AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14272/2022/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Theraflu răceală şi tuse 500 mg/6,1 mg/100 mg capsule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ O capsulă conţine paracetamol 500 mg, clorhidrat de fenilefrină 6,1 mg (care corespunde la 5 mg fenilefrină bază) şi guaifenezină 100 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Capsule. Capsule cu o parte translucidă, verde (corp) şi celaltă parte opacă, albastră (capac), de dimensiune 0, umplute cu o pulbere de culoare aproape albă, care nu prezintă conglomerate mari şi fără contaminare cu particule. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomatic pe termen scurt al simptomelor de răceală şi gripă şi al frisoanelor, atunci când sunt însoţite de durere uşoară până la moderată şi/sau febră, congestie nazală, având efect expectorant în cazul tusei productive. Theraflu răceală şi tuse este indicat pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 16 ani şi peste. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţi, vârstnici şi adolescenţi cu vârsta de 16 ani şi peste, cu greutatea de 50 kg şi peste: Două capsule la interval de 4-6 ore, după cum este necesar. Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 6 capsule în interval de 24 de ore (2 capsule administrate de trei ori pe zi). Interval minim între administrarea dozelor: 4 ore. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 3 zile. Nu trebuie depășită doza recomandată. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă, pentru cea mai scurtă durată posibilă de tratament. Pacienţii trebuie să solicite asistenţă medicală în cazul în care simptomele persistă mai mult de 3 zile sau dacă se agravează, dacă tusea este însoţită de febră mare, erupţie cutanată tranzitorie sau cefalee persistentă. Acest medicament nu trebuie utilizat la adulţi, vârstnici şi adolescenţi cu vârsta de 16 ani şi peste, care au greutate mai mică de 50 kg. Copii şi adolescenţi Acest medicament nu trebuie utilizat de către: • Copii și adolescenți cu vârsta sub 16 ani • Adolescenţi cu vârsta între 16 - 18 ani care au greutate mai mică de 50 kg 2 Pacienţi cu insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau sindrom Gilbert, doza administrată trebuie redusă sau intervalul dintre administrări trebuie prelungit. Paracetamolul în doză unică de 1000 mg nu este adecvat pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică, în cazul în care este necesară reducerea dozei. Pe piaţă sunt disponibile forme farmaceutice mai adecvate pentru astfel de pacienţi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 4 capsule în interval de 24 de ore (intervalul minim dintre administrări fiind de 8 ore). Pacienţi cu insuficienţă renală Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie şi în condiţii de supraveghere medicală la pacienţii cu insuficienţă renală. Paracetamolul în doză unică de 1000 mg nu este adecvat pentru pacienţii cu rată de filtrare glomerulară ≤ 50 ml/min, în cazul în care este necesară reducerea dozei. Pe piaţă sunt disponibile forme farmaceutice mai adecvate pentru astfel de pacienţi. Mod de administrare Numai pentru administrare orală. Capsulele se înghit întregi, nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Afecțiune cardiacă, hipertensiune arterială Diabet zaharat Hipertiroidism Glaucom cu unghi închis Feocromocitom Pacienţi care utilizează sau au utilizat inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO) în ultimele două săptămâni, antidepresive triciclice, beta-blocante (vezi pct. 4.5) Pacienţi care utilizează alte medicamente din clasa simpatomimeticelor, cum sunt decongestive, medicamente care inhibă pofta de mâncare şi psihostimulatoare similare amfetaminei (vezi pct. 4.5) 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Pacienţii nu trebuie să utilizeze concomitent alte medicamente care conţin paracetamol, deoarece poate să apară supradozaj. Supradozajul cu paracetamol poate cauza insuficiență hepatică, care poate necesita transplant hepatic sau poate duce la deces. Pacienţii nu trebuie să utilizeze concomitent alte medicamente pentru tratamentul tusei, răcelii