AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10654/2018/01-02-03 Anexa 2 10655/2018/01-02-03 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 250 mg (sub formă de azitromicină dihidrat). Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză 3,08 mg (sub formă monohidrat) Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg (sub formă de azitromicină dihidrat). Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză 6,16 mg (sub formă monohidrat) Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate filmate. Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate Comprimate filmate, cu forma alungită, de culoare albă sau aproape albă, netede pe ambele feţe. Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate Comprimate filmate, cu forma alungită, de culoare albă sau aproape albă, cu linie de rupere pe o față și cu o linie mediană pe cealaltă față (cu rol de divizare în doze egale). 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de microorganisme sensibile la azitromicină (vezi pct. 4.4 și 5.1): - - - - - - erizipel Sinuzite acute bacteriene (corespunzător diagnosticate) Otită medie acută bacteriană (corespunzător diagnosticată) Faringite, tonsilite Exacerbarea acută a bronșitei cronice (corespunzător diagnosticată) Pneumonie comunitară ușoară până la moderată Infecții ale pielii și țesuturilor moi ușoare până la moderate, de exemplu foliculită, celulită, 1 - Uretrită și cervicită necomplicată, cauzată de Chlamydia trachomatis. Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Azitromicină Sandoz 250 mg trebuie administrat în doză zilnică unică. Durata tratamentului în funcție de indicație este prezentată mai jos. Copii şi adolescenţi cu greutate corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici: Doza totală este de 1500 mg, administrată ca 500 mg zilnic, timp de 3 zile. Alternativ, aceeaşi doză (1500 mg) poate fi administrată pe o perioadă de 5 zile, 500 mg în prima zi şi 250 mg din ziua 2 până în ziua 5. În cazul uretritei şi cervicitei fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg, administrată ca doză orală unică. Copii și adolescenți cu greutatea corporală sub 45 kg Azitromicină Sandoz comprimate filmate nu sunt destinate pacienţilor cu greutate corporală sub 45 de kg. Pentru această grupă de pacienţi sunt disponibile alte forme de administrare. Pacienți vârstnici La vârstnici este necesară aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici pot prezenta afecțiuni proaritmogene, se recomandă o atenție deosebită, din cauza riscului de a dezvolta aritmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4). Pacienţi cu insuficienţă renală În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10 - 80 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4). Pacienţi cu insuficienţă hepatică În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4). Mod de administrare Comprimatele trebuie administrate cu alimente. Comprimatele trebuie înghiţite împreună cu o jumătate de pahar cu apă. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanța activă, eritromicină, alte antibiotice macrolide sau ketolide, lactoză sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Hipersensibilitate La fel ca în cazul eritromicinei și al altor macrolide, au fost raportate reacții alergice grave rare, inclusiv angioedem și anafilaxie (rareori letală), reacții la nivel cutanat, inclusiv pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) (rareori letală) și reacții induse de medicament asociate cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Unele dintre aceste reacții asociate cu azitromicina au determinat simptome recurente și au necesitat o perioadă de observație și de tratament mai îndelungată. În cazul în care apare o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conștienți că simptomele alergice pot să reapară la întreruperea tratamentului simptomatic. 