1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 16103/2025/01-02 Anexa 2 NR. 16104/2025/01-02 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Teicoplanină Rompharm 200 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/ perfuzabilă sau soluție orală Teicoplanină Rompharm 400 mg pulbere și solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă sau soluție orală 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Teicoplanină Rompharm 200 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/ perfuzabilă sau soluție orală Fiecare flacon conţine teicoplanină 200 mg, echivalent cu cel puţin 200 000 UI. După reconstituire, soluţiile vor conţine teicoplanină 200 mg în 3,0 ml. Teicoplanină Rompharm 400 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/ perfuzabilă sau soluție orală Fiecare flacon conţine teicoplanină 400 mg, echivalent cu cel puţin 400 000 UI. După reconstituire, soluţiile vor conţine teicoplanină 400 mg în 3,0 ml. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă sau soluţie orală. Pulbere: pulbere sau masă omogenă, de culoare albă până la aproape albă. Solvent: lichid limpede, incolor, practic lipsit de particule vizibile. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Teicoplanină Rompharm este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii, începând de la naştere, pentru tratamentul parenteral al următoarelor infecţii (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1): • infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate, • infecţii ale oaselor şi articulaţiilor, • pneumonie nosocomială, • pneumonie comunitară, • infecţii ale tractului urinar, complicate, • endocardită infecţioasă, • peritonită determinată de dializa peritoneală ambulatorie continuă (DPAC), • bacteriemie care apare în asociere cu oricare dintre indicaţiile enumerate mai sus. 2 De asemenea, Teicoplanină Rompharm este indicat ca tratament alternativ cu administrare orală în caz de diaree şi colită asociate cu infecţia cu Clostridioides difficile. Atunci când este cazul, teicoplanina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. 4.2 Doze și mod de administrare Doze Doza şi durata tratamentului trebuie ajustate în funcţie de tipul şi severitatea infecţiei subiacente şi de răspunsul clinic al pacientului, precum şi de factori ai pacientului, cum sunt vârsta şi funcţia renală. Determinarea concentraţiilor plasmatice După finalizarea schemei de tratament de încărcare, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice minime de teicoplanină la starea de echilibru, pentru a se asigura că s-a atins cea mai mică valoare a concentraţiei plasmatice minime: • Pentru cele mai multe infecţii cu bacterii Gram-pozitiv, valori ale concentraţiei plasmatice minime de teicoplanină de cel puţin 10 mg/l, atunci când sunt determinate prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă (High Performance Liquid Chromatography HPLC), sau de cel puţin 15 mg/l, atunci când sunt determinate prin metoda imunochimică cu detecţie prin fluorescenţă polarizată (Fluorescence Polarization Immunoassay FPIA). • Pentru endocardită şi alte infecţii severe, valori ale concentraţiei plasmatice minime de teicoplanină de 15-30 mg/l, atunci când sunt determinate prin HPLC, sau de 30-40 mg/l, atunci când sunt determinate prin metoda FPIA. În timpul tratamentului de întreţinere, monitorizarea concentraţiilor plasmatice minime de teicoplanină poate fi efectuată cel puţin o dată pe săptămână, pentru a se asigura că aceste concentraţii sunt stabile. Pacienţi adulţi şi vârstnici cu funcţie renală normală Indicaţii Doza de încărcare Doza de întreţinere Schema de tratament de încărcare Concentraţii minime ţintă, din ziua a 3 a până în ziua a 5- a Doza de întreţinere Concentraţii minime ţintă în timpul tratamentului de întreţinere Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate Pneumonie Infecţii ale tractului urinar, complicate 6 mg/kg corp la interval de 12 ore, pentru 3 administrări intravenoase sau intramusculare > 15 mg/l 1 6 mg/kg corp intravenos sau intramuscular, o dată pe zi > 15 mg/l 1 o dată pe săptămână Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 12 mg/kg corp la interval de 12 ore, pentru 3 până la 5 administrări intravenoase > 20 mg/l 1 12 mg/kg corp intravenos sau intramuscular, o dată pe zi > 20 mg/l 1 Endocardită infecţioasă 12 