sau cu efect decongestiv. În general, aportul regulat de analgezice, mai ales o combinaţie de mai multe substanţe analgezice, poate duce la afectare renală permanentă, existând riscul apariţiei insuficienţei renale. Pacienţii care prezintă tuse cronică, precum tusea asociată fumatului, astm bronşic, bronșită cronică sau emfizem pulmonar trebuie să discute cu un medic înainte de a lua acest medicament. Consumul de băuturi alcoolice trebuie evitat în timpul tratamentului cu acest medicament. Paracetamolul trebuie administrat cu precauție la pacienții dependenți de consumul de alcool etilic (vezi pct. 4.5). Riscul de producere a unui supradozaj este mai mare la persoanele cu hepatopatie alcoolică de alt tip decât ciroza. Paracetamolul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi moderată, insuficienţă hepatocelulară uşoară până la moderată (inclusiv sindrom Gilbert), insuficienţă hepatică severă (clasa Child-Pugh >9), hepatită acută, care utilizează tratament concomitent cu medicamente care afectează funcţia hepatică. 3 Au fost raportate cazuri de disfuncție/insuficiență hepatică la pacienții cu niveluri reduse de glutation, cum ar fi pacienții care sunt sever malnutriți, anorexici, au un indice scăzut de masă corporală, sunt consumatori cronici de alcool sau sunt diagnosticați cu sepsis. Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu: - Hipertrofie de prostată, deoarece pot fi predispuşi la retenţie urinară şi disurie - Boală vasculară ocluzivă (de exemplu, fenomen Raynaud) - Afecțiuni cu deficit de glutation, deoarece utilizarea paracetamolului poate crește riscul de acidoză metabolică Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie şi în condiţii de supraveghere medicală la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.2). A se utiliza cu precauție la pacienții care iau următoarele medicamente (vezi pct. 4.5): - Medicamente antihipertensive, altele decât beta-blocante - Agenți vasoconstrictori, cum ar fi alcaloizi din ergot (de exemplu, ergotamină și metisergidă) - Digoxină și glicozide cardiotonice - Flucloxacilină, din cauza riscului crescut de acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat (HAGMA), în special la pacienții cu insuficiență renală severă, septicemie, malnutriție și alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic), precum și la pacienții care folosesc doze maxime zilnice de paracetamol. Se recomandă monitorizarea atentă, inclusiv evaluarea nivelului 5-oxoprolinei urinare. Acest medicament trebuie utilizat numai dacă sunt prezente toate simptomele următoare: durere şi/sau febră, congestie nazală şi tuse productivă. Nu trebuie utilizat mai mult de 3 zile. Pacienţii trebuie să solicite asistenţă medicală în cazul în care simptomele persistă mai mult de 3 zile, se agravează sau dacă tusea este însoţită de febră mare, erupţie cutanată tranzitorie sau cefalee persistentă. Copii şi adolescenţi Acest medicament nu trebuie utilizat la copii și adolescenți cu vârsta sub 16 ani sau la adolescenţi cu vârsta între 16 şi 18 ani, cu greutatea sub 50 kg. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Paracetamol Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor cumarinice poate fi potenţat de utilizarea regulată, prelungită a paracetamolului, ducând la creşterea riscului de apariţie a sângerărilor. Utilizarea ocazională a paracetamolului nu are efecte semnificative. Metoclopramidul sau domperidona pot creşte rata de absorbţie a paracetamolului. Timpul de înjumătăţire plasmatică a cloramfenicolului poate fi prelungit de către paracetamol. Cu toate acestea, utilizarea concomitentă a tratamentului topic cu cloramfenicol pentru infecţiile oculare este permisă. Paracetamolul poate scădea biodisponibilitatea lamotriginei, fiind posibilă reducerea efectului acesteia, din cauza unui posibil efect de inducţie a metabolizării acesteia la nivel hepatic. Colestiramina poate reduce absorbţia paracetamolului. Colestiramina nu trebuie administrată în interval de mai puţin de o oră după utilizarea paracetamolului. Utilizarea regulată concomitentă a paracetamolului cu zidovudină poate provoca neutropenie şi creşterea riscului de afectare hepatică. Medicamentul probenecid utilizat pentru tratamentul gutei reduce eliminarea paracetamolului, prin urmare doza de paracetamol poate fi redusă în cazul utilizării concomitente. 