1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13739/2021/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg, echivalent cu pseudoefedrină 24,6 mg Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate filmate Comprimate filmate biconvexe, de formă ovală, de culoare galbenă (dimensiuni de aproximativ 15,6 mm x 7,7 mm). 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Ameliorarea simptomelor congestiei nazale/sinusale, însoțite de cefalee, febră şi durere, asociate cu răceala obişnuită şi gripa. Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste: 1 comprimat (echivalentul a 200 mg de ibuprofen şi 30 mg de clorhidrat de pseudoefedrină) la interval de 4-6 ore, după cum este este necesar. Pentru simptome mai severe, 2 comprimate (echivalentul a 400 mg de ibuprofen şi 60 mg de clorhidrat de pseudoefedrină) la interval de 6-8 ore, după cum este necesar, până la doza totală zilnică maximă. Nu trebuie depăşită doza totală maximă zilnică de 6 comprimate (echivalentul a 1200 mg de ibuprofen şi 180 mg de clorhidrat de pseudoefedrină). Tratamentul nu trebuie continuat mai mult de 5 zile în cazul adulților. Tratamentul nu trebuie continuat mai mult de 3 zile în cazul adolescenților (15-18 ani). Dacă simptomele persistă sau se agravează, este necesar consult medical. 2 Această combinaţie trebuie utilizată în cazul în care sunt necesare atât acţiunea decongestionantă a clorhidratului de pseudoefedrină, cât şi acţiunea analgezică şi/sau anti-inflamatoare a ibuprofenului. În cazul în care predomină un simptom (congestia nazală sau cefaleea şi/sau febra), este de preferat tratamentul cu o singură substanţă activă. La persoanele vârstnice și la pacienții cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3), se începe tratamentul cu cea mai mică doză posibilă, deoarece riscul de hemoragie gastrointestinală, ulcer sau perforaţie este mai mare la doze mari de AINS. La aceşti pacienţi sau la pacienţii care utilizează alte medicamente ce pot creşte riscul de evenimente gastro-intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5) trebuie luată în considerare utilizarea concomitentă a medicamentelor gastro-protectoare (misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni). În cazul pacienţilor cu afecţiuni renale sau hepatice, este necesară ajustarea individuală a dozei. Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4). Copii şi adolescenţi Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3). Mod de administrare Pentru administrare orală. Comprimatele trebuie înghiţite cu apă, de preferinţă în timpul meselor. A nu se rupe sau sfărâma comprimatele. 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la ibuprofen, pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. - Pacienţi cu vârsta sub 15 ani. - Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6). - Antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic, polipoză nazală, rinită sau urticarie) asociate cu utilizarea de acid acetilsalicilic, alte analgezice, antipiretice sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). - Ulcer gastroduodenal activ sau antecedente de ulcer gastroduodenal/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite). - Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, inclusiv cele asociate cu tratamentul cu AINS. - Hemoragie vasculară cerebrală sau altă hemoragie. - Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată. - Boală acută sau cronică de rinichi severă/Insuficienţă renală. - Insuficienţă hepatică severă. - Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV conform clasificării NYHA). - Tulburări cardiovasculare severe, patologie coronariană (afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, angină pectorală), tahicardie, hipertiroidism, diabet zaharat, feocromocitom. - Hipertensiune arterială severă sau hipertensiune arterială necontrolată - Antecedente de accident vascular cerebral sau prezenţa factorilor de risc pentru accident vascular cerebral (din cauza acţiunii α-simpatomimetice a clorhidratului de pseudoefedrină). - Risc de glaucom cu unghi închis. - Risc de retenţie urinară asociată cu afecţiuni uretro-prostatice. - Antecedente de infarct miocardic. - Antecedente de crize convulsive. - Lupus eritematos sistemic. 3 - Utilizarea concomitentă a altor medicamente vasoconstrictoare utilizate ca decongestionante nazale, fie că sunt administrate pe cale orală, fie pe cale nazală (de exemplu fenilpropanolamină, fenilefrină şi efedrină) şi metilfenidat (vezi pct. 4.5) - Administrare concomitentă de AINS sau acid acetilsalicilic în doză zilnică mai mare de 75 mg, analgezice şi inhibitori COX 2 selectivi (vezi pct. 4.5) - Administrarea concomitentă de inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau utilizarea IMAO în ultimele 2 săptămâni (vezi pct. 4.5). În general, acest medicament nu se utilizează concomitent cu: - anticoagulante orale - corticosteroizi - heparine administrate în doze curative sau la pacienții vârstnici - medicamente antiagregante plachetare - litiu - inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS) - metotrexat (în doze mai mari de 20 mg/săptămână) 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Utilizarea concomitentă a Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate cu alte AINS care conţin inhibitori de ciclooxigenază (COX) 2 trebuie evitată. Atenţionări speciale referitoare la clorhidratul de pseudoefedrină: • Trebuie respectate cu stricteţe doza, durata maximă recomandată de tratament (5 zile) şi contraindicaţiile (vezi pct. 4.8). • Pacienţii trebuie informaţi că tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care apar hipertensiune arterială, tahicardie, palpitaţii, aritmii cardiace, greaţă sau orice semne neurologice, cum sunt apariţia sau agravarea cefaleei. • Sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR) și sindrom de vasoconstricție cerebrală reversibilă (SVCR) Au fost raportate cazuri de sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR) și sindrom de vasoconstricție cerebrală reversibilă (SVCR) asociate cu utilizarea medicamentelor care conțin pseudoefedrină (vezi pct. 4.8). Riscul este crescut la pacienții cu hipertensiune arterială severă sau necontrolată sau cu boală renală severă acută sau cronică/insuficiență renală (vezi pct. 4.3). Tratamentul cu pseudoefedrină trebuie întrerupt și trebuie solicitată imediat asistență medicală dacă apar următoarele simptome: cefalee severă cu debut brusc sau cefalee care apare fulgerător cu intensitate maximă la debut, greață, vărsături, confuzie, convulsii și/sau tulburări de vedere. Majoritatea cazurilor raportate de SEPR și SVCR s-au rezolvat după întreruperea tratamentului și inițierea tratamentului adecvat. Înainte de a utiliza acest medicament, pacienţii trebuie să se adreseze medicului lor în caz de: • Hipertensiune arterială, boală cardiacă, hipertiroidism, psihoză sau diabet zaharat. • Administrarea concomitentă de medicamente pentru tratamentul migrenei, în special alcaloizi de ergotamină vasoconstrictori (din cauza acţiunii α-simpatomimetice a pseudoefedrinei). • LES si boală mixtă de ţesut conjunctiv: lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv - risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8). • Au fost descrise simptome neurologice, cum sunt crizele convulsive, halucinaţii, tulburări de comportament, agitaţie şi insomnie după administrarea sistemică de vasoconstrictoare, în special în timpul episoadelor febrile sau în caz de supradozaj. Aceste simptome au fost raportate mult mai frecvent la copii şi adolescenţi. Prin urmare, se recomandă: 4 • evitarea administrării Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate concomitent cu medicamente care scad pragul epileptogen, cum sunt derivaţii terpenici, clobutinol, substanţe de tip atropină şi anestezice locale, cât şi în cazul în care există antecedente de crize convulsive; • respectarea cu stricteţe a dozei recomandate în toate cazurile şi informarea pacienţilor cu privire la riscurile de supradozaj în cazul în care Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate este administrat concomitent cu alte medicamente care conţin vasoconstrictoare. Pacienţii cu tulburări uretro-prostatice sunt mai predispuşi să dezvolte simptome ca disurie şi retenţie urinară. Pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele asupra sistemului nervos central (SNC). Colită ischemică Au fost raportate câteva cazuri de colită ischemică asociate cu administrarea de pseudoefedrină. Se va întrerupe administrarea acesteia și se va solicita consult medical dacă apar durere abdominală brusc instalată, hemoragie rectală sau alte simptome ale colitei ischemice. Neuropatie optică ischemică S-au raportat cazuri de neuropatie optică ischemică la administrarea de pseudoefedrină. Se va întrerupe administrarea acesteia dacă apar pierderi ale vederii brusc instalate sau scădere a acuității vizuale, precum apariţia de scotoame. Reacții cutanate grave Pot surveni reacții cutanate grave precum pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) la administrarea medicamentelor care conțin ibuprofen și pseudoefedrină. Această erupție pustuloasă acută poate surveni în primele 2 zile de tratament, manifestată prin febră și pustule mici, numeroase, mai ales non-foliculare, care apar pe o zonă eritematoasă, edematoasă, larg răspândită, fiind localizată în special la nivelul pliurilor cutanate, trunchiului și extremităților superioare. