AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12836/2019/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Mepidental 30 mg/ml soluţie injectabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Un ml de soluţie injectabilă conţine clorhidrat de mepivacaină 30,0 mg. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă. Soluţie transparentă şi incoloră. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Anestezie locală (infiltraţie şi anestezie prin blocarea traiectului nervos) în stomatologie. 4.2 Doze și mod de administrare Mepidental 30 mg/ml nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 4 ani. Trebuie administrată doza cea mai redusă care poate produce efectul anestezic dorit. Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de vârsta, greutatea şi starea generală de sănătate a fiecărui pacient. Doze: Dozele recomandate, precum şi dozele maxime pentru adulţi şi copii sunt detaliate în tabelul următor: Doză recomandată în cartuşe de 1,8 ml în ml de soluţie în mg de clorhidrat de mepivacaină COPII Copil cu greutatea de 20 kg Copil cu greutatea de 40 kg ¼ cartuş ½ cartuş 0,5 – 1 15 – 30 ADULŢI 1 cartuş 0,5 – 2 15 – 60 1 în cartuşe de 1,8 ml 5,5 cartuşe 1,5 cartuşe 3 cartuşe Doză maximă în mg/kg 5 5 în mg de clorhidrat de mepivacaină 300 mg 88 mg 176 mg Pentru infiltraţie şi blocarea traiectului nervos al maxilarului superior sau inferior, o doză de 1,8 ml este, de regulă, suficientă în utilizarea la adulţi. Doza trebuie redusă în cazul pacienţilor cu boli subiacente (angină pectorală, arterioscleroză) (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). Mod de administrare: Injecţie locală (blocaj sau infiltraţie). A se utiliza numai în anestezia dentară. Pentru a evita injectarea intravasculară accidentală rapidă, care ar putea cauza reacţii toxice, injecţiile trebuie efectuate întotdeauna lent, în urma aspiraţiei. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Contraindicaţii datorate conţinutului de mepivacaină: - Hipersensibilitate cunoscută la anestezicele locale de tip amidă. - Pacienţi cu tulburări severe de conducere atrioventriculară necompensate printr-un stimulator cardiac. - Pacienţi cu boli degenerative ale sistemului nervos. - Pacienţi cu defecte de coagulare. - Epilepsie necontrolată. - Porfirie acută intermitentă. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Atenţionări Pacientul trebuie înştiinţat de faptul că anestezia poate mări riscul traumatismelor buzelor, limbii, membranei mucoase sau palatului moale. Ingerarea de alimente trebuie evitată până la trecerea efectului anesteziei. Mepidental 30 mg/ml nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 4 ani. Evitaţi injectarea anestezicelor locale în regiuni infectate. Măsuri de precauţie Administrarea unui anestezic local impune ca echipamentul complet pentru resuscitare, inclusiv sistemul de ventilaţie asistată şi de oxigenare, şi medicamentele corespunzătoare pentru tratamentul posibilelor reacţii toxice să fie disponibile pentru utilizare. Anestezicele stomatologice locale conţin concentraţii ridicate de substanţă activă. Aceasta înseamnă că injectarea rapidă la presiune înaltă poate duce la complicaţii chiar şi după administrarea unor volume mici (vezi pct. 4.9). Riscul este crescut mai ales în cazul injecţiilor intravasculare accidentale, deoarece medicamentul injectat se poate transfera în sens invers. Injectarea intraarterială în zona capului şi a gâtului poate avea ca rezultat creşterea concentraţiilor medicamentului, care ajunge la creier într-o 2 cantitate mai mare decât în cazul injectării intravenoase. Pentru a reduce riscul de injecţie intravasculară, este recomandată aspiraţia atentă înainte de injectare. În cazul injecţiei la nivel interneural, există riscul ca, din cauza presiunii înalte, să se realizeze transferul medicamentului în sens invers de-a lungul nervului. Pentru a evita injecţia interneurală şi a preveni deteriorarea nervilor asociaţi cu blocurile nervoase, acul trebuie retras întotdeauna cu grijă în cazul în care în timpul injecţiei survine parestezia. Produsul trebuie utilizat cu atenţie, chiar şi în cazul anesteziei stomatologice cu doze reduse, la subiecţi cu anumite afecţiuni, cum