1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9447/2016/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Vermox 100 mg comprimate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat conţine mebendazol 100 mg. Excipient cu efect propriu: Galben portocaliu S (E 110) 0,06 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat Comprimate rotunde, plate, cu marginile teşite, de culoare portocalie deschis, cu o linie de rupere pe una din feţe, având inscripţionat „Me/100” de o parte şi alta a liniei de rupere şi „Janssen” pe cealaltă faţă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Vermox este indicat pentru tratamentul infestărilor gastrointestinale simple sau multiple cu Trichuris trichuria (tricocefali), Enterobius vermicularis (oxiuri), Ascaris lumbricoides (ascarizi), Ancylostoma duodenale (viermi cu cârlig obișnuiți, Necator americanus (viermi cu cârlig de tip american). Nu există date disponibile privind eficacitatea Vermox comprimate în tratamentul cisticercozei. 4.2 Doze şi mod de administrare Adulţi Pentru controlul infecției cu tricocefali, ascarizi și viermi cu cârlig și infestări mixte, se administrează 1 comprimat de două ori pe zi, dimineața și seara, timp de 3 zile consecutiv. Pentru controlul oxiuriazei se administrează un singur comprimat. Deoarece se știe că reinfecțiile cu enterobius vermicularis sunt foarte frecvente, se recomandă administrarea unui al doilea comprimat după două și patru săptămâni, mai ales în cadrul programelor de eradicare. Copii şi adolescenţi Vermox 100 mg comprimate nu se administrează la copii cu vârsta sub 6 ani. 2 Comprimatele pot fi mestecate sau înghiţite întregi. Mod de administrare Administrare orală. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Sarcină. Copii cu vârsta sub 6 ani. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Rezultatele unui studiu de tip caz-martor care a investigat o epidemie de cazuri cu sindrom Stevens- Johnson/necroliză epidermică toxică (SSJ/NET) a relevat posibilitatea unei asocieri dintre SSJ/NET și utilizarea concomitentă a metronidazolului şi mebendazolului. Deşi nu sunt disponibile date suplimentare referitoare la această interacţiune potenţială, trebuie evitată administrarea concomitentă de mebendazol şi metronidazol. Vermox conţine Galben portocaliu S (E110). Poate determina reacţii alergice. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Tratamentul concomitent cu cimetidină poate inhiba metabolizarea hepatică a mebendazolului, ceea ce duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale mebendazolului, în special în timpul tratamentului de lungă durată. Trebuie evitată administrarea concomitentă de mebendazol şi metronidazol (vezi pct 4.4). 4.6 Sarcina, alăptarea și fertilitatea Sarcina La şobolani şi şoareci, mebendazol a demonstrat activitate embriotoxică și teratogenă. Nu s-au observat efecte nocive la nivelul funcției de reproducere la alte specii de animale testate. Pacientele care cred că sunt gravide sau care pot fi gravide nu trebuie să ia acest medicament, deoarece Vermox este contraindicat în sarcină. Alăptarea Alăptarea nu este recomandată după administrarea mebendazolului, deoarece nu se cunoaşte dacă mebendazolul este excretat în laptele uman. Fertilitate Rezultatele studiilor cu mebendazol asupra funcţiei de reproducere nu au arătat efecte asupra fertilității până la doze de 10 mg/kg şi zi (60 mg/m 2 ) 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Vermox nu influențează vigilența mintală sau capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse 3 În această secţiune sunt prezentate reacţiile adverse. Reacţiile adverse sunt evenimente a căror asociere cu utilizarea Vermox este considerată a fi asociată în mod rezonabil cu utilizarea mebendazol, pe baza evaluării comprehensive a informaţiilor disponibile despre evenimentele adverse. În cazurile individuale, o relație de cauzalitate nu poate fi stabilită în mod plauzibil cu Vermox. Prin urmare, frecvenţele de apariţie a reacţiilor adverse din studii clinice pentru un medicament nu pot fi comparate direct cu frecvenţele de apariţie din studii clinice pentru alte medicamente şi nu pot reflecta frecvenţele de apariţie din practica clinică, deoarece studiile clinice sunt desfăşurate la scară largă, în condiţii diferite. Informaţii din studii clinice Siguranţa Vermox a fost evaluată la 6276 de subiecţi care au participat la 39 de studii clinice pentru tratamentul infestărilor parazitare simple sau multiple ale tractului gastrointestinal. În cadrul acestor 39 de studii clinice, la ≥ 1% dintre subiecţii trataţi cu Vermox nu au apărut reacţii adverse la medicament (RAM). RAM identificate în cadrul studiilor clinice şi din experienţa după punerea pe piaţă a Vermox, sunt prezentate în Tabelul 1. Categorile de frecvenţă enumerate folosesc următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥1/10); Frecvente (≥1/100 şi <1/10); Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); Rare (≥1/10000 şi <1/1000); Foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Tabelul 1: Reacţii adverse la medicament apărute în studii clinice şi după punerea pe piaţă a Vermox Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii Adverse la Medicament Categoria de frecvenţă Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare(≥1/10000 şi <1/1000) Tulburări hematologice şi limfatice Neutropenie b Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate inclusiv reacţii anafilactice şi reacţii anafilactoide b Tulburări ale sistemului nervos Convulsii b Ameţeli a Tulburări gastrointestinale Dureri abdominale a Disconfort abdominal a ; diaree a ; flatulenţă a Tulburări hepatobiliare Hepatită b ; rezultate anormale ale testelor funcţionale hepatice b Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţii cutanate tranzitorii a ; necroliză epidermică toxică b ; 4 sindromul Stevens- Johnson b ; exantem b ; angioedem b ; urticarie b ; alopecie b a informaţiile despre frecvenţa RAM provin din studii clinice sau studii epidemiologice b RAM nu au fost semnalate în studii clinice şi frecvenţa a fost calculată folosindu-se „Regula celor 3“, aşa cum este descrisă în ghidul de RCP din 2009. 