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Dacă se observă semne și simptome precum pirexie, eritem sau multe pustule de dimensiuni mici, se va întrerupe administrarea acestui medicament și se vor lua măsurile corespunzătoare, dacă este necesar. Precauţii legate de utilizarea clorhidratului de pseudoefedrină: • La pacienţii care urmează să efectueze o intervenţie chirurgicală programată, în care sunt utilizate anestezice halogenate volatile, este preferabil să se întrerupă tratamentul cu Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate cu câteva zile înainte de operaţie, având în vedere riscul de hipertensiune arterială acută (vezi pct. 4.5) • Atleţii trebuie informaţi că tratamentul cu clorhidrat de pseudoefedrină poate determina pozitivarea testelor antidoping. Interferenţa cu testele serologice Pseudoefedrina are potenţialul de a reduce captarea iobenguan i-131 în tumorile neuroendocrine, interferând astfel cu scintigrafia. Atenționări speciale cu privire la ibuprofen: La pacienţii care prezintă astm bronşic sau cu antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice se poate produce precipitarea bronhospasmului. Medicamentul nu trebuie administrat în cazuri de astm bronşic, fără consultul prealabil al unui medic (vezi pct. 4.3). Pacienţii care prezintă astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală prezintă un risc mai mare de reacţii alergice la administrarea de acid acetilsalicilic şi/sau AINS. Administrarea Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate poate precipita o criză acută de astm bronşic, mai ales la unii pacienţi care sunt alergici la acid acetilsalicilic sau la un AINS (vezi pct. 4.3). 5 Există un risc de apariție a insuficienţei renale la adolescenţii deshidrataţi. Tulburări gastrointestinale: Au fost raportate cazuri de hemoragie gastrointestinală, ulcer sau perforaţie care pot fi letale, la utilizarea tuturor AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale. Riscul de hemoragie gastrointestinală, ulcer sau perforaţie, care pot fi letale, este mai mare în contextul creşterii dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer (mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3)) şi la pacienţii cu vârsta peste 60 de ani. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cele mai mici doze disponibile. Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie să fie luat în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care utilizează concomitent doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5). Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, mai ales pacienţi vârstnici, pot prezenta simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie gastrointestinală) în stadiile iniţiale ale tratamentului. Administrarea AINS trebuie evaluată cu atenţie la pacienţii cu tulburări de coagulare, deoarece este posibilă o reducere a capacității de coagulare a sângelui. Se recomandă prudenţă deosebită la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie cum sunt corticosteroizii cu administrare orală, anticoagulante cum sunt warfarina, ISRS sau antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Tratamentul cu Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate trebuie întrerupt imediat în cazul în care apar hemoragie sau ulcer gastrointestinal. AINS trebuie administrate cu precauție la pacienţi cu antecedente de afecţiuni gastrointestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece starea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8). În caz de consum concomitent de alcool etilic, reacțiile adverse legate de substanţa activă, în special cele cu privire la tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central, pot fi crescute în cazul utilizării de AINS. Tulburări cardiovasculare şi cerebrovasculare: La pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă se recomandă prudență, deoarece au fost raportate retenția de lichide și edem asociate cu tratamentul cu AINS. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofen, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele NYHA II-III ), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi). De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi. Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienți tratați cu medicamente care conțin ibuprofen precum Tedolfen. Sindromul Kounis este definit ca simptome cardiovasculare secundare, ca urmare a unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociate cu constricția arterelor coronariene, care poate duce la infarct miocardic. 6 Reacţii cutanate: Foarte rar, au fost raportate reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii în faza iniţială a tratamentului, debutul reacţiei producându-se, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate trebuie întrerupt imediat în cazul apariţiei unei erupţii cutanate, a leziunii mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate. Precauţii legate de utilizarea ibuprofenului: • Vârstnici: farmacocinetica ibuprofenului nu este influenţată de vârsta pacientului, nefiind necesară ajustarea dozei la vârstnici. Cu toate acestea, pacienţii vârstnici trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie, deoarece sunt mai sensibili la reacţiile adverse induse de AINS, în special hemoragii gastrointestinale şi perforaţii, care pot fi letale. • Este necesară precauţie şi monitorizare specială în cazul administrării ibuprofenului la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (cum sunt ulcer gastroduodenal, hernie hiatală sau hemoragie gastro-intestinală). • În stadiile iniţiale ale tratamentului, este necesară monitorizarea atentă a eliminării de urină şi a funcţiei renale la pacienţi cu insuficienţă cardiacă, pacienţi cu insuficienţă renală