AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14372/2022/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI IBUVALEN DUO 200 mg/12,8 mg comprimate filmate 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conține ibuprofen 200 mg și fosfat de codeină hemihidrat 12,8 mg. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat filmat Comprimate filmate, albe până la aproape albe, de formă rotundă, cu suprafețe biconvexe și netede, cu structură compactă și omogenă, cu margini intacte, diametru 12,1 ± 0,1 mm, înălțime 5,3 ± 0,2 mm. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Adulți Ibuvalen Duo este indicat pentru pentru ameliorarea durerilor moderate (durerea reumatică, musculară, lombalgia, migrena, cefaleea, nevralgia, dismenoreea, durerea dentară), precum și pentru reducerea febrei și a simptomelor asociate cu răceala și gripa. Copii Ibuvalen Duo este indicat la pacienţi cu vârsta între 12-18 ani pentru tratamentul durerilor acute moderate, care nu sunt considerate a fi ameliorate de alte analgezice, cum sunt paracetamolul, acidul acetilsalicilic sau ibuprofenul (în monoterapie). 4.2 Doze și mod de administrare Doze Ibuvalen Duo trebuie utilizat în doza minimă eficace şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor. Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii, pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic. 1 Doze recomandate: Adulţi Doza recomandată este 1–2 comprimate filmate la fiecare 4–6 ore. A nu se administra mai mult de 6 comprimate filmate în 24 ore. Adolescenţi şi copii cu vârsta între 12 şi 18 ani Doza recomandată este 1–2 comprimate filmate la fiecare 6 ore. A nu se administra mai mult de 6 comprimate filmate în 24 ore. Copii cu vârsta mai mică de 12 ani Ibuvalen Duo nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Vârstnici Nu sunt necesare modificări ale dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia cazului în care sunt prezente insuficienţa hepatică sau renală. În astfel de cazuri, doza trebuie stabilită individual. 4.3 Contraindicații Ibuvalen Duo este contraindicat la pacienţii cu: • • hipersensibilitate la ibuprofen, codeină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de ibuprofen, acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu AINS; ulcer peptic activ recurent sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente active sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmate); insuficienţă cardiacă, hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4); ultimul trimestru de sarcină (vezi pct.4.6); deprimare respiratorie; constipaţie cronică; tratament concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau timp de 14 zile de la încetarea tratamentului cu IMAO (vezi pct 4.5); hemoragie cerebrovasculară sau cu altă hemoragie activă. Ibuvalen Duo este contraindicat de asemenea la: • Copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează tonsilectomie şi/sau adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, din cauza unui risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pun viaţa în pericol (vezi pct. 4.4); Femei care alăptează (vezi pct. 4.6); Pacienţi cunoscuţi ca metabolizatori ultra-rapizi CYP2D6. • • • • • • • • • • Ibuvalen Duo este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos). Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). 2 Ibuprofen Duo trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu tensiune intracraniană crescută sau cu leziuni cerebrale. IBUPROFEN Efecte respiratorii: Bronhospasmul se poate accentua la pacienţii care au sau care au avut în antecedente astm bronşic sau o afecţiune alergică. Alte AINS: Utilizarea acestui medicament concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2- ciclooxigenază şi acid acetilsalicilic, trebuie evitată (vezi pct. 4.5). Lupusul eritematos systemic (LES), boala mixtă a ţesutului conjunctiv: Se recomandă precauție în administrare în LES și în boala mixtă a țesutului conjunctiv, din cauza riscului crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8). Efecte renale: Insuficienţa renală, deoarece funcţia renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Efecte hepatice: Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare: La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi consiliere adecvate deoarece au fost raportate retenţie de lichide şi edeme asociate cu tratamentul cu AINS. