AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 15969/2025/01-17 Anexa 2 15970/2025/01-17 15971/2025/01-17 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Gabapentină Teva 100 mg capsule Gabapentină Teva 300 mg capsule Gabapentină Teva 400 mg capsule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare capsulă conţine gabapentină 100 mg. Fiecare capsulă conţine gabapentină 300 mg. Fiecare capsulă conţine gabapentină 400 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Capsulă 100 mg: Capsulă (aproximativ 16 mm lungime), cu un corp alb opac cu TV 3494 imprimat în negru și capac opac maro deschis cu TV 3494 imprimat în alb. 300 mg: Capsulă (aproximativ 19 mm lungime), cu un corp galben opac cu TV 3495 imprimat în negru și capac opac maro deschis cu TV 3495 imprimat în negru. 400 mg: Capsulă (aproximativ 22 mm lungime), cu un corp portocaliu opac cu TV 3496 imprimat în negru și capac opac maro deschis cu TV 3496 imprimat în negru. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Epilepsie Gabapentină Teva este indicat ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale cu și fără generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de 6 ani și peste (vezi pct. 5.1). Gabapentină Teva este indicat ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale cu și fără generalizare secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani și peste. Tratamentul durerii neuropate periferice Gabapentină Teva este indicat pentru tratamentul durerii din neuropatia periferică așa cum este durerea din neuropatia diabetică şi nevralgia post-herpetică la adulţi. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze 1 Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei, pentru iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani și peste. Recomandările privind dozele la copii cu vârsta sub 12 ani sunt menţionate într-un paragraf separat de mai jos al acestui punct. Tabelul 1. Schema terapeutică – Iniţierea tratamentului Ziua 1 300 mg o dată pe zi Ziua 2 300 mg de două ori pe zi Ziua 3 300 mg de trei ori pe zi Întreruperea tratamentului cu gabapentină În concordanţă cu practica clinică curentă, dacă tratamentul cu gabapentină trebuie întrerupt, se recomandă ca acest lucru să se facă treptat pe durata unei perioade de minimum 1 săptămână, indiferent de indicaţie. Epilepsia Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Schema terapeutică este stabilită de către medicul curant în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi eficacitatea tratamentului. Adulţi şi adolescenţi În studiile clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg/zi. Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administrarea a 300 mg de trei ori pe zi în Ziua 1. Ulterior, pe baza răspunsului individual al pacientului şi a tolerabilităţii acestuia, doza poate fi mărită în continuare cu 300 mg/zi la intervale de 2-3 zile până la doza maximă de 3600 mg/zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg/zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg/zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg/zi este de 3 săptămâni în total. În cadrul studiilor clinice deschise, de lungă durată, au fost bine tolerate doze de până la 4800 mg/zi. Doza zilnică totală trebuie divizată în trei prize, iar intervalul de timp maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere. Copii cu vârsta peste 6 ani Doza iniţială este cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg/zi şi doza eficace este atinsă prin creşterea treptată a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentină la copiii cu vârsta de minimum 6 ani este de 25-30 mg/kg/zi. În cadrul unui studiu clinic de lungă durată au fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg/zi. Doza totală zilnică trebuie să fie divizată în trei prize egale, intervalul maxim dintre doze netrebuind să depăşească 12 ore. Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice de gabapentină pentru a se optimiza terapia cu acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente antiepileptice fără influenţarea concentraţiilor plasmatice de gabapentină sau a concentraţiilor serice ale altor medicamente antiepileptice. Durerea din neuropatia periferică Adulţi Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1. În mod alternativ, doza iniţială este de 900 mg/zi, administrată în trei prize egale. Ulterior, pe baza răspunsului individual al pacientului şi a tolerabilităţii, doza poate fi mărită cu 300 mg/zi la intervale de 2-3 zile până la doza maximă de 3600 mg/zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim de atingere a dozei de 1800 mg/zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg/zi este de 2 săptămâni în total, iar pentru doza de 3600 mg/zi este de 3 săptămâni în total. 