ar fi: - Pacienţi cu bloc cardiac parţial sau complet, deoarece anestezicele locale pot duce la scăderea conducerii miocardice. - Pacienţi cu boli hepatice severe sau insuficienţă renală. - Pacienţi vârstnici şi slăbiţi. Anestezicele locale trebuie, de asemenea, administrate cu grijă pacienţilor cu hipertensiune severă netratată, afecţiuni cardiace severe, anemie, insuficienţă circulatorie sau afecţiuni cardiovasculare severe. Monitorizarea trebuie sporită la pacienţii cu tulburări de coagulare a sângelui sau cărora li se administrează agenţi anticoagulanţi (monitorizarea INR). Utilizarea mepivacainei necesită o consultaţie în vederea evaluării dosarului medical şi a medicaţiilor concomitente, precum şi efectuarea unei injecţii de probă de 5 până la 10% din doză, în eventualitatea unui risc alergic. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Mepivacaină se va utiliza cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente cu structură asemănătoare anestezicelor locale (de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa Ib), deoarece efectele toxice sunt cumulative. Tratamentele îndelungate sau susţinute cu medicamente antiaritmice, medicamente psihofarmacologice sau anticonvulsive şi consumul de alcool pot scădea sensibilitatea la anestezice. Creşterea dozei de anestezic sau a timpului de aşteptare a efectului înainte de intervenţie ar trebui să fie suficiente. Trebuie acordată o atenţie specială dozei în cazul utilizării concomitente a antidepresivelor pentru sistemul nervos central, deoarece acestea pot avea efecte cumulative. Anestezicele locale pot elibera ioni metalici grei din anumite soluţii dezinfectante. Înainte de administrarea anestezicului, trebuie luate măsuri speciale la utilizarea acestui tip de produse dezinfectante. Aceşti ioni eliberaţi pot cauza iritaţii, inflamaţii şi edeme locale. Administrarea de heparină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau înlocuitori de plasmă (dextran) pot creşte tendinţa de sângerare după injectarea anestezicului local. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Datele obţinute de la un număr limitat de femei gravide nu evidenţiază efecte adverse ale mepivacainei în timpul sarcinii sau asupra sănătăţii fătului sau a nou-născutului. Până în prezent nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante. Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Alăptarea Mepivacaină se excretă în laptele matern. Totuşi, luând în considerare dozele terapeutice de Mepidental 30 mg/ml soluţie injectabilă, nu se aşteaptă efecte asupra fătului, iar medicamentul poate fi folosit pe toată durata alăptării. 3 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Influenţa Mepidental 30 mg/ml soluţie injectabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi considerată redusă sau moderată. În funcţie de doza de anestezic local, poate avea un efect trecător asupra mobilităţii şi coordonării. 4.8 Reacții adverse Reacţiile adverse sunt enumerate în ordinea descrescătoare a gravităţii în cadrul fiecărui interval de frecvenţă. Reacţiile adverse atribuite strict anestezicului local sunt limitate. Totuşi, reacţiile fiziologice la blocarea traiectului nervos sunt frecvente, însă acestea variază considerabil în funcţie de tipul de blocaj administrat. Efectele injecţiilor intravasculare accidentale sau ale supradozei pot fi grave şi trebuie reţinute (vezi şi pct. 4.9. Supradozaj). Datorită ingredientului mepivacaină din anestezicul local, pot apărea următoarele reacţii adverse: Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000): Tulburări ale sistemului nervos: Pierderea cunoştinţei şi atacuri convulsive (în cazul supradozajului absolut sau relativ). S-au observat efecte neurologice (de ex. senzaţie de amorţeală, parestezie reziduală şi alte tulburări senzoriale). Nu a fost stabilită cu certitudine măsura în care aceste simptome depind de factorii tehnici (de exemplu injecţie interneurală) sau de anestezic. Tulburări cardiace: Depresie miocardică şi stop cardiac (la pacienţii cu supradozaj absolut sau relativ). Tulburări generale: Reacţii alergice (iritaţii, eritem, prurit, edemul limbii, gurii, buzelor sau gâtului) şi, în cele mai grave cazuri, şoc anafilactic. Metemoglobinemie. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. 4.9 Supradozaj Toxicitate Reacţiile adverse toxice pot apărea la concentraţii plasmatice de 5-6 mg/ml sau mai mari. Acestea pot fi cauzate de supradozaj, absorbţia rapidă sau intravasculară accidentală, sau de hipersensibilitatea, idiosincrazia sau toleranţa scăzută a pacientului. injectarea Sistemul nervos central Toxicitatea sistemului nervos central se produce treptat, cu simptome şi reacţii de severitate gradată. Iniţial, simptomele includ agitaţia, senzaţia de intoxicare, senzaţia de amorţeală a buzelor şi limbii, parestezii periorale, ameţeală, tulburări de văz şi auz şi zgomot în urechi. Dacă se observă aceste efecte în timpul injectării, acestea trebuie considerate un semnal de avertizare şi, prin urmare, injectarea trebuie întreruptă imediat. Tulburările de pronunţie, rigiditatea şi spasmele musculare reprezintă simptome mai grave şi preced atacurile convulsive generalizate. Aceste simptome nu trebuie interpretate greşit ca un comportament nevrotic. Pierderea cunoştinţei şi crizele epileptice pot surveni şi persista de la câteva 4 secunde până la câteva minute. Deficitul de oxigen şi hipercapnia au loc în timpul atacurilor convulsive datorită activităţii musculare crescute şi ventilării insuficiente. În cazuri grave poate apărea chiar stopul respirator. Acidoza sporeşte efectele toxice ale anestezicelor locale. Recuperarea depinde de metabolizarea anestezicului local şi distribuirea acestuia la distanţă de sistemul nervos central. Aceasta este rapidă, cu condiţia injectării unor cantităţi mici de medicament. Sistemul cardiovascular În general, efectele cardiovasculare implică o situaţie mai gravă. Scăderea tensiunii arteriale, bradicardia, aritmia şi stopul cardiac pot apărea ca urmare a concentraţiilor sistemice ridicate ale anestezicului local. Aceste efecte sunt, de obicei, precedate de semne de toxicitate a sistemului nervos central, cu excepţia cazului în care pacientului i s-a administrat o anestezie generală sau acesta a fost sedat puternic cu compuşi precum benzodiazepinele sau barbituricele. Totuşi, trebuie reţinut că blocajele centrale dau adesea naştere unui blocaj simpatic, rezultând în scăderea tensiunii arteriale şi, posibil, bradicardie. Tratament Dacă se observă semne de toxicitate sistemică acută, injectarea anestezicului trebuie oprită imediat. În eventualitatea unor atacuri convulsive trebuie să fie disponibile echipamente şi medicamente adecvate, deoarece astfel de situaţii necesită tratament imediat. Tratamentul trebuie să menţină oxigenarea, să oprească atacurile convulsive şi să menţină circulaţia. De obicei, administrarea de oxigen este suficientă pentru remedierea simptomelor atacurilor convulsive. Dacă este necesar, se efectuează ventilaţia asistată. Dacă atacurile convulsive nu se opresc în mod spontan după 15-20 de secunde, trebuie folosit un agent anticonvulsivant intravenos. O doză de 100-150 mg de tiopentonă IV va întrerupe rapid convulsiile. Ca alternativă, poate fi folosită o doză de 5-10 mg de diazepam IV, deşi acţiunea acestuia este mai slabă. Folosirea suxametoniului va opri rapid convulsiile musculare, dar va necesita intubaţia traheală şi ventilaţia controlată. Dacă depresia cardiovasculară este evidentă (hipotensiune, bradicardie), trebuie administrate 5-10 mg de efedrină IV, cu repetarea dozei, dacă este cazul, după 2-3 minute. În cazul insuficienţei circulatorii, trebuie efectuată imediat resuscitarea cardiopulmonară. Oxigenarea optimă, ventilaţia şi susţinerea circulaţiei sunt esenţiale, precum şi tratamentul acidozei, deoarece atât hipoxia, cât şi acidoza sporesc efectul toxic al anestezicelor locale. Trebuie administrată cât mai repede posibil epinefrină (0,1-1,2 mg intravenos sau intracardiac), repetând doza, dacă este cazul. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale: amide, codul ATC: N01BB03. Ca şi alte anestezice locale, mepivacaină blochează în mod reversibil propagarea impulsurilor în fibrele nervoase, împiedicând altfel mobilitatea ionilor de sodiu prin membrana neuronală. Anestezicele locale de tip amidă acţionează asupra canalelor de sodiu ale membranei neuronale. 