cronică sau insuficienţă hepatică, pacienţi care utilizează diuretice, pacienţi hipovolemici ca urmare a unei intervenţii chirurgicale majore şi, în special, la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi funcţia renală poate fi influenţată în mod negativ de tratamentul cu AINS. • Dacă pe parcursul tratamentului apar tulburări de vedere, trebuie efectuată o examinare oftalmologică completă. Mascarea simptomelor infecțiilor subiacente Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate poate masca simptomele de infecție, care poate cauza o inițiere întârziată a tratamentului corespunzător și, prin urmare, agravarea rezultatului infecției. S-a observat acest lucru în caz de pneumonie bacteriană dobândită în comunitate și în cazul complicațiilor de natură bacteriană ale varicelei. Atunci când se administrează Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate pentru ameliorarea febrei sau durerii asociate cu infecția, se recomandă monitorizarea infecției. În condițiile de tratament ambulatoriu, pacienții trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează. Sodiu Acest medicament conține sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea concomitentă a pseudoefedrinei cu: Reacţia posibilă Inhibitori non-selectivi de monoaminoxidază (IMAO): Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate nu trebuie administrat la pacienţi tratați la momentul curent sau în ultimele două săptămâni cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO), deoarece există risc de hipertensiune arterială paroxistică şi hipertermie, care pot fi letale (vezi pct. 4.3). Alte simpatomimetice indirecte administrate oral sau nazal sau medicamente vasoconstrictoare, medicamente α-simpatomimetice, fenilpropanolamină, fenilefrină, efedrină, metilfenidat: Pseudoefedrina poate potenţa efectul altor simpatomimetice (vasoconstrictoare) şi poate duce la risc de vasoconstricţie şi/sau de pusee hipertensive. 7 Inhibitori reversibili de monoaminoxidază A (IRMAO), linezolid, alcaloizi dopaminergici de ergotamină, alcaloizi de ergotamină vasoconstrictori: Risc de vasoconstricţie şi/sau de pusee hipertensive. Anestezice volatile halogenate: Hipertensiune acută perioperator. În cazul unei intervenţii chirurgicale programate, trebuie întrerupt tratamentul cu Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate cu câteva zile înainte. Guanetidină, rezerpină şi metildopa: Efectul pseudoefedrinei poate fi diminuat. Antidepresive triciclice: Efectul pseudoefedrinei poate fi diminuat sau crescut. Digitalice, chinidină sau antidepresive triciclice: Frecvenţă crescută a aritmiilor. Administrarea concomitentă a ibuprofen cu: Reacţia posibilă Alte AINS, salicilaţi, analgezice, antipiretice şi inhibitori COX 2: Administrarea concomitentă a mai multor AINS, analgezice, antipiretice şi inhibitori selectivi ai COX 2 poate creşte riscul de reacţii adverse precum ulcer gastro-intestinal şi hemoragie, ca urmare a unui efect sinergic. Prin urmare, utilizarea concomitentă a acestor medicamente trebuie evitată (vezi pct. 4.4). Glicozide cardiace (precum digoxina): Utilizarea concomitentă cu medicamente ce conţin digoxină poate creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace (digoxină). De regulă, monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei nu este necesară în cazul utilizării corecte (timp de maxim 5 zile). Corticosteroizi: Corticosteroizii, deoarece pot creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse, în special la nivelul tractului gastro- intestinal (ulcere sau hemoragie gastro-intestinală) (vezi pct. 4.3). Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4). Acid acetilsalicilic (doză mică): Administrarea concomitentă de acid acetilsalicilic trebuie evitată (vezi pct. 4.3). În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când cele două medicamente sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). 8 Anticoagulante: (de exemplu: warfarină, ticlopidină, clopidogrel, tirofiban, eptifibatid, abciximab, iloprost) Risc crescut de hemoragie gastrointestinală, deoarece AINS cum este ibuprofenul pot creşte efectul anticoagulantelor (vezi pct. 4.4) Fenitoină: Utilizarea concomitentă a Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate cu medicamente ce conţin fenitoină poate creşte concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente. De regulă, monitorizarea concentraţiei plasmatice a fenitoinei nu este necesară în cazul utilizării corecte (timp de maxim 5 zile). Inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): Risc crescut de hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4). Litiu: Utilizarea concomitentă a Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate cu medicamente ce conţin litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente. De regulă, monitorizarea concentraţiei plasmatice a litiului nu este necesară în cazul utilizării corecte (timp de maxim 5 zile). Probenecid şi sulfinpirazonă: Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen. Diuretice, inhibitori ai ECA, beta- blocante şi antagonişti