6276 de pacienţi expuşi la Vermox în studii clinice intervenţionale şi studii epidemiologice, împărţit la 3 (Frecvenţa=1/2092). Notă: frecvenţele diferă faţă de cele raportate în CCDS din august 2009, deoarece acestea nu au fost calculate folosindu-se formula descrisă în ghidul de RCP din 2009. 4.9 Supradozaj Următoarele reacţii adverse au fost raportate rar la pacienţii cărora li s-au administrat doze ce depăşesc cu mult dozele recomandate sau în cazul utilizării prelungite: alopecie, tulburări reversibile ale funcţiei hepatice, hepatită, agranulocitoză, neutropenie şi glomerulonefrită. Cu excepţia agranulocitozei şi glomerulonefritei, aceste reacţii au fost raportate şi la pacienţii care au fost trataţi cu mebendazol în doze standard (vezi pct. 4.8). Semne și simptome În cazul unui supradozaj accidental, pot să apară crampe abdominale, greaţă, vărsături şi diaree. Tratament Nu există un antidot specific. Dacă se consideră necesar, se poate administra cărbune activat. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antihelmintice cu administrare orală, derivaţi de benzimidazol Codul ATC: P02CA01 Studiile in vitro şi in vivo sugerează faptul că mebendazolul blochează captarea de glucoză de către helminţii adulţi sau în stadiu larvar, în mod selectiv şi ireversibil. În indicațiile autorizate, mebendazol acționează la nivel local, în lumenul intestinal, interferând cu formarea tubulinei celulare în intestinele paraziților. Mebendazol se atașează specific de tubulină și determină modificări ultrastructurale degenerative la nivelul intestinului. Ca rezultat, captarea glucozei și a funcțiilor digestive ale parazitului sunt perturbate într-o asemenea măsură încât apare un proces de autoliză. Nu există date disponibile privind eficacitatea Vermox comprimate în tratamentul cisticercozei. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbție După administrarea orală, < 10% din doza administrată ajunge în circulația sistemică din cauza absorbției incomplete și a metabolizării pre-sistemice extensive (efectul de prim pasaj). În general, concentrațiile plasmatice maxime sunt observate la 2 până la 4 ore după administrare. Administrarea împreună cu un prânz foarte bogat în lipide determină o creștere modestă a biodisponibilității mebendazol. 5 Distribuție Atașarea mebendazol de proteinele plasmatice se realizează în proporție de 90 până la 95%. Volumul de distribuție este de 1 până la 2 l/kg, indicând faptul că mebendazol pătrunde în arii exterioare spațiului vascular. Aceasta este susținută de date provenite de la pacienții aflați în tratament cronic cu mebendazol (de exemplu, 40 mg/kg/zi timp de 3-21 de luni) care demonstrează nivelurile tisulare ale medicamentului. Metabolizarea Mebendazol administrat oral este metabolizat extensiv în principal la nivelul ficatului. Concentrațiile plasmatice ale metaboliților săi majori (formele amino- și aminohidroxilat ale mebendazolului) sunt substanțial superioare cu cele ale mebendazolului. Disfuncția hepatică, metabolizarea deficitară sau eliminarea biliară deficitară pot determina apariția unor concentrații plasmatice mai mari ale mebendazolului. Eliminarea Este probabil ca mebendazolul, formele conjugate de mebendazol și metaboliții săi să sufere un anumit grad de recirculație entero-hepatică și să fie excretați prin urină și bilă. Timpul de înjumătățire prin eliminare aparent după administrarea unei doze orale variază între 3 și 6 ore la majoritatea pacienților. Farmacocinetica la starea de echilibru Pe parcursul tratamentului cronic (de exemplu 40 mg/kg/zi timp de 3-21 de luni), concentrațiile plasmatice ale mebendazolului și metaboliților săi majori cresc, determinând o expunere la starea de echilibru de 3 ori mai mare comparativ cu administrarea unei singure doze. 5.3 Date preclinice de siguranţă Nu sunt disponibile informaţii relevante în afara celor menţionate la alte puncte din Rezumatul Caracteristicilor Produsului. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Celuloză microcristalină Amidonglicolat de sodiu (tip A) Talc Amidon de porumb Zaharină sodică Stearat de magneziu Ulei vegetal hidrogenat Aromă de portocale Dioxid de siliciu coloidal anhidru Laurilsulfat de sodiu Galben portocaliu S (E 110) Apă purificată 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 6 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un blister din PVC/Al a 6 comprimate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ JANSSEN PHARMACEUTICA N.V. Turnhoutseweg 30, B-2340 Beerse Belgia 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 9447/2016/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data ultimei reînnoiri a autorizației: Octombrie 2016 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie 2016.