2 Hepatotoxicitate Deoarece ficatul este principala cale de eliminare a azitromicinei, utilizarea azitromicinei trebuie realizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiune hepatică semnificativă. Au fost raportate la utilizarea azitromicinei cazuri de hepatită fulminantă cu evoluţie nefavorabilă spre insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi pot dezvolta boli hepatice pre-existente sau care au luat alte medicamente hepatotoxice. Trebuie efectuate imediat teste/investigaţii ale funcţiei hepatice în cazurile în care apar semnele şi simptomele disfuncţiei hepatice, cum sunt astenie rapidă asociată cu icter, urină închisă la culoare, tendinţa la hemoragii sau encefalopatia hepatică. În cazul apariţiei disfuncţiei hepatice trebuie oprită imediat administrarea azitromicinei. S-au raportat rezultate anormale ale testelor funcției hepatice, icter colestatic, necroză hepatică și insuficiență hepatică, unele având rezultate letale. Întrerupeți imediat tratamentul cu azitromicină dacă apar semne și simptome ale hepatitei. Stenoză pilorică hipertrofică infantilă (SPHI) În urma utilizării azitromicinei la nou-născuți (tratament de până la 42 zile de viață) a fost raportată stenoza pilorică hipertrofică infantilă (SPHI). Pacienții și persoanele responsabile cu îngrijirea acestora trebuie informați să se adreseze medicului dacă apar vărsături și iritabilitate după masă. Colită pseudomembranoasă Colitapseudomembranoasă a fost raportată în urma utilizării antibioticelor macrolide. Prin urmare, acest diagnostic trebuie luat în considerare la pacienții care manifestă diaree după inițierea tratamentului cu azitromicină. Derivați de ergot La pacienţii care primesc derivaţi de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea concomitentă de antibiotice macrolide. Nu există date referitoare la posibilitatea interacţiunii între ergot şi azitromicină. Oricum, datorită posibilităţii teoretice de ergotism, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie administraţi simultan. Suprainfecții În cazul altor medicamente antibacteriene, observarea semnelor de suprainfectare cu organisme non- susceptibile, inclusiv fungi. Rezistență încrucișată Din cauza existenței rezistenței încrucișate la microorganismele Gram-pozitive rezistente la eritromicină și majoritatea tulpinilor de stafilococi rezistente la meticilină, utilizarea azitromicinei nu este recomandată. Trebuie luate în considerare modelele epidemiologice locale și de susceptibilitate. Infecții severe Azitromicina nu este adecvată tratamentului infecţiilor severe, pentru care este necesară imediat o concentraţie mare de antibiotic în sânge. Diareea asociată cu Clostridium difficile A fost raportată la utilizarea aproape a tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicina, diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) care poate varia de la diaree uşoară la colită severă, letală. Tratamentul cu medicamente antibacteriene afectează flora normală a colonului conducând la creşterea exagerată a C.difficile. C.difficile produce toxinele A şi B care contribuie la apariţia diareei asociate cu C.difficile. Hipertoxinele produse de tulpini de C.difficile determină mortalitate şi morbiditate ridicate, aceste infecţii putând fi refractare la tratamentul antimicrobian şi pot necesita colectomie. DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii cu diaree după utilizarea antibioticelor. Este utilă anamneza exactă deoarece DACD apare la 2 luni după administrarea medicamentelor antibacteriene. 3 Insuficiență renală La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG<10 ml/min) s-a observat o creştere a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2). Prelungirea intervalului QT În tratamentul cu alte macrolide, inclusiv azitromicina, s-a observat repolarizare cardiacă prelungită şi prelungirea intervalului QT, risc pentru aritmie cardiacă şi torsada vârfurilor (vezi pct. 4.8). Prin urmare, deoarece următoarele situații pot determina un risc crescut de aritmie ventriculară (incluzând torsada vârfurilor), care poate conduce la infarct miocardic, azitromicina trebuie utilizată cu atenție la pacienții cu afecțiuni proaritmice (în special la femei și vârstnici), în special la pacienții: - cu prelungire congenitală sau documentată a intervalului QT; - care primesc tratament concomitent cu alte substanţe active cunoscute ca prelungind intervalul QT, cum sunt antiaritmicele de clasă IA (chinidină și procainamida) şi III (dofetilidă, amiodaronă și sotalol), cisapridă sau terfenadină; antipsihotice, precum pimozida; antidepresive, precum