2 În ceea ce priveşte tratamentul durerii din cadrul neuropatiilor periferice, cum sunt durerea din cadrul neuropatiei diabetice periferice şi nevralgia post-herpetică, în studiile clinice, nu au fost investigate eficacitatea şi siguranţa gabapentinei pentru perioade de tratament mai lungi de 5 luni. Dacă un pacient necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni pentru durerea neuropatică periferică, medicul curant trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unei terapii suplimentare. Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate corporală scăzută, după transplant de organe etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea de concentraţii mai mici, fie prin intervale de timp mai lungi între creşterea dozei. Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani) La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, datorită deteriorării funcţiei renale consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). Somnolenţa, edemul periferic şi astenia pot fi mai frecvente în cazul acestor pacienţi. Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală Ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu funcţie renală compromisă, aşa cum este descris în Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi utilizată gabapentină, conform următoarelor recomandări de dozaj. Tabelul 2. Dozarea Gabapentinei la adulți pe baza funcției renale Clearance-ul creatininei (ml/min) ≥80 50-79 30-49 15-29 <15c Doza zilnică totalăa (mg pe zi) 900-3600 600-1800 300-900 150b-600 150b-300 a Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei prize. Dozele reduse sunt destinate pacienţilor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei <79 ml/min). b A se administra în doză de 300 mg, la intervale de două zile. c Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei <15 ml/min, doza zilnică trebuie să fie redusă proporţional cu clearance-ul creatininei (de exemplu pacienţilor cu un clearance al creatininei de 7,5 ml/min trebuie să li se administreze o jumătate din doza zilnică a pacienţilor cu clearance al creatininei de 15 ml/min). Utilizarea la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă Pentru pacienţii anurici, care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu gabapentină, se recomandă o doză iniţială de încărcare de 300 până la 400 mg de gabapentină urmată de doze de 200 până la 300 mg gabapentină, administrate la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă. Pentru pacienţii cu disfuncţii renale hemodializaţi, doza de întreţinere de gabapentină trebuie să se bazeze pe recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se recomandă o doză suplimentară de 200 până la 300 mg administrată după fiecare patru ore de şedinţă de hemodializă. Mod de administrare Administrare orală. Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente şi trebuie înghiţită în întregime cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă). 4.3 Contraindicaţii 3 Hipersensibilitate la gabapentină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului, enumeraţi la pct. 6.1. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Reacții adverse cutanate severe (RACS) În asociere cu gabapentina, au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) și reacții adverse la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale. La momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele și monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, gabapentina trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ (după caz). Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SSJ, NET sau DRESS la utilizarea gabapentinei, tratamentul cu gabapentină nu trebuie reluat la acest pacient în niciun moment. Anafilaxie Gabapentina poate provoca anafilaxie. Semnele și simptomele aferente cazurilor raportate au inclus dificultăți la respirație, umflare a buzelor, gâtului și limbii și hipotensiune arterială, necesitând tratament de urgență. Pacienții trebuie instruiți să întrerupă administrarea gabapentinei și să solicite asistență medicală de urgenţă în eventualitatea în care prezintă semne sau simptome de anafilaxie (vezi pct. 4.8). Ideație și comportament suicidar La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut. În experiența de după punerea pe piață au fost observate cazuri de ideație și comportament suicidar la pacienții tratați cu gabapentin (vezi pct. 4.8). Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Întreruperea tratamentului cu gabapentină trebuie luată în considerare în caz de ideație sau comportament suicidar. Pancreatită acută Dacă pe parcursul tratamentului cu gabapentină un pacient dezvoltă pancreatită acută, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8). Convulsii Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii epileptici poate precipita apariţia formei clinice denumite status epilepticus (vezi pct. 4.2). Similar altor medicamente antiepileptice, în timpul tratamentului cu gabapentină, unii pacienţi pot prezenta o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize. Similar altor medicamente antiepileptice, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent în cadrul tratamentului pacienţilor refractari, trataţi cu mai mult de un antiepileptic, cu scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină, are o rată mică de succes. 4 Gabapentina nu este considerată eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absenţelor, iar la unii pacienţi poate agrava aceste crize. De aceea, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie în cazul pacienţilor cu crize mixte, incluzând stări de absenţă. Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu amețeli și somnolență ce poate crește apariția rănirilor accidentale (căderi) la pacienţii vârstnici. De asemenea, au fost raportate post-marketing, pierderea conștienței, confuzie și afectare mentală. De aceea pacienții trebuie sfătuiți să fie precauți până când se familiarizează cu eventualele reacții ale acestui tratament. Utilizarea concomitentă cu opioide și alte deprimante ale SNC Pacienții ce necesită tratament concomitent cu deprimante ale sistemului nervos central (SNC), inclusiv opioide trebuie atent monitorizați pentru semne ale deprimării sistemului nervos central (SNC) cum sunt somnolență, sedare și depresie respiratorie. Pacienții care utilizează concomitent gabapentină și morfină pot experimenta creșterea concentrației de gabapentină. Doza de gabapentină sau de opioide trebuie redusă corespunzător (vezi pct. 4.5). Se recomandă prudență atunci când se prescrie gabapentină concomitent cu opioide din cauza riscului de depresie a SNC. Într-un studiu de caz-control bazat pe populație, observațional al consumatorilor de opioide, prescrierea concomitentă de opioide și gabapentină a fost asociată cu un risc crescut de deces cauzat de opioide în comparație cu utilizarea numai pe bază de prescripție de opioide (raportul de cote ajustat [aOR], 1,49 [ÎI 95%, 1,18 până la 1,88, p< 0,001]). Deprimare respiratorie Gabapentina a fost asociată cu deprimare respiratorie severă. Pacienții cu funcție respiratorie compromisă, boală respiratorie sau neurologică, insuficiență renală, tratați concomitent cu substanțe cu efect deprimant asupra SNC și vârstnicii pot fi expuși unui risc mai mare de a prezenta această reacție adversă severă. La acești pacienți pot fi necesare ajustări ale dozelor administrate. Utilizarea la pacienți vârstnici (cu vârsta mai mare de 65 ani) Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Într-un studiu dublu orb la pacienţi cu durere neuropatică, somnolenţa, edemul periferic şi astenia au apărut într-un procent oarecum mai mare la pacienţii cu vârsta de minimum 65 de ani, comparativ cu pacienţii mai tineri. În plus faţă de aceste rezultate, investigaţiile clinice la acest grup de vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri. Utilizarea la copii și adolescenți Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) asupra procesului de învăţare, a inteligenţei şi dezvoltării la copii şi adolescenţi nu au fost studiate în mod adecvat. Prin urmare, beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie analizate comparativ cu riscurile potenţiale ale unei astfel de terapii. Utilizare greșită, potențial de abuz și dependență Gabapentina poate provoca dependență de medicamente, care poate apărea la doze terapeutice. Au fost raportate cazuri de abuz și abuz. Pacienții cu antecedente de abuz de substanțe pot prezenta un risc mai mare de abuz, abuz și dependență de gabapentină, iar gabapentina trebuie utilizată cu prudență la acești pacienți. Înainte de a prescrie gabapentină, riscul pacientului de abuz, abuz sau dependență trebuie evaluat cu atenție. Pacienții tratați cu gabapentină trebuie monitorizați pentru semne și simptome de abuz, abuz sau dependență de gabapentină, cum ar fi dezvoltarea toleranței, creșterea dozei și comportamentul de căutare a medicamentelor. Simptome de sevraj 5 După întreruperea tratamentului pe termen scurt și lung cu gabapentin, au fost observate simptome de sevraj. Simptomele de sevraj pot apărea la scurt timp după întreruperea tratamentului, de obicei în decurs de 48 de ore. Cel mai frecvent simptome raportate includ anxietate, insomnie, greață, dureri, transpirație, tremor, cefalee, depresie, senzație anormală, amețeli și stare de rău. Apariţia simptomelor de sevraj după întreruperea tratamentului cu gabapentină poate indica dependenţa de medicamente (vezi pct. 4.8). Pacientul trebuie informat despre acest lucru la începutul tratamentului. Dacă