4 Substanţele cu potenţial hepatotoxic pot creşte posibilitatea de acumulare a paracetamolului şi de supradozaj. Riscul de hepatotoxicitate al paracetamolului poate fi crescut de medicamente cu efect inductor asupra enzimelor microzomiale hepatice, cum sunt barbituricele, antiepilepticele (fenitoină, fenobarbital şi carbamazepină), medicamentele pentru tratamentul tuberculozei (rifampicină şi isoniazid) şi de consumul excesiv de alcool etilic. Este posibil ca paracetamolul să influențeze testele cu fosfotungstat pentru determinarea acidului uric. Salicilaţii/salicilamida pot prelungi timpul de înjumătăţire plasmatică al paracetamolului. Este necesară prudență atunci când paracetamol este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4). S-au raportat interacţiuni farmacologice între paracetamol şi alte medicamente. Se consideră că acestea nu sunt semnificative din punct de vedere clinic în cazul utilizării acute, la dozele recomandate. Fenilefrină Fenilefrina poate potenţa acţiunea inhibitorilor monoaminoxidazei (IMAO, inclusiv moclobemid şi brofaromin) şi poate induce interacţiuni cu efect hipertensiv. Utilizarea este contraindicată la pacienţii care utilizează sau au utilizat IMAO în ultimele două săptămâni (vezi pct. 4.3). Utilizarea concomitentă a fenilefrinei cu alte medicamente din clasa simpatomimeticelor sau cu antidepresive triciclice (de exemplu, amitriptilină) poate creşte riscul de reacţii adverse cardiovasculare (vezi pct. 4.3). Fenilefrina poate reduce eficacitatea beta-blocantelor (vezi pct. 4.3) şi a altor medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (de exemplu, debrisochina, guanetidina, rezerpina, metildopa) (vezi pct. 4.4). Se poate produce creşterea riscului de apariţie a hipertensiunii arteriale şi a altor reacţii adverse cardiovasculare. Utilizarea concomitentă a fenilefrinei cu digoxină şi glicozide cardiace poate duce la creşterea riscului de aritmii cardiace sau de infarct miocardic (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă cu alcaloizi de ergot (ergotamina şi metisergida) poate creşte riscul de ergotism (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă cu anestezice halogenate cum sunt ciclopropan, halotan, enfluran, izofluran poate provoca sau agrava aritmiile ventriculare. Guaifenezină Administrarea de guaifenezină poate duce la rezultate fals crescute ale testului de depistare a VMA (acid vanilmandelic), dacă urina este colectată în interval de 24 de ore după administrarea unei doze de Theraflu răceală şi tuse. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Theraflu răceală şi tuse nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Paracetamol: un volum amplu de date provenite de la gravide nu evidențiază apariția de malformații sau a toxicităților la făt/nou-născut. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero prezintă rezultate echivoce. Dacă situația clinică o impune, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, însă se va utiliza cea mai mică doză eficientă, pentru cel mai scurt interval de timp și se va administra cât mai rar posibil. Pacientele trebuie să respecte sfatul medicului în ceea ce priveşte utilizarea acestuia. 5 Fenilefrină: datele provenite din utilizarea fenilefrinei la femeile gravide sunt limitate. Vasoconstricția vaselor uterine și reducerea fluxului sanguin uterin, posibil asociată cu utilizarea fenilefrinei, poate duce la hipoxie fetală. Utilizarea fenilefrinei trebuie evitată în timpul sarcinii. Guaifenezină: siguranţa utilizării guaifenezinei în timpul sarcinii nu a fost încă stabilită. Alăptarea Theraflu răceală şi tuse nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Paracetamolul se excretă în laptele matern, însă nu în manieră semnificativă din punct de vedere clinic. Datele privind excreţia fenilefrinei în laptele matern sunt inexistente. Siguranţa utilizării guaifenezinei în timpul alăptării nu a fost încă stabilită. Fertilitatea Efectele acestui medicament asupra fertilităţii nu au fost investigate în mod specific. Studiile preclinice efectuate cu paracetamol nu evidenţiază un risc special asupra fertilităţii asociat dozelor terapeutice. Nu există studii adecvate efectuate cu fenilefrină şi guaifenezină pentru evaluarea toxicologiei asupra funcţiei de reproducere. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. În cazul în care se confruntă cu ameţeli, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt enumerate în continuare pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de categoria de frecvenţă, folosind convenţia următoare: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), inclusiv cazuri raportate izolat şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Reacţiile adverse provenite din datele istorice ale studiilor clinice sunt sporadice şi cu expunere limitată a pacienţilor. Evenimentele raportate din experienţa extensivă după punerea pe piaţă corelată cu dozele terapeutice/aprobate şi despre care se consideră că pot fi atribuite medicamentului, sunt prezentate în continuare, conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Deoarece datele provenite din studiile clinice sunt limitate, frecvenţa reacţiilor adverse poate fi clasificată drept cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile), însă experienţa după punerea pe piaţă evidenţiază faptul că reacţiile adverse sunt rare (1/10000 şi <1/1000) şi că reacţiile grave sunt foarte rare (<1/10000) ca frecvenţă. Paracetamol Aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă Tulburări hematologice şi limfatice Trombocitopenie 1 , agranulocitoză 1 , pancitopenie 1 , leucopenie 1 , neutropenie 1 . Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice, angioedem, Sindrom Steven Johnson şi necroliză epidermică toxică 2 Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Bronhospasm 3 Tulburări gastro-intestinale Greaţă, vărsături, diaree, disconfort abdominal Tulburări hepatobiliare Disfuncție hepatică Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie cutanată tranzitorie, prurit, eritem, urticarie, dermatită alergică 1 Utilizarea paracetamolului nu este neapărat cauza acestora. 2 S-au raportat cazuri foarte rare de reacţii cutanate grave. 6 3 Au existat cazuri de bronhospasm în cazul utilizării paracetamolului, însă probabilitatea de apariţie a acestuia este mai mare la pacienţii cu astm bronşic cu sensibilitate la acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS). Fenilefrină Aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate, dermatită alergică, urticarie Tulburări psihice Stare confuzională, nervozitate, iritabilitate, agitaţie Tulburări ale sistemului nervos Ameţeli, cefalee, insomnie Tulburări oculare Midriază, glaucom cu unghi închis acut 1 Tulburări cardiace Hipertensiune arterială, tahicardie, palpitaţii Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupții cutanate Tulburări gastro-intestinale Greaţă, vărsături, diaree Tulburări renale şi ale căilor urinare Disurie, retenție urinară 2 1 Probabilitatea de apariţie este mai mare la persoanele cu glaucom cu unghi închis 2 Probabilitatea de apariţie este mai mare la persoanele cu obstrucție a evacuării la nivelul vezicii urinare, cum ar fi hipertrofia prostatică Guaifenezină Aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice, angioedem Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Dispnee 1 Tulburări gastro-intestinale Greaţă, vărsături, diaree, disconfort abdominal Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie cutanată tranzitorie, urticarie 1 Dispneea a fost raportată în asociere cu alte simptome de hipersensibilitate Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Depăşirea dozei recomandate poate provoca probleme grave de sănătate. Asistenţa medicală promptă este extrem de importantă chiar în situaţiile în care nu se observă semne sau simptome. Paracetamol Pacienţii NU trebuie să utilizeze concomitent alte medicamente care conţin paracetamol, din cauza riscului de afectare hepatică severă asociat supradozajului. În cazul supradozajului acut, paracetamolul poate avea efect hepatotoxic sau chiar provoca necroză hepatică și insuficiență hepatică care poate necesita transplant hepatic sau poate duce la deces. Supradozajul cu paracetamol, inclusiv dozele totale mari utilizate într-un interval de lungă durată, poate provoca nefropatie cu insuficienţă hepatică ireversibilă. 