, nu sunt recomandate pentru evaluarea efectului farmacodinamic al rivaroxaban. Nu este necesară monitorizarea parametrilor de coagulare în timpul tratamentului cu rivaroxaban în practica clinică. Dacă este însă indicat din punct de vedere clinic, concentraţiile de rivaroxaban pot fi măsurate prin intermediul testelor anti-factor Xa cantitative calibrate (vezi pct. 5.2). Eficacitate și siguranță clinică 15 Prevenirea TEV la pacienţii adulţi care sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale de elecţie pentru substituţia şoldului sau genunchiului Programul de studii clinice cu rivaroxaban a avut ca scop demonstrarea eficacităţii rivaroxaban în prevenţia TEV, mai exact a trombozei venoase profunde (TVP) proximale şi distale şi a emboliei pulmonare (EP), la pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale ortopedice majore la nivelul membrelor inferioare. Peste 9500 pacienţi (7050 pacienţi cu intervenţie chirurgicală pentru artroplastie totală de şold şi 2531 pentru artroplastie totală de genunchi) au fost evaluaţi în studiile clinice de fază III, controlate, randomizate, cu design dublu-orb, din programul RECORD. Tratamentul cu rivaroxaban în doză de 10 mg o dată pe zi, administrat nu mai devreme de 6 ore după intervenţia chirurgicală, a fost comparat cu tratamentul cu enoxaparină în doză de 40 mg o dată pe zi, iniţiat cu 12 ore înainte de intervenţia chirurgicală. În toate cele trei studii de fază III (vezi tabelul 4), rivaroxaban a redus semnificativ incidenţa TEV totale (orice TVP simptomatice sau depistate la flebografie, EP fără evoluţie letală şi decese) şi TEV majore (TVP proximală, EP fără evoluţie letală şi decesul asociat cu TEV), care au reprezentat criteriile principale şi secundare majore predefinite de evaluare a eficacităţii. Mai mult decât atât, în toate cele trei studii, incidenţa TEV simptomatice (TVP simptomatică, EP fără evoluţie letală şi decesul asociat cu TEV) a fost mai scăzută la pacienţii cărora li s-a administrat rivaroxaban comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat enoxaparină. Criteriul principal de evaluare a siguranţei, hemoragia majoră, a evidenţiat incidenţe comparabile la pacienţii trataţi cu rivaroxaban 10 mg şi la cei trataţi cu enoxaparină 40 mg. Tabelul 4: Rezultatele privind eficacitatea şi siguranţa din studiile clinice de fază III RECORD 1 RECORD 2 RECORD 3 4541 pacienţi supuşi intervenţiilor de artroplastie totală de şold 2509 pacienţi supuşi intervenţiilor de artroplastie totală de şold Rivaroxaban 10 mg 1 dată/zi 35 ± 4 zile Enoxaparină 40 mg 1 dată/zi 35 ± 4 zile p Rivaroxaban 10 mg 1 dată/zi 35 ± 4 zile Enoxaparină 40 mg 1 dată/zi 12 ± 2 zile p 2531 pacienţi supuşi intervenţiilor de artroplastie totală de genunchi Rivaroxaban 10 mg 1 dată/zi 12 ± 2 zile Enoxaparină 40 mg 1 dată/zi 12 ± 2 zile p Populaţia de pacienţi din studiu Doza de tratament şi durata tratamentului după intervenţie TEV totale 18 (1,1%) 58 (3,7%) <0,001 17 (2,0%) 81 (9,3%) <0,001 79 (9,6%) 166 (18,9%) <0,001 TEV majore 4 (0,2%) 33 (2,0%) <0,001 6 (0,6%) 49 (5,1%) <0,001 9 (1,0%) 24 (2,6%) 0,01 TEV simptomatice 6 (0,4%) 11 (0,7%) 3 (0,4%) 15 (1,7%) 8 (1,0%) 24 (2,7%) Hemoragii majore 6 (0,3%) 2 (0,1%) 1 (0,1%) 1 (0,1%) 7 (0,6%) 6 (0,5%) Analiza rezultatelor cumulate din studiile clinice de fază III a coroborat datele obţinute în studiile individuale privind reducerea incidenţei totale a TEV, a TEV majore şi TEV simptomatice cu rivaroxaban în doză de 10 mg o dată pe zi comparativ cu enoxaparină 40 mg o dată pe zi. Pe lângă programul de fază III RECORD, a fost efectuat un studiu de cohortă deschis, non- intervenţional, post-autorizare (XAMOS) la 17413 de pacienţi cărora li s-a efectuat o intervenţie chirurgicală ortopedică majoră la nivelul şoldului sau al genunchiului, pentru compararea rivaroxaban cu alte tromboprofilaxice farmacologice (standard de terapie) în practica medicala curentă. Evenimentele TEV simptomatice au apărut la 57 (0,6%) dintre pacienţii grupului tratat cu rivaroxaban (n = 8778) şi la 88 (1,0%) dintre pacienţii grupului în care s-a administrat tratamentul standard (n = 8635; RR 0,63; IÎ 95% 0,43-0,91; populaţia pentru analiza siguranţei). Hemoragiile majore au apărut la 35 (0,4%) şi la 29 (0,3%) dintre pacienţii din grupurile tratate cu rivaroxaban şi, respectiv, cu tratamentul standard (RR 1,10: IÎ 95% 0,67-1,80). Aşadar, rezultatele au fost în concordanţă cu rezultatele studiilor pivot, randomizate. 