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special la doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic. Dozele mari de ibuprofen trebuie evitate la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare [de exemplu, hipertensiune necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasa NYHA II-III), boală cardiacă ischemică confirmată, boală arterială periferică şi afecţiuni cerebrovasculare]. La pacienţii care prezintă factori de risc pentru apariţia unor evenimente cardiovasculare (ca de exemplu hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat) dozele mari de ibuprofen trebuie administrate numai după o evaluare atentă. Afectarea fertilităţii la femei: Există date limitate care susţin faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot determina afectarea fertilităţii printr–un efect direct asupra ovulaţiei. Aceasta este reversibilă după oprirea tratamentului. Efecte gastro-intestinale: AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită ulcerativă sau boală Crohn), deoarece această stare se poate agrava (vezi pct. 4.8). În cazul administrării tuturor antiinflamatoarelor nesteriodiene (AINS) s-au raportat hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală care pot fi letale, stări apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare. Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti pacienţi, cât şi la pacienţii care necesită concomitent acid acetilsalicilic în doze mici, sau alte medicamente care pot creşte riscul de afectare gastro-intestinală, trebuie luată în considerare terapia 3 asociată cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi pct. 4.5). Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală (GI), mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează concomitent tratament cu medicamente care pot creşte riscul de ulcerare sau sângerare, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante cum este warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct 4.5). Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă hemoragie sau ulceraţie gastro-intestinală. Efecte dermatologice: Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii prezintă cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiei survenind în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament. Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate. CODEINĂ Codeina este un analgezic narcotic. Codeina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu hipotensiune arterială, hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenaliană, şoc, tulburări intestinale obstructive, afecţiuni abdominale acute (de exemplu ulcer peptic), intervenţii chirurgicale gastro-intestinale recente, calculi biliari, miastenia gravis, antecedente de ulcer gastro-duodenal sau convulsii şi, de asemenea, în cazul pacienţilor cu antecedente de abuz de droguri. Vârstnicii pot metaboliza sau elimina analgezicele opioide mai lent decat adulţii mai tineri. Codeina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii vârstnici şi la cei slăbiţi deoarece aceştia pot fi mai sensibili la efectele deprimante respiratorii. Utilizarea periodică prelungită de codeină, cu excepţia celei sub supraveghere medicală, poate duce la dependenţă fizică şi psihică şi poate determina simptome de întrerupere a tratamentului, cum ar fi nelinişte si iritabilitate. Dacă sunteţi gravidă sau vă sunt prescrise medicamente de către medicul dumneavoastră, solicitaţi sfatul acestuia înainte de a lua acest medicament. Este recomandată precauţie în administrarea acestui produs la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă. Metabolismul CYP2D6 Codeina este metabolizată la morfină, metabolitul său activ, de către enzima hepatică CYP2D6. Dacă pacientul prezintă un deficit enzimatic sau lipsa completă a enzimei, nu se va obţine un efect analgezic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate avea acest deficit. Dacă însă pacientul este un metabolizator rapid sau ultra-rapid, există un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse ale toxicităţii la opioide, chiar şi pentru dozele prescrise uzual. Aceşti pacienţi metabolizează rapid codeina la morfină, ceea ce determină concentraţii plasmatice de morfină mai mari decât cele preconizate. Simptomele generale ale toxicităţii la opioide includ confuzie, somnolenţă, respiraţie superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazuri severe, acestea pot include 4 simptome ale deprimării circulatorii şi respiratorii, care pot pune viaţa în pericol şi, foarte rar, pot fi letale. Estimările prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferitele populaţii sunt rezumate mai jos: Populaţia Afro-etiopiană Afro-americană Asiatică Caucaziană Greacă Ungară Nord-europeană Prevalenţa, % 29 % 3,4 % până la 6,5 % 1,2 % până la 2 % 3,6 % până la 6,5 % 6,0 % 1,9 % 1 % până la 2 % Utilizare post-chirurgicală la copii Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii, după tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv deces (vezi şi pct. 4.3). Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze adecvat; cu toate acestea, s-a evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori ultra-rapizi, fie metabolizatori rapizi, în ceea ce priveşte capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină. Copii cu funcţia respiratorie compromisă Utilizarea codeinei nu este recomandată la copii care pot avea funcţia respiratorie compromisă, ca în cazul tulburărilor neuromusculare, afecţiunilor cardiace sau respiratorii severe, infecţiilor tractului respirator superior sau pulmonare, politraumatismelor sau procedurilor chirurgicale ample. Aceşti factori pot agrava simptomele toxicităţii la morfină. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune IBUPROFEN Următoarele interacțiuni medicamentoase sunt cunoscute că pot apărea la administrarea în asociere cu ibuprofenul. IBUPROFEN trebuie evitat în asociere cu: Acid acetilsalicilic: Datele experimentale sugerează faptul că administrarea pe termen lung a ibuprofenului poate reduce efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doze mici (de obicei, de 75 mg pe zi). Acesta se explică prin capacitatea ibuprofenului de a inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doze mici, asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Utilizarea ocazională a ibuprofenului nu este considerată de natură să prezinte efecte clinice relevante. Alte AINS, inclusiv inhibitoare ale COX 2: A se evita utlizarea concomitentă de două sau mai multe AINS, deoarece pot produce creşterea ricului de reacţii adverse (vezi pct. 4.4). IBUPROFEN trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu: Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Antihipertensive (inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot diminua efectele acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţia renală deficitară (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală deficitară), administrarea concomitentă a unui 5 inhibitor ECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la o deteriorare şi mai accentuată a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi este necesară monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi periodic, ulterior. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS. Corticosteroizi: Risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau a hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4). Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4). Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerulară şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor. Litiu, metotrexat: Potențial de creştere a concentraţiei plasmatice a litiului, respectiv a metotrexatului. Ciclosporină: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate. Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, deoarece administrarea lor poate reduce efectul mifepristonei. Tacrolimus: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate la asocierea AINS cu tacrolimus. Zidovudină: Risc crescut de toxicitate hematologică în cazul în care se administrează AINS împreună cu zidovudină. Există dovezi de risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii hemofilici cu HIV (pozitiv) care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Antibioticele chinolone: Datele înregistrate la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de convulsii. CODEINĂ Următoarele interacţiuni medicamentoase sunt cunoscute să apară în asociere cu substanţa activă codeină: Inhibitorii monoaminooxidazei(IMAO): Deprimare sau excitaţie la nivelul SNC pot apărea dacă codeina este administrată pacienţilor sub tratament cu inhibitori de monoaminoxidază, sau în termen de două săptămâni de la oprirea tratamentului cu IMAO. Moclobemidă: Risc de criză hipertensivă. Hidroxizină: Utilizarea concomitentă a hidroxizinei (anxiolitic) cu codeina poate duce la intensificarea analgeziei, precum şi efecte crescute deprimante SNC, sedative şi hipotensive. Deprimante ale sistemului nervos central (SNC): Efectele deprimante ale codeinei sunt accentuate de alte deprimante ale sistemului nervos central administrate în simultan, cum ar fi alcool, anestezice, hipnotice, sedative, antidepresive triciclice sau antipsihotice şi fenotiazine. Diuretice şi antihipertensive: Acţiunile hipotensive ale diureticelor şi ale anti-hipertensivelor pot fi potenţate atunci când sunt utilizate concomitent cu analgezice opioide. Antidiareice şi antiperistaltice: Utilizarea concomitentă de codeină cu antidiareice şi antiperistaltice, cum ar fi loperamida şi kaolin, poate creşte riscul de constipaţie severă. 