administrarea de gabapentină trebuie întreruptă, se recomandă ca aceasta să se facă treptat pe o perioadă de minimum 1 săptămână, independent de indicație (vezi pct. 4.2). Teste de laborator În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, folosind testele dipstick, pot fi obţinute rezultate fals pozitive. De aceea, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive ale testului dipstick, prin metode bazate pe principii analitice diferite, cum sunt metoda biuretei, metode turbidimetrice sau dye-binding sau prin utilizarea acestor metode alternative încă de la început. Excipienți cu efect cunoscut Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică este practic „fără sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Există rapoarte spontane și în literatură de cazuri de depresie respiratorie, sedare și deces asociate cu gabapentina atunci când este administrată concomitent cu deprimante ale SNC, inclusiv opioide. În unele dintre aceste rapoarte, autorii au considerat combinația de gabapentină cu opioide ca o preocupare deosebită la pacienții care eșuează, la vârstnici, la pacienții cu boală respiratorie subiacentă gravă, la pacienții care utilizează simultan a mai multe medicamente pentru a trata o singură boală sau afecțiune și la cei cu tulburări de abuz de substanțe. Într-un studiu clinic realizat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare controlată care conţine 60 mg morfină cu 2 ore înainte de administrarea unui comprimat de 600 mg gabapentină, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu administrarea gabapentinei fără morfină. Prin urmare, pacienţii care necesită tratament concomitent cu opioide trebuie să fie atent monitorizaţi privind apariţia semnelor de deprimare a SNC, cum ar fi somnolenţa, iar doza de gabapentină sau de morfină trebuie redusă corespunzător. Nu au fost observate interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau carbamazepină. Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii epileptici trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice. Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindronă şi/sau etinilestradiol, nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a niciunui component. Administrarea concomitentă de gabapentină cu antiacide conţinând aluminiu şi magneziu reduce biodisponibilitatea gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea de gabapentină în primele două ore după administrarea antiacidelor. Eliminarea renală de gabapentină nu este alterată de probenecid. S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale de gabapentină, în cazul administrării concomitente cu cimetidină, dar nu este de aşteptat ca asocierea să aibă semnificaţie clinică. 6 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Risc legat de epilepsie și medicamente antiepileptice (MAE) în general Sfaturi de specialitate cu privire la riscul potențial pentru un făt cauzat atât de convulsii, cât și de tratamentul antiepileptic trebuie oferit femeilor aflate la vârsta fertilă, și în special femeilor care planifică să rămână însărcinate și femeilor însărcinate. Necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie revizuită atunci când o femeie intenționează să rămână gravidă. La femeile tratate pentru epilepsie, terapia antiepileptică nu trebuie întreruptă brusc, deoarece aceasta poate determina crize epileptice cu consecințe grave pentru mamă și pentru copil. Monoterapia ar trebui să fie preferată ori de câte ori este posibil, deoarece terapia cu mai multe MAE ar putea fi asociată cu o mai mare risc de malformații congenitale decât monoterapie, în funcție de antiepilepticele utilizate. Riscul legat de gabapentină Gabapentina traversează placenta umană. Date dintr-un studiu observațional Nordic pe mai mult de 1700 de sarcini expuse la gabapentină în primul trimestru nu a arătat un risc mai mare de congenital major în rândul copiilor expuși la gabapentină comparativ cu copiii neexpuși și comparativ cu copiii expuși la pregabalină, lamotrigină și pregabalină sau lamotrigină. De asemenea, nu a existat un risc crescut de tulburări de neurodezvoltare observat la copiii expuși la gabapentină în timpul sarcinii. Au existat dovezi limitate ale unui risc mai mare de greutate mică la naștere și de naștere prematură, dar nu și de naștere mortală, mică pentru vârsta gestațională, scor Apgar scăzut la 5 minute și microcefalie la nou-născuții femeilor expuse la gabapentină. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Gabapentina poate fi utilizată în primul trimestru de sarcină dacă este necesar din punct de vedere clinic. Sindromul de sevraj la nou-născuți a fost raportat la nou-născuții expuși in utero la gabapentină. Expunerea concomitentă la gabapentină și opioide în timpul sarcinii poate crește riscul de sindrom de sevraj neonatal. Nou-născuții trebuie monitorizați cu atenție. Alăptarea Gabapentina se excretă în laptele uman. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului alăptat, administrarea acesteia la mamele care alăptează se face cu prudenţă. Gabapentina se administrează femeilor care alăptează doar dacă beneficiul terapeutic la mamă depăşeşte clar riscul potenţial la sugar. Fertilitatea Nu există niciun efect asupra fertilităţii în studiile la animale (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina somnolenţă, ameţeli şi alte simptome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de intensitate uşoară sau medie, acestea pot fi potenţial periculoase la pacienţii care conduc vehicule sau folosesc utilaje. Acestea survin, în special, la iniţierea tratamentului şi după creşterea dozei. 7 4.8 Reacţii adverse Reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice efectuate în epilepsie (terapie adjuvantă şi monoterapie) şi durere neuropatică sunt prezentate în lista de mai jos pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă, care este definită astfel: (foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) şi rare (≥1/10000 şi <1/1000). Atunci când o reacţie adversă a fost observată cu frecvenţe diferite în studiile clinice, aceasta a fost înregistrată cu cea mai mare frecvenţă raportată. Reacțiile suplimentare raportate din experiența de după punerea pe piață sunt incluse ca frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) cu caractere italice în lista de mai jos. În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. Sistemele şi aparatele organismului Infecţii şi infestări Foarte frecvente Frecvente Reacţii adverse la medicament Infecţie virală Pneumonie, infecţie respiratorie, infecţie urinară, infecţie, otită medie Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Leucopenie Trombocitopenie Reacţii alergice (de exemplu urticarie) Sindrom de hipersensibilitate (o reacție sistemică cu prezentare variată care poate include febră, erupție cutanată, hepatită, limfadenopatie, eozinofilie, și uneori alte semne și simptome), anafilaxie (vezi pct. 4.4) Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări psihiatrice Frecvente Mai puțin frecvente Cu frecvență necunoscută Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă necunoscută Anorexie, apetit alimentar crescut Hiperglicemie (observată cel mai adesea la pacienții cu diabet zaharat) Hipoglicemie (observată cel mai adesea la pacienții cu diabet zaharat) Hiponatremie Ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate, nervozitate, tulburări de gândire Agitație Ideaţie suicidară, halucinaţii, dependenţa de substanțe psihotrope Somnolenţă, ameţeală, ataxie Convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee, senzaţii precum parestezie, hipoestezie, coordonare anormală, nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente Hipokinezie, deficiență mintală Pierderea conștienței Alte tulburări de mişcare (de exemplu coreoatetoză, diskinezie, distonie) Tulburări oculare Frecvente Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente Cu frecvenţă necunoscută Vertij Tinitus Tulburări de vedere cum sunt ambliopia, diplopia 8 Palpitații Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tulburări vasculare Frecvente Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente Rare Tulburări gastro-intestinale Frecvente Hipertensiune arterială, vasodilataţie Dispnee, bronşită, faringită, tuse, rinită Deprimare respiratorie Mai puțin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, icter Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente Cu frecvenţă necunoscută Vărsături, greaţă, afecţiuni dentare, gingivită, diaree, durere abdominală, dispepsie, constipaţie, uscăciune a gurii și gâtului, flatulenţă Disfagie Pancreatită Edem facial, purpură cel mai adesea descrisă ca echimoze provocate de traumatisme fizice, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, acnee Sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, edem angioneurotic, eritem polimorf, alopecie, erupție cutanată la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (vezi pct. 4.4) Artralgie, mialgie, dorsalgie, contracţii musculare spastice Rabdomioliză, mioclonie Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente Cu frecvenţă necunoscută Tulburări renale şi ale căilor urinare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale aparatului genital şi sânului Impotenţă Frecvente Hipertrofie mamară, ginecomastie, disfuncție sexuală (cu Cu frecvenţă necunoscută modificări de libidou, tulburări de ejaculare și anorgasmie) Insuficienţă renală acută, incontinenţă urinară Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută Investigaţii diagnostice Frecvente Mai