AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 16281/2025/01-02-03 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Imipenem/Cilastatin Noridem 500 mg/500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare flacon conține imipenem monohidrat, echivalent cu 500 mg imipenem și cilastatină sodică, echivalentă cu 500 mg cilastatină. Excipient cu efect cunoscut Aproximativ 1,6 mmol (37,6 mg) sodiu / 1 flacon Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru soluție perfuzabilă. Pulbere de culoare albă până la galben pal. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Imipenem/Cilastatin Noridem este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții la adulți și copii cu vârsta de 1 an și peste (vezi pct. 4.4 și 5.1): infecții intraabdominale complicate • • pneumonii severe, care includ pneumonii nosocomiale și pneumonii asociate ventilației mecanice infecții intra- și postpartum infecții complicate ale tractului urinar infecții complicate ale pielii și țesuturilor moi • • • Imipenem/Cilastatin Noridem poate fi utilizat în tratamentul pacienților cu neutropenie cu febră despre care se suspectează că este cauzată de o infecție bacteriană. Tratamentul pacienţilor cu bacteriemie care apare în asociere cu, sau este suspectată a fi asociată cu, oricare dintre infecţiile enumerate mai sus. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibiotice. 4.2 Doze și mod de administrare Doze Doza de Imipenem/Cilastatin Noridem recomandată reprezintă cantitatea de imipenem/cilastatină care trebuie administrată. Doza zilnică de imipenem/cilastatină trebuie să se bazeze pe tipul de infecție și să se administreze divizat, în mod egal, luând în considerare gradul de sensibilitate al microorganismului (microorganismelor) și funcția renală a pacientului (vezi și pct. 4.4 și 5.1). Adulți și adolescenți Pentru pacienții cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei ≥ 90 ml/min), schemele de dozaj recomandate sunt: 500 mg/500 mg la interval de 6 ore SAU 1000 mg/1000 mg la la fiecare 8 ore SAU la fiecare 6 ore Trebuie respectată recomandarea ca în tratamentul infecțiilor despre care se suspectează sau care sunt diagnosticate ca fiind provocate de specii bacteriene mai puțin sensibile (cum ar fi Pseudomonas aeruginosa) și al infecțiilor foarte severe (de exemplu, la pacienții neutropenici cu febră) să fie administrate 1000 mg/1000 mg la fiecare 6 ore. Este necesară o scădere a dozei atunci când clearance-ul creatininei este < 90 ml/min (vezi tabelul 1). Doza zilnică totală maximă nu trebuie să depășească 4000 mg/4000 mg. Insuficiență renală Pentru a determina doza redusă pentru pacienții adulți cu insuficiență renală: 1. Trebuie selectată doza zilnică totală (adică 2000/2000 mg, 3000/3000 mg sau 4000/4000 mg) care în mod uzual este recomandată la pacienții cu funcție renală normală. 2. Din tabelul 1 se selectează schema corespunzătoare cu doză redusă, în funcție de clearance-ul creatininei pacientului. Pentru timpii de perfuzie, vezi „Mod de administrare“. Tabelul 1 Clearance-ul creatininei (ml/min) este: ≥ 90 (normal) Dacă DOZA ZILNICĂ Dacă DOZA ZILNICĂ Dacă DOZA ZILNICĂ TOTALĂ este: 2000 mg/zi 500 la interval de 6 ore TOTALĂ este: 3000 mg/zi 1000 la interval de 8 ore TOTALĂ este: 4000 mg/zi 1000 la interval de 6 ore doză redusă (mg) pentru pacienții cu insuficiență renală: < 90 - ≥ 60 < 60 - ≥ 30 < 30 - ≥ 15 400 la interval de 6 ore 300 la interval de 6 ore 200 la interval de 6 ore 500 la interval de 6 ore 500 la interval de 8 ore 750 la interval de 8 ore 500 la interval de 6 ore 500 la interval de 12 ore 500 la interval de 12 ore Pacienți cu un clearance al creatininei <15 ml/min Acestor pacienți nu trebuie să li se administreze Imipenem/Cilastatin Noridem numai dacă hemodializa este inițiată în decurs de 48 ore. Pacienți cu hemodializă Pentru tratamentul pacienților cu un clearance al creatininei < 15 ml/min și cărora li se efecuează dializă, se utilizează doza recomandată pentru pacienții cu un clearance al creatininei cuprins între 15 și 29 ml/min (vezi tabelul 1). Atât imipenemul, cât şi cilastatina sunt eliminate din circulaţie în timpul hemodializei. Pacientului trebuie să i se administreze Imipenem/Cilastatin Noridem după hemodializă și la intervale de 12 ore de la sfârșitul ședinței de hemodializă. Pacienții dializați, în special cei cu afecțiuni de fond ale sistemului 2 nervos central (SNC), trebuie monitorizați cu atenție; pentru pacienții hemodializați, Imipenem/Cilastatin Noridem este recomandat numai dacă beneficiul depășește riscul potențial de convulsii (vezi pct. 4.4). Datele existente în prezent nu recomandă utilizarea Imipenem/Cilastatin Noridem la pacienții cu dializă