6 Antimuscarinice: Utilizarea concomitentă de medicamente antimuscarinice sau medicamente cu acţiune muscarinică, de exemplu, atropina şi unele antidepresive, poate duce la un risc crescut de constipaţie severă, care poate determina ileus paralitic şi / sau retenţie urinară. Blocantele neuromusculare: Efectul deprimant respirator cauzat de blocantele neuromusculare poate fi aditiv la efectele deprimante respiratorii centrale ale analgezicelor opioide. Chinidină: Chinidina poate inhiba efectul analgezic al codeinei. Mexiletină: absorbţia mexiletinei poate fi întârziată de codeină și, astfel, reduce efectul antiaritmic al acesteia. Metoclopramid, cisapridă şi domperidonă: Codeina poate antagoniza efectele gastro-intestinale produse de metoclopramid, cisapridă şi domperidonă. Cimetidină: metabolizarea analgezicelor opioide (codeină) este inhibată de cimetidină, putând determina concentraţii plasmatice crescute ale acestora. Naloxonă: Naloxona antagonizează efectele analgezice, deprimante centrale și deprimante respiratorii ale analgezicelor opioide. Naloxona blocheaza, de asemenea, efectul terapeutic al opioidelor. Alte Incompatibilităţi: Codeina a fost raportată a fi incompatibilă cu fenobarbitalul sodic formând un complex de codeină-fenobarbital, şi cu iodura de potasiu, formând cristale de periodură de codeină. A fost observată acetilarea fosfatului de codeină de către acidul acetilsalicilic în forme farmaceutice solide care conţineau cele două medicamente, chiar şi la un nivel scăzut de umiditate. Interferenţa cu testele de laborator: Analgezice opioide interferă cu o serie de teste de laborator, inclusiv cu amilaza plasmatică, lactat dehidrogenaza, alanin aminotransferază şi aspartat aminotransferază. Opioidele pot de asemenea interfera cu studii de golire a stomacului, deoarece acestea întârzie golirea stomacului, şi cu imagistica hepato-biliară cu technetiu Tc 99m disofenin, deoarece tratamentul cu opioide poate determina contracţia sfincterului Oddi şi creşterea presiunii în tractul biliar. lipaza, bilirubina, fosfataza alcalină, 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina IBUPROFEN Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5 %. Se presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a rezultat în pierderi crescute pre- şi post-implantare şi mortalitate embrio- fetală. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale cărora li s-a adminstrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. În timpul primelor două trimestre de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. În cazul în care ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însarcinată, sau în primele două trimestre de sarcină, doza trebuie să fie cât mai scăzută şi durata tratamentului cât mai scurtă posibil. În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune: 7 - fătul la: ▪ toxicitate cardio-pulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); ▪ disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnioză; -mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: ▪ o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte mici; inhibarea contracţiilor uterine care duc la întârzierea sau prelungirea travaliului. ▪ În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină. CODEINA Codeina traversează placenta. Nu există date concludente de siguranţă în timpul sarcinii şi a fost raportată o posibilă asociere cu malformaţii respiratorii şi cardiace. Utilizarea regulată în timpul sarcinii poate provoca dependenţă fizică fătului producând simptome de sevraj nou-născutului. Utilizarea în timpul sarcinii trebuie evitată dacă este posibil. Folosirea analgezicelor opioide în timpul travaliului poate determina deprimare respiratorie la nou- născut, mai ales la nou-născutul prematur. Aceste medicamente nu trebuie administrate în timpul naşterii unui copil prematur. Alăptarea IBUPROFEN În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil să afecteze negativ sugarul. CODEINA