mg/kg corp la interval de 12 ore, pentru 3 până 30-40 mg/l 1 12 mg/kg corp intravenos sau > 30 mg/l 1 3 Indicaţii Doza de încărcare Doza de întreţinere Schema de tratament de încărcare Concentraţii minime ţintă, din ziua a 3 a până în ziua a 5- a Doza de întreţinere Concentraţii minime ţintă în timpul tratamentului de întreţinere la 5 administrări intravenoase intramuscular, o dată pe zi 1 Determinată prin metoda FPIA Doza trebuie ajustată în funcţie de greutatea corporală, indiferent de greutatea pacientului. Durata tratamentului Durata tratamentului trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic. Pentru endocardita infecţioasă, se consideră adecvată, de obicei, o durată de minimum 21 zile. Tratamentul nu trebuie să depăşească 4 luni. Tratamentul asociat Teicoplanina are un spectru limitat al activităţii antibacteriene (Gram-pozitiv). Nu este adecvată pentru utilizarea ca monoterapie în tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care agentul patogen este deja documentat şi cunoscut ca fiind sensibil sau a cazului în care există o suspiciune mare că agentul patogen cel mai probabil implicat este eligibil/agenţii patogeni cel mai probabil implicaţi sunt eligibili pentru tratamentul cu teicoplanină. Diareea şi colita determinate de infecţia cu Clostridioides difficile Doza recomandată este de 100-200 mg, administrată oral de două ori pe zi, timp de 7 până la 14 zile. Pacienţi vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepţia cazului în care este prezentă insuficienţă renală (vezi mai jos). Pacienţi adulţi şi vârstnici cu insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei până în a patra zi de tratament, moment în care dozele trebuie ajustate pentru a se menţine o concentraţie plasmatică minimă de cel puţin 10 mg/l, atunci când este determinată prin HPLC, sau cel puţin 15 mg/l, atunci când este determinată prin metoda FPIA. După a patra zi de tratament: • În insuficienţa renală uşoară şi moderată (clearance-ul creatininei între 30-80 ml/minut): doza de întreţinere trebuie înjumătăţită, fie prin administrarea dozei o dată la două zile, fie prin administrarea unei jumătăţi din această doză o dată pe zi. • În insuficienţa renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/minut) şi la pacienţii care efectuează hemodializă: doza trebuie să fie o treime din doza obişnuită, fie prin administrarea dozei iniţiale complete, o dată la trei zile, fie prin administrarea unei treimi din această doză, o dată pe zi. Teicoplanina nu este eliminată prin hemodializă. Pacienţi care efectuează dializă peritoneală ambulatorie continuă (DPAC) După o doză de încărcare unică de 6 mg/kg corp, administrată intravenos, în prima săptămână se administrează 20 mg/l în punga cu soluţie de dializă, în a 2-a săptămână 20 mg/l în fiecare a doua pungă, iar apoi, în cea de a 3-a săptămână, 20 mg/l în punga din timpul nopţii. Copii şi adolescenţi Dozele recomandate sunt aceleaşi la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani. Nou-născuţi şi sugari până la vârsta de 2 luni: Doza de încărcare În prima zi, se administrează în perfuzie intravenoasă o doză unică de 16 mg/kg corp. 4 Doza de întreţinere Se administrează în perfuzie intravenoasă o doză unică de 8 mg/kg corp, o dată pe zi. Copii (2 luni până la 12 ani): Doza de încărcare Se administrează intravenos o doză unică de 10 mg/kg corp, la interval de 12 ore, care se repetă de 3 ori. Doza de întreţinere Se administrează intravenos o doză unică de 6-10 mg/kg corp, o dată pe zi. Mod de administrare Teicoplanina trebuie administrată pe cale intravenoasă sau intramusculară. Injecţia intravenoasă se poate administra, fie sub formă de bolus cu durata de 3 până la 5 minute, fie sub formă de perfuzie cu durata de 30 minute. La nou-născuţi trebuie utilizată numai metoda de administrare în perfuzie. Pentru diareea şi colita asociate infecţiei cu Clostridioides difficile trebuie utilizată calea orală. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la teicoplanină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Teicoplanina nu trebuie administrată pe cale intraventriculară. Reacţii de hipersensibilitate La administrarea teicoplaninei au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave, care au pus viaţa în pericol, uneori fiind letale (de exemplu şoc anafilactic). Dacă apare o reacţie alergică la teicoplanină, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsurile de urgenţă adecvate. Teicoplanina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la vancomicină, deoarece pot apărea reacţii de hipersensibilitate încrucişată, inclusiv şoc anafilactic letal. Cu toate acestea, antecedentele personale de „sindromul omului roșu” la vancomicină nu contraindică utilizarea teicoplaninei. Reacţii asociate perfuziei În cazuri rare (chiar şi la administrarea primei doze) s-a observat apariţia „sindromului omului roșu” (un complex de simptome care includ prurit, urticarie, eritem, angioedem, tahicardie, hipotensiune arterială, dispnee). Oprirea administrării perfuziei sau reducerea vitezei de perfuzare poate duce la remiterea acestor reacţii. Reacţiile asociate perfuziei pot fi limitate dacă doza zilnică se administrează în perfuzie cu durata de 30 minute, în loc de injecţie în bolus. Reacţii adverse cutanate severe La administrarea teicoplaninei, au fost raportate reacţii adverse cutanate severe (RACS) inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) şi reacţie la medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS), care pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale (vezi pct. 4.8). A fost raportată, de asemenea, pustuloza exantematică acută generalizată (PEGA) la administrarea teicoplaninei (vezi pct. 4.8). La momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele reacțiilor cutanate severe (de exemplu, erupție cutanată progresivă, deseori însoțită de vezicule sau leziuni ale mucoaselor sau erupție cutanată pustulară, sau orice alt semn de hipersensibilitate a pielii) și trebuie monitorizați îndeaproape. Dacă apar semne și simptome 5 sugestive ale reacțiilor cutanate severe, administrarea teicoplaninei trebuie întreruptă și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Spectrul de activitate antibacteriană Teicoplanina are un spectru limitat al activităţii antibacteriene (Gram-pozitiv). Nu este adecvată pentru utilizarea ca monoterapie în tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care este deja documentat şi cunoscut faptul că agentul patogen este sensibil sau în cazul în care există o suspiciune mare că agentul patogen cel mai probabil implicat este eligibil/agenţii patogeni cel mai probabil implicaţi sunt eligibili pentru tratamentul cu teicoplanină. Utilizarea raţională a teicoplaninei trebuie să ia în considerare spectrul activităţii antibacteriene, profilul de siguranţă şi cât de adecvată este terapia antibacteriană standard pentru a trata fiecare pacient, în mod individual. Ţinând cont de acest fapt, este de aşteptat ca în cele mai multe situaţii teicoplanina să fie utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe, la pacienţii la care acțiunea antibacterienelor standard nu este considerată a fi adecvată. Trombocitopenie La administrarea teicoplaninei s-a raportat trombocitopenie (vezi pct.4.8). În timpul tratamentului, se recomandă efectuarea periodică de teste hematologice, care includ hemoleucograma completă. Nefrotoxicitate La pacienţii trataţi cu teicoplanină s-au raportat nefrotoxicitate și insuficienţă renală (vezi pct. 4.8). Pacienţii cu insuficienţă renală, cei trataţi cu schema de tratament cu doza mare de încărcare de teicoplanină și cei tratați cu teicoplanină în asociere cu sau după alte medicamente cu potenţial nefrotoxic cunoscut (de exemplu, aminoglicozide, colistină, amfotericină B, ciclosporină şi cisplatină) trebuie monitorizați cu atenție şi trebuie să efectueze teste auditive (vezi mai jos „Ototoxicitate”). Deoarece teicoplanina este eliminată, în principal, pe cale renală, doza de teicoplanină trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). Ototoxicitate Similar altor glicopeptide, la pacienţii trataţi cu teicoplanină a fost raportată ototoxicitate (surditate şi tinitus) (vezi pct. 4.8). Pacienţii care în timpul tratamentului cu teicoplanină dezvoltă semne şi simptome de afectare a auzului sau tulburări ale urechii interne trebuie evaluaţi şi monitorizaţi cu atenţie, în special în cazul tratamentului prelungit şi al pacienţilor cu insuficienţă renală. Pacienţii trataţi cu teicoplanină în asociere cu sau după alte medicamente cu potenţial nefrotoxic și/sau neurotoxic/ototoxic cunoscut (de exemplu, aminoglicozide, colistină, amfotericină B, ciclosporină, cisplatină, furosemidă