AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 16194/2025/01-02-03-04 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Pantoprazol AptaPharma 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare flacon conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru soluţie injectabilă. Masă poroasă sau pulbere albă până la aproape albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Pantoprazol AptaPharma este indicat pentru utilizare la adulți pentru: - - - Esofagită de reflux. Ulcer gastric și duodenal. Sindromul Zollinger-Ellison și alte stări hipersecretorii patologice. 4.2 Doze şi mod de administrare Acest medicament trebuie administrat de către un profesionist din domeniul sănătății și sub supraveghere medicală adecvată. Administrarea intravenoasă a Pantoprazol AptaPharma este recomandată numai dacă administrarea orală nu este adecvată. Sunt disponibile date privind utilizarea intravenoasă timp de până la 7 zile. Prin urmare, de îndată ce este posibilă terapia orală, tratamentul intravenos cu Pantoprazol AptaPharma trebuie întrerupt și trebuie administrat în schimb 40 mg de pantoprazol pe cale orală. Doze Ulcer gastric şi duodenal, esofagită de reflux Doza intravenoasă recomandată este de un flacon de Pantoprazol AptaPharma (40 mg de pantoprazol) pe zi. Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice Pentru controlul de lungă durată al sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii patologice pacienţii trebuie să iniţieze tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg pantoprazol. Ulterior, doza poate fi ajustată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiei de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg, acestea trebuie divizate şi administrate în 2 prize în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la peste 160 mg pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii. 1 În cazul în care este necesar un control rapid al acidităţii, la majoritatea pacienţilor este suficientă o doză iniţială de 2 x 80 mg pantoprazol pentru scăderea secreţiei de acid şi încadrarea în intervalul dorit (< 10 mEq/h) în termen de o oră. Grupe speciale de pacienți Pacienţi cu insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de Pantoprazol AptaPharma (o jumătate de flacon de pantoprazol 40 mg) (vezi pct. 4.4). Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2). Pacienţi vârstnici La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2). Copii și adolescenți Siguranţa şi eficacitatea pantoprazol 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Prin urmare, Pantoprazol AptaPharma 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu vârsta sub 18 ani. Datele curente disponibile sunt descrise la pct. 5.2, însă nu pot fi făcute recomandări cu privire la doze. Mod de administrare Soluţia gata de utilizare este preparată cu 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Soluţia preparată poate fi administrată direct sau poate fi administrată după diluarea ulterioară cu 100 ml soluţie injectabilă clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%). După preparare soluția trebuie administrată intravenos in decurs de 12 ore. Medicamentul trebuie administrat intravenos într-un interval cuprins între 2 şi 15 minute. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului, vezi pct. 6.6. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Tumori maligne gastrice Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei tumori maligne gastrice şi poate întârzia diagnosticul. La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclusă prezenţa unei tumori maligne. Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat, trebuie efectuate investigaţii suplimentare. Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, enzimele hepatice trebuie monitorizate în timpul tratamentului. În cazul unei creșteri a enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2) Administrarea concomitentă cu inhibitori de protează HIV Utilizarea concomitentă a pantoprazolului cu inhibitori de protează HIV, cum ar fi atazanavir, a căror absorbție depinde de o valoare a pH-ului gastric acid, nu este recomandată din cauza biodisponibilității sale semnificativ reduse (vezi pct. 4.5). 2 Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii Tratamentul cu pantoprazol poate duce la un risc ușor crescut de infecții gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella și Campylobacter sau C. difficile. Hipomagneziemie Hipomagneziemia severă a fost raportată rar la pacienții tratați cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), cum ar fi pantoprazolul timp de cel puțin trei luni și în majoritatea cazurilor timp de un an. Pot apărea manifestări grave de hipomagneziemie, cum ar fi oboseala, tetania, delirul, convulsiile, amețelile și aritmia ventriculară, dar pot debuta insidios și pot fi trecute cu vederea. Hipomagnezemia poate duce la hipocalcemie și/sau hipokaliemie (vezi pct. 4.8). La majoritatea pacienților afectați, hipomagnezemia (și hipocalcemia și/sau hipopotasemie asociată cu hipomagneziemie) s-au