Codeina nu trebuie utilizată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). La doze terapeutice obişnuite codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în laptele matern în doze foarte mici şi este puţin probabil să provoace efecte negative la sugarul alăptat. Cu toate acestea, dacă pacientul metabolizează ultra-rapid CYP2D6, concentraţii mai mari ale metabolitului activ, morfina, pot fi prezente în laptele matern şi, în cazuri foarte rare, pot determina simptome de toxicitate la opioide la sugar, care pot fi letale. Fertilitatea Există unele dovezi care sugerează că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor (cum este ibuprofen) pot determina o reducere a fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului. Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Pacienţii pot manifesta ameţeală sau somnolenţă la utilizarea acestui medicament. Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule şi să folosească utilaje. 4.8 Reacții adverse Reacţiile adverse prezentate mai jos se referă la cele experimentate în urma administrării ibuprofen şi codeină la doze OTC (maxim 1200 mg ibuprofen pe zi) şi utilizare pe termen scurt. În tratamentul unor afecţiuni cronice, în tratament pe termen lung, pot apărea evenimente adverse suplimentare. Evenimentele adverse care au fost asociate cu ibuprofen şi codeină sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate şi sisteme, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), ▪ ▪ ▪ mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), ▪ rare (≥ 1/10, 000 şi <1 / 1000), 8 ▪ ▪ foarte rare (<1/10, 000) cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Efectele adverse sunt mai puţin frecvente atunci când doza zilnică maximă recomandată nu este depăşită. IBUPROFEN Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Evenimentele adverse sunt în majoritate dependente de doză, în special riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale, care este dependent de doză şi de durata tratamentului. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Reacţii adverse datorate ibuprofenului: Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Tulburări hematologice şi limfatice Frecvenţă Reacţie adversă Foarte rare hematopoietice (anemie, trombocitopenie, Tulburări leucopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele semne pot fi febra, durerea în gât, leziuni superficiale la nivelul mucoasei bucale, manifestări asemănătoare gripei, oboseala severă, sângerări nazale şi cutanate, şi echimoze. Tulburări ale imunitar sistemului Mai puţin frecvente Foarte rare 1 : Reacţii de hipersensibilitate Urticarie şi pruritus severe. Reacţii de hipersensibilitate Simptomele pot feţei, inflamarea limbii şi laringelui, dispnee, tahicardie, arterială hipotensiune (anafilaxie, angioedem sau şoc sever). fi edem al Cu frecvenţă necunoscută Reactivitatea tractului respirator cuprinzând astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee Cefalee, ameţeală 2 Meningită aseptică Tulburări ale nervos sistemului Mai puţin frecvente Foarte rare acustice Tulburări vestibulare Tulburari cardiace Tulburari vasculare Tulburări gastro-intestinale şi Cu frecvenţă necunoscută Tulburări de auz Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă cardiacă, edem Cu frecvenţă necunoscută Hipertensiune arterială Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Durere abdominală, greată şi dispepsie Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu perforare, melenă, hemoragie hematemeză; ulcerative, gastrită Cu frecvenţă necunoscută Exacerbare a colitei şi a bolii Crohn stomatite şi Tulburări hepato-biliare Foarte rare Mai puţin frecvente (vezi pct. 4.4) Disfuncţie hepatică Erupţii cutanate de diferite tipuri 9 Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte rare Tulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare Investigaţii Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate precum incluzând sindromul reacţii buloase Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică şi eritemul polimorf pot apărea. Insuficienţă necroză papilară mai ales la tratament îndelungat, asociată cu un nivel seric crescut al concentraţiei de uree şi edem. Nivel scăzut de hemoglobină renală acută, 1 Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate după tratamentul cu ibuprofen. Acestea pot fi reprezentate de (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, (b) reactivitatea tractului respirator cuprinzând astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diverse reacţii cutanate de exemplu, erupţii cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, în cazuri extrem de rare, dermatoze exfoliative şi buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf). 