şi acid etacrinic) trebuie monitorizaţi cu atenţie, iar beneficiul administrării teicoplaninei trebuie evaluat în cazul în care auzul se deteriorează. Trebuie luate măsuri de precauţie speciale atunci când se administrează teicoplanină la pacienţii care necesită tratament concomitent cu medicamente ototoxice şi/sau nefrotoxice, caz în care se recomandă efectuarea în mod regulat de teste hematologice, ale funcţiei hepatice şi ale funcţiei renale. Suprainfecţii Similar altor antibiotice, administrarea teicoplaninei, în special dacă este prelungită, poate determina dezvoltarea microorganismelor rezistente. Dacă apar suprainfecţii în timpul tratamentului, trebuie luate măsurile corespunzătoare. Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per flacon cu pulbere, adică practic „nu conține sodiu”. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile. 6 Teicoplanina şi soluţiile care conțin aminoglicozide sunt incompatibile şi nu trebuie amestecate atunci când se injectează; cu toate acestea, sunt compatibile în lichidul de dializă şi pot fi utilizate în tratamentul peritonitelor induse de DPAC. Teicoplanina trebuie administrată cu prudenţă în asociere cu sau după alte medicamente cu potenţial nefrotoxic și / sau neurotoxic/ototoxic cunoscut. Acestea includ, de exemplu, aminoglicozide, colistină, amfotericină B, ciclosporină, cisplatină, furosemid şi acid etacrinic (vezi pct. 4.4 „Nefrotoxicitate” și „Ototoxicitate”). Cu toate acestea, nu s-a evidenţiat o toxicitate sinergică în cazul utilizării concomitente cu teicoplanină. În studiile clinice, teicoplanina a fost administrată la mulţi pacienţi care se aflau deja în tratament cu diferite medicamente, inclusiv alte medicamente antibiotice, medicamente antihipertensive, anestezice, medicamente pentru afecţiuni cardiace şi medicamente antidiabetice, fără a se evidenţia interacţiuni cu potenţial de generare a reacţiilor adverse. Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Datele provenite din utilizarea teicoplaninei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, la doze mari (vezi pct. 5.3): la şobolan a crescut incidenţa naşterilor de fetuși morţi şi a mortalităţii neo-natale. Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Prin urmare, teicoplanina nu trebuie administrată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Nu poate fi exclus un risc potenţial de afectare a urechii interne şi de afectare renală la făt (vezi pct. 4.4). Alăptarea Nu se cunoaşte dacă teicoplanina se excretă în laptele uman. Nu există informaţii cu privire la excreţia teicoplaninei în lapte la animale. Trebuie luată decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu teicoplanină având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu teicoplanină pentru mamă. Fertilitatea Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat afectarea fertilităţii. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Teicoplanină Rompharm are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Teicoplanina poate provoca ameţeală şi cefalee. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Pacienţii care prezintă aceste reacţii adverse nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje. 4.8 Reacții adverse Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse În tabelul de mai jos sunt enumerate toate reacţiile adverse care au apărut cu o incidenţă mai mare decât pentru placebo şi la mai mult de un pacient, utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). 7 În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10) Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000) Foarte rare (< 1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Infecţii şi infestări Abces Suprainfecţii (dezvoltare a microorganismelor rezistente) Tulburări hematologice şi limfatice Leucopenie, tombocitopenie, eozinofilie Agranulocitoză, neutropenie, pancitopenie Tulburări ale sistemului imunitar Reacţie anafilactică (anafilaxie) (vezi pct. 4.4) Reacţie la medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS), şoc anafilactic (vezi pct. 4.4) Tulburări ale sistemului nervos Ameţeală, cefalee Convulsii Tulburări acustice şi vestibulare Surditate, pierdere a auzului (vezi pct. 4.4), tinitus, tulburare vestibulară Tulburări vasculare Flebită Tromboflebită Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Bronhospasm