citalopram; fluorochinolone, precum moxifloxacină și levofloxacină; - - cu tulburări ale balanţei elecrolitice, mai ales în caz de hipokaliemie sau hipomagneziemie; cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă. Miastenia gravis Au fost raportate exacerbări ale simptomelor miastenia gravis sau apariţia de novo a unui sindrom miastenic, la pacienţii care au primit azitromicină (vezi pct. 4.8). Copii și adolescenți Siguranţa şi eficacitatea prevenirii sau tratării CMA (Complexului Mycobacterium avium) nu a fost stabilită la copii. Utilizarea pe termen lung Nu există experiență cu privire la siguranța și eficacitatea utilizării pe termen lung a azitromicinei în indicațiile menționate mai sus. Pentru infecțiile recurente cu instalare rapidă trebuie luat în considerare tratamentul cu alte antibiotice. Tulburări neurologice și psihice Azitromicina trebuie utilizată cu atenție la pacienții cu tulburări neurologice și psihice. Medicamentul conține lactoză și sodiu. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Antiacide Într-un studiu de farmacocinetică privind efectul administrării concomitente a antiacidelor şi azitromicinei, nu a fost observat niciun efect asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică maximă a fost redusă cu aproximativ 24%. Pacienţii care primesc azitromicină şi antiacide nu trebuie să ia cele două medicamente simultan. Cetirizina La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a unui regim de 5 zile de azitromicină cu cetirizină 20 mg, nu a determinat interacţiuni farmacocinetice în starea de echilibru şi nu a modificat semnificativ intervalul QT. 4 Didanozină (Dideoxinozină) Administrarea concomitentă de 1200 mg/zi azitromicină şi 400 mg/zi didanozină la 6 subiecţi HIV pozitivi, nu par a avea efecte asupra farmacocineticii la starea de echilibru a didanozinei, comparativ cu placebo. Digoxină (substraturi ale P-gp) S-a observat că administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale glicoproteinei P, cum este digoxina, a determinat creşterea concentraţiilor serice ale substraturilor glicoproteinei P. Prin urmare, în cazul administrării concomitente de azitromicină şi substraturi ale glicoproteinei P, trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii concentraţiilor serice ale substratului. Derivaţi de ergotamină Deoarece există o posibilitate teoretică de ergotism, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie să se administreze în asociere (vezi pct. 4.4). Zidovudina Administrarea unei doze unice de 1000 mg sau doze multiple de 600 mg sau 1200 mg azitromicină, a avut un efect minor asupra farmacocineticii zidovudinei sau metabolitului său glucuronid, în plasmă sau asupra excreţiei lor în urină. Totuşi, administrarea azitromicinei creşte concentraţia plasmatică a zidovudinei fosforilate, metabolitul clinic activ, în celulele mononucleare din circulaţia periferică. Semnificaţia clinică a acestui fenomen nu este clară, dar poate fi benefică pentru pacient. Azitromicina nu interacţionează semnificativ cu citocromul hepatic P450. Se presupune că nu interacţionează cu farmacocinetica medicamentului aşa cum s-a observat la eritromicină şi la alte macrolide. Inducţia sau inactivarea pe calea complexului metabolic al citocromului P450 nu apare cu azitromicină. Au fost efectuate studii farmacocinetice cu azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute ca având influenţă asupra metabolismului mediat prin intermediul citocromului P450. Atorvastatină Administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a afectat concentraţia plasmatică a atorvastatinei (pe baza evaluării inhibiţiei HMG CoA reductazei). Cu toate acestea, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienţii care primesc azitromicină cu statine. Carbamazepină Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte semnificative privind farmacocinetica carbamazepinei sau a metaboliţilor săi activi la pacienţii care primesc concomitent azitromicină. Cimetidină S-a efectuat un studiu de interacţiune a unei singure doze de cimetidină, administrată cu 2 ore înaintea administării de azitromicină, asupra farmacocineticii azitromicinei și nu au fost observate modificări ale parametrilor farmacocinetici ai azitromicinei. Anticoagulante orale de tip cumarinic Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină administrată la voluntari sănătoşi. Au fost raportări, primite după punerea pe piaţă a produsului, privind o potenţare a efectului anticoagulant, ulterior co-administrării azitromicinei şi anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Cu toate că o relaţie cauzală nu a fost stabilită, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină atunci când se foloseşte azitromicina de către pacienţii care primesc anticoagulante de tip cumarinic. 