2 Mecanismul patogenic al meningitei aseptice induse de medicament nu este pe deplin înţeles. Cu toate acestea, datele disponibile privind meningita aseptică determinată de AINS sugerează o reacţie de hipersensibilitate (din cauza unei relaţii temporale cu administrarea medicamentului, precum şi dispariţia simptomelor după întreruperea tratamentului). De notat, la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate cazuri izolate de simptome de meningită aseptică, cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare. Reacţii adverse datorate codeinei: Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Tulburări ale imunitar Tulburari psihice sistemului Frecvenţă Reacţie adversă Cu frecvenţă necunoscută* Hipersensibilitate, edem al feţei, erupţii cutanate, prurit. Cu frecvenţă necunoscută* Depresie, confuzie, halucinaţii, dependenţă, modificări de dispoziţie, stare de nelinişte, coşmaruri Tulburări ale nervos sistemului Cu frecvenţă necunoscută* Ameţeală, somnolenţă, intracraniană convulsii, crescută, tensiune cefaleee, diskinezie şi acustice Cu frecvenţă necunoscută* Vedere înceţoşată, vedere dublă. Cu frecvenţă necunoscută* Vertij Tulburări oculare Tulburări vestibulare Tulburari cardiace Tulburari vasculare Tulburări toracice şi mediastinale Tulburări gastro-intestinale Cu frecvenţă necunoscută* Durere abdominală, greaţă, vărsături, Cu frecvenţă necunoscută* Bradicardie, palpitaţii Cu frecvenţă necunoscută* Hipotensiune ortostatică Cu frecvenţă necunoscută* Deprimare suprimarea tusei. respiratorie, respiratorii, dispnee, Tulburări hepato-biliare Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor urinare Tulburări metabolice şi de nutriţie musculo- Tulburări scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Cu frecvenţă necunoscută* Colică biliară Cu frecvenţă necunoscută* Înroşirea feţei constipaţie, uscăciunea gurii Cu frecvenţă necunoscută* Colică ureterică, disurie (frecvenţă crescută, scădere în cantitate). Cu frecvenţă necunoscută* Scaderea apetitului Cu frecvenţă necunoscută* Rigiditate musculară 10 Tulburări generale şi nivelul administrare locului la de Cu frecvenţă necunoscută* Hipotermie, hiperhidroză, iritabilitate, oboseală, stare de rău * Nu sunt disponibile date clinice pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse, acestea fiind teoretice pentru clasa de medicamente. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj IBUPROFEN La copii ingestia de mai mult de 400 mg / kg poate provoca simptome. La adulţi efectul doză-răspuns este mai puţin clar. Timpul de înjumătăţire în caz de supradozaj este de 1.5-3 ore. Simptome: Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante clinic de AINS nu vor dezvolta mai mult de greaţă, vărsături, dureri epigastrice, sau mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus, dureri de cap şi sângerări gastro-intestinale. În intoxicaţii mai grave, toxicitatea se manifestă şi la nivelul sistemului nervos central, prin vertij, ameţeli, somnolenţă, rareori pierderea conştienţei, ocazional excitaţie şi dezorientare sau comă. Ocazional pacienţii pot dezvolta convulsii. În intoxicaţii grave pot apărea hiperpotasemie şi acidoză metabolică, iar timpul de protrombină / INR poate fi prelungit, probabil din cauza interferenţelor cu acţiunea factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. Exacerbarea astmului este posibilă la astmatici. Managementul supradozajului: Managementul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor vitale până la stabilizare. Administrarea orală de cărbune activat sau lavajul gastric pot fi utile dacă nu a trecut mai mult de 1 oră de la ingestia unei cantităţi cu potenţial toxic. Dacă ibuprofenul a fost deja absorbit, pot fi administrate substanţe alcaline pentru a grăbi excreţia de ibuprofen acid în urină. Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam intravenos. Pentru astm se vor administra bronhodilatatoare. Nu există un antidot specific. CODEINĂ Simptome: Deprimarea sistemului nervos central, inclusiv deprimare respiratorie pot apărea, dar este puţin probabil să fie severe, doar în cazul în care au fost co-administrate şi alte medicamente sedative, inclusiv alcool, sau supradozajul este foarte extins. Pot apărea excitabilitate, convulsii, hipotensiune arterială şi pierderea conştienţei. Pupilele pot fi foarte mici de mărimea unui vârf de ac; greaţa şi vărsăturile sunt frecvente. Este puţin probabil să apară hipotensiune arterială şi tachicardie, dar există posibilitatea. 