peritoneală. Insuficiență hepatică Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 5.2). Pacienți vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții the elderly cu funcție renală normală (vezi pct. 5.2). Adolescenți și copii cu vârsta ≥ 1 an Pentru adolescenți și copii cu vârsta ≥ 1 an, doza recomandată este 15/15 mg/kg/doză sau 25/25 mg/kg/doză, administrată la fiecare 6 ore. Trebuie respectată recomandarea ca în tratamentul infecțiilor despre care se suspectează sau care sunt diagnosticate ca fiind provocate de specii bacteriene mai puțin sensibile (cum ar fi Pseudomonas aeruginosa) și al infecțiilor foarte severe (de exemplu, la pacienții neutropenici cu febră) să fie administrate 25 mg/25 mg la fiecare 6 ore. Copii cu vârsta <1 an Nu există date clinice suficiente pentru a recomanda scheme de dozaj la copii cu vârsta sub 1 an. Copii și adolescenți cu insuficiență renală Nu există date clinice suficiente pentru a recomanda scheme de dozaj la pacienții copii și adolescenți cu insuficiență renală (creatininemie > 2 mg/dl). Vezi pct. 4.4. Mod de administrare Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și dizolvarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.2, 6.3 și 6.6. Fiecare doză ≤ 500 mg/500 mg trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă în decurs de 20 – 30 minute. Fiecare doză > 500 mg/500 mg trebuie perfuzată în decurs de 40 - 60 minute. La pacienții la care apare greață în timpul perfuziei rata perfuziei trebuie scăzută. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Hipersensibilitate la orice antibiotic carbapenemic. Hipersensibilitate severă (de exemplu reacție anafilactică, reacție cutanată severă) la orice tip de antibiotic beta-lactamic (de exemplu peniciline sau cefalosporine). 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Generale Alegerea Imipenem/Cilastatin Noridem pentru tratamentul unui pacient trebuie să ia în considerare oportunitatea utilizării unui antibiotic carbapenemic pe baza unor factori precum severitatea infecției, prevalența rezistenței la alte antibiotice adecvate și riscul de selectare a bacteriilor rezistente la carbapenem. Hipersensibilitate Au fost raportate reacții de hipersensibilitate (anafilactice) grave și ocazional letale la pacienții cărora li s-a administrat tratament cu antibiotice beta-lactamice. Aceste reacții prezintă o posibilitate crescută 3 de apariție la persoane cu istoric de sensibilitate la alergeni multipli. Înainte de a începe tratamentul cu Imipenem/Cilastatin Noridem, trebuie efectuată o anamneză atentă privind reacțiile anterioare de hipersensibilitate la carbapeneme, peniciline, cefalosporine, alte beta-lactamice și alți alergeni (vezi pct. 4.3) Dacă apare o reacție alergică la Imipenem/Cilastatin Noridem, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Reacțiile anafilactice grave necesită tratament de urgență imediat. Afectare hepatică Funcția hepatică trebuie monitorizată atent în timpul tratamentului cu imipenem/cilastatină din cauza riscului de toxicitate hepatică (cum sunt creșterea transaminazelor, insuficiență hepatică și hepatită fulminantă). Utilizarea la pacienții cu afecțiuni hepatice: pacienții cu afecțiuni hepatice preexistente trebuie să aibă funcția hepatică monitorizată în timpul tratamentului cu imipenem/cilastatină. Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2). Afectare hematologică În timpul tratamentului cu imipenem/cilastatină poate să apară pozitivarea testului Coombs direct sau indirect. Spectrul antibacterian Spectrul antibacterian al imipenem/cilastatină trebuie luat în considerare în special în cazul afecţiunilor care pun viaţa în pericol înainte de iniţierea oricărui tratament empiric. În plus, datorită sensibilității limitate la imipenem/cilastatină a microorganismelor patogene specifice asociate de exemplu cu infecții bacteriene ale pielii și țesuturilor moi, trebuie manifestată prudenţă. Utilizarea imipenemului/cilastatinei nu este adecvată pentru tratamentul acestor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care microorganismul patogen este deja diagnosticat și cunoscut ca fiind sensibil sau există o probabilitate foarte mare ca majoritatea microorganismelor patogene să fie sensibile la tratament. Utilizarea concomitentă a unui antibiotic anti-MRSA adecvat poate fi indicată atunci când infecțiile cu MRSA sunt suspectate sau dovedite ca fiind implicate în indicațiile aprobate. Utilizarea concomitentă a unui aminoglicozid poate fi indicată atunci când infecțiile cu Pseudomonas aeruginosa sunt suspectate sau diagnosticate ca fiind implicate în indicațiile aprobate (vezi pct. 4.1). Interacțiunea cu acidul valproic Nu se recomandă administrarea