Tulburări gastrointestinale Diaree, vărsături, greaţă Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie cutanată, eritem, prurit „Sindromul omului roșu” (de exemplu, hiperemie la nivelul părţii superioare a corpului) (vezi pct. 4.4) Necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens- Johnson, pustuloză exantematică generalizată acută, eritem polimorf, angioedem, dermatită exfoliativă, urticarie (vezi pct. 4.4) Tulburări renale şi ale căilor urinare Creştere a valorilor creatininemiei Insuficienţă renală (inclusiv insuficienţă renală acută) (vezi mai jos descrierea 8 Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10) Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000) Foarte rare (< 1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) reacțiilor adverse selectate)* Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Durere, febră Abces la locul injecţiei, frisoane (contractură musculară) Investigaţii diagnostice Creştere a valorilor transaminazelor (modificări tranzitorii ale valorilor transaminazelor), creştere a valorilor sanguine ale fosfatazei alcaline (modificări tranzitorii ale valorilor fosfatazei alcaline) Descrierea reacțiilor adverse selectate *Pe baza raportărilor din literatură, la pacienții tratați cu o schemă de tratament cu doza de încărcare mică, în medie de 6 mg/kg de două ori pe zi, urmată de o doză de întreținere în medie de 6 mg/kg o dată pe zi, frecvența estimată pentru nefrotoxicitate este de aproximativ 2%. Într-un studiu observațional de siguranță post-autorizare, în care au fost înrolați 300 pacienți cu vârsta medie de 63 ani (tratați pentru infecții ale oaselor și articulațiilor, endocardită sau alte infecții severe), cărora li s-a administrat schema de tratament cu doza mare de încărcare de 12 mg/kg de două ori pe zi (tratați cu o valoare mediană de 5 doze de încărcare), urmată de o doză de întreținere de 12 mg/kg o dată pe zi, frecvența observată pentru nefrotoxicitatea confirmată a fost de 11,0% (IÎ 95% = [7,4%; 15,5%]) în primele 10 zile. Frecvența cumulată pentru nefrotoxicitate, de la începutul tratamentului până la 60 zile de la ultima doză, a fost de 20,6% (IÎ 95% = [16,0%; 25,8%]). La pacienții tratați cu mai mult de 5 doze mari de încărcare, de 12 mg/kg de două ori pe zi, urmate de o doză de întreținere de 12 mg/kg o dată pe zi frecvența cumulată a nefrotoxicității observate, de la începutul tratamentului până la 60 zile de la ultima administrare, a fost de 27% (IÎ 95% = [20,7%; 35,3%]) (vezi pct. 4.4). Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 9 4.9 Supradozaj Simptome Au fost raportate cazuri de administrare accidentală de doze foarte mari la copii. În cazul unui nou- născut cu vârsta de 29 de zile, căruia i s-au administrat 400 mg teicoplanină intravenos (95 mg/kg), a apărut agitaţie. Abordare terapeutică Tratamentul supradozajului cu teicoplanină trebuie să fie simptomatic. Teicoplanina nu este eliminată prin hemodializă şi doar lent prin dializă peritoneală. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, alte antibacteriene, antibacteriene glicopeptidice, codul ATC: J01XA02 Mecanism de acţiune Teicoplanina inhibă creşterea microorganismelor sensibile prin influenţarea biosintezei peretelui celular într-un loc diferit faţă de antibioticele beta-lactamice. Sinteza peptidoglicanilor este blocată prin legarea specifică de reziduuri de D-alanil-D-alanină. Mecanismul rezistenţei Rezistenţa la teicoplanină poate avea la bază următoarele mecanisme: • Modificarea structurii ţintă: această formă de rezistenţă a apărut, în special, la Enterococcus faecium. Modificarea se bazează pe schimbarea funcţiei D-alanil-D-alaninei de la capătul terminal al lanţului de aminoacizi al unui precursor de mureină prin înlocuirea cu D-Ala-Dlactat, ceea ce reduce astfel afinitatea pentru vancomicină. Enzimele responsabile sunt o lactat dehidrogenză D sau o ligază nou sintetizate. • Scăderea sensibilităţii sau rezistenţa stafilococilor la teicoplanină se bazează pe producerea în exces a precursorilor de mureină, de care se leagă teicoplanina. Poate apărea rezistenţă încrucişată între teicoplanină şi glicoproteina vancomicină. Un număr de enterococi rezistenţi la vancomicină sunt sensibili la teicoplanină (fenotipul Van-B). Valori critice la testarea sensibilităţii Criteriile interpretative