7 Afectarea hepatică este posibilă la adulţi care au luat 10 g sau mai mult de paracetamol. Ingestia a 5 g sau mai mult de paracetamol poate provoca afectare hepatică, dacă pacientul prezintă factori de risc (vezi în continuare). Simptomele supradozajului cu paracetamol în primele 24 de ore sunt tegumente palide, greaţă, vărsături şi anorexie. Durerea abdominală poate fi primul semn de afectare hepatică, care de obicei nu este manifestă timp de 24 - 48 de ore şi uneori se poate instala tardiv, la 4 - 6 zile după ingestie. Afectarea hepatică apare în general la maximum 72 - 96 de ore după ingestie. Pot surveni anomalii ale metabolismului glucozei şi acidoză metabolică. În cazurile de intoxicaţie severă, insuficienţa hepatică poate evolua la encefalopatie, hemoragii, hipoglicemie, edem cerebral şi deces. S-au raportat cazuri de pancreatită. Concentraţiile plasmatice de paracetamol trebuie determinate la 4 ore sau ulterior după ingestie (concentraţiile determinate mai devreme nu sunt sugestive). Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi utilizat în interval de 48 de ore după ingestia de paracetamol, cu toate acestea, efectul protector maxim este obţinut în interval de 8 ore după ingestie. Eficacitatea antidotului scade brusc după acest interval. Dacă este necesar, pacientului trebuie să i se administreze intravenos N-acetilcisteină, în conformitate cu schema terapeutică stabilită. În absenţa vărsăturilor, utilizarea orală de metionină poate fi o alternativă adecvată, în cazul în care spitalele sunt situate la distanţe mari. Conduita în cazul pacienţilor care se prezintă cu insuficienţă hepatică severă la mai mult de 24 de ore după ingestie trebuie discutată cu Centrul Naţional de Toxicologie de pe plan local sau cu o unitate specializată în patologie hepatică. Informaţii suplimentare privind grupele speciale de pacienţi Există riscul de intoxicaţie, mai ales la pacienţii cu afecţiuni hepatice, în cazul alcoolismului cronic sau la pacienţii cu malnutriţie cronică. În aceste cazuri, supradozajul poate fi letal. Riscul este mai mare dacă pacientul ar putea prezenta și deficit de glutation: • urmează tratament cronic cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifampicină, sunătoare sau alte medicamente cu efect de inducţie asupra enzimelor hepatice, • consumă în mod regulat cantităţi mai mari decât cele recomandate de alcool etilic, • sau, de exemplu, în cazul tulburărilor alimentare, fibrozei chistice, infecţiei cu HIV, inaniţiei, caşexiei. Fenilefrină Efectele supradozajului cu fenilefrină sunt determinate în primul rând de activitatea simpatomimetică, incluzând modificări hemodinamice, colaps cardiovascular și deprimare respiratorie. Pot să apară simptome precum somnolenţă, care poate fi urmată de agitaţie (în special la copii), confuzie, tulburări de vedere, halucinații, erupţie cutanată tranzitorie, greaţă, vărsături, cefalee persistentă, nervozitate, ameţeli, insomnii, hipertensiune arterială, bradicardie, tulburări circulatorii, aritmii, crize epileptice, convulsii și comă. Tratamentul include măsuri simptomatice şi de susținere. Efectele hipertensive pot fi tratate cu blocante ale receptorilor alfa administrate intravenos. În cazul în care survin convulsii, se poate administra diazepam. Guaifenezină Disconfortul gastro-intestinal, greaţa şi vărsăturile au fost raportate ocazional în asociere cu guaifenezină, mai ales în doze foarte mari. De asemenea, pacientul poate prezenta somnolenţă. La pacienţii care au utilizat cantităţi mari de preparate care conțin combinația de guaifenezină şi efedrină s-au raportat cazuri de litiază urinară. Cu toate acestea, cantităţile absorbite de guaifenezină sunt metabolizate rapid şi excretate în urină. Pacientului trebuie să i se administreze tratament simptomatic, vărsăturile trebuie tratate prin rehidratare (înlocuirea lichidului pierdut) și monitorizarea electroliților, conform recomandărilor. 