concomitentă de imipenem/cilastatină și acid valproic (vezi pct. 4.5). Clostridioides difficile Colita şi colita pseudomembranoasă asociate utilizării de antibiotice au fost raportate în cazul tratamentului cu imipenem/cilastatină și cu aproape toate antibioticele și pot varia în severitate de la forme ușoare până la forme grave care pot pune viaţa în pericol. Este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienții care dezvoltă diaree în timpul sau după administrarea de imipenem/cilastatină (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu imipenem/cilastatină și administrarea unui tratament specific pentru Clostridioides difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal. Meningită Imipenem/Cilastatin Noridem nu se recomandă pentru tratamentul meningitei. Insuficiență renală Imipenemul-cilastatina se acumulează la pacienții cu funcție renală scăzută. Pot apărea reacții adverse ale sistemului nervos central (SNC) dacă doza nu este ajustată corespunzător funcţiei renale, vezi pct. 4.2 și 4.4 „Sistemul nervos central“. Sistemul nervos central Au fost raportate reacții adverse ale SNC, cum sunt activitate mioclonică, stări confuzionale sau convulsii, în special atunci când au fost depășite dozele recomandate pe baza funcției renale și greutății corporale. Aceste experiențe au fost raportate cel mai frecvent la pacienții cu afecțiuni ale SNC (de exemplu, leziuni cerebrale sau istoric de convulsii) și/sau funcție renală compromisă la care poate apărea acumularea dozelor administrate. Prin urmare, se recomandă respectarea strictă a 4 schemelor de administrare recomandate în special la acești pacienți (vezi pct. 4.2). Terapia anticonvulsivantă trebuie continuată la pacienții cu tulburare convulsivă cunoscută. O atenţie specială trebuie acordată simptomelor neurologice sau convulsiilor la copii cu factori de risc cunoscuți pentru convulsii, sau la tratamentul concomitent cu medicamente care scad pragul convulsivant. Dacă apar tremor focal, mioclonii sau convulsii, pacienții trebuie evaluați neurologic și li se va administra tratament anticonvulsivant, dacă acesta nu a fost deja instituit. Dacă simptomele SNC continuă, doza de Imipenem/Cilastatin Noridem trebuie scăzută sau administrarea trebuie întreruptă. Pacienților cu un clearance al creatininei ≤ 15 ml/min nu trebuie să primească Imipenem/Cilastatin Noridem numai dacă hemodializa este inițiată în următoarele 48 ore. Pentru pacienții cu hemodializă, Imipenem/Cilastatin Noridem se recomandă numai dacă beneficiul depășește riscul potențial de convulsii (vezi pct. 4.2). Copii și adolescenți Datele clinice sunt insuficiente pentru a recomanda Imipenem/Cilastatin Noridem la copii cu vârsta sub 1 an sau la copii și adolescenți cu funcție renală alterată (creatininemie > 2 mg/dl). Vezi și pct. Sistemul nervos central. Sodiu Acest medicament conține 37,6 mg (1,6 mmol) de sodiu (componenta principală din sarea de masă/de gătit) în fiecare doză de 500 mg. Această cantitate este echivalentă cu 1,9% din doza zilnică maximă de sodiu recomandată la adult. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Au fost raportate convulsii generalizate la pacienții cărora li s-a administrat ganciclovir și Imipenem/Cilastatin Noridem. Aceste medicamente nu trebuie administrate concomitent, cu excepția cazului în care beneficiile potențiale depășesc riscurile. Scăderi ale concentrațiilor de acid valproic sub intervalul terapeutic au fost raportate atunci când acidul valproic a fost administrat concomitent cu antibiotice carbapeneme. Concentrațiile scăzute de acid valproic pot duce la un control inadecvat al convulsiilor; prin urmare, administrarea concomitentă de imipenem și acid valproic/valproat de sodiu nu este recomandată și trebuie avute în vedere alte tratamente antibiotice sau anticonvulsivante (vezi pct. 4.4). Anticoagulante orale Administrarea simultană de antibiotice împreună cu warfarină poate accentua efectele anticoagulante ale acesteia. Au fost raportate numeroase cazuri de creștere a efectelor anticoagulante pentru anticoagulantele orale care includ warfarina, la pacienții cărora li se administrează concomitent antibiotice. Riscul poate varia în funcție de infecția subiacentă, vârsta și starea generală a pacientului, prin urmare contribuția antibioticului la creșterea INR-ului (raportul internațional normalizat) este dificil de evaluat. Se recomandă ca INR-ul să fie monitorizat frecvent în timpul și la scurt timp după administrarea de antibiotice concomitent cu un medicament anticoagulant oral. Administrarea concomitentă de Imipenem/Cilastatin Noridem și probenecid a determinat creșteri minime ale concentrațiilor plasmatice și ale timpului de înjumătățire plasmatică a imipenemului. Recuperarea imipenemului activ (nemetabolizat) în urină a scăzut la aproximativ 60% din doză atunci când Imipenem/Cilastatin Noridem a fost administrat cu probenecid. Administrarea concomitentă de Imipenem/Cilastatin Noridem și probenecid a dublat concentrația plasmatică și timpul de înjumătățire plasmatică al cilastatinei, dar nu a avut niciun efect asupra recuperării cilastatinei în urină. Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți. 5 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Nu există studii adecvate și bine controlate privind utilizarea imipenemului/cilastatinei la femeile gravide. Studiile efectuate la maimuțe gestante au evidențiat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru om este necunoscut. Imipenem/Cilastatin Noridem trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potențial depășește riscul potențial pentru făt. Alăptarea Imipenemul și cilastatina sunt excretate în laptele matern în cantități mici. În urma administrării orale are loc o absorbție scăzută a celor doi compuși. Prin urmare, este puțin probabil ca sugarul alăptat să fie expus la cantități semnificative. În cazul în care administrarea Imipenem/Cilastatin Noridem este considerată necesară, trebuie evaluat beneficiul alăptării copilului în comparație cu riscul posibil pentru copil. Fertilitatea Nu sunt disponibile date privind efectele potențiale ale tratamentului cu imipenem/cilastatină asupra fertilității la bărbat sau femeie. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, există unele reacții adverse (cum sunt halucinații, amețeală, somnolență și vertij) asociate cu acest medicament, care pot afecta capacitatea unor pacienți de a conduce vehicule și de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). 4.8 Reacții adverse În studiile clinice care au inclus 1723 pacienți tratați cu imipenem/cilastatină pe cale intravenoasă, reacțiile adverse sistemice raportate cel mai frecvent și care au fost cel puțin posibil legate de tratament au fost: greață (2%), diaree (1,8%), vărsături (1,5%), erupții cutanate tranzitorii (0,9%), febră (0,5%), hipotensiune arterială (0,4%), convulsii (0,4%) (vezi pct. 4.4), amețeli (0,3%), prurit (0,3%), urticarie (0,2%), somnolență (0,2%). În mod similar, reacțiile adverse locale raportate cel mai frecvent au fost: flebită/tromboflebită (3,1%), durere la nivelul locului de injectare (0,7%), eritem la nivelul locului de injectare (0,4%) și indurație venoasă (0,2%). De asemenea, creșteri ale transaminazelor serice și ale fosfatazei alcaline sunt raportate frecvent. Următoarele reacții adverse au fost raportate în cadrul studiilor clinice sau în timpul experienței după punerea medicamentului pe piață. Toate reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe și de frecvență: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < <1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. Clasificarea pe aparate, sisteme și organe Infecții și infestări Frecvență Eveniment advers Rare Foarte rare Colită pseudomembranoasă, candidoză Gastro-enterită 6 Tulburări hematologice și limfatice Frecvente Eozinofilie Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări psihice Tulburări ale sistemului nervos Tulburări acustice şi vestibulare Tulburări cardiace Tulburări vasculare Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Tulburări gastro-intestinale Tulburări hepatobiliare Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Mai puțin frecvente Rare Pancitopenie, neutropenie, leucopenie, trombocitopenie, trombocitoză Agranulocitoză Foarte rare Anemie hemolitică, depresie a măduvei osoase Rare Reacții anafilactice Mai puțin frecvente Mai puțin frecvente Rare Tulburări psihice, care includ halucinații și stări confuzionale Convulsii, activitate mioclonică, amețeală, somnolență Encefalopatie, parestezie, tremor focal, disgeuzie Foarte rare Agravare a miasteniei gravis, cefalee Cu frecvență necunoscută Rare Foarte rare Foarte rare Frecvente Mai puțin frecvente Foarte rare Foarte rare Frecvente Rare Foarte rare Rare Foarte rare: Frecvente Mai puțin frecvente Rare Foarte rare Agitație, dischinezie Hipoacuzie, surditate Vertij, tinitus Cianoză, tahicardie, palpitații Tromboflebită Hipotensiune arterială Eritem facial Dispnee, hiperventilație și durere faringiană Diaree, vărsături, greață Greața și/sau vărsăturile legate de medicament pot apărea mai frecvent la pacienții cu granulocitopenie decât la pacienții fără granulocitopenie tratați cu Modificări de culoare la nivelul dinților și/sau limbii Colită hemoragică, durere abdominală, reflux gastric acid, glosită, hipertrofie a papilelor limbii, sialoree Insuficiență