5 Ciclosporină Într-un studiu farmacocinetic efectuat cu voluntari sănătoşi cărora li s-a administrat o doză orală de 500 mg azitromicină/zi timp de 3 zile, atunci când s-a administrat o doză unică de 10 mg/kg ciclosporină, s-a observat creşterea semnificativă a Cmax şi ASC0-5 pentru ciclosporină. Drept urmare, este nevoie de precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente. Dacă această asociere este necesară, concentraţia plasmatică a ciclosporinei trebuie monitorizată şi doza trebuie ajustată în mod corespunzător. Efavirenz Administrarea concomitentă a unei doze unice de 600 mg azitromicină şi 400 mg efavirenz zilnic pentru 7 zile nu a determinat interacţiuni farmacocinetice semnificative. Fluconazol Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a afectat farmacocinetica unei singure doze de 800 mg fluconazol. Expunerea totală şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale azitromicinei nu au fost modificate la administrarea concomitentă de fluconazol, dar s-a observat totuşi o scădere nesemnificativă a Cmax (18%) pentru azitromicină. Indinavir Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a avut efect semnificativ statistic asupra farmacocineticii indinavir administrat în doză de 800 mg de 3 ori pe zi, timp de 5 zile. Metilprednisolon Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative în farmacocinetica metilprednisolonei. Midazolam La voluntarii sănătoşi administrarea concomitentă de 500 mg/zi azitromicină timp de 3 zile nu a modificat semnificativ farmacocinetica şi farmacodinamica unei doze unice de 15 mg midazolam. Nelfinavir Administrarea concomitentă (1200 mg) azitromicină şi nelfinavir la starea de echilibru (750 mg de 3 ori pe zi) a determinat o creştere a concentrațiilor plasmatice de azitromicină. Nu au fost observate efecte adverse semnificative clinic și nu este necesară ajustarea dozei. Rifabutină Co-administrarea rifabutinei şi azitromicinei nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. La pacienţii care au primit tratament concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost observată apariţia neutropeniei. Cu toate că neutropenia a fost asociată cu utilizarea rifabutinei, nu a fost stabilită o relaţie cauzală în asocierea cu azitromicina (vezi pct. 4.8). Sildenafil La voluntarii sănătoşi, de sex masculin, nu s-a evidenţiat un efect al azitromicinei (500 mg timp de 3 zile) asupra ASC sau Cmax a sildenafil sau a metabolitului său circulant major. Terfenadină Studiile farmacocinetice nu au evidenţiat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. Au fost raportate cazuri rare şi nu poate fi exclusă total posibilitatea acestora; cu toate acestea, nu există dovezi specifice că aceste interacţiuni pot apărea. Teofilină Nu există dovezi ale unei interacţiuni semnificative clinic la administrarea concomitentă de azitromicină şi teofilină, la voluntari sănătoşi. 6 Triazolam La 14 voluntari sănătoşi administrarea concomitentă de 500 mg azitromicină în ziua I şi 250 mg în ziua II, cu 0,125 mg triazolam în ziua II nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii triazolam comparativ cu triazolam şi placebo. Trimetoprim/sulfametoxazol Administrarea de trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile împreună cu azitromicină 1200 mg în ziua 7 nu a avut un efect semnificativ asupra concentraţiei de vârf, asupra expunerii totale sau asupra excreţiei urinare a trimetoprim sau sulfametoxazol. Concentraţiile serice de azitromicină au fost similare cu cele observate în alte studii. Alte antibiotice Trebuie verificată o posibilă rezistență între antibioticele macrolide și azitromicină (de exemplu eritromicină), precum și lincomicină și clindamicină. Utilizarea concomitentă a mai multor medicamente din aceeași clasă de substanțe nu este recomandată. Medicamente care prelungesc intervalul QT Azitromicina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.4). 