5 Anestezicele locale au efecte similare asupra membranelor excitabile din creier şi miocard. Dacă în circulaţia sistemică ajung rapid cantităţi excesive de medicament, vor apărea simptome şi semne de toxicitate, în principal în sistemul nervos central şi sistemul cardiovascular. Mepivacaină stomatologică are un debut rapid al acţiunii după infiltrare, în medie 2-3 minute. Blocajul nervos alveolar inferior are nevoie de 5 minute sau mai mult pentru a se instala complet. Durata anesteziei variază în funcţie de individ şi depinde de tehnica anestezică. Durata medie a anesteziei după infiltrare este de 20 de minute. După o anestezie locală reuşită, cum ar fi blocarea traiectului nervos alveolar inferior, anestezia durează 2 ore sau mai mult. Durata poate fi prelungită cu ajutorul soluţiilor cu epinefrină. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbţia anestezicelor locale depinde de proprietăţile fizico-chimice (de exemplu solubilitatea lipidelor), proprietăţile farmacologice (de ex. efectul vasodilatator) şi de vascularizarea locului injectării. Biodisponibilitatea este de 100% la locul de acţiune. Concentraţia plasmatică maximă de mepivacaină este atinsă după aproximativ 30-60 de minute. Legarea mepivacainei de proteinele plasmatice este de 60-78% (în principal cu alfa glicoproteine acide). Distribuirea mepivacainei acoperă toate ţesuturile corpului. Concentraţiile maxime de mepivacaină se găsesc în ficat, plămâni, inimă şi creier. Mepivacaină traversează bariera placentară prin difuzie simplă. Raportul dintre concentraţiile plasmatice materne/fetale este de 0,4-0,8. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore pentru adulţi şi 9 ore pentru nou-născuţi. Clearance- ul amidelor depinde de fluxul sanguin hepatic. Timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit dacă pacientul suferă de boli hepatice şi/sau uremie. Metabolizarea se realizează în principal prin oxidarea la nivelul ficatului. Metaboliţii sunt eliminaţi în principal prin bilă şi 99% dintre aceştia sunt glucuronidaţi. Aceştia sunt apoi reabsorbiţi rapid şi eliminaţi prin urină. PH-ul urinei influenţează eliminarea metaboliţilor. La adulţi, numai 3-5% din mepivacaină se elimină în formă nemodificată, iar la nou-născuţi, aproximativ 40%. Mepivacaină se excretă în laptele matern, cantitatea eliminată fiind însă atât de mică, încât după administrarea dozei terapeutice nu există riscuri speciale pentru sugar. 5.3 Date preclinice de siguranță farmacologice privind evaluarea siguranţei, Datele din studiile non-clinice nu au evidenţiat riscuri speciale pentru om, pe baza studiilor convenţionale repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Ca şi în cazul oricărui alt anestezic local de tip amidă, substanţa activă administrată în doze mari poate induce reacţii la nivelul sistemului nervos central şi al sistemului cardiovascular (vezi pct. 4.8). toxicitatea după doze 6 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Clorură de sodiu Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilități Există riscul precipitării începând cu pH>6,5. Luaţi în considerare acest aspect atunci când adăugaţi soluţii alcaline, cum ar fi carbonaţii. 6.3 Perioada de valabilitate După ambalarea pentru comercializare - 5 ani După prima deschidere a cartușului - se utilizează imediat. 6.4 Precauții speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Cutie cu 5 blistere PVC/hârtie a câte 10 cartuşe din sticlă incoloră tip I a câte 1,8 ml soluţie injectabilă, prevăzute cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilate cu capsă din Al şi având un disc din cauciuc bromobutilic. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Cartuşe de unică folosinţă. Orice produs neutilizat sau materialele care au intrat în contact cu acesta trebuie eliminate în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ LABORATORIOS INIBSA, S.A. Ctra. Sabadell a Granollers, km. 14,5 08185 Lliçà de Vall, Barcelona, Spania 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 12836/2019/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2019 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie, 2024 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro . 7