hepatică, hepatită Hepatită fulminantă Erupție cutanată tranzitorie (de exemplu, exantem) Urticarie, prurit Necroliză epidermică toxică, angioedem, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, dermatită exfoliativă Hiperhidroză, modificări de structură ale pielii Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv Foarte rare Poliartralgie, toracalgie 7 Tulburări renale și ale căilor urinare Rare Insuficiență renală acută, oligurie/anurie, poliurie, urină de culoare modificată (fără semnificație patologică, nu trebuie confundată cu hematuria) Este dificil de evaluat rolul Imipenem/Cilastatin Noridem în modificările funcției renale deoarece factorii care predispun la azotemie prerenală sau afectarea funcției renale au fost de obicei prezenți. Prurit vulvar Foarte rare Tulburări ale aparatului genital și sânului Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente Foarte rare Febră, durere locală și indurație la nivelul locului injectării, eritem la nivelul locului injectării Disconfort toracic, astenie/slăbiciune Investigații diagnostice Frecvente Mai puțin frecvente Creșterea concentrației plasmatice a transaminazelor și fosfatazei alcaline Test Coombs direct pozitiv, timp de protrombină prelungit, hemoglobină scăzută, bilirubină serică crescută, creatinină serică crescută, uree serică crescută Adolescenți și copii cu vârsta ≥ 3 luni) În studiile efectuate la 178 pacienți adolescenți și copii cu vârsta de cel puțin 3 luni, reacțiile adverse raportate au fost în concordanță cu cele raportate la adulți. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 4.9 Supradozaj Simptomele de supradozaj care pot apărea sunt în concordanță cu profilul reacțiilor adverse; acestea pot include convulsii, confuzie, tremor, greață, vărsături, hipotensiune arterială, bradicardie. Nu sunt disponibile informații specifice privind tratamentul supradozajului cu Imipenem/Cilastatin Noridem. Imipenem-cilastatină sodică este hemodializabil. Cu toate acestea, utilitatea acestei proceduri în caz de supradozaj nu este cunoscută. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antibiotice pentru uz sistemic, carbapeneme, codul ATC: J01DH51. Mecanism de acțiune Imipenem/Cilastatin Noridem este alcătuit din două componente: imipenem și cilastatină sodică în raport de masă de 1:1 Imipenemul, cunoscut de asemenea sub formă de N-formimidoil-tienamicină, este un derivat semisintetic de tienamicină, compusul parental produs de filamentele bacteriei Streptomyces cattleya. 8 Imipenemul își exercită activitatea bactericidă prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian al bacteriilor Gram-pozitiv și Gram-negativ prin legarea de proteinele receptor care leagă penicilina (PLP). Cilastatina sodică este un inhibitor competitiv, reversibil și specific al dehidropeptidazei-I, enzima renală care metabolizează și inactivează imipenemul. Cilastatina nu are activitate antibacteriană intrinsecă și nu afectează activitatea antibacteriană a imipenemului. Relație farmacocinetică/farmacodinamică (FC/FD) Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat că timpul în care concentrațiile de imipenem depășesc CMI (T>CMI) este cel mai bine corelat cu eficacitatea. Mecanism de rezistență Rezistența la imipenem poate fi cauzată de următoarele: • Scăderea permeabilității membranei externe a bacteriilor Gram-negativ (datorită producției diminuate de porine) • Afinitatea redusă a PLP față de imipenem • Imipenemul este stabil la hidroliza de către majoritatea beta-lactamazelor, inclusiv penicilinazele și cefalosporinazele produse de bacteriile Gram-pozitiv și Gram-negativ, cu excepția beta- lactamazelor relativ rare care hidrolizează carbapeneme. Speciile rezistente la alte carbapeneme exprimă, în general, rezistență concomitentă la imipenem. Nu există rezistență încrucișată bazată pe țintă între imipenem și medicamente din clasele chinolonelor, aminoglicozidelor, macrolidelor și tetraciclinelor. Puncte de referință • Punctele de referință ale CMI conform EUCAST pentru imipenem, pentru a separa microorganismele patogene sensibile (S) de cele rezistente (R) sunt următoarele (v. 14.0, valabil de la 01-01-2024): • Enterobacteriaceae (cu excepția Morganellaceae): S ≤ 2 mg/l, R > 4 mg/l • Enterobacteriaceae1 (Morganellaceae): S ≤ 0,001 mg/l, R > 4 mg/l • Pseudomonas spp.: S ≤ 0,001 mg/l, R > 4 mg/l • Acinetobacter spp.: S ≤ 2 mg/l, R > 4 mg/l • Staphylococcus spp.2: indicată de sensibilitatea la cefoxitină • Enterococcus spp.: S ≤ 0,001 mg/l, R > 4 mg/l • Streptococcus A, B, C, G: Sensibilitatea streptococului de grup A, B, C şi G la carbapenemi este indicată de sensibilitatea la benzilpenicilină. • Streptococcus pneumoniae: S ≤ 2 mg/l, R > 2 