16 Tratamentul TVP, EP şi prevenirea recurenţei TVP şi a EP Programul de studii clinice cu rivaroxaban a fost conceput pentru a demonstra eficacitatea rivaroxaban în tratamentul iniţial şi de lungă durată al TVP acute şi al EP acute şi în prevenirea recurenţei TVP și EP. Au fost investigaţi peste 12 800 pacienţi în patru studii clinice de fază III, randomizate, controlate (studiile Einstein DVT, Einstein PE, Einstein Extension şi Einstein Choice) şi, suplimentar, a fost realizată o analiză integrată predefinită a rezultatelor studiilor Einstein DVT şi Einstein PE. Durata combinată totală a tratamentului, în toate studiile, fost de până la 21 luni. În studiul Einstein DVT au fost studiaţi 3449 pacienţi cu TVP acută pentru tratamentul TVP şi prevenirea recurenţei TVP şi EP (pacienţii care s-au prezentat cu EP simptomatică au fost excluşi din acest studiu). Durata tratamentului a fost de 3, 6 sau 12 luni, în funcţie de decizia clinică a investigatorului. În faza de tratament iniţial de 3 săptămâni al TVP acute s-au administrat 15 mg de rivaroxaban de două ori pe zi. În continuare s-au administrat 20 mg de rivaroxaban o dată pe zi. În studiul Einstein PE au fost studiaţi 4.832 pacienţi cu EP acută pentru tratamentul EP şi prevenirea recurenţei TVP şi EP. Durata tratamentului a fost de 3, 6 sau 12 luni, în funcţie de decizia clinică a investigatorului. În faza de tratament iniţial al EP acute s-au administrat 15 mg de rivaroxaban de două ori pe zi, timp de trei săptămâni. În continuare s-au administrat 20 mg de rivaroxaban o dată pe zi. Atât în studiul Einstein DVT, cât şi în studiul Einstein PE, regimul de tratament comparator a fost reprezentat de enoxaparină administrată timp de cel puţin 5 zile în asociere cu un antagonist al vitaminei K, până ce valorile TP/INR s-au situat în intervalul terapeutic (≥ 2,0). Tratamentul a fost continuat cu o doză de antagonist al vitaminei K ajustată în vederea menţinerii valorilor TP/INR în intervalul terapeutic de 2,0 până la 3,0. În studiul Einstein Extension au fost studiaţi 1.197 pacienţi cu TVP sau EP pentru prevenirea recurenţei TVP şi a EP. Durata tratamentului a fost de 6 sau 12 luni suplimentare la pacienţii care au finalizat 6 până la 12 luni de tratament pentru tromboembolism venos, în funcţie de decizia clinică a investigatorului. Rivaroxaban 20 mg o dată pe zi a fost comparat cu placebo. Studiile Einstein DVT, Einstein PE și Einstein Extension au utilizat aceleaşi criterii principale şi secundare predefinite de evaluare a eficacităţii. Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost TEV recurentă simptomatică definită prin TVP recurentă sau EP letală sau non-letală. Criteriul secundar de evaluare a eficacităţii a fost definit prin evenimentele de TVP recurentă, EP non-letală şi mortalitate din orice cauză. În studiul Einstein Choice, 3.396 pacienți cu TVP și/sau EP simptomatică confirmată, care au finalizat 6 până la 12 luni de tratament anticoagulant, au fost studiați pentru prevenirea EP letale sau a recurenței TVP sau EP simptomatice non-letale. Pacienții cu indicația de continuare a tratamentului cu doze terapeutice de anticoagulant au fost excluși din studiu. Durata tratamentului a fost de până la 12 luni, în funcție de data individuală de randomizare (durata mediană: 351 zile). Rivaroxaban în doză de 20 mg o dată pe zi și rivaroxaban în doză de 10 mg o dată pe zi au fost comparate cu acid acetilsalicilic în doză de 100 mg o dată pe zi. Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost TEV recurentă simptomatică definită prin TVP recurentă sau EP letală sau non-letală. În studiul Einstein DVT (vezi Tabelul 5), s-a demonstrat că rivaroxaban este non-inferior enoxaparinei/AVK din punct de vedere al criteriului principal de evaluare a eficacităţii (p < 0,0001 (testul de non-inferioritate); risc relativ (RR): 0,680 (0,443 - 1,042), p = 0,076 (testul de superioritate)). Beneficiul clinic net prespecificat (evenimentele evaluate prin criteriul de eficacitate principal plus evenimentele hemoragice majore) a fost raportat cu un RR de 0,67 ((IÎ 95%: 0,47 - 0,95), valoare p nominală p = 0,027) în favoarea rivaroxaban. Valorile INR s-au situat în intervalul terapeutic pe o medie de 60,3% din timp, pe durata medie a tratamentului de 189 de zile, şi pe o medie de 55,4%, 60,1%, şi 62,8% din timp în cele 3, 6, şi respectiv 12 luni de tratament în grupurile cu durată prespecificată. În grupul tratat cu enoxaparină /AVK, nu a existat nicio relaţie clară între 17 valorile TTR medii raportate de centru (timpul în interval terapeutic de 2,0 - 3,0) în cele trei tertile egale şi incidenţa TEV recurente (P = 0,932 pentru interacţiune). În tertila cea mai mare conform centrului, RR pentru rivaroxaban comparativ cu warfarina a fost 0,69 (IÎ 95%: 0,35 - 1,35). Ratele de incidenţă pentru criteriul principal de evaluare a siguranţei (evenimente hemoragice majore sau non-majore relevante clinic), precum şi pentru criteriul secundar de evaluare a siguranţei (evenimente hemoragice majore) au fost similare pentru ambele grupuri de tratament. Tabelul 5: Rezultatele privind eficacitatea şi siguranţa din studiul de fază III Einstein DVT Populaţia de pacienţi din studiu 3449 pacienţi cu tromboză venoasă profundă acută simptomatică Doza de tratament şi durata tratamentului TEV recurentă simptomatică* EP recurentă simptomatică TVP recurentă simptomatică EP şi TVP simptomatice EP letală/deces pentru care nu se poate exclude etiologia de EP Hemoragie majoră sau non-majoră relevantă clinic Evenimente hemoragice majore Rivaroxabana) 3, 6 sau 12 luni N=1.731 36 (2,1%) 20 (1,2%) 14 (0,8%) 1 (0,1%) 4 (0,2%) 139 (8,1%) 14 (0,8%) Enoxaparină/AVKb) 3, 6 sau 12 luni N=1.718 51 (3,0%) 18 (1,0%) 28 (1,6%) 0 6 (0,3%) 138 (8,1%) 20 (1,2%) a) Rivaroxaban 15 mg de două ori pe zi timp de 3 săptămâni,urmat de 20 mg o dată pe zi. b) Enoxaparină timp de cel puţin 5 zile, suprapusă cu şi urmată de AVK. * p < 0,0001 (non-inferioritate pentru un RR prespecificat de 2,0); RR: 0,680 (0,443 - 1,042), p = 0,076 (superioritate). În studiul Einstein PE (vezi tabelul 6), s-a demonstrat că rivaroxaban este non-inferior enoxaparinei/AVK din punct de vedere al criteriului principal de evaluare a eficacităţii (p=0,0026 (testul de non-inferioritate); RR: 1,123 (0,749 – 1,684)). Beneficiul clinic net prespecificat (evenimentele evaluate prin criteriul de eficacitate principal plus evenimentele hemoragice majore) a fost raportat cu un RR de 0,849 ((IÎ 95%: 0,633 - 1,139), valoare p nominală p = 0,275). Valorile INR s-au situat în intervalul terapeutic pe o medie de 63% din timp, pe durata medie a tratamentului de 215 de zile, şi pe o medie de 57%, 62%, şi 65% din timp în cele 3, 6, şi respectiv 12 luni de tratament în grupurile cu durată prespecificată. În grupul tratat cu enoxaparină /AVK, nu a existat nicio relaţie clară între valorile TTR medii raportate de centru (timpul în interval terapeutic de 2,0 - 3,0) în cele trei tertile egale şi incidenţa TEV recurente (p = 0,082 pentru interacţiune). În tertila cea mai mare conform centrului, RR pentru rivaroxaban comparativ cu warfarina a fost 0,642 (IÎ 95%: 0,277 - 1,484). Ratele de incidenţă pentru criteriul principal de evaluare a siguranţei (evenimente hemoragice majore sau non-majore relevante clinic), au fost uşor mai scăzute în grupul de tratament cu rivaroxaban (10,3% (249/2412) decât în grupul de tratament cu enoxaparină/AVK (11,4% (274/2405)). Incidenţa evenimentelor pentru criteriul secundar de evaluare a siguranţei (evenimente hemoragice majore) a fost mai scăzută în grupul de tratament cu rivaroxaban (1,1% (26/2412) decât în grupul de tratament cu enoxaparină/AVK (2,2% (52/2405) cu un RR de 0,493 (IÎ 95%: 0,308 - 0,789). Tabelul 6: Rezultatele privind eficacitatea şi siguranţa din studiul de fază III Einstein PE 18 Populaţia de pacienţi din studiu 4832 pacienţi cu EP acută simptomatică Doza de tratament şi durata tratamentului TEV recurentă simptomatică* EP recurentă simptomatică TVP recurentă simptomatică EP şi TVP simptomatice EP letală/deces pentru care nu se poate exclude etiologia de EP Hemoragie majoră sau non-majoră relevantă clinic Evenimente hemoragice majore Rivaroxabana) 3, 6 sau 12 luni N=2.419 50 (2,1%) 23 (1,0%) 18 (0,7%) 0 11 (0,5%) 249 (10,3%) 26 (1,1%) Enoxaparină/AVKb) 3, 6 sau 12 luni N=2.413 44 (1,8%) 20 (0,8%) 