CMI (concentrație minimă inhibitorie) pentru testarea sensibilității au fost stabilite de Comitetul European pentru Testarea Sensibilității Antimicrobiene (EUCAST) pentru teicoplanină și sunt enumerate aici: https://www.ema.europa.eu/documents/other/minimum-inhibitory- concentration-mic-breakpoints_en.xlsx. Relaţie farmacocinetică/farmacodinamie Activitatea antimicrobiană a teicoplaninei depinde, mai ales, de durata perioadei în timpul căreia concentraţia substanţei este mai mare decât concentraţia minimă inhibitorie (CMI) pentru agentul patogen. Sensibilitate Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii, iar informaţiile locale despre rezistenţă sunt utile, mai ales atunci când se tratează infecţii severe. După cum este necesar, trebuie solicitat sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este în măsură să facă discutabilă utilitatea medicamentului cel puţin în anumite tipuri de infecţii. Specii frecvent sensibile Bacterii Gram-pozitiv aerobe 10 Corynebacterium jeikeium a Enterococcus faecalis Staphylococcus aureus (inclusiv tulpini rezistente la meticilină) Streptococcus agalactiae Streptococcus dysgalactiae subspecia equisimilis a (Streptococi de grup C şi G) Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes Streptococi din grupul viridans a b Bacterii Gram-pozitiv anaerobe Clostridioides difficile a Peptostreptococcus spp. a Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă Bacterii Gram-pozitiv aerobe Enterococcus faecium Staphylococcus epidermidis Staphylococcus haemolyticus Staphylococcus hominis Bacterii cu rezistenţă intrinsecă Toate bacteriile Gram-negativ Alte bacterii Chlamydia spp. Chlamydophila spp. Legionella pneumophila Mycoplasma spp. a Nu erau disponibile date curente atunci când au fost publicate tabelele. Sensibilitatea este presupusă conform literaturii de specialitate de bază, volumelor standard şi recomandărilor de tratament. b Termen colectiv pentru un grup eterogen de specii de Streptococ. Incidenţa rezistenţei poate varia în funcţie de specia respectivă de Streptococ. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție Teicoplanina se administrează pe cale parenterală (intravenos sau intramuscular). După administrare intramusculară, biodisponibilitatea teicoplaninei (comparativ cu administrarea intravenoasă) este aproape completă (90%). După administrarea intramusculară timp de şase zile a unei doze de 200 mg, valoarea medie (deviaţia standard) a concentraţiei plasmatice maxime (C max ) de teicoplanină este de 12,1 (0,9) mg/l şi este atinsă la 2 ore după administrare. După o doză de încărcare de 6 mg/kg, administrată intravenos la interval de 12 ore, pentru 3 până la 5 administrări, valorile C max sunt cuprinse între 60 şi 70 mg/l, iar valorile C min sunt, de obicei, peste 10 mg/l. După o doză de încărcare de 12 mg/kg administrată intravenos la interval de 12 ore, pentru 3 administrări, se estimează că valorile medii ale C max şi C min sunt de aproximativ 100 mg/l şi, respectiv, 20 mg/l. După o doză de întreţinere de 6 mg/kg, administrată o dată pe zi, valorile C max şi C min sunt de aproximativ 70 mg/l şi, respectiv, 15 mg/l. După o doză de întreţinere de 12 mg/kg, administrată o dată pe zi, valorile C min sunt cuprinse între 18 şi 30 mg/l. 11 Atunci când se administrează pe cale orală, teicoplanina nu se absoarbe din tractul gastro-intestinal. Atunci când se administrează pe cale orală la subiecţi sănătoşi, în doză unică de 250 mg sau 500 mg, teicoplanima nu este depistată în plasmă sau urină, ci este regăsită doar în materiile fecale (aproximativ 45% din doza administrată), sub formă de substanță activă nemodificată. Distribuție Legarea de proteinele plasmatice la om este cuprinsă între 87,6 şi 90,8%, fără să varieze în funcţie de concentraţiile plasmatice de teicoplanină. Teicoplanina se leagă, în principal, de albumina serică umană. Teicoplanina nu se distribuie în eritrocite. Volumul de distribuţie la starea de echilibru (V se ) variază între 0,7 şi 1,4 l/kg. Cele mai mari valori ale V se se observă în studiile recente, în cadrul cărora perioada de recoltare a probelor a fost mai mare de 8 zile. Teicoplanina se distribuie, în principal, în ţesuturile pulmonar, miocardic şi osos, cu un raport al concentraţiilor din ţesut/plasmă mai mare de 1. În lichidul din vezicule, lichidul sinovial şi lichidul