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere efectuate la animale au arătat că azitromicina traversează placenta, dar nu au fost observate efecte teratogene. Siguranţa azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce priveşte utilizarea substanţei active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie folosită numai în timpul sarcinii dacă beneficiile depăşesc riscurile. Alăptarea Azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii adecvate şi bine controlate la femeile care alăptează, caracterizate prin farmacocinetica azitromicinei în urma excreţiei în laptele matern. Fertilitatea În studiile de fertilitate efectuate pe şobolani, s-a observat în urma administrării de azitromicină o scădere a numărului de sarcini. Relevanţa acestei observaţii nu este cunoscută la om. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu există dovezi care să demonstreze că azitromicina ar putea avea influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, au fost raportate anumite reacții adverse (vezi pct. 4.8) care pot afecta capacitatea pacienților de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacții adverse Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse identificate în cadrul studiilor clinice sau în studiile de supraveghere post punere pe piaţă, în funcţie de organ, clasă şi frecvenţă. Grupurile de frecvenţă sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărui grup de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. 7 Aproximativ 13% din pacienții incluși în studiile clinice au raportat reacții adverse, dintre care cele mai frecvente au fost tulburările gastrointestinale. Reacţii adverse posibile sau probabile asociate cu azitromicina, pe baza experienţei clinice şi a supravegherii post punere pe piaţă: foarte frecvent e (≥ 1/10) frecvente (≥ 1/100, < 1/10) Sistem organ clasă Infecţii şi infestări rare (≥ 1/10000, < 1/1000) foarte rare (< 1/10000 ) cu frecvenţă necunoscută Colită pseudomem branoasă (vezi pct. 4.4) mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100) Candidoză Infecţii vaginale Pneumonie Infecţii fungice Infecţie bacteriană Faringită Gastroenterită Tulburări respiratorii Rinită Candidoză la nivelul gurii Leucopenie Neutropenie Eozinofilie Edem angioneurotic Reacție de hipersensibilitate Anorexie Nervozitate Insomniei Agitaţie Cefalee Ameţeli Somnolenţă Disgeuzie Parestezie Tulburări de vedere Tulburări de auz Vertij 8 Tulburări hematologi ce şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Trombocitope nie Anemie hemolitică Reacţii anafilactice severe, de exemplu șoc anafilactic (vezi pct. 4.4) Agresiune Anxietate Delir Halucinaţie Sincope Convulsii Hipoestezie Hiperactivitate psihomotorie Anosmie Ageuzie Parosmie Miastenia gravis (vezi pct. 4.4.) Deficienţe de auz Tulburări cardiace Palpitaţii Diaree Vărsături Durere abdomina lă Greaţă Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinal e Tulburări gastro- intestinale Tulburări hepato- biliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Bufeuri Dispnee Epistaxis Constipaţie Flatulenţă Dispepsie Gastrită Disfagie Distensie abdominală Uscăciunea gurii Eructaţii Ulceraţii bucale Salivare Hipersecreţie Erupţie Prurit Urticarie Dermatită Piele uscată Hiperhidroză Osteoartrită Mialgie Dureri de spate Dureri cervicale 9 Funcţie hepatică anormală Icter colestatic Reacții de fotosensibil itate Pustuloză exantemati că generalizat ă acută (PEGA) DRESS (reacție cu eozinofi lie și simptom e sistemic e)* , inclusiv surditate şi/ sau tinitus Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4), aritmie (vezi pct. 4.4) inclusiv tahicardie ventriculară, electrocardiogr ama QT prelungită (vezi pct. 4.4) Hipotensiune arterială Pancreatită Decolorarea limbii Insuficienţă hepatică (care a determinat rar deces) (vezi pct. 4.4) Hepatită fulminantă Necroză hepatică Sindrom Stevens- Johnson, Necroliză epidermică toxică Eritem poliform Artralgie Insuficienţă renală acută Nefrită interstiţială Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări ale aparatului genital şi sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrar e Investigaţii diagnostice Limfocito penie (scăderea numărului de limfocite) Eozinope nie (creşterea numărului de eozinofile ) Scăderea bicarbona tului plasmatic Creşterea bazofilelo r Creşterea monocitel or Creşterea neutrofilel or Leziuni, intoxicaţii * Frecvență estimată cu “regula de trei”. Disurie Durere renală Metroragie Tulburare testiculară Edem Astenie Stare generală de rău Oboseală Edem facial Dureri în piept Pirexie Durere Edeme periferice Creşterea de aspartat aminotransferază Creşterea alanin- aminotransferazei Creşterea bilirubinei Creşterea ureei Creşterea creatininei plasmatice Creşterea potasiului plasmatic anormal Creşterea fosfatazei alcaline plasmatice Creşterea clorurilor Creşterea glucozei Creşterea trombocitelor Scăderea hematocritului Creşterea bicarbonatului sodic plasmatic Complicaţii post- procedurale Reacţiile adverse posibile sau probabile legate de profilaxia Mycobacterium avium complex şi tratamentul bazat pe experienţa din studiile clinice şi după supravegherea punerii pe piaţă. Aceste reacţii adverse sunt diferite de cele raportate pentru formele cu eliberare imediată sau formele cu eliberare prelungită, fie după clasă sau frecvenţă: 10 Foarte frecvente (≥ 1/10) Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 și < 1/100) Tulburări metabolice şi de nutriţie Tulburări ale sistemului nervos Diaree Dureri abdominale Greaţă Flatulenţă Disconfort abdominal Scaune moi Tulburări oculare Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări cardiace Tulburări gastro- intestinale Tulburări hepatobiliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Anorexie Ameţeli Cefalee Parestezii Disgeuzie Depreciere vizuală Surditate Hipoestezie Afectarea auzului Tinitus Palpitaţii Erupţii Prurit Artralgie Oboseală Hepatită Sindromul Stevens-Johnson Reacţii de fotosensibilitate Astenia Stare generală de rău Raportarea reacțiilor adverse suspectate Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale. Simptomele tipice ale supradozajului cu antibiotice macrolide includ pierderea reversibilă a auzului, greață severă, vărsături și diaree. În caz de supradozaj se recomandă, după cum este necesar, cărbunele medicinal, tratament simptomatic general și măsuri de susținere. 11 5 PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.3 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic; macrolide, codul ATC: J01FA10 Azitromicina este un antibiotic din grupa macrolidelor azalide. Molecula este construită prin introducerea unui atom de azot în inelul lactonic al eritromicinei A. Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. Greutatea moleculară este de 749.0. Mecanism de acţiune Azitromicina face parte din familia azalidelor, o subclasă de antibiotice macrolide. Prin legarea la subunitatea 50S a ribozomilor, azitromicina împiedică translocarea lanţurilor peptidice de la un capăt al ribozomului la celălalt. Drept consecinţă, la organismele susceptibile este oprită sinteza proteică ARN-dependentă. Relația faramacocinetică/farmacodinamie Pentru azitromicină, raportul ASC/CIM reprezintă principalul parametru farmacocinetică/farmacodinamie şi care se corelează cel mai bine cu eficacitatea azitromicinei. Mecanismul rezistenței Rezistenţa la azitromicină poate fi naturală sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană: modificarea locului ţintă, modificarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului. Există rezistenţă completă încrucişată între: Steptococcus pneumoniae, streptococul beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide. Valori critice EUCAST (Comitetul European de Testare a Susceptibilităţii Antimicrobiene) Valori critice ale CMI (mg/l) Sensibile (mg/l) ≤ 1 ≤ 0,25 ≤ 0,25 ≤ 0,12 ≤ 0,25 ≤ 0,25 Patogeni Staphylococcus spp. Streptococcus spp. (Grup A, B, C, G) Streptococcus pneumoniae Haemophilus influenzae Moraxella catarrhalis Neisseria gonorrhoeae Rezistente (mg/l) > 2 > 0,5 > 0,5 > 4 > 0,5 > 0,5 Tabel cu limita clinică EUCAST v. 2.0, valabil de la 2012-01-01 Susceptibilitate: Prevalenţa rezistenţei dobândite variază cu zona geografică şi în timp pentru anumite specii, motiv pentru care