mg/l • Streptococi de grup viridans: S ≤ 2 mg/l, R > 2 mg/l • Haemophilus influenzae: S ≤ 2 mg/l, R > 2 mg/l Nu pentru meningită (meropenemul este singurul carbapenem utilizat pentru meningită). • Moraxella catarrhalis3: S ≤ 2 mg/l, R > 2 mg/l • Neisseria gonorrhoeae: Nu există suficiente date. • Neisseria meningitidis: Punctele de referință pentru infecțiile sistemice grave cu N. meningitidis (meningită cu sau fără septicemie) au fost determinate numai pentru meropenem. • Bacteroides spp.: S ≤ 1 mg/l, R > 1 mg/l • Prevotella spp.4: S ≤ 0,125 mg/l, R > 0,125 mg/l • Fusobacterium necrophorum4: S ≤ 0,125 mg/l, R > 0,125 mg/l • Clostridium perfringens4: S ≤ 0,5 mg/l, R > 0,5 mg/l • Cutibacterium acnes4: S ≤ 0,3 mg/l, R > 0,3 mg/l • Bacillus spp.: S ≤ 0,5 mg/l, R > 0,5 mg/l • Burkholderia pseudomallei: S ≤ 2 mg/l, R > 2 mg/l 1 Activitatea intrinsecă scăzută a imipenemului împotriva Morganella morganii, Proteus spp. și Providencia spp. necesită expunerea crescută a imipenemului. 2 Sensibilitatea stafilococilor la carbapenemi este indicată de sensibilitatea la cefoxitină. 9 3 Tulpinile rezistente sunt rare sau nu au fost încă raportate. Identificarea și testele de sensibilitate antimicrobiană pentru oricare dintre aceste tulpini trebuie repetate și, dacă rezultatul se confirmă, tulpina trebuie trimisă ca referință de laborator. 4 Tulpinile sensibile la benzilpenicilină pot fi raportate ca sensibile la toate antibioticele beta-lactamice cu puncte de referință (inclusiv cele cu Notă) fără testare suplimentară. Tulpinile rezistente la benzilpenicilină trebuie testate pentru sensibilitatea la antibiotice individuale. Sensibilitate Prevalența rezistenței dobândite poate varia geografic și în timp pentru speciile selectate și se recomandă cunoașterea informațiilor locale referitoare la rezistență, în special în cazul tratamentului infecțiilor severe. După caz, trebuie solicitat sfatul unui expert atunci când prevalența locală a rezistenței este de așa natură încât utilitatea antibioticului în cel puțin câteva tipuri de infecții este discutabilă. Specii sensibile în mod frecvent: Aerobi Gram-pozitiv: Enterococcus faecalis Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)* Staphylococcus coagulază negativ (sensibil la meticilină) Streptococcus agalactiae Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes Grupul Streptococcus viridans Aerobi Gram-negativ: Citrobacter freundii Enterobacter cloacae Escherichia coli Haemophilus influenzae Klebsiella oxytoca Klebsiella pneumoniae Klebsiella aerogenes (anterior Enterobacter aerogenes) Moraxella catarrhalis Serratia marcescens Anaerobi Gram-pozitiv: Clostridium perfringens** Peptostreptococcus spp.** Anaerobi Gram-negativ: Bacteroides fragilis Grupul Bacteroides fragilis Fusobacterium spp. Porphyromonas asaccharolytica Prevotella spp. Veillonella spp. Specii pentru care rezistența dobândită poate fi o problemă: Aerobi Gram-negativ: Complexul Acinetobacter calcoaceticus baumannii Pseudomonas aeruginosa Specii inerent rezistente: Aerobi Gram-pozitiv: 10 Enterococcus faecium Aerobi Gram-negativ: Unele tulpini ale complexului Burkholderia cepacia Legionella spp. Stenotrophomonas maltophilia (anterior Xanthomonas maltophilia, anterior Pseudomonas maltophilia) Altele: Chlamydia spp. Chlamydophila spp. Mycoplasma spp. Ureoplasma urealyticum * Toți stafilococii rezistenți la meticilină sunt rezistenți la imipenem/cilastatină. ** Se utilizează punctul de referință EUCAST nelegat de specie. 5.2 Proprietăți farmacocinetice Imipenem Absorbție La voluntarii sănătoși, administrarea Imipenem/Cilastatin Noridem în decurs de 20 minute a determinat concentrații plasmatice maxime de imipenem cuprinse între 12 și 20 micrograme/ml pentru doza de 250 mg/250 mg, între 21 și 58 micrograme/ml pentru doza de 500 mg/500 mg și între 41 și 83 micrograme/ml pentru doza de 1000 mg/1000 mg. Concentrațiile plasmatice maxime medii ale imipenemului după administrarea dozelor de 250 mg/250 mg, 500 mg/500 mg și 1000 mg/1000 mg au fost de 17, 39 și, respectiv, 66 micrograme/ml. La aceste doze, concentrațiile plasmatice de imipenem scad sub 1 microgram/ml sau mai puțin în patru până la șase ore. Distribuție Legarea imipenemului de proteinele plasmatice este de aproximativ 20%. Metabolizare Atunci când este administrat în monoterapie, imipenemul este metabolizat la nivel renal de dehidropeptidaza-I. Procentul care se regăsește în urină a variat individual în intervale cuprinse între 5 și 40%, cu o valoare medie de 15-20% în mai multe studii. Cilastatina este un inhibitor specific al enzimei dehidropeptidaza-I și inhibă în mod eficace metabolizarea imipenemului, astfel încât administrarea concomitentă de