ai angiotensinei II: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La anumiţi pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unor beta-blocante sau a unor antagonişti ai angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, incluzând insuficienţa renală acută, care este, de regulă, reversibilă. Prin urmare, această administrare concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător, iar după iniţializarea terapiei concomitente şi ulterior periodic, trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale. Diuretice care economisesc potasiul: Administrarea concomitentă de Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate cu diuretice care economisesc potasiul poate determina hiperkaliemie (se recomandă monitorizarea potasemiei). Metotrexat: Administrarea de Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate într-un interval de 24 de ore înainte sau după administrarea metotrexatului poate determina apariţia unor concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului şi o creştere a efectului toxic al acestuia. Ciclosporină: Riscul de afectare renală indus de ciclosporină creşte prin administrarea concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poate fi exclus nici în cazul administrării concomitente de ciclosporină cu ibuprofen. Tacrolimus: Riscul de nefrotoxicitate este crescut dacă cele două medicamente sunt administrate concomitent. 9 Zidovudină: Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi HIV (+) care utilizează zidovudină concomitent cu ibuprofen. Sulfoniluree: Investigaţiile clinice au arătat că există interacţiuni între medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene şi antidiabetice (sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost descrise interacţiuni între ibuprofen şi sulfoniluree, se recomandă verificarea valorilor glicemiei, ca măsură de precauţie în cazul administrării concomitente. Antibiotice chinolone: Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat antibioticelor chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de producere a convulsiilor. Heparine; Gingko biloba: Risc crescut de hemoragie. Mifepristonă Nu se vor administra AINS într-un interval de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, având în vedere că AINS pot reduce efectul acesteia. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina: Ibuprofen: Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Date obţinute din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine, în timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Riscul este posibil să crească în funcţie de doza administrată şi durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat o creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post-implantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză s-au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând malformaţii cardiovasculare. Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea AINS poate provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este, de obicei, reversibil după întreruperea acestuia. În plus, au fost raportate cazuri de constricție a canalului arterial după tratamentul din al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au remis după încetarea tratamentului. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la: - Toxicitate cardiopulmonară (constricția prematură/închiderea ductului arterial şi hipertensiune pulmonară); - Disfuncţie renală (vezi mai sus); Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: - Posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregare care poate apărea chiar după administrarea unor doze foarte mici; - Inhibare a contracţiilor uterine, care provoacă întârzierea sau prelungirea travaliului. Pseudoefedrina: 10 Există posibilitatea unei asocieri între apariţia de malformații fetale şi administrarea de pseudoefedrină în al 3-lea trimestru de sarcină. În consecință, Tedolfen este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 și 5.3). Alăptarea Utilizarea Tedolfen este contraindicată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Ibuprofenul/pseudoefedrina au fost identificate la nou-născuţii alăptaţi/sugarii femeilor tratate. Există informaţii insuficiente cu privire la efectele combinaţiei ibuprofen/pseudoefedrină la nou- născuţi/sugari. Fertilitatea Efectele acestui medicament asupra fertilităţii nu au fost investigate în mod specific. Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea administrării ibuprofenului. Nu există studii adecvate cu privire la toxicitatea reproductivă efectuate cu pseudoefedrină. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate nu are efecte cunoscute asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, deoarece, în cazuri excepţionale, pot apărea ameţeli sau halucinaţii, din cauza prezenţei pseudoefedrinei, oricine intenţionează să conducă vehicule trebuie să ia în considerare această posibilitate. 