17 (0,7%) 2 (<0,1%) 7 (0,3%) 274 (11,4%) 52 (2,2%) a) Rivaroxaban 15 mg de două ori pe zi timp de 3 săptămâni,urmat de 20 mg o dată pe zi. b) Enoxaparină timp de cel puţin 5 zile, suprapusă cu şi urmată de AVK. * p < 0,0026 (non-inferioritate pentru un RR prespecificat de 2,0); RR: 1,123 (0,749 – 1,684) A fost realizată o analiză comună predefinită a rezultatelor studiilor Einstein DVT şi Einstein PE (vezi Tabelul 7) Tabelul 7: Rezultatele privind eficacitatea şi siguranţa din analiza comună a studiilor de fază III Einstein DVT şi Einstein PE Populaţia de pacienţi din studiu 8.281 pacienţi cu TVP sau EP acută simptomatică Doza de tratament şi durata tratamentului TEV recurentă simptomatică* EP recurentă simptomatică TVP recurentă simptomatică EP şi TVP simptomatice EP letală/deces pentru care nu se poate exclude etiologia de EP Hemoragie majoră sau non-majoră relevantă clinic Evenimente hemoragice majore Rivaroxabana) 3, 6 sau 12 luni N=4.150 86 (2,1%) 43 (1,0%) 32 (0,8%) 1 (<0,1%) 15 (0,4%) 388 (9,4%) 40 (1,0%) Enoxaparină/AVKb) 3, 6 sau 12 luni N=4.131 95 (2,3%) 38 (0,9%) 45 (1,1%) 2 (<0,1%) 13 (0,3%) 412 (10,0%) 72 (1,7%) a) Rivaroxaban 15 mg de două ori pe zi timp de 3 săptămâni,urmat de 20 mg o dată pe zi. b) Enoxaparină timp de cel puţin 5 zile, suprapusă cu şi urmată de AVK. * p < 0,0001 (non-inferioritate pentru un RR prespecificat de 1,75); RR: 0,886 (0,661 – 1,186) 19 Beneficiul clinic net prespecificat (evenimentele evaluate prin criteriul de eficacitate principal plus evenimentele hemoragice majore) din analiza comună a studiilor a fost raportat cu un RR de 0,771 ((IÎ 95%: 0,614 - 0,967), valoare p nominală p = 0,0244). În studiul Einstein Extension (vezi tabelul 8) rivaroxaban a fost superior față de placebo din punct de vedere al criteriilor principal şi secundar de evaluare a eficacităţii. Pentru criteriul principal de evaluare a siguranţei (evenimente hemoragice majore) a existat o rată de incidenţă nesemnificativ mai crescută numeric în rândul pacienţilor trataţi cu rivaroxaban 20 mg o dată pe zi comparativ cu placebo. Criteriul secundar de evaluare a siguranţei (evenimente hemoragice majore sau non-majore relevante clinic) a evidenţiat rate de incidenţă mai mari în rândul pacienţilor trataţi cu rivaroxaban 20 mg o dată pe zi comparativ cu placebo. TEV recurentă simptomatică* Populaţia de pacienţi din studiu Doza de tratament şi durata tratamentului Tabelul 8: Rezultatele privind eficacitatea şi siguranţa din studiul de fază III Einstein Extension 1197 pacienţi care au continuat tratamentul şi profilaxia tromboemboliei venoase recurente Rivaroxabana) 6 sau 12 luni N=602 8 (1,3%) 2 (0,3%) 5 (0,8%) 1 (0,2%) 4 (0,7%) 32 (5,4%) Placebo 6 sau 12 luni N=594 42 (7,1%) 13 (2,2%) 31 (5,2%) 1 (0,2%) 0 (0,0%) 7 (1,2%) EP letală/deces pentru care nu se poate exclude etiologia de EP Hemoragie non-majoră relevantă clinic Evenimente hemoragice majore TVP recurentă simptomatică EP recurentă simptomatică a) Rivaroxaban 20 mg o dată pe zi * p < 0,0001 (superioritate), RR: 0,185 (0,087 - 0,393) În studiul Einstein Choice (vezi tabelul 9), ambele scheme de administrare a rivaroxaban, în doză de 20 mg și de 10 mg, au fost superioare față de acidul acetilsalicilic 100 mg conform criteriului principal de evaluare a eficacităţii. Rezultatele aferente criteriului principal de evaluare a siguranței (evenimente hemoragice majore) au fost similare pentru pacienții tratați cu rivaroxaban 20 mg și 10 mg o dată pe zi comparativ cu acid acetilsalicilic 100 mg. Tabelul 9: Rezultatele privind eficacitatea şi siguranţa din studiul de fază III Einstein Choice Populaţia de pacienţi din studiu 3396 pacienţi care au continuat tratamentul pentru prevenirea tromboemboliei venoase recurente Doza de tratament Durata mediană a tratamentului [interval intercuartilic] TEV recurentă simptomatică EP recurentă simptomatică TVP recurentă simptomatică Rivaroxaban 20 mg 1 dată/zi N=1.107 Rivaroxaban 10 mg 1 dată/zi N=1.127 AAS 100 mg 1 dată/zi N=1.131 349 [189-362] zile 353 [190-362] zile 350 [186-362] zile 17 (1,5%)* 6 (0,5%) 9 (0,8%) 20 13 (1,2%)** 6 (0,5%) 8 (0,7%) 50 (4,4%) 19 (1,7%) 30 (2,7%) EP letală/deces pentru care nu se poate exclude etiologia de EP TEV recurentă simptomatică, IM, accident vascular cerebral