îmbunătățit după administrarea de magneziu și întreruperea tratamentului cu IPP. Pentru pacienții care se estimează că urmează un tratament prelungit sau care iau IPP cu digoxină sau medicamente care pot provoca hipomagnezemie (de exemplu, diuretice), profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să ia în considerare determinarea nivelului de magneziu în sânge înainte de a începe tratamentul cu IPP și periodic în timpul tratamentului. Fracturi osoase Inhibitorii pompei de protoni, în special atunci când sunt utilizați în doze mari și pentru o perioadă lungă de timp ( > 1 an), pot crește modest riscul de fractură a șoldului, încheieturii mâinii și coloanei vertebrale, predominant la vârstnici sau în prezența altor factori de risc recunoscuți. Studiile observaționale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot crește riscul general de fractură cu 10-40 %. O parte din această creștere se poate datora altor factori de risc. Pacienții cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri conform ghidurilor clinice actuale și ar trebui să aibă un aport adecvat de vitamina D și calciu. Reacții adverse cutanate severe (RACS) Au fost raportate în asociere cu pantoprazolul cu frecvență necunoscută, reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune în pericol viața sau pot fi letale (vezi pct. 4.8). În momentul prescrierii, pacienții trebuie să fie informați cu privire la semnele și simptomele și monitorizați îndeaproape pentru reacții ale pielii. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, pantoprazolul trebuie retras imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Lupus eritematos cutanat subacut (LECS) Inhibitorii pompei de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni ale pielii, în special în zonele expuse la soare şi sunt însoţite de artralgii, pacientul trebuie să solicite prompt asistenţă medicală, iar personalul medical trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentului cu Pantoprazol AptaPharma. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor al pompei de protoni poate creşte riscul de LECS la administrarea altor inhibitori ai pompei de protoni. Interferarea cu testele de laborator Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile privind tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu pantoprazol trebuie oprit temporar, cu cel puţin 5 zile înainte de determinarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă nivelurile de cromogranină A şi gastrină nu au revenit în limitele valorilor de referinţă după măsurarea iniţială, determinările trebuie repetate peste 14 zile după încetarea tratamentului cu un inhibitor al pompei de protoni. Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic „nu conține sodiu”. 3 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Medicamente cu farmacocinetică de absorbție dependentă de pH Din cauza inhibării puternice şi de lungă durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate interfera cu absorbţia altor medicamente, pentru care pH-ul gastric este un factor important pentru biodisponibilitatea orală, cum este cazul unor antifungice azolice, cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este erlotinib. Inhibitori ai proteazei HIV Administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori ai proteazei HIV, pentru care absorbţia este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, nu este recomandată, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilităţii lor (vezi pct. 4.4). În cazul în care asocierea inhibitorilor proteazei HIV cu un inhibitor al pompei de protoni este considerată inevitabilă, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală). Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol. Poate fi necesară ajustarea dozei de inhibitor al proteazei HIV. Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină) Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau INR. Cu toate acestea, au existat raportări ale creşterii INR şi timpului protrombinic la pacienţii trataţi concomitent cu IPP şi warfarină sau fenprocumonă. Creşterea INR şi a timpului protrombinic poate duce la sângerări anormale şi chiar deces. Poate fi necesară monitorizarea pacienţilor trataţi cu pantoprazol şi warfarină sau fenprocumonă pentru creşterea INR şi a timpului protrombinic. Metotrexat Au fost raportate concentrații plasmatice crescute de metotrexat la unii pacienţi la care s-au utilizat concomitent doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori ai pompei de protoni. Prin urmare, în cazurile unde este utilizată o doză mare de metotrexat, de exemplu, în cancer şi psoriazis, poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a tratamentului cu pantoprazol. Alte studii privind interacţiunile Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, cum sunt carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipina şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol, nu au indicat interacţiuni clinice semnificative. O interacţiune între pantoprazol cu alte medicamente sau compuşi metabolizaţi prin intermediul aceluiaşi sistem enzimatic nu poate fi exclusă. Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicam, diclofenac, naproxen), CYP2D6 (cum este metoprolol), CYP2E1 (cum este etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina. Nu au fost semnalate nici un fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent. Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu unele antibiotice (claritromicina, metronidazol, amoxicilina). Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic. Medicamentele care inhibă sau induc CYP2C19: Inhibitorii CYP2C19, cum este fluvoxamina, ar putea creşte expunerea sistemică a pantoprazolului. O reducere a dozei poate fi luată în considerare pentru pacienţii trataţi timp îndelungat cu doze mari de pantoprazol sau cei cu insuficienţă hepatică. 4 Inductorii enzimatici care afectează CYP2C19 şi CYP3A4, cum sunt rifampicina şi sunătoarea (Hypericum perforatum) pot reduce concentraţiile plasmatice ale IPP care sunt metabolizaţi prin intermediul acestor sisteme enzimatice. Interacțiuni medicament-teste de laborator Au fost raportate rezultate fals pozitive la unele teste de screening urinar pentru tetrahidrocannabinol (THC) la pacienții care primesc pantoprazol. Trebuie luată în considerare o metodă alternativă de confirmare pentru a verifica rezultatele pozitive. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina O cantitate moderată de date privind femeile gravide (între 300 și 1000 de rezultate ale sarcinii) au indicat nici o toxicitate malformativă sau feto/neonatală a pantoprazolului. Studiile pe animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării pantoprazolului în timpul sarcinii. Alăptarea Studiile la animale au arătat excreția pantoprazolului în laptele matern. Nu există informații suficiente cu privire la excreția pantoprazolului în laptele uman, dar a fost raportată excreția în laptele uman. Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți/sugari. Prin urmare, o decizie privind întreruperea alăptării sau întreruperea/abținerea de la terapia cu pantoprazol trebuie luată ținând cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul tratamentului cu Pantoprazol AptaPharma pentru femeie. Fertilitatea Nu au existat dovezi de afectare a fertilităţii după administrarea de pantoprazol în studiile la animale (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Pantoprazolul nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Pot apărea reacții adverse la medicament, cum ar fi amețeli și tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Dacă sunt afectați, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje. 4.8 Reacţii adverse Rezumatul profilului de siguranță Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Rezumat tabelar al reacțiilor adverse Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate pentru pantoprazol, încadrate în următoarea clasificare a frecvențelor: Foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (> 1/1000 şi < 1/100); rare (> 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Pentru toate reacţiile adverse raportate din experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă o ordonare după frecvenţă, prin urmare sunt menţionate cu „frecvenţă necunoscută”. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tabelul 1. Reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară punerii pe piaţă 5 Frecvență Frecvente Mai puțin frecvente Rare Foarte rare Frecvenţă necunoscută Aparate, sisteme și organe Tulburări hematologice şi limfatice Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări metabolice și de nutriție Tulburări psihice Tulburări de somn Agranulocitoză Hipersensibilitate (inclusiv reacții anafilactice și șoc anafilactic) Hiperlipidemie și creșterea valorii lipidelor (trigliceride, colesterol); Modificări de greutate Depresie (și toate simptomele de agravare asociate) Trombocitopenie; Leucopenie; Pancitopenie Dezorientare (și toate simptomele de agravare asociate) Tulburări ale sistemului nervos Tulburări oculare Tulburări gastro- intestinale Polipi ai glandelor fundice (benigni) Tulburări hepatobiliare Cefalee; Ameţeală Tulburări ale gustului Tulburări ale vederii / vedere încețoșată Diaree; Greață / vărsături; Distensie abdominală și balonare; Constipație; Gură uscată; Dureri abdominale și disconfort Creșterea nivelului enzimelor hepatice (transamina ze, γ-GT) Nivel crescut al bilirubinei 6 Hiponatremie; Hipomagneziemi e (vezi pct. 4.4); Hipocalcemie(1); Hipokaliemie (1) Halucinaţie; Confuzie (mai ales la pacienții predispuși, precum și agravarea acestor simptome în cazul preexistenței) Parastezie Colita microscopică Leziuni hepatocelulare; Icter; Insuficiență hepatocelulară Frecvență Frecvente Mai puțin frecvente Rare Foarte rare Frecvenţă necunoscută Aparate, sisteme și organe Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv Tulburări renale și ale căilor urinare Tulburări ale aparatului genital şi sânului Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Urticarie; Angioedem Erupție cutanată / exantem / erupție; Prurit Artralgie; Mialgie Fractura șoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale (vezi pct. 4.4) Ginecomastie Trombofle bită la locul injectării Astenie, oboseală și stare de rău Temperatura corpului crescută; Edem periferic Sindromul Stevens-Johnson; sindromul Lyell (NET); Eritem polimorf; Fotosensibilitate; Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4); Reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice DRESS Spasm muscular(2) Nefrită interstițială (cu posibilă progresie spre insuficiență renală) 1. Hipocalcemia și/sau hipokaliemia pot fi legate de apariția hipomagneziemiei (vezi pct. 4.4) 2. Spasm muscular ca o consecință a tulburărilor electrolitice Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 7 4.9 Supradozaj Până în prezent nu s-a raportat niciun simptom de supradozaj la om. Expunerea sistemică de până la 240 mg administrat intravenos timp de 2 minute a fost bine tolerată. Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil. În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi de suport, nu există recomandări terapeutice specifice. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări legate de aciditatea gastrică, inhibitori ai pompei de protoni, cod ATC: A02BC02 Mecanism de acţiune Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreția de acid clorhidric în stomac prin blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale. Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din celulele parietale, unde inhibă enzima H+, K+-ATPaza, adică etapa finală în producția de acid clorhidric în stomac. Inhibația este dependentă de doză și afectează atât secreția acidă bazală, cât și cea stimulată. Majoritatea pacienților nu prezintă simptome în decurs de 2 săptămâni. Ca și în cazul altor inhibitori ai pompei de protoni și inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea stomacului și, prin urmare, crește gastrina proporțional cu reducerea acidității. Creșterea gastrinei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distal de nivelul receptorului celular, poate inhiba secreția de acid clorhidric independent de stimularea de către alte substanțe (acetilcolină, histamina, gastrină). Efectul pantoprazolului este același indiferent dacă este administrat oral sau intravenos. Efecte farmacodinamice Valorile gastrinei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. La utilizarea de scurtă durată, în majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În timpul unui tratament de lungă durată, nivelul de gastrină se dublează în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoasă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice descoperite în studiile la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om. Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol cu durata de peste un an asupra parametrilor endocrini ai tiroidei. Pe parcursul tratamentului cu medicamente antisecretorii are loc creşterea nivelului gastrinei serice, ca răspuns la scăderea secreţiei de acid. De asemenea, are loc creşterea nivelului de CgA, datorită reducerii acidităţii gastrice. Nivelul crescut de CgA poate interfera cu investigaţiile privind tumorile neuroendocrine. Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Farmacocinetica generală Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de doze cuprins între 10 mg şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea 8 orală, cât şi după cea intravenoasă. Distribuţie Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg. Metabolizare Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare terminal este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/oră/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid). Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al principalului metabolit (aproximativ 1,5 ore) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului. Grupe speciale de pacienţi Metabolizatori lenţi Aproximativ 3% din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste persoane au fost identificate ca metabolizatori lenţi. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii lenţi, decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60%. Aceste constatări nu au afectat dozarea pantoprazolului. Insuficienţa renală Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Cu toate că principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare întârziat într-o proporţie moderată (2-3 ore), excreţia este totuşi rapidă şi, astfel, nu are loc acumularea. Insuficienţa hepatică Cu toate că pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cresc până la 7-9 ore, iar valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi. Pacienţi vârstnici O creştere uşoară a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este, de asemenea, relevantă din punct de vedere clinic. Copii şi adolescenţi După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi. 5.3 Date preclinice de siguranţă 9 Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate la şobolan au fost identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolan şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat. O creștere ușoară a modificărilor neoplazice ale tiroidei a fost observată la grupul de șobolan care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Apariția acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei la ficatul de șobolan. Deoarece doza terapeutică la om este scăzută, nu sunt de așteptat efecte dăunătoare asupra glandelor tiroide. În cadrul unui studiu peri-postnatal asupra funcției de reproducere, efectuat la șobolan, conceput în scopul evaluării dezvoltării osoase, au fost observate semne de toxicitate la pui (mortalitate, greutate corporală medie mai redusă, creștere medie mai redusă a greutății corporale și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ 2 ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la finalul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari în toate grupurile, iar greutățile corporale au prezentat de asemenea o tendință de reversibilitate după o perioadă de recuperare fără administrarea medicamentului. Mortalitatea crescută a fost raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (vârsta până la 21 zile), ceea ce se estimează că ar corespunde vârstei de până la 2 ani la sugari. Relevanța acestei constatări pentru populația pediatrică nu este clară. Un studiu peri-postnatal anterior efectuat la șobolan, cu doze ușor mai scăzute, nu a relevat reacții adverse la doze de 3 mg/kg comparativ cu o doză redusă de 5 mg/kg în acest studiu. Studiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la afectarea fertilităţii sau efecte teratogene. S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin timp înainte de naştere. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-lui) Edetat disodic 6.2 Incompatibilităţi Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate Flacon nedeschis: 2 ani Soluția reconstituită: Stabilitatea chimică şi fizică a soluției injectabile reconstituite a fost demonstrată pentru 24 ore la temperatura de 25 °C. Soluția diluată: 10 Stabilitatea chimică şi fizică a soluției injectabile reconstituite și diluată pentru administrare intravenoasă a fost demonstrată pentru 12 ore la temperatura de 25 °C. Din punct de vedere microbiologic, soluția preparată trebuie utilizată imediat. Dacă nu se utilizează imediat, timpul și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului și nu ar trebui să depășească în mod normal 24 ore la 2-8 °C, cu excepția situației când reconstituirea/diluare are loc în condiții aseptice validate și controlate. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A nu se păstra la temperaturi mai mari de 30 °C. Păstraţi flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, diluare si prima deschidere vezi pct. 6.3. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Flacon tubular din sticlă incoloră de tip I, de 10 ml, cu gât de 20 mm, închis cu dop de cauciuc bromobutil de culoare gri de 20 mm și sigilat cu sigiliu din aluminiu cu disc de polipropilenă. Mărimi de ambalaj: 1 flacon, 5 flacoane, 10 flacoane si 20 flacoane cu pulbere pentru soluție injectabilă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Se prepară o soluție gata de utilizare prin injectarea a 10 ml de soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) în flaconul care conține pulberea. Această soluție poate fi administrată direct. Soluția injectabilă reconstituită este stabilă fizic și chimic pe o perioadă de 24 de ore la 25 °C. Soluție diluată: Flaconul care conține pulberea se reconstituie cu 10 ml de soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), care se diluează ulterior cu 100 ml de soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9 % sau soluție injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5 %) (adică un nivel de concentrație de aproximativ 0,4 mg/ml). Soluția reconstituită și diluată de medicament astfel obținută este compatibilă fizic și stabilă chimic pe o perioadă de 12 ore cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) și soluție injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5 %) la 25 °C. Pentru diluare trebuie utilizate recipiente din plastic. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Pantoprazol AptaPharma nu trebuie preparat sau amestecat cu alți solvenți decât cei indicați. Medicamentul trebuie administrat intravenos pe o perioadă de 2 - 15 minute. Conținutul flaconului este numai pentru o singură utilizare. Orice soluție care a rămas în recipient sau al cărui aspect vizual s-a modificat (de exemplu, dacă se observă tulburare sau sedimente) trebuie eliminată în conformitate cu reglementările locale. Aspectul medicamentului după reconstituire este o soluție limpede de culoare incoloră până la gălbuie. 11 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Apta Medica Internacional d.o.o. Likozarjeva Ulica 6 1000 Ljubljana Slovenia 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 16194/2025/01-04 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: august 2025 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI August 2025 12