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse cel mai frecvent observate cu privire la ibuprofen sunt de natură gastro-intestinală. În general, riscul de apariţie a reacţiilor adverse (în special, riscul de apariţie a complicaţiilor gastro- intestinale grave) creşte cu creşterea dozei şi cu creşterea duratei de administrare a tratamentului. Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate în urma tratamentului cu ibuprofen. Acestea pot consta în: (a) Reacţii alergice nespecifice şi anafilactice (b) Reacţii la nivelul aparatului respirator, cum sunt astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee (c) Diferite afecțiuni cutanate, inclusiv erupţii cutanate tranzitorii de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, mai rar, dermatoze buloase şi exfoliative (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf) La pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului conjunctiv), au fost observate în timpul tratamentului cu ibuprofen cazuri izolate de simptome de meningită aseptică, cum sunt redoare a cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare. În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă. Datele obţinute din studii clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament pe termen lung poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Următoarea listă de reacţii adverse se referă la reacţiile apărute în urma utilizării ibuprofenului şi a clorhidratului de pseudoefedrină la dozele fără prescripţie medicală, pe termen scurt. În tratamentul afecţiunilor cronice, administrat pe termen lung, pot să apară reacţii adverse suplimentare. Pacienţii trebuie informaţi că trebuie să oprească imediat administrarea Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate şi să se adreseze unui medic în cazul în care manifestă o reacţie adversă gravă. 11 Frecvenţa reacţiilor adverse este definită conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10 000 și <1/1000); foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Infecţii şi infestări Ibuprofen Foarte rare Exacerbare a inflamaţiilor provocate de infecţii (de exemplu, fasceită necrozantă), meningită aseptică (redoare a cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la pacienţii cu boli autoimune pre- existente (LES, boală mixtă de ţesut conjunctiv), reacții de hipersensibilitate caracterizate prin urticarie și prurit 2 Tulburări hematologice şi limfatice Ibuprofen Foarte rare Tulburări hematopoietice 1 (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză, neutropenie). Hipersensibilitate - Simptomele pot fi: tumefiere la nivelul feței, limbii și laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arteială (șoc anafilactic, angioedem sau șoc sever) 2 Tulburări ale sistemului imunitar Ibuprofen şi clorhidrat de pseudoefedrină Foarte rare Reacţii severe generalizate de hipersensibilitate, cu semne precum edem facial, angioedem, dispnee, bronhospasm, tahicardie, scădere a tensiunii arteriale, şoc anafilactic Tulburări psihice Ibuprofen Foarte rare Reacţii psihotice, depresie Clorhidrat de pseudoefedrină Cu frecvenţă necunoscută Halucinaţii, tulburări de comportament Tulburări ale sistemului nervos Ibuprofen Mai puţin frecvente Tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie, agitaţie, iritabilitate sau oboseală Clorhidrat de pseudoefedrină Rare Mai puţin frecvente Cu frecvență necunoscută Insomnie, nervozitate, anxietate, agitație, neliniște, tremor, accident vascular cerebral hemoragic, accident vascular cerebral ischemic, convulsii, cefalee, meningită aseptică 3 Sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR) (vezi pct 4.4) Sindrom de vasoconstricție cerebrală reversibilă (SVCR) (vezi pct 4.4) Tulburări oculare Ibuprofen Mai puţin frecvente Tulburări de vedere Pseudoefedrină Cu frecvenţă necunoscută Neuropatie optică ischemică Tulburări acustice şi vestibulare Ibuprofen Rare Tinitus Tulburări cardiace Ibuprofen Rare Edem, hipertensiune arterială, palpitaţii, insuficienţă cardiacă 4 , infarct miocardic. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi), poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). 12 Clorhidrat de pseudoefedrină Rare Cu frecvenţă necunoscută Palpitaţii, tahicardie, durere toracică, aritmie Sindrom Kounis Tulburări vasculare Ibuprofen Foarte rare Hipertensiune arterială 4 Clorhidrat de pseudoefedrină Cu frecvenţă necunoscută Hipertensiune arterială Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Clorhidrat de pseudoefedrină Rare Exacerbare a astmului bronșic sau reacţie de hipersensibilitate cu bronhospasm sau dispnee 2 Tulburări gastro- intestinale Ibuprofen Mai puţin frecvente Rare Disconfort gastrointestinal, dispepsie 5 , greaţă, vărsături, diaree, anorexie Dureri abdominale, flatulență, constipație Ibuprofen Foarte rare Ulcer gastric, perforaţie sau hemoragie gastrointestinală (cu melenă sau hematemeză), gastrită, stomatită ulcerativă. Exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4) Ibuprofen Foarte rare Esofagită, pancreatită, strictură intestinală cu aspect de diafragmă Clorhidrat de pseudoefedrină Mai puţin frecvente Xerostomie, sete, greaţă, vărsături Clorhidrat de pseudoefedrină Cu frecvenţă