sau embolie sistemică non-SNC Evenimente hemoragice majore 2 (0,2%) 19 (1,7%) 0 18 (1,6%) 2 (0,2%) 56 (5,0%) 3 (0,3%) 20 (1,8%) 53 (4,7%) 6 (0,5%) 30 (2,7%) 5 (0,4%) 22 (2,0%) Hemoragie non-majoră relevantă clinic TEV recurentă simptomatică sau hemoragie majoră (beneficiu clinic net) * p<0,001 (superioritate) Rivaroxaban 20 mg 1 dată/zi comparativ cu AAS 100 mg 1 dată/zi; RR=0,34 (0,20- 17 (1,5%)++ 23 (2,1%)+ 0,59) ** p<0,001 (superioritate) Rivaroxaban 10 mg 1 dată/zi comparativ cu AAS 100 mg 1 dată/zi; RR=0,26 (0,14- 0,47) + Rivaroxaban 20 mg 1 dată/zi comparativ cu AAS 100 mg 1 dată/zi; RR=0,44 (0,27-0,71), p=0,0009 (valoare nominală) ++ Rivaroxaban 10 mg 1 dată/zi comparativ cu AAS 100 mg 1 dată/zi; RR=0,32 (0,18-0,55), p<0,0001 (valoare nominală) Pe lângă programul de studii clinice de fază III EINSTEIN, a fost efectuat un studiu de cohortă deschis, non-intervențional, prospectiv (XALIA) cu adjudecarea centrală a rezultatelor, ce au inclus evenimentele TEV recurente, hemoragia majoră și decesul. Au fost înrolaţi 5142 pacienți cu TVP acută pentru a investiga siguranţa pe termen lung a rivaroxaban comparativ cu terapia anticoagulantă standard în practica medicală curentă. Ratele de incidenţă a hemoragiei majore, TEV recurente şi a deceselor de orice toate cauză pentru rivaroxaban au fost de 0,7%, 1,4% și, respectiv, 0,5%. Au existat diferenţe între caracteristicile de bază ale pacienţilor, incluzând vârsta, diagnosticul de cancer și insuficienţa renală. Pentru ajustarea diferenţelor măsurate iniţial s-a utilizat o analiză pre-specificată stratificată prin scor de predilecţie, dar cu toate acestea, diferenţele reziduale ar putea influenţa rezultatele. Valorile RR ajustate pentru comparaţia rivaroxaban cu terapia standard în ceea ce priveşte evenimentele de hemoragie majoră, TEV recurentă şi deces de orice cauză au fost de 0,77 (IÎ 95% 0,40 - 1,50), 0,91 (IÎ 95% 0,54 - 1,54) și, respectiv, 0,51 (IÎ 95% 0,24 - 1,07). Aceste rezultate din practica medicală curentă sunt în concordanță cu profilul de siguranță stabilit în această indicație. Într-un studiu non-intervențional, postautorizare, la peste 40000 de pacienți fără antecedente de cancer din 4 țări, rivaroxaban a fost prescris pentru tratamentul sau prevenția TVP și EP. Ratele de evenimente la 100 pacient-ani pentru TEV simptomatic/aparent clinic/evenimente tromoboembolice care au dus la spitalizare, au variat de la 0,64 (IÎ 95% 0,40 – 0,97) în Regatul Unit la 2,30 (IÎ 95% 2,11 – 2,51) în Germania. Hemoragiile care au dus la spitalizare s-au produs la rate de evenimente la 100 pacient-ani de 0,31 (IÎ 95% 0,23 – 0,42) pentru hemoragiile intracraniene, de 0,89 (IÎ 95% 0,67 – 1,17) pentru hemoragiile gastrointestinale, de 0,44 (IÎ 95% 0,26 – 0,74) pentru hemoragiile urogenitale și de 0,41 (IÎ 95% 0,31 – 0,54) pentru alte tipuri de hemoragii. Pacienții cu sindrom antifosfolipidic triplu pozitiv şi risc crescut Într-un studiu multicentric, deschis, randomizat, sponsorizat de investigator, cu adjudecare în regim orb a criteriului de evaluare final, rivaroxaban a fost comparat cu warfarina la pacienții cu antecedente de tromboză, diagnosticați cu sindrom antifosfolipidic și cu risc crescut de evenimente tromboembolice (pozitiv pentru toate cele 3 teste antifosfolipidice: lupus anticoagulant, anticorpi anti- cardiolipină și anticorpi anti-beta 2- glicoproteină I). Studiul a fost sistat prematur după înrolarea a 120 de pacienți, din cauza unui număr mai mare de evenimente în rândul pacienților din brațul cu rivaroxaban. Perioada medie de urmărire a fost de 569 de zile. Cincizeci şi nouă de pacienți au fost randomizați la rivaroxaban 20 mg (15 mg pentru pacienții cu clearance-ul creatininei (CrCl) <50 ml/min) și 61 la warfarină (INR 2,0-3,0). Evenimentele tromboembolice au apărut la 12% dintre 21 pacienții randomizați la rivaroxaban (4 accidente vasculare cerebrale ischemice și 3 infarcte miocardice). În rândul pacienţilor randomizaţi la warfarină nu au fost raportate evenimente. Cazuri de sângerare majoră au fost înregistrate la 4 pacienți (7%) din grupul cu rivaroxaban și la 2 pacienți (3%) din grupul tratat cu warfarină. Copii și adolescenți Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu medicamentul de referinţă conţinând