imipenem și cilastatină permite atingerea unor concentrații antibacteriene terapeutice de imipenem atât în urină cât și în plasmă. Eliminare Timpul de înjumătățire plasmatică a imipenemului este de o oră. Aproximativ 70% din antibioticul administrat a fost recuperat nemodificat în urină în decurs de zece ore și nu s-a detectat nicio excreție urinară suplimentară de imipenem. Concentrațiile urinare de imipenem depășesc 10 μg/ml pentru cel mult opt ore după administrarea unei doze de 500 mg/500 mg de Imipenem/Cilastatin Noridem. Restul dozei administrate a fost recuperat în urină sub formă de metaboliți fără activitate antibacteriană, iar eliminarea fecală a imipenemului a fost practic absentă. La pacienții cu funcție renală normală nu a fost observată nicio acumularea imipenemului în plasmă sau urină cu doze de Imipenem/Cilastatin Noridem administrate la intervale de șase ore. 11 Cilastatină Absorbție După administrarea unei perfuzii intravenoase de Imipenem/Cilastatin Noridem în decurs de 20 minute, concentrațiile plasmatice maxime de cilastatină au fost cuprinse între 21 și 26 micrograme/ml pentru doza de 250 mg/250 mg, între 21 și 55 micrograme/ml pentru doza de 500 mg/500 mg și între 56 și 88 micrograme/ml pentru doza de 1000 mg/1000 mg. Concentrațiile plasmatice maxime medii de cilastatină după administrarea dozelor de 250 mg/250 mg, 500 mg/500 mg și 1000 mg/1000 mg au fost de 22, 42 și, respectiv, 72 micrograme/ml. Distribuție Legarea cilastatinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 40%. Metabolizare și eliminare Timpul de înjumătățire plasmatică al cilastatinei este de aproximativ o oră. Aproximativ 70-80% din doza de cilastatină se elimină sub formă nemodificată în urină în decurs de 10 ore de la administrarea de Imipenem/Cilastatin Noridem>. Nicio urmă de cilastatină nu a fost regăsită ulterior în urină. Aproximativ 10% se regăsește sub formă de metabolit N-acetil, care are activitate inhibitoare împotriva dehidropeptidazei, comparabilă cu cea a cilastatinei. Activitatea dehidropeptidazei-I în rinichi revine la valori normale la scurt timp după eliminarea cilastatinei din circulație. Farmacocinetica la grupe speciale de pacienți Insuficiență renală În urma administrării unei singure doze intravenoase de 250 mg/250 mg de Imipenem/Cilastatin Noridem, aria de sub curba concetrației plasmatice în funcție de timp (ASC) pentru imipenem a crescut de 1,1 ori, 1,9 ori și 2,7 ori la subiecții cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei (CrCL) 50-80 ml/min și 1,73 m2) , moderată (CrCL 30 - < 50 ml/min și 1,73 m2) și, respectiv, severă (CrCL < 30 ml/min și 1,73 m2), comparativ cu subiecții cu funcție renală normală (CrCL > 80 ml/min și 1,73 m2), iar ASC pentru cilastatină au crescut de 1,6 ori, 2,0 ori și 6,2 ori la subiecții cu insuficiență renală ușoară, moderată și, respectiv, severă, comparativ cu subiecții cu funcție renală normală. În urma administrării unei singure doze intravenoase de 250 mg/250 mg de Imipenem/Cilastatin Noridem la 24 ore după hemodializă, ASC pentru imipenem și cilastatină au fost de 3,7 ori și respectiv, de 16,4 ori mai mari comparativ cu subiecții cu funcție renală normală. Recuperarea urinară, clearance-ul renal și clearance-ul plasmatic ale imipenemului și cilastatinei scad odată cu scăderea funcției renale după administrarea intravenoasă de Imipenem/Cilastatin Noridem. Ajustarea dozei este necesară la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.2). Insuficiență hepatică Nu s-a stabilit farmacocinetica imipenemului la pacienții cu insuficiență hepatică. Având în vedere gradul limitat de metabolizare hepatică a imipenemului, nu se anticipează ca farmacocinetica acestuia să fie afectată de insuficiența hepatică. Prin urmare, nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.2). Copii și adolescenți Clearance-ul mediu (CL) și volumul de distribuție (Vdss) pentru imipenem au fost cu aproximativ 45% mai mari la pacienții copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 14 ani) comparativ cu adulții. ASC pentru imipenem în urma administrării de imipenem/cilastatină 15/15 mg per kg greutate corporală la pacienții copii și adolescenți a fost cu aproximativ 30% mai mare decât expunerea la adulții care au primit o doză de 500 mg/500 mg. La doza mai mare, expunerea în urma administrării de imipenem/cilastatină 25/25 mg/kg la copii a fost cu 9% mai mare comparativ cu expunerea la adulții care au primit o doză de 1000 mg/1000 mg. Vârstnici La voluntarii vârstnici sănătoși (cu vârsta cuprinsă între 65 și 75 de ani, cu funcție renală normală pentru vârsta lor), farmacocinetica unei doze unice de Imipenem/Cilastatin Noridem administrată intravenos timp de 20 minute a fost în concordanță cu cea anticipată la subiecții cu insuficiență renală 12 ușoară pentru care nu se consideră necesară modificarea dozei. Timpurile de înjumătățire plasmatice medii ale imipenemului și cilastatinei au fost de 91 ± 7,0 minute și, respectiv, de 69 ± 15 minute. Dozele multiple nu au niciun efect asupra farmacocineticii imipenemului sau cilastatinei și nu s-a observat nicio acumulare de imipenem/cilastatină (vezi pct. 4.2). 