peritoneal, raportul concentraţiilor din ţesut/plasmă variază între 0,5 şi 1. Eliminarea teicoplaninei din lichidul peritoneal se efectuează cu aceeaşi viteză ca şi din plasmă. În lichidul pleural şi în ţesutul adipos subcutanat, raportul concentraţiilor din ţesut/plasmă este cuprins între 0,2 şi 0,5. Teicoplanina nu pătrunde cu uşurinţă în lichidul cefalorahidian (LCR). Metabolizare Forma nemodificată de teicoplanină este principalul compus identificat în plasmă şi urină, ceea ce indică o metabolizare minimă. Se formează doi metaboliţi, probabil prin hidroxilare, care reprezintă 2 până la 3% din doza administrată. Eliminare Teicoplanina nemodificată se excretă, în principal, pe cale renală (80% în decurs de 16 zile), în timp ce 2,7% din doza administrată este regăsită în materiile fecale (prin excreţie biliară) în decurs de 8 zile de la administrare. În cele mai recente studii, în cadrul cărora perioada de recoltare a probelor este de aproximativ 8 până la 35 zile, timpul de înjumătăţire prin eliminare pentru teicoplanină variază între 100 şi 170 ore. Teicoplanina are un clearance total scăzut, cuprins între 10 şi 14 ml/kg şi oră şi un clearance renal cuprins între 8 şi 12 ml/kg şi oră, ceea ce indică faptul că teicoplanina se excretă, în principal, prin mecanisme renale. Liniaritate Teicoplanina prezintă o farmacocinetică liniară pentru intervalul de doze cuprins între 2 şi 25 mg/kg. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală: Deoarece teicoplanina se elimină pe cale renală, eliminarea teicoplaninei scade în funcţie de gradul insuficienţei renale. Clearance-urile total şi renal ale teicoplaninei depind de clearance-ul creatininei. Pacienţi vârstnici: La persoanele vârstnice, farmacocinetica teicoplaninei nu se modifică, decât în caz de insuficienţă renală. Copii şi adolescenţi: Faţă de pacienţii adulţi, se observă un clearance total mai mare (15,8 ml/kg şi oră pentru nou-născuţi, 14,8 ml/kg şi oră pentru vârsta medie de 8 ani) şi un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai scurt (40 ore pentru nou-născuţi; 58 ore pentru vârsta de 8 ani). 5.3 Date preclinice de siguranță După administrare parenterală în doze repetate la şobolan şi câine, au fost observate efecte asupra rinichilor şi s-a arătat că acestea sunt dependente de doză şi reversibile. Studiile care au evaluat potenţialul de a provoca ototoxicitate, efectuate la cobai, indică faptul că este posibilă o afectare uşoară a funcţiilor cohleare şi vestibulare, în absenţa unor leziuni morfologice. 12 La şobolan, administrarea subcutanată a teicoplaninei în doză de până la 40 mg/kg şi zi nu a afectat fertilitatea la mascul şi la femelă. În studiile de dezvoltare embriofetală, nu au fost observate malformaţii după administrarea subcutanată de doze de până la 200 mg/kg şi zi la şobolan şi după administrarea intramusculară de doze de până la 15 mg/kg şi zi la iepure. Cu toate acestea, la şobolan a existat o incidenţă crescută a naşterilor de fetuși morţi la doze de 100 mg/kg şi zi şi mai mari şi a mortalităţii neo-natale la doze de 200 mg/kg şi zi. Acest efect nu a fost raportat la doze de 50 mg/kg şi zi. Un studiu efectuat în perioada peri- şi postnatală la şobolan nu a evidenţiat efecte asupra fertilităţii la generaţia F1 sau asupra supravieţuirii şi dezvoltării la generaţia F2, după administrarea subcutanată de doze de până la 40 mg/kg şi zi. Teicoplanina nu a demonstrat niciun potenţial de a provoca antigenicitate (la şoarece, cobai sau iepure), genotoxicitate sau iritaţie locală. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă sau soluţie orală Clorură de sodiu Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Solvent Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilități Teicoplanina şi aminoglicozidele sunt incompatibile atunci când se amestecă direct şi nu trebuie amestecate înainte de injectare. Dacă teicoplanina se administrează în asociere cu alte antibiotice, acestea trebuie administrate separat. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate Perioada de valabilitate a pulberii în ambalajul destinat comercializării: 3 ani Perioada de valabilitate a soluţiei reconstituite: Stabilitatea fizică şi chimică în timpul utilizării pentru soluţia reconstituită, preparată conform recomandărilor, a fost demonstrată timp de 24 ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează imediat, perioadele de păstrare şi condiţiile de utilizare înainte de administrare sunt responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 ore, la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C. Perioada de valabilitate după diluarea medicamentului: Stabilitatea fizică şi chimică în timpul utilizării pentru soluţia reconstituită, preparată conform recomandărilor, a fost demonstrată timp de 24 ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează imediat, perioadele de păstrare şi condiţiile de utilizare înainte de administrare sunt responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 ore, la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C, cu excepţia cazului în care reconstituirea/diluarea au avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate. 13 6.4 Precauții speciale pentru păstrare Pulbere în ambalajul destinat comercializării Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire/diluare, vezi pct. 6.3. 6.5 Natura și conținutul ambalajului Teicoplanină Rompharm 200 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/ perfuzabilă sau soluție orală Pulberea sterilă pentru soluție injectabilă/perfuzabilă sau soluție orală, care conține 200 mg teicoplanină este ambalată în flacon din sticlă incoloră, transparentă, de tip I, închis cu dop din cauciuc bromobutilic și sigilat cu un capac din aluminiu cu un disc detașabil din polipropilenă de culoarea albastră. Solventul este ambalat în fiole din sticlă incoloră, de tip I, prevăzute cu inel de rupere, care conțin 3 ml apă pentru preparate injectabile. Mărimi de ambalaj: - 1 flacon cu pulbere şi 1 fiolă cu solvent. - 5 flacoane cu pulbere (1 suport cu 5 flacoane) şi 5 fiole cu solvent (1 suport cu 5 fiole). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. Teicoplanină Rompharm 400 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/ perfuzabilă sau soluție orală Pulberea sterilă pentru soluție injectabilă/perfuzabilă sau soluție orală, care conține 400 mg teicoplanină este ambalată în flacon din sticlă incoloră, transparentă, de tip I, închis cu dop din cauciuc bromobutilic și sigilat cu un capac din aluminiu cu un disc din polipropilenă de culoarea albă. Solventul este ambalat în fiole din sticlă incoloră, de tip I, prevăzute cu inel de rupere, care conțin 3 ml apă pentru preparate injectabile. Mărimi de ambalaj: - 1 flacon cu pulbere şi 1 fiolă cu solvent. - 5 flacoane cu pulbere (1 suport cu 5 flacoane) şi 5 fiole cu solvent (1 suport cu 5 fiole). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare Acest medicament este destinat numai unei singure utilizări. Prepararea soluţiei reconstituite Soluția este reconstituită prin adăugarea a 3 ml de apă pentru preparate injectabile din fiola cu solvent în flaconul cu pulbere. Apa se adaugă lent în flaconul cu pulbere, flaconul trebuie rotit ușor, până când pulberea se dizolvă complet, pentru a evita formarea de spumă. Dacă soluţia formează spumă, atunci trebuie lăsată în repaus timp de aproximativ 15 minute, astfel încât spuma să dispară. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi. Culoarea soluției reconstituite este gălbuie. Conţinutul nominal de teicoplanină din flacon 200 mg Volumul flaconului cu pulbere 6 ml Volumul care conţine doza nominală de teicoplanină (extrasă cu o seringă a 5 ml, prevăzută cu un ac de calibru 23G) 3 ml Conţinutul nominal de teicoplanină din flacon 400 mg Volumul flaconului cu pulbere 10 ml 14 Volumul care conţine doza nominală de teicoplanină (extrasă cu o seringă a 5 ml, prevăzută cu un ac de calibru 23G) 3 ml Soluţia reconstituită poate fi injectată direct sau, alternativ, poate fi diluată suplimentar, sau administrată oral. Prepararea soluţiei diluate înainte de administrarea în perfuzie: Teicoplanină Rompharm poate fi administrat în următoarele soluţii perfuzabile: • soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0.9%) • soluţie Ringer • soluţie Ringer-lactat • soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Rompharm Company S.R.L. Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni 075100, Jud. Ilfov România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 16103/2025/01-02 16104/2025/01-02 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei autorizări: Iunie 2025 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iunie 2025