8 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: paracetamol, combinaţii cu excepţia psiholepticelor, codul ATC: N02BE51 Paracetamolul are acţiune dublă, analgezică şi antipiretică, mediată în principal de inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central. În principal, clorhidratul de fenilefrină acţionează direct asupra receptorilor adrenergici. Are acţiune predominant α-adrenergică şi, la dozele uzuale, nu prezintă efecte stimulatorii semnificative la nivelul sistemului nervos central. Are acţiune recunoscută decongestivă la nivel nazal şi acţionează prin vasoconstricţie pentru a reduce edemul şi tumefierea mucoasei nazale. Guaifenezina este un expectorant care reduce disconfortul provocat de tuse prin creşterea volumului şi scăderea vâscozităţii secreţiilor bronşice. Aceasta facilitează eliminarea mucozităţilor şi reduce iritaţia la nivelul ţesutului bronşic. Prin urmare, modifică o tuse neproductivă într-o tuse mai productivă şi reduce frecvenţa acceselor de tuse. Nu se cunoaşte un efect sedativ al substanţelor active. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Paracetamol Paracetamolul este absorbit rapid şi în proporţie aproape totală din tractul gastro-intestinal. Concentraţiile plasmatice maxime se ating în interval de 10 - 60 de minute după administrarea orală. Paracetamolul este metabolizat în principal de către ficat pe trei căi: glucuronoconjugare, sulfatare şi oxidare. Este excretat în urină, în principal sub formă de glucurono- şi sulfoconjugaţi. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază între 1 şi 3 ore. Fenilefrină Fenilefrina este absorbită din tractul gastrointestinal şi este supusă metabolizării de prim pasaj de către monoaminoxidază în intestin şi ficat; astfel, biodisponibilitatea fenilefrinei administrate oral este redusă. Este excretată în urină aproape în totalitate, sub formă de sulfoconjugaţi. Concentraţiile plasmatice maxime se ating în interval de 45 minute - 2 ore, iar timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 2 şi 3 ore. Guaifenezină După administrarea orală, guaifenezina este absorbită rapid şi complet din tractul gastro-intestinal. C max pentru substanţa activă nemodificată se atinge în interval de 15 - 30 de minute după administrarea orală a dozei. Este metabolizată în principal în beta-(2-metoxifenoxi) acid lactic. În medie, timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 1 oră. Guaifenezina este excretată rapid şi în proporţie aproape totală pe cale renală; 81% şi 95% din doza administrată poate fi depistată în urină după 4, respectiv, 24 de ore. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu există studii nonclinice pentru acest medicament. Nu există studii convenționale pentru paracetamol care să utilizeze standardele acceptate în prezent pentru evaluarea toxicității asupra funcției de reproducere și dezvoltării. Datele nonclinice nu evidenţiază un risc special pentru om asociat dozelor relevante din punct de vedere terapeutic pe baza studiilor cu fenilefrină privind toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau carcinogenitatea. 9 Nu s-au raportat date provenite din studii cu guaifenezină efectuate la animale privind fertilitatea, toxicitatea asupra dezvoltării embrionare incipiente, teratogenităţii sau carcinogenităţii. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Conţinutul capsulei: Croscarmeloză sodică Amidon de porumb Lauril sulfat de sodiu Talc Stearat de magneziu Învelişul capsulei (dimensiunea 0): Gelatină Indigotină (E132) Dioxid de titan (E171) Galben de chinolină (E104) Eritrozină (E127) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Capsulele sunt ambalate într-un blister din PVC-hârtie /Al. Cutie cu 1 blister din PVC-hârtie/Al a 8 capsule. Cutie cu 2 blistere din PVC-hârtie/Al a câte 8 capsule. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Haleon Romania S.R.L. Str. Costache Negri, Nr. 1-5, Opera Center One, Etaj 6 (Zona 2), Cod 050552, Sector 5, Bucureşti, România 10 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 14272/2022/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizaţiei – Ianuarie 2022 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Septembrie 2024