este de preferat aplicarea informaţiilor disponibile pe plan local asupra rezistenţei, mai ales în cazul tratamentului infecţiilor severe. Este necesar să se ceară sfatul experţilor când prevalenţa rezistenţei locale pune la îndoială utilitatea medicamentului. Microorganismele patogene în cazul cărora rezistenţa impune o problemă: prevalenţa rezistenţei este egală cu sau mai mare decât 10%, în cel puţin o ţară din Uniunea Europeană. Spectrul antibacterian al azitromicinei: Specii Sensibile Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Corynebacterium diphteriae Domeniul rezistenţei dobândite(%) - 12 Staphylococcus aureus Stafilococi coagulazo-negativi Streptococcus pneumoniae Sensibil la eritromicină Sensibil la penicilină Streptococcus pyogenes Sensibil la eritromicină Grupul Streptococcus viridans Microorganisme aerobe Gram-negativ Bordetella pertussis Escherichia coli - enterotoxigenic Escherichia coli - enteroagregant Haemophilus influenzae Haemophilus ducreyi Legionella spp. Moraxella catarrhalis Sensibil la eritromicină Sensibilitate intermediară la eritromicină Pasteurella mutocida Microorganisme anaerobe Clostridium perfringens Fusobacterium spp. Prevotella spp. Porphyromonas spp. Propionibacterium spp. Alte microorganisme Borrelia burgdorferi Chlamydia pneumoniae Chlamydia trachomatis Helicobacter pylori Listeria spp. Mycobacterium avium complex Mycoplasma pneumoniae Ureaplasma urealyticum Specii la care ar putea apărea rezistenţă Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Streptococcus pneumoniae Intermediar sensibil la penicilină Penicilino-rezistent Intermediar sensibil la eritromicină Streptococcus pyogenes Intermediar sensibil la eritromicină Grupul Streptococci viridans Intermediar sensibil la penicilină Microorganisme aerobe Gram-negativ Moraxella catarrhalis Microorganisme anaerobe Peptostreptococcus spp. Rezistente Microorganisme aerobe Gram-pozitiv Corynebacterium spp. Enterococcus faecalis Stafilococci meticilino-rezistenţi SMRA, SMRE Streptococcus pneumoniae Rezistent la eritromicină 0-19 - 5-37 - 3-23 0-43 21 20-32 - - - 0-2 - - 0-2 - - - - - - - - - - - - - - - 20-62 23-78 - - - - - - - Rezistent - 13 Rezistent la penicilină şi eritromicină Streptococcus pyogenes Rezistent la eritromicină Grupul Streptococci viridans Rezistent la eritromicină Rezistent la penicilină şi eritromicină Microorganisme aerobe Gram-negativ Pseudomonas aeruginosa Microorganisme anaerobe Grupul Bacteroides fragilis - - - - - - Alte informaţii Există o rezistenţă încrucişată completă între eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide pentru Streptococcus pneumoniae, Streptococ beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis şi Staphylococcus aureus, inclusiv S. Aureus meticilino-rezistent (SAMR). 5.4 Proprietăți farmacocinetice Absorbţie Biodisponibilitatea după administrare orală este de aproximativ 37%. Valoarea maximă a concentrației plasmatice este atinsă la 2-3 ore după administrarea medicamentului. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) după administrarea unei singure doze orale de 500 mg este de aproximativ 0,4 μg/ml. Distribuţie Azitromicina administrată pe cale orală are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au demonstrat concentraţii măsurate ale azitromicinei în ţesuturi evident mai mari decât în plasmă (de 50 de ori mai mari decât concentraţia maximă din plasmă), ceea ce indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor (volumul de distribuţie la starea de echilibru este aproximativ 31 l/kg). La doza recomandată nu s-a produs acumulare în ser. Acumularea apare în ţesuturi, unde valorile sunt mult mai mari decât în ser. Trei zile după administrarea a 500 mg ca doza unică sau în doze parţiale, au fost măsurate concentraţii de 1,3-4,8 μg/g, 0,6-2,3 μg/g, 2,0-2,8 μg/g şi 0-0,3 μg/ml în plămâni, prostată, amigdale şi ser. În cadrul studiilor experimentale in vitro şi in vivo, azitromicina se acumulează în fagocite. Eliberarea este stimulată de fagocitele active. În modelul animal, acest proces contribuie la acumularea azitromicinei în ţesut. Legarea azitromicinei de proteinele plasmatice este variabilă şi variază de la 52% la 0,05 mg/ml până la 18% la 0,5 mg/ml, depinzând de concentraţia plasmatică. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare, de 2-4 zile. Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin urină în decurs de 3 zile, proporția majoră în primele 24 de ore. În bila umană au fost găsite concentraţii de azitromicină de până la 237 μg/ml, la 2 zile după o cură de 5 zile. Au fost detectaţi 10 metaboliţi (formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate). Investigaţiile au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au activitate antimicrobiană. 14 Farmacocinetica la grupe speciale de pacienți Insuficiență renală După administrarea unei doze unice de azitromicină 1g la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG de 10-80 ml/min faţă de RFG > 80 ml/min pentru funcţia renală normală), Cmax şi ASC0-120 au crescut cu 5,1% respectiv 4,2%. La subiecţii cu insuficienţă renală, Cmax şi ASC0-120 au crescut cu 61%, respectiv 35% comparativ cu normalul. Insuficiență hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu există dovezi care să susţină o modificare semnificativă a farmacocineticii azitromicinei în ser, comparativ cu funcţia hepatică normală. La aceşti pacienţi, recuperarea urinară a azitromicinei pare să crească, probabil pentru a compensa eliminarea redusă pe cale renală. Vârstnici Farmacocinetica azitromicinei la bărbați vârstnici a fost similară adulților tineri; totuși, la femeile vârstnice, cu toate că s-au observat concentrații maxime mai mari (creșteri de 30-50%), nu s-a produs o acumulare semnificativă. După un tratament de 5 zile, la voluntarii în vârstă (> 65 de ani) valorile măsurate ale ASC au fost mai mari (29%) decât la volutarii mai tineri (<45 de ani). Aceste diferenţe nu sunt considerate semnificative clinic, de aceea nu este necesară ajustarea dozei. Sugari, copii mici, copii şi adolescenţi: Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vârsta cuprinsă între 4 luni şi 15 ani, cărora li s-au administrat capsule, granule sau suspensie. La 10 mg/kg în ziua 1, urmate de 5 mg/kg în zilele 2-5, atinsă a fost puţin mai mică decât la adulţi, cu 224 μg/l la copii între 0.6 – 5 ani şi după un C max tratament de 3 zile şi 383 μg/l la cei între 6 – 15 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică la 36 ore la copiii mai în vârstă s-a situat între limitele normale pentru adulţi. 5.5 Date preclinice de siguranță În studiile la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoză reversibilă, în general fără consecinţe toxicologice clare. Relevanţa acestor studii la pacienţii care utilizează azitromicină conform recomandărilor este necunoscută. Investigaţiile electrofiziologice au demonstrat că azitomicina prelungeşte intervalul QT. Potenţialul carcinogen: Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen. Potenţialul mutagen: Nu sunt dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în cadrul modelelor experimentale in vivo şi in vitro. Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere: În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat niciun efect teratogen la şobolan. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării fizice şi a reflexelor, ca urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari. 15 6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Nucleu: Celuloză microcristalină Amidon pregelatinizat Amidon glicolat de sodiu (Tip A) Dioxid de siliciu coloidal anhidru Laurilsulfat de sodiu Stearat de magneziu. Film : Hipromeloză Dioxid de titan (E 171) Lactoză monohidrat Macrogol 4000 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu un blister a 3 comprimate filmate. Cutie cu 2 blistere a câte 3 comprimate filmate. Cutie cu 4 blistere a câte 3 comprimate filmate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerințe speciale. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7 DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ SANDOZ PHARMACEUTICALS S.R.L. Calea Floreasca, nr. 169 A, Clădirea A Etaj 1, Sector 1, București, România 8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 10654/2018/01-03 10655/2018/01-03 9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2018 16 10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI August, 2024 Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 17