puţin frecvente Fatigabilitate, febră Edem periferic, mers anormal, astenie, durere, stare generală de rău, simptome asemănătoare gripei Edem generalizat Reacţii de sevraj*, durere toracică. A fost raportată moarte subită inexplicabilă pentru care nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate cu tratamentul cu gabapentină. Scădere a numărului de leucocite (celule albe), creştere în greutate Testele funcției hepatice SGOT (AST), SGPT (ALT) şi bilirubină crescute Creatinfosfokinază crescută în sânge Cu frecvenţă necunoscută Leziuni, intoxicații și complicații procedurale Frecvente Mai puțin frecvente Vătămare accidentală, fractură, escoriaţii Cădere *După întreruperea tratamentului pe termen scurt și pe termen lung cu gabapentină, au fost observate simptome de sevraj. Simptomele de sevraj pot apărea la scurt timp după întreruperea tratamentului, de obicei în decurs de 48 de ore. Cele mai frecvente simptome raportate includ anxietate, insomnie, greață, durere, transpirații, tremor, cefalee, depresie, senzație de anormalitate, amețeală și stare generală de rău (vezi pct. 4.4). Apariţia simptomelor de sevraj după întreruperea tratamentului cu gabapentină poate indica dependenţa de medicament (vezi pct. 4.8). Pacientul trebuie informat despre acest lucru la începutul tratamentului. Dacă gabapentină trebuie întreruptă, se recomandă înteruperea treptată timp de cel puțin 1 săptămână indiferent de indicație (vezi pct. 4.2). Sub tratament cu gabapentină au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Relația de cauzalitate cu gabapentină este neclară (vezi pct. 4.4). 9 La pacienţii hemodializați, datorită insuficienţei renale în stadiu terminal, a fost raportată miopatie cu valori crescute ale creatinkinazei. Infecțiile tractului respirator, otita medie, convulsiile și bronșita au fost raportate numai în studiile clinice la copii. În plus, în studiile clinice la copii, comportamentul agresiv și hiperkinezia au fost raportate frecvent. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj La supradoze de gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune viaţa în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeală, diplopie, dizartrie, somnolenţă, pierderea stării de conștiență, letargie şi diaree uşoară. Toţi pacienţii s-au recuperat complet cu tratament suportiv. Absorbţia redusă a gabapentinei la doze mai mari poate limita absorbţia medicamentului în caz de supradozaj şi, în consecinţă, poate reduce toxicitatea în supradozaj. Supradozajul cu gabapentină, în special în asociere cu alte medicamente deprimante ale sistemului nervos central, poate determina comă. Chiar dacă gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, experienţa anterioară a arătat că de obicei nu este necesar. Cu toate acestea, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Doza orală letală de gabapentină nu a fost identificată la şoareci şi şobolani la care s-au administrat doze mari de până la 8000 mg/kg. Semnele de toxicitate acută la animale au inclus ataxie, dificultăţi de respiraţie, ptoză, hipoactivitate sau excitabilitate. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Alte analgezice și antipiretice; Gabapentinoide, codul ATC: N02BF01. Mecanismul de acțiune Gabapentina trece cu ușurință în creier și previne convulsiile la o serie de modele animale de epilepsie. Gabapentina nu are afinitate nici pentru receptorul GABA tip A sau GABA tip B și nici nu modifică metabolismul GABA. Nu se leagă de receptorii altor neurotransmițători din creier și nu interacționează cu canalele de sodiu. Gabapentina se leagă cu afinitate mare de subunitatea α2δ (alfa-2-delta) din canalelor de calciu voltaj-dependente și se presupune că legarea la subunitatea α2δ (alfa-2-delta) poate fi implicată în efectele anticonvulsivante ale gabapentinei la animale. Screeningul cu panel extins nu sugerează niciun alt fel de substanțe psihotrope țintă în afară de α2δ (alfa-2-delta). Dovezi obținute pe mai multe modele preclinice arată că activitatea farmacologică a gabapentinei poate fi mediată prin legarea la α2δ (alfa-2-delta) cu scăderea eliberării de neurotransmițători 10 excitatori în regiuni ale sistemului nervos central. Această activitate poate sta la baza efectului anticonvulsivant al gabapentinei. Semnificația acestor acțiuni ale gabapentinei asupra efectelor anticonvulsivante la om urmează a fi stabilite. Gabapentina prezintă, de asemenea, eficacitate în mai multe modele preclinice de durere la animale. Legarea specifică a gabapentinei de subunitatea α2δ (alfa-2-delta) pare să aibă ca rezultat câteva acțiuni diferite care pot fi responsabile pentru activitatea analgezică în modele pe animale. Activitățile analgezice ale gabapentinei pot apărea în măduva spinării precum și în centrii superiori