rivaroxaban la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în prevenirea evenimentelor tromboembolice (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Rivaroxaban se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) se ating după 2 - 4 ore de la administrarea comprimatului. În urma administrării pe cale orală a rivaroxaban, absorbţia este aproape completă, iar biodisponibilitatea este crescută (80 - 100%) pentru comprimatele în doză de 2,5 mg şi 10 mg, indiferent dacă se administrează în condiţii de repaus alimentar/după consumul de alimente. Ingestia de alimente nu afectează valorile ASC sau Cmax pentru rivaroxaban la doza de 2,5 mg şi 10 mg. Comprimatele de 2,5 mg şi 10 mg de rivaroxaban pot fi administrate cu sau fără alimente. Farmacocinetica rivaroxaban este aproximativ liniară până la circa 15 mg o dată pe zi. La doze mai mari, rivaroxaban prezintă absorbţie limitată de solubilitate, cu biodisponibilitate scăzută şi rată de absorbţie scăzută, pe măsură ce se creşte doza. Acest fenomen este mai accentuat în condiţii de repaus alimentar decât după consumul de alimente. Variabilitatea farmacocineticii rivaroxaban este moderată, iar variabilitatea inter-individuală (coeficientul de variaţie, CV %) se situează în intervalul 30% - 40%, cu excepţia zilei în care se desfăşoară intervenţia chirurgicală şi a zilei următoare, când variabilitatea expunerii este crescută (70%). Absorbţia rivaroxaban este dependentă de sediul eliberării în tractul gastro-intestinal S-au raportat scăderi de 29% şi 56% ale valorilor ASC şi Cmax la eliberarea rivaroxaban sub formă granulată în segmentul proximal al intestinului subţire, comparativ cu valorile înregistrate la administrarea de comprimate. Expunerea este şi mai redusă la eliberarea rivaroxaban în segmentul distal al intestinului subţire sau în colonul ascendent. Prin urmare, trebuie evitată administrarea rivaroxaban distal faţă de stomac, deoarece aceasta poate determina o reducere a absorbţiei de rivaroxaban şi a expunerii corelate. Biodisponibilitatea (ASC şi Cmax) la administrarea de rivaroxaban 20 mg pe cale orală, sub formă de comprimat zdrobit şi amestecat în piure de mere sau sub formă de suspensie în apă administrată prin intermediul unei sonde nazogastrice, urmată de o masă lichidă, a fost comparabilă cu biodisponibilitatea după administrarea comprimatului întreg. Având în vedere profilul farmacocinetic previzibil, proporţional cu doza, al rivaroxaban, rezultatele privind biodisponibilitatea provenite din acest studiu sunt probabil valabile şi pentru doze mai scăzute de rivaroxaban. Distribuţie Proporţia legării de proteinele plasmatice la om este mare, de aproximativ 92% - 95%, principala proteină de legare fiind albumina serică. Volumul de distribuţie este moderat, volumul la starea de echilibru Vss fiind de aproximativ 50 litri. Metabolizare şi eliminare Din doza administrată de rivaroxaban, aproximativ 2/3 este supusă degradării metabolice, din care jumătate este eliminată ulterior pe cale renală şi cealaltă jumătate prin materii fecale. Treimea finală din doza administrată este excretată direct pe cale renală sub formă de substanţă activă nemodificată în urină, în principal pe calea secreţiei renale active. 22 Rivaroxaban este metabolizat prin intermediul CYP3A4, CYP2J2 şi prin mecanisme independente de sistemul enzimatic CYP. Degradarea oxidativă a fracţiunii morfolinonice şi hidroliza legăturilor amidice reprezintă locurile majore de metabolizare. Pe baza investigaţiilor in vitro, rivaroxaban este un substrat al proteinelor transportoare gp-P (glicoproteina-P) şi PRCM (proteina de rezistenţă în cancerul mamar). Rivaroxaban sub formă nemodificată este principalul compus care se regăseşte în plasma umană, fără metaboliţi majori sau activi prezenţi în circulaţie. Având un clearance sistemic de aproximativ 10 l/oră, rivaroxaban poate fi clasificat ca o substanţă cu clearance scăzut. După administrarea pe cale intravenoasă a unei doze de 1 mg, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 4,5 ore. După administrarea orală, eliminarea este limitată de viteza de absorbţie. Eliminarea din plasmă a rivaroxaban se produce la un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 5 până la 9 ore la persoanele tinere şi la