11 Managementul supradozajului: Acesta trebuie să includă măsuri generale simptomatice şi de susţinere, inclusiv menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor vitale până la stabilizare. A se considera administrarea de cărbune activat dacă un adult se prezintă în decurs de o oră de la ingestia a mai mult de 350 mg sau un copil ingestia a mai mult de 5 mg / kg. Administraţi naloxonă în caz de comă sau deprimare respiratorie. Naloxona este un antagonist competitiv şi are un timp de înjumătăţire atât de scurt încât pot fi necesare doze repetate la un pacient otrăvit grav. Pacientul trebuie ţinut sub observaţie timp de cel puţin patru ore de la ingestie, sau opt ore, în cazul în care a fost administrat un preparat cu eliberare susţinută. Dezechilibrul electrolitic trebuie luat în considerare. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, ibuprofen în combinaţii, codul ATC: M01AE51 Ibuprofenul este un AINS care acţionează periferic, inhibând sinteza prostaglandinelor şi acţiunea mediatorilor chimici ai durerii. Codeina este un analgezic opioid acţionând asupra receptorilor opioizi centrali. Combinaţia unui analgezic periferic cu un analgezic central asigură un efect analgezic optim cu un potenţial mic de producere a reacţiilor adverse. IBUPROFEN Ibuprofen este un AINS, derivat de acid propionic, care şi-a demonstrat eficacitatea prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Ibuprofen reduce durerea, inflamaţiile si febra. În plus, ibuprofen inhibă reversibil agregarea plachetară. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din studii, atunci când o singura doză de ibuprofen 400 mg a fost administată cu 8 ore înainte de sau la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberare imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului. CODEINA Codeina este un analgezic slab cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul receptorilor opioizi μ, deşi codeina are o afinitate redusă pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic este determinat de conversia la morfină. Codeina, în special în asociere cu alte analgezice cum este paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută. 5.2 Proprietăți farmacocinetice IBUPROFEN Ibuprofenul este absorbit rapid după administrare orală și este distribuit rapid în întregul organism. Excreția este rapidă și completă prin rinichi. 12 Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse la 45 de minute după ingerare, dacă administrarea se face pe stomacul gol. Când administrarea se face cu alimente, concentrațiile plasmatice maxime se ating după 1-2 ore. Timpul de înjumătățire al ibuprofenului este de aproximativ 2 ore. În studii limitate, ibuprofen apare în laptele matern în concentrații foarte mici. CODEINA Codeina fosfat se absoarbe bine după administrare orală, atingând concentrația plasmatică maximă în aproximativ o oră. Timpul de înjumătățire este cuprins între 3 și 4 ore, excreția fiind în principal în urină. La doze normale terapeutice, codeina și metaboliții săi activi, pot fi prezenți în laptele matern în doze foarte mici. 5.3 Date preclinice de siguranță Nu există date preclinice de siguranţă relevante. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Nucleu: Amidon de porumb pregelatinizat Hidroxipropilmetilceluloză Celuloză microcristalină Croscarmeloză sodică Dioxid de siliciu coloidal anhidru Talc Dibehenat de glicerol Stearat de magneziu Film Opadry fx White: Alcool polivinilic parţial hidrolizat Macrogol 3350 Dioxid de titan (E171) Talc Polisorbat 80 Pigment sidef pe suport MICA (conţine: silicat de potasiu și aluminiu, dioxid de titan (E171)) 6.2 Incompatibilități Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauții speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 13 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate Cutie cu 1 blistere din PVC/Al cu 10 comprimate filmate 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ VITEMA S.A. Șos. Alba Iulia nr. 156, Sibiu, jud. Sibiu, cod 550052, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 14372/2022/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2022 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie, 2024 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. 14