ai creierului, prin interacțiuni cu căile descendente inhibitorii ale durerii. Semnificația acestor proprietăți preclinice pentru efectele clinice la om este necunoscută. Eficacitate și siguranță clinică Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale la copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică dar fără semnificație statistică în rata de răspuns 50% în favoarea grupului gabapentinei comparativ cu placebo. Analizele post-hoc suplimentare ale ratelor de răspuns în funcție de vârstă nu au evidenţiat un efect semnificativ statistic al vârstei, fie ca variabilă continuă, fie ca variabilă dihotomică (grupe de vârstă de 3-5 ani şi de 6-12 ani). Date din aceste analize post-hoc suplimentare sunt rezumate în tabelul de mai jos: Tabelul 3. Ratele de răspuns în funcție de vârstă Răspuns (Ameliorare ≥50%) în funcţie de Tratament şi Vârsta populaţiei PITM* Grupa de vârstă <6 ani 6 până la 12 ani Placebo 4/21 (19%) 17/99 (17,2%) Gabapentină 4/17 (23,5%) 20/96 (20,8%) Valoarea p 0,7362 0,5144 * Populaţia în intenţie de tratament modificată (PITM) a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi pentru medicaţia în studiu, care aveau de asemenea jurnale de convulsii evaluabile pentru de 28 zile, de la momentul iniţial şi din fazele dublu-orb. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţia După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei sunt observate în 2 până la 3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia din doza absorbită) tinde să scadă odată cu creşterea dozei. Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este aproximativ 60%. Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi, nu au niciun efect clinic semnificativ asupra farmacocineticii gabapentinei. Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată după doze repetate. Deşi în studiile clinice concentraţiile plasmatice de gabapentină au fost, în general, cuprinse între 2 micrograme/ml şi 20 micrograme/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate. Parametrii farmacocinetici sunt prezentaţi în Tabelul 4. Tabelul 4-Parametrii farmacocinetici medii (CV%) la starea de echilibru, după administrare de gabapentină la fiecare 8 ore Parametrul farmacocinetic 300 mg (N=7) Medie 4,02 2,7 5,2 24,8 NA Cmax = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru tmax = timpul până la atingerea Cmax T1/2 = timpul de înjumătăţire prin eliminare plasmatică Cmax (μg/ml) tmax (oră) T1/2 (oră) ASC (0-8) μg•oră/ml) Ae% (%) %CV (24) (18) (12) (24) NA 400 mg (N=14) Medie 5,74 2,1 10,8 34,5 47,2 800 mg (N=14) Medie 8,71 1,6 10,6 51,4 34,4 %CV (29) (76) (41) (27) (37) %CV (38) (54) (89) (34) (25) 11 ASC(0-8) = aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8 ore după administrarea dozei Ae% = procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după administrarea dozei NA = Nu este disponibil Distribuţia Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie egal cu 57,7 litri. La pacienţii cu epilepsie, concentraţiile de gabapentină în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ 20% din valoarea corespunzătoare concentraţiilor plasmatice minime la starea de echilibru. Gabapentina este prezentă în laptele femeilor care alăptează. Metabolizarea Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidative responsabile de metabolizarea medicamentului. Eliminarea Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore. La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este scăzut. Constanta ratei de eliminare a gabapentinei, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal sunt direct proporţionale cu clearance-ul creatininei. Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii cu funcţia renală afectată sau la pacienţii hemodializaţi (vezi pct. 4.2). Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost determinată la 50 de subiecţi sănătoși cu vârste cuprinse între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copii cu vârstă >5 ani sunt asemănătoare celor de la adulţi pentru doza calculată în mg/kg. Într-un studiu de farmacocinetică la 24 de subiecți copii și adolescenți sănătoși cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 48 de luni, s-a observat expunerea (ASC) mai mică cu aproximativ 30%, Cmax mai mică și clearance-ul per greutate corporală mai mare în comparație cu datele disponibile raportate la copii cu vârsta peste 5 ani. Liniaritate/non-liniaritate Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei, ceea ce conferă non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate (F), de exemplu: Ae%, Cl/F, Vd/F. Farmacocinetica eliminării gabapentinei (parametrii farmacocinetici care nu includ F precum CLr şi T1/2) este cel mai bine descrisă de farmacocinetica liniară. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru sunt predictibile pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice. 5.3 Date preclinice de siguranţă Carcinogeneza Gabapentina a fost administrată în hrană la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000 mg/kg/zi şi la şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg/zi, timp de doi ani. S-a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a incidenţei carcinoamelor acinare pancreatice numai la masculii de şobolan pentru cea mai mare doză administrată. Concentrațiile plasmatice maxime de medicament la șobolani care primesc 2000 mg/kg/zi sunt de 10 ori mai mari decât concentrațiile plasmatice la oameni care primesc 3600 mg/zi. Carcinoamele acinare pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un 12 grad mic de malignitate, nu au afectat supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător, şi au fost similare celor observate în grupe de control simultane. Semnificația carcinoamelor acinare pancreatice la masculii de şobolan pentru riscul carcinogen la om nu este elucidată. Mutageneza Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. Nu a fost mutagenă in vitro în teste standard care utilizează celule bacteriene sau celule de mamifere. Gabapentina nu a indus apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro sau in vivo şi nu a indus formarea micronucleilor în măduva osoasă la hamster. Afectarea fertilităţii Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani la doze de până la 2000 mg/kg (aproximativ de cinci ori mai mult decât doza maximă zilnică la om exprimată în mg/m2 de suprafaţă corporală). Teratogeneza Gabapentina nu a crescut incidenţa malformaţiilor, comparativ cu grupuri de control, la puii de şoarece, şobolan sau iepure, la doze de până la 50, 30 și respectiv 25 de ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg la om (de patru, cinci, respectiv opt ori doza zilnică la om exprimată în mg/m2 de suprafaţă corporală). Gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi posterioare la rozătoare, ceea ce arată retard al creşterii fetale. Aceste efecte au apărut când femele de şoarece gestante au primit doze orale de 1000 sau 3000 mg/kg/zi în timpul organogenezei şi femele de șobolan au primit doze de 2000 mg/kg înaintea și în timpul împerecherii, şi pe toată durata gestaţiei. Aceste doze sunt aproximativ 1 până la 5 ori doza la om de 3600 mg exprimată în mg/m2 de suprafaţă corporală. Nu s-au observat efecte la femelele gestante de şoarece care au primit 500 mg/kg/zi (aproximativ jumătate din doza zilnică la om exprimată în mg/m2 de suprafaţă corporală). S-a observat incidenţă crescută pentru hidroureterul şi/sau hidronefroză la şobolani care au primit 2000 mg/kg/zi într-un studiu de reproducere generală și fertilitate, 1500 mg/kg/zi într-un studiu de teratogenitate, şi 500, 1000 şi 2000 mg/kg/zi într-un studiu perinatal şi postnatal). Semnificaţia acestor rezultate nu este cunoscută, dar au fost asociate cu dezvoltarea întârziată. Aceste doze sunt de asemenea aproximativ de 1 până la 5 ori doza la om de 3600 mg exprimată în mg/m2 de suprafaţă corporală. Într-un studiu de teratogenitate la iepuri, a apărut o incidență crescută a pierderii fetale post- implantare la femele gestante de iepure care au primit 60, 300 şi 1500 mg/kg/zi în timpul organogenezei. Aceste doze sunt de aproximativ 0,3 până la 8 ori doza zilnică la om de 3600 mg exprimată în mg/m2 de suprafaţă corporală. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Conținutul capsulei: Amidon de porumb Manitol (E421) Talc (E553b) 13 Învelișul capsulei: Gelatina Dioxid de titan (E171) Oxid galben de fer (E172) Oxid negru de fer (E172) Oxid roșu de fer (E172) Apă purificată Laurilsulfat de sodiu Cerneluri de imprimare: Cerneală neagră de imprimare: Shellac (E904) Oxid negru de fer (E172) 100 mg: Cerneală albă de imprimare: Shellac (E904) Dioxid de titan (E171) 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate Blistere/blistere cu doză unitară: 30 luni Flacon PEÎD: 30 luni 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Blistere din PVC/PVdC/Alu care conțin 20, 30, 50, 60, 90, 100 sau 200 de capsule sau blistere din PVC/PVdC/Alu cu doze unitară care conțin 20x1, 30x1, 50x1, 60x1, 90x1, 100x1 sau 200x1capsule. Flacon din PEÎD cu sistem de închidere din PE securizat pentru copii, care conține 50, 100 sau 200 de capsule. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice produs medicinal neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Teva B.V. Swensweg 5 2031 GA Haarlem Țările de Jos 14 8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 15969/2025/01-17 15970/2025/01-17 15971/2025/01-17 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări - aprilie 2025 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2025 15