un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 11 până la 13 ore la vârstnici. Grupe speciale de pacienți Sex Nu au existat diferenţe farmacocinetice şi farmacodinamice seminficative din punct de vedere clinic între pacienţii de sex feminin şi cei de sex masculin. Pacienţi vârstnici Pacienţii vârstnici au prezentat concentraţii plasmatice mai mari decât cele observate la pacienţii mai tineri, cu valori medii ale ASC de aproximativ 1,5 ori mai mari, în special din cauza scăderii clearance-ului (aparent) total şi al celui renal. Nu este necesară ajustarea dozei. Categorii diferite de greutate corporală Valorile extreme ale greutăţii corporale (< 50 kg sau > 120 kg) au avut doar o influenţă minoră asupra concentraţiilor plasmatice ale rivaroxaban (mai puţin de 25%). Nu este necesară ajustarea dozei. Diferenţe interetnice Nu s-au observat diferenţe interetnice seminficative din punct de vedere clinic între populaţiile caucaziene, afro-americane, hispanice, japoneze sau chineze din punct de vedere al farmacocineticii şi farmacodinamicii rivaroxaban. Insuficiența hepatică Pacienţii cirotici cu insuficienţă hepatică uşoară (clasa Child Pugh A) au prezentat doar modificări minore ale farmacocineticii rivaroxaban (o creştere medie de 1,2 ori a ASC pentru rivaroxaban), aproximativ comparabile cu cele înregistrate în grupul de control corespunzător, format din voluntari sănătoşi. La pacienţii cirotici cu insuficienţă hepatică moderată (clasa Child Pugh B), ASC medie pentru rivaroxaban a crescut semnificativ, de 2,3 ori, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Valorile ASC pentru fracţiunea nelegată au crescut de 2,6 ori. De asemenea, la aceşti pacienţi s-a observat o eliminare scăzută a rivaroxaban pe cale renală, similar celei observate la pacienţi cu insuficienţă renală moderată. Nu există date de la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Inhibarea activităţii factorului Xa a crescut cu un factor de 2,6 la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată comparativ cu voluntarii sănătoşi; prelungirea TP a crescut în mod similar cu un factor de 2,1. Pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată au fost mai sensibili la rivaroxaban, rezultând un raport FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie) mai pronunţat între concentraţie şi TP. Rivaroxaban este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice asociate cu coagulopatie şi risc hemoragic relevant clinic, inclusiv la pacienţii cu ciroză hepatică clasele Child Pugh B şi C (vezi pct. 4.3). Insuficienţă renală S-a observat o creştere a expunerii la rivaroxaban corelată cu scăderea funcţiei renale, evaluată prin măsurarea clearance-ului creatininei. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei de 50 – 80 ml/min), moderată (clearance al creatininei de 30 – 49 ml/min) şi severă (clearance al creatininei de 15 -29 ml/min), concentraţiile plasmatice ale rivaroxaban (ASC) au crescut de 1,4, 1,5 şi, respectiv, 1,6 ori. Creşterile corespunzătoare ale efectelor farmacodinamice au fost mai pronunţate. 23 La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă, inhibiţia globală a activităţii factorului Xa a crescut cu un factor de 1,5, 1,9 şi respectiv 2,0 comparativ cu voluntarii sănătoşi; prelungirea TP a crescut în mod similar cu un factor de 1,3, 2,2 şi, respectiv, 2,4. Nu există date provenite de la pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min. Din cauza legării în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este de aşteptat ca rivaroxaban să se elimine prin dializă. Utilizarea la pacienţii cu clearance al creatininei <15 ml/min nu este recomandată. Rivaroxaban trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu clearance al creatininei de 15 – 29 ml/min (vezi pct. 4.4). Date privind farmacocinetica la pacienţi La pacienţii care primesc rivaroxaban pentru prevenţia TEV acute în doză de 10 mg o dată pe zi, media geometrică a concentraţiei (interval de predicţie de 90%) la 2 - 4 ore şi la aproximativ 24 ore după administrarea dozei (reprezentând aproximativ concentraţiile maxime şi minime în intervalul dintre doze) a fost de 101 (7- 273) şi, respectiv, 14 (4 - 51) mcg/l. Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică Raportul farmacocinetică/farmacodinamică (FC/FD) între concentraţia plasmatică a rivaroxaban şi câteva criterii farmacodinamice (FD) (inhibarea factorului Xa, TP, aPTT, Heptest) a fost evaluat după administrarea unei game largi de doze (de la 5 la 30 mg de două ori pe zi). Relaţia dintre concentraţia de rivaroxaban şi activitatea factorului Xa a fost descrisă cel mai bine prin modelul Emax. În ceea ce priveşte TP, modelul liniar a furnizat în general o mai bună descriere a datelor. În funcţie de diferiţii reactivi utilizaţi pentru determinarea TP, panta a prezentat diferenţe considerabile. Atunci când s-a utilizat Neoplastin, TP iniţial a fost de aproximativ 13 secunde şi panta a fost de aproximativ 3 – 4 secunde/(100 mcg/l). Rezultatele analizelor FC/FD în faza II şi III au fost consecvente cu datele înregistrate la subiecţii sănătoşi. Valorile iniţiale ale factorului Xa şi TP observate la pacienţi au fost influenţate de intervenţia chirurgicală, rezultând o diferenţă în panta curbei concentraţie – TP, între valorile din ziua succesivă intervenţiei chirurgicale şi cele la starea de echilibru. Copii și adolescenți Siguranţa şi eficacitatea pentru prevenția primară a TEV la copii şi la adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze unice, fototoxicitatea, genotoxicitatea, carcinogenitatea şi toxicitatea juvenilă. Efectele observate în studiile privind toxicitatea după doze repetate s-au datorat în special activităţii farmacodinamice exagerate a rivaroxaban. La şobolan, au fost observate concentraţii plasmatice crescute ale IgG şi IgA la niveluri de expunere semnificative din punct de vedere clinic. Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii masculilor sau femelelor de şobolani. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, corelate cu modul de acţiune farmacologică a rivaroxaban (de exemplu complicaţii hemoragice). La concentraţii plasmatice semnificative din punct de vedere clinic s-au observat efecte toxice embriofetale (avort post-implantare, retardul/continuarea osificării, multiple pete hepatice colorate) şi o incidenţă crescută a malformaţiilor obişnuite, precum şi modificări la nivelul placentei. În studiile pre- şi postnatale la şobolani, vitalitatea scăzută a puilor a fost observată la doze toxice pentru mame. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleul comprimatului Laurilsulfat de sodiu Lactoză monohidrat 24 Hipromeloză Croscarmeloză sodică Stearat de magneziu Agent de filmare Alcool polivinilic parţial hidrolizat (E 1203) Dioxid de titan (E 171) Macrogol 3350 Talc (E 553b) Carmin (E 120) Oxid galben de fer (E 172) Oxid roşu de fer (E 172) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani Comprimate zdrobite Comprimatele de rivaroxaban zdrobite sunt stabile în apă și piure de mere timp de până la 4 ore. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutii cu blistere din PVC/PVdC//Aluminiu cu doze unitare cu 5x1, 10x1, 28x1, 30x1, 90x1, 98x1, 100x1 și 112x1 comprimate. Flacoane PEÎD cu capac din polipropilenă şi închidere securizată pentru copii care conțin 100 și 200 (2x100) comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminare şi alte instrucţiuni de manipulare Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. Zdrobirea comprimatelor Comprimatele de rivaroxaban pot fi zdrobite și suspendate în 50 ml de apă și administrate printr-un tub nazogastric sau un tub de alimentare gastrică după confirmarea introducerii tubului la nivel gastric. După aceea, tubul trebuie spălat cu apă. Deoarece absorbția de rivaroxaban depinde de locul eliberării substanței active, trebuie evitată administrarea de rivaroxaban in partea distală a stomacului, deoarece acest lucru poate duce la o absorbție redusă și, prin urmare, la o expunere redusă la substanța activă. Hrănirea enterală nu este necesară imediat după administrarea comprimatelor de 10 mg. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢÃ TEVA GmbH Graf-Arco-Str. 3 89079 Ulm 25 Germania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 16262/2025/01-10 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Aprilie 2021 Data reînnoirii autorizației: Octombrie 2025. 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie 2025. Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 26