necunoscută Colită ischemică Tulburări hepatobiliare Ibuprofen Foarte rare Disfuncţie hepatică, afecțiuni hepatice, în special în tratamentul de lungă durată, insuficienţă hepatică, hepatită acută Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Ibuprofen Rare Diverse erupţii cutanate tranzitorii 2 Ibuprofen Foarte rare Forme grave de reacţii cutanate, precum dermatita exfoliativă sau exantem bulos, cum sunt sindromul Stevens-Johnson, eritem polimorf şi necroliza epidermică toxică (sindrom Lyell), alopecie, infecţii severe ale pielii, complicaţii ale ţesuturilor moi în timpul unei infecţii cu varicelă Ibuprofen Cu frecvenţă necunoscută Erupție cutanată indusă medicamentos cu eozinofilie și simptome sistemice (sindromul DRESS), pustuloză exantematică acută generalizată (PEGA), reacții de fotosensibilitate Clorhidrat de pseudoefedrină Rare Erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, prurit, eritem, hiperhidroză Clorhidrat de pseudoefedrină Cu frecvenţă necunoscută Reacții cutanate severe, inclusiv pustuloză exantematică acută generalizată (PEGA) Tulburări renale şi ale căilor urinare Ibuprofen Rare Leziuni tisulare renale (necroză papilară) şi creştere a concentraţiei de acid uric în sânge Ibuprofen Foarte rare Creştere a creatininei serice, edeme (în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală), sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută 6 13 Clorhidrat de pseudoefedrină Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară la bărbaţii cu hipertrofie de prostată 1 Simptomele sunt febră, durere în gât, ulcerații superficiale la nivelul gurii, simptome similare gripei, senzație severă de extenuare, sângerare și echimoze inexplicabile 2 Reacțiile de hipersensibilitate includ a) reacții alergice non-specifice și anafilaxie, b) reacții la nivelul aparatului respirator, inclusiv astm bronşic, agravare a astmului bronşic, bronhospasm și dispnee sau c) diferite afecțiuni cutanate, precum diverse erupții cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, purpură, angioedem și, foarte rar, dermatită exfoliativă și buloasă, care include necroliza epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson și eritemul polimorf, d) reacții induse de reactivitatea încrucişată cu pseudoefedrina 3 Patogeneza meningitei aseptice cauzate de medicamente nu este pe deplin cunoscută. Totuși, reacţiile indicate de datele disponibile despre meningita aseptică asociată cu AINS (precum redoare a cefei, cefalee, vărsături, febră și dezorientare) au putut fi observate pe durata tratamentului cu ibuprofen la pacienții cu boli autoimune (precum lupus eritematos sistemic, boală mixtă de țesut conjunctiv) 4 Studiile clinice indică faptul că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi) poate fi asociată cu o creștere modestă a riscului de evenimente trombotice (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral), vezi pct. 4.4. 5 Gastro-intestinal: evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro-intestinală. Ulcerul gastric, perforaţia sau hemoragia gastro-intestinală, uneori letale, pot surveni în special la persoanele vârstnice (vezi pct. 4.4) 6 În special pe durata tratamentelor îndelungate, asociată cu o creștere a ureei serice și edem. Include, de asemenea, necroza papilară. Intoleranță gastrointestinală, sângerare, transpirații, amețeală, posibil durere precordială, dificultăți la urinare și insomnie. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Simptomatologie Cele mai frecvente manifestări ale supradozajului cu ibuprofen sunt durerile abdominale, greaţa, vărsăturile, letargia, setea, slăbiciunea musculară, somnolenţa, vederea înceţoşată şi ameţelile. Pot să apară şi alte efecte, inclusiv cefalee, tinitus, deprimare a SNC, convulsii, hipotensiune arterială, bradicardie, tahicardie, aritmii supraventriculare şi ventriculare şi fibrilaţie atrială. Au fost raportate rar comă, insuficienţă renală acută, hiperkaliemie, apnee (în special la copii mici), detresă respiratorie şi insuficienţă respiratorie. La pacienţii cu astm bronşic este posibilă exacerbarea astmului bronșic. În cazurile de supradozaj sever, poate surveni acidoza metabolică. Simptomele şi semnele supradozajului cu pseudoefedrină includ iritabilitate, insomnie, febră, transpiraţii, anxietate, agitaţie, tremor, convulsii, palpitaţii (aritmie sinusală), hipertensiune arterială, xerostomie şi dificultate la urinare. Au fost raportate halucinaţii (mai probabile la copii). Abordare terapeutică Tratamentul supradozajului este suportiv. Lavajul gastric şi cărbunele activat pot fi benefice în interval de 1 oră de la ingestia unei cantităţi potenţial toxice şi, dacă este necesar, se instituie reechilibrarea hidroelectrolitică. Tratamentul simptomatic şi suportiv trebuie instituit, în special în ceea ce priveşte sistemele cardiovascular şi respirator. De exemplu, poate fi necesar ca hipertensiunea arterială severă să fie tratată cu un medicament alfa-blocant, în timp ce pentru controlul aritmiilor cardiace poate fi necesar 14 un medicament beta-blocant. Convulsiile pot fi controlate cu diazepam administrat intravenos, în timp ce pentru a controla agitaţia severă şi halucinaţiile poate fi utilizată clorpromazina. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: alte combinaţii pentru răceală; decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, combinaţii cu pseudoefedrină, codul ATC: R05X; R01BA52. Tedolfen 200 mg/30 mg comprimate filmate este un medicament care constă dintr-o combinaţie de două substanţe active: ibuprofen şi pseudoefedrină. Mecanismul de acțiune Pseudoefedrina este un simpatomimetic cu efecte directe şi indirecte asupra receptorilor adrenergici. Are activitate stimulantă asupra receptorilor alfa şi beta-adrenergici şi un oarecare efect stimulant asupra sistemului nervos central. Efectul simpatomimetic al pseudoefedrinei produce vasoconstricţie, care ameliorează congestia nazală. Ibuprofenul este un medicament cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică, aparţinând grupei de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. La om, s-a dovedit eficace în diminuarea simptomelor (durere, febră şi inflamaţie) asociate cu inflamaţia şi gripa. Efectele terapeutice ale medicamentului sunt rezultatul unui efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine. Efectele farmacodinamice Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5). 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Ibuprofen Absorbție Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastrointestinal şi concentraţiile sale plasmatice ating o valoare maximă la aproximativ 2 ore după administrare. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore. Metabolizare Ibuprofenul este metabolizat în ficat la doi metaboliţi inactivi principali şi aceştia, împreună cu ibuprofenul nemodificat sunt excretaţi renal, fie ca atare, fie sub formă de conjugaţi. Eliminare Excreţia pe cale renală este atât rapidă, cât şi completă. 15 Distribuție Ibuprofenul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice. Pseudoefedrină Absorbție Pseudoefedrina este absorbită în tractul gastrointestinal şi este excretată în mare măsură în urină sub formă nemodificată, împreună cu cantităţi mici dintr-un metabolit hepatic. Eliminare Pseudoefedrina are un timp de înjumătăţire prin eliminare de câteva ore, care poate fi redus prin acidifierea urinei. 5.3 Date preclinice de siguranţă Sunt disponibile numai date limitate privind toxicitatea combinaţiei ibuprofen şi clorhidrat de pseudoefedrină. Pe baza mecanismelor de acţiune diferite ale ibuprofen (antiinflamator nesteroidian) şi clorhidratului de pseudoefedrină (simpatomimetic), un profil specific de toxicitate al combinației, legat de activitatea farmacodinamică a componentelor, a fost observat în testele de toxicitate non-clinice, după supradozaj (date despre pseudoefedrină la om). În consecinţă, au existat diferite efecte toxice la nivelul unor organe ţintă, de exemplu, leziuni gastrointestinale pentru ibuprofen şi tulburări hemodinamice şi efecte asupra SNC induse de clorhidratul de pseudoefedrină. Administrarea concomitentă de ibuprofen şi clorhidrat de pseudoefedrină nu a avut ca rezultat nicio interacţiune semnificativă clinic. Prin urmare, nu sunt de aşteptat efecte aditive, sinergice şi de potenţare pentru combinaţia în doză fixă (CDF) ibuprofen / clorhidrat de pseudoefedrină (200 mg/30 mg) la animale şi om, la doze echipotente. De asemenea, acest lucru este susţinut de lipsa căilor metabolice competitive. Nu există dovezi ştiinţifice că marjele de siguranţă pentru medicamentele individuale vor fi diferite faţă de cele ale combinaţiei de medicamente. Ibuprofen prezintă un risc pentru mediul acvatic (vezi pct. 6.6). 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Nucleul comprimatului Celuloză microcristalină Amidon pregelatinizat (de porumb) Povidonă K-30 Dioxid de siliciu coloidal anhidru Acid stearic Croscarmeloză sodică Laurilsulfat de sodiu Filmul comprimatului: Alcool polivinilic – parţial hidrolizat Talc (E553b) Macrogol 3350 Pigment sidefat pe bază de MICĂ (amestec de: silicat de aluminiu şi potasiu (E555) - [mica] şi dioxid de titan (E171) Polisorbat 80 (E433) 16 Hipromeloză Dioxid de titan (E 171) Macrogol 400 Oxid galben de fer (E172) Oxid roşu de fer (E172) Oxid negru de fer (E172) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutii cu blistere din folie de Aluminiu (25 μm) şi film din policlorură de vinil (PVC) / Aclar (policlorotrifluoretilenă (PCTFE) care conțin 10 sau 12 comprimate. Mărimi de ambalaj: 12, 20 şi 24 comprimate filmate Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerinţele locale. Acest medicament prezintă risc pentru mediu (vezi pct. 5.3). 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Teva Pharmaceuticals S.R.L. Bulevardul Ion Mihalache nr. 11-13 Biroul P30, Corp C1, parter Sector 1, Bucureşti România 8. NUMĂRUL (NUMERELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 13739/2021/01-03 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: Februarie 2021 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI 17 Noiembrie 2024