5.3 Date preclinice de siguranță Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate și genotoxicitatea. Studiile la animale au arătat că toxicitatea produsă de imipenem în monoterapie a fost limitată la rinichi. Administrarea concomitentă a cilastatinei cu imipenem în raport 1:1 a prevenit efectele nefrotoxice ale imipenemului la iepure și maimuță. Datele disponibile sugerează că cilastatina previne nefrotoxicitatea prin împiedicarea intrării imipenemului în celulele tubulare. Un studiu teratologic efectuat la maimuțe cynomolgus gestante cărora li s-a administrat imipenem- cilastatină sodică în doze de 40/40 mg/kg și zi (injecție intravenoasă în bolus) a evidențiat toxicitate maternă care a inclus vărsături, inapetență, scădere a greutății corporale, diaree, avort și, în unele cazuri, deces. Atunci când au fost administrate doze de imipenem-cilastatină sodică (aproximativ 100/100 mg/kg și zi sau aproximativ de 3 ori doza intravenoasă zilnică uzuală recomandată la om) la maimuțe cynomolgus gestante la o rată de perfuzie intravenoasă care imită utilizarea clinică la om, s-a observat intoleranță maternă minimă (vărsatură ocazională), niciun deces matern, nicio dovadă de teratogenitate, dar o creștere a pierderilor embrionare în raport cu grupurile de control (vezi pct. 4.6). Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru a evalua potențialul carcinogen al imipenemului-cilastatinei. 6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienților Bicarbonat de sodiu. 6.2 Incompatibilități Acest medicament este incompatibil chimic cu lactatul și nu trebuie reconstituit cu soluții perfuzabile care conțin lactat. Cu toate acestea, poate fi administrat într-un sistem intravenos (branulă cu port lateral) prin care se perfuzează o soluție de lactat. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la punctul 6.6. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani. După reconstituire: Soluțiile diluate trebuie utilizate imediat. Intervalul de timp între începerea reconstituirii și terminarea perfuziei intravenoase nu trebuie să depășească două ore. 6.4 Precauții speciale pentru păstrare A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC. A nu se congela soluția reconstituită. Pentru condițiile de păstrare ale medicamentelor după reconstituire, vezi pct. 6.3. 13 6.5 Natura și conținutul ambalajului Flacon din sticlă tip III cu capacitatea de 20 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic și capac din aluminiu cu sigiliu detașabil din plastic. Medicamentul este disponibil în ambalaje a câte 1 flacon, 10 flacoane și 25 de flacoane. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare Flaconul este numai pentru o singură utilizare. Reconstituire Conținutul fiecărui flacon trebuie transferat în 100 ml de soluție perfuzabilă adecvată (vezi pct. 6.2 și 6.3): clorură de sodiu 0,9%. În situaţii excepționale, în care clorura de sodiu 0,9% nu poate fi utilizată din motive clinice, se poate utiliza în schimb glucoză 5%. O procedură sugerată este adăugarea în flacon a aproximativ 10 ml din soluția perfuzabilă corespunzătoare. Se agită bine și se transferă amestecul rezultat în recipientul pentru soluția perfuzabilă. ATENȚIE: AMESTECUL REZULTAT DUPĂ RECONSTITUIRE NU ESTE PENTRU PERFUZARE DIRECTĂ. Se repetă procedura adăugând încă 10 ml de soluție perfuzabilă pentru a se asigura transferul complet al conținutului flaconului în soluția perfuzabilă. Amestecul rezultat trebuie agitat până când devine limpede. Concentrația soluției reconstituite în urma procedurii de mai sus este de aproximativ 5 mg/ml atât pentru imipenem, cât și pentru cilastatină. Soluția perfuzabilă gata de utilizare trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluții limpezi, practic lipsite de particule. Variațiile de culoare, de la incolor la galben, nu afectează eficacitatea medicamentului. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Noridem Enterprises Limited Evagorou & Makariou Mitsi Building 3 Office 115, Nicosia 1065 Cipru